Exclusiv pentru jurnalistii.ro: Ana Guțu despre decizia CC a RM referitor la desuetudinea Legii cu privire la funcționarea limbilor în RSS Moldovenească din 1989

Opinie 

 Legea din 1989 a fost un document important pentru conjunctura socio-politică din 1989, când în stradă zeci de mii de români basarabeni își revendicau drepturile naționale – dreptul a limba română, la identitate, și chiar dreptul la reunire cu România (eu anume așa am tratat esența manifestațiilor de emancipare națională din acea perioadă).

În același timp, respectiva lege chiar și pentru anul 1989 era defetistă – nomenclaturiștii, care au lucrat la acest text, nu au putut să se debaraseze de cordonul ombilical moscovit nici sub presiunea străzii. În textul legii din 1989 sunt acordate drepturi extrem de largi limbii ruse, astfel încât, chiar dacă nu avea statutul de a doua limbă oficială (sau cum este eronat notat în constituție și legislație prin transliterare din limba rusă – ”limbă de stat”), limba rusă, minoritară la prima vedere, dar cu veleități imperiale, își asigura prezența în toate instituțiile statului. Practic, fără să fi fost specificat statutul de a doua limbă ”de stat”, limba rusă și-l adjudeca de facto prin acea lege. Iată de ce, încă în 2009 când am devenit deputat, fiind parte a coaliției pro-europene de guvernare, în procesul de arhitecturare a guvernului, am propus crearea unui Departament de politici lingvistice, care ar fi vegheat asupra reechilibrării funcționării limbilor pe teritoriul RM în sensul animării rolului și importanței limbii române, românizării spațiului informațional etc. Propunerea mea a fost respinsă cu vehemență, fiind invocată ”sensibilitatea” subiectului.

Am înțeles că lupta politică pentru drepturile lingvistice ale românilor din Basarabia necesită mult curaj, determinare și voință politică. Aveam toate aceste calități. Am elaborat un text de proiect de lege în 2011 și am început să-mi conving colegii din grupul parlamentar liberal, al cărui membru eram, să semneze acest proiect – așa era instituită tradiția în grupul liberal politic: niciun deputat nu trebuia să prezinte de unul singur inițiative fără semnăturile colegilor. Mihai Ghimpu, liderul grupului de atunci, a tărăgănat susținerea proiectului meu până în 2013, când a izbucnit cearta între noi pe motiv că Mihai Ghimpu își dorea alegeri anticipate, iar eu și alți colegi pledam pentru reînscăunarea unui guvern pro-european care urma să semneze cât mai curând Acordul de Asociere cu UE și să obținem liber la vize pentru cetățeni în UE.  Astfel, înțelegând că nu mai am ce aștepta, la 26 martie 2013, în ajunul celor 95 de ani de la votarea de către Sfatul Țării a Unirii Basarabiei cu România, am depus sesizarea la CC a RM cerând  interpretarea art.13 din Constituție cu privire la denumirea corectă a limbii vorbite în RM. Am invocat necesitatea constituționalizării Declarației de Independență a RM, în care era utilizată denumirea corectă a limbii vorbite în RM – limba română. Exact în aceeași zi am depus la cancelaria parlamentului proiectul de lege cu privire la politicile lingvistice din RM (despre aceste documente vă puteți informa aici: http://anagutu.net/?p=2425), prin care în Dispoziții finale și tranzitorii legea din 1989 urma să fie abrogată, în cazul adoptării noii legi.

La 5 decembrie 2013 CC a RM a examinat sesizarea mea (http://anagutu.net/?p=2979)  și prin hotărârea sa  a constituționalizat Declarația de Independență a RM, aceasta a devenit corp comun cu Constituția Republicii Moldova, deci sintagma ”limba română” din Declarație prevalează asupra normei contradictorii din art.13 al Constituției, care a devenit caduc (adică, art.13 cu faimoasa ”limbă moldovenească” nu este valabil din 5 decembrie 2013).

Cât privește proiectul meu de lege referitor la politicile lingvistice, așa precum și era de așteptat, a fost dat uitării, urmau alte alegeri, iar în 2015 parlamentul noii legislaturi, rezultat din alegerile din 2014, l-a abrogat, ca proiect al legislaturii precedente (conform regulamentului parlamentului proiectele vechi nu mai sunt examinate și sunt abrogate). Interesant este faptul că niciun deputat român sau pro-român atunci nu a ieșit în apărarea acestui text, sau, cel puțin, să-l fi plagiat și să-l fi reînregistrat în noua legislatură, pentru a atrage atenția asupra necesității reelaborării legislației lingvistice.

Decizia de ieri a CC, prin care legea despre funcționarea limbilor pe teritoriul RM a fost declarată desuetă, și deci, se abrogă, este doar o jumătate de măsură, survenită cu mare întârziere. Oricum golul rămâne – nu avem legislație lingvistică adecvată, nu avem o concepție a politicilor lingvistice în RM. De ce? Deoarece acest subiect le dă frisoane politicienilor, nimeni nu vrea să-și asume riscul unei teme, care generează neînțelegeri. Așa și existăm – de 27 de ani nu avem politici lingvistice, dar, ocazional, politicienii utilizează subiectul limbilor române și ruse pentru a-și ridica ratingul, sau a sustrage atenția de la problemele esențiale din societate.

Reacția lui Dodon și a PSRM la decizia CC de ieri este exact aceeași ca și reacția lor din 5 decembrie 2013 – îmi amintesc cum venise o ceată de tineri cu drapele și kepiuri roșii în fața sediului CC și, după ce au scandat zgomotos sub geamurile sediului CC, la finele ședinței CC și-au luat cuminți simbria de la organizatori –câte 100 de lei fiecare – și au plecat în plata Domnului.

Consider că subiectele identități, limbii române și statutului limbii ruse în RM trebuie să fie examinate la rece, cu mult discernământ și consiliere din partea sociolingviștilor, care ar fi chemați să elaboreze politici lingvistice, strategii și planuri de acțiuni ce ar asigura ca absolut toți cetățenii din RM să cunoască limba română.  Din păcate, tema lingvistică și identitară este isterizată și servită pe tavă unor reprezentanți ai minorităților etnice, pentru a păstra ”vie” rațiunea de a fi a partidelor de stânga pro-ruse. Așa a făcut Voronin, așa face Dodon, așa va face un alt lider pro-rus de mâine, oricare ar fi numele lui.

Din cauza acestor sensibilități, animozități – consider că niciun partid politic nu va îndrăzni să-și asume curajul de a elabora profesionist, doctrinar politici lingvistice adaptate la contextul situației din Republica Moldova.

În calitate de fost deputat în parlamentul RM, ca lingvist, pe mine nu mă mustră conștiința că nu m-am preocupat de subiectul identității și limbii române, cel puțin eu am încercat, am acționat, dar mai întotdeauna m-am simțit de una singură în fața unui perete zidit din interese meschine de moment, unde nu era loc pentru discuții serioase despre educație, despre limba română și soarta ei în Republica Moldova după atâția ani de  independență mimată.

Opinie pe: site-ul jurnalistii.ro

 

 

LOGO ISEF

AM FONDAT O INSTITUȚIE DE EDUCAȚIE ȘI CULTURĂ – INSTITUTUL SUPERIOR DE STUDII FRANCEZE

Limba și cultura franceză, istoria Franței au marcat profund cultura și civilizația europeană. Pentru mine limba franceză a constituit esența proiectiului meu profesional. Din 1984 am predat limba franceză în toarte varietățile ei – de la limba franceză predată în școală, la limba franceză predată în universități – aplicată în varii domenii până la doctrine filosofice ale limbii. Așa a fost să fie că mereu am învățat și m-am perfecționat, depășind limitele formării mele de care am avut parte în sistemul universitar sovietic. Limba franceză a constituit pentru mine un izvor nesecat de inspirație pedagogică și poetică, științifică și politică.

În 1989 am ratat concursul pentru postul de lector la Universitatea Agrară din Chișinău, fiind învinuită de naționalism. Era perioada emancipării naționale  între Prut și Nistru. Pledam deschis pentru limba română, și, ca să se răzbune, birocrații rusofili comuniști ”m-au pedepsit”, votând împotriva umilei mele candidaturi la postul de lector de limbă franceză. Aveam 27 de ani, eram doctorandă, urma să susțin teza de doctorat în scurt timp. Absolvisem cu  eminență universitatea, nu datorită calității sistemului de învățământ, ci imensei mele dragoste pentru civilizația franceză, pentru limba franceză, pentru latinitate – dragoste moștenită mai cu seamă de la tata, profesor de istorie și limbă română, îndrăgostit și el de limba franceză pe care o preda cu plăcere atunci când era solicitat.

După anul 1989 au venit și timpuri mai bune, am predat franceza aplicată la ASEM, până în 1995, când am fost invitată să lucrez la ULIM, o instituție privată, fondată în 1992, unde mi s-a oferit postul de decan al facultății de limbi străine.  Atunci nu credeam că mă voi reține pentru mult timp la ULIM. Sunt un spirit rebel, gândesc liber, și privilegiez inițiativa creatoare. Aceste calități sunt mai puțin apreciate, de obicei.  RM ieșea din totalitarism, căciulirea și complicitatea erau comportamentele magice care îți asigurau stabilitatea. Dar, la ULIM am găsit o atmosferă dinamică, rectorul de Andrei Galben reușise să coaguleze o echipă de entuziaști care au acceptat ”aventura” – edificarea unui model de învățământ superior în pas cu modernitate europeană și nord-americană. Am acceptat provocarea. Am dezvoltat facultatea, am inaugurat curricula novatoare în domeniul  formării traducătorilor și interpreților, m-am inspirat din experiența franceză. În 1997 ULIM a aderat la Agenția Universitară a Francofoniei, am fondat filiera francofonă în domeniul gestionării afacerilor. Grație activității mele ULIM a devenit vizibilă în plan internațional, ulterior am fost aleasă în bordul Agenției Universitare a Francofoniei, unde am reprezentat comunitatea universitară francofonă din Europa Centrală și de Est. ULIM a devenit instituție-gazdă pentru numeroase manifestări științifice, ateliere, proiecte francofone. Personalități precum Michelle Gendreau-Massaloux, Bernard Cerquiglini – foști rectori ai AUF, au devenit Doctori Honoris Causa ULIM. La fel Stephane Courtois – autorul Cărții negre a comunismului, Cicerone Rotaru – român-francez, academician al Academiei Franceze – au fost distinși cu titlul onorific Doctor Honoris Causa ULIM. Am gestionat proiecte internaționale, am elaborat și implementat sistemul de asigurare a calității care și azi funcționează la ULIM.

În 2013 ULIM a oferit sediu Antenei AUF la Chișinău, în regim de urgență. Am întreprins aceste diligențe, care au fost posibile grație spiritului deschis al rectorului ULIM Andrei Galben. 25 de ani Andrei Galben a condus corabia pe nume ULIM, care a înscris pagini frumoase în istoria învățământului superior din Republica Moldova. Din păcate la 16 decembrie Andrei Galben moare  subit din cauza unui atac de cord. Era unicul fondator al ULIM, și, prin moștenire, cum e ”primit” la moldoveni, instituția a trecut în proprietatea familiei sale, iar fiul său a devenit gestionar.

La 3 februarie, la doar câteva zile de la începutul semestrului, Ilian Galben m-a chemat la el și mi-a spus că trebuie să plec din funcția de prim-vicerector, deoarece există presiuni politice asupra lui personal, și că prezența mea la ULIM, ca unionistă, în funcție de conducere dăunează intereselor partidului democrat, de care el se teme.

Nu am mers în instanțe, nu merită acest individ și cei care îl consiliază mai mult decât o demisie din propria inițiativă. Sunt fiică de profesori, am demnitate, și nu doresc să mă iau la harță cu niște ticăloși, care acționează în stil banditesc.

Din acel moment am înțeles că tot ce înseamnă excelență, calitate și corectitudine la ULIM a murit odată cu rectorul Andrei Galben. Au urmat și alte demisii. Unele cu scenarii ca pe timpurile KGB-ului. Adresa mea de e-mail mi-a fost blocată la indicația proprietarului ULIM în aceeași zi când mi-am strâns cele 500 kg de cărți și am plecat. A fost încălcată flagrant legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal. Îmi  venea greu să cred că în RM mai e posibil un astfel de comportament într-o instituție academică.

22 de ani de serviciu impecabil într-o universitate care se dorea model, s-au risipit ca un castel de nisip. M-a durut mai ales tăcerea colegilor mei. Mulți din ei, mai tineri, mai cu experiență – au fost promovați de mine personal în funcții de conducere la ULIM. Ei nici măcar n-au catadichisit să încerce să îmi ia apărarea, să amintească de faptul că orice cuvânt din doctrină pedagogică la ULIM conține investiția mea intelectuală.  Au demisionat odată cu mine unul din doctoranzii mei și profesorul meu de latină din anii studenției. Persoane cu verticalitate.  Desigur, oamenii depind de salariile la locul de muncă, desigur, fiecare e cu destinul și opțiunile sale. Dar, îi întreb pe foștii colegi – cum e dragi intelectuali să stați cu capul plecat pe care sabia nu-l taie? Vă zic eu – dacă stați cu capul plecat – înseamnă că nici numele de intelectual ni vi-l meritați. Dacă nu puteți să înfruntați minciuna, corupția și persecuțiile – instituția în care ați rămas nu se mai poate numi universitate. Concluzie – orice investiție internă în învățământul privat din Republica Moldova este lovită de morbul prăbușirii odată cu schimbarea proprietarului. În SUA nicio universitate privată nu colapsează, deoarece există un bord responsabil care decide destinul instituției. Cazul ULIM este unul emblematic și trebuie să servească drept lecție moralizatoare.

Acum vă aduc la cunoștință că am fondat în conformitate cu legislația RM Institutul Superior de Studii Franceze – o instituție privată non-profit, care va servi drept o platformă educațională și culturală de promovare a limbii și culturii franceze, a limbii și culturii române, a latinității în general, a cunoașterii europene aplicate în toate domeniile societății pentru a-i asigura dezvoltarea durabilă. Mi-am propus să contribui prin proiecte, expertiză, consultanță, formări inițiale și continue,  la salvgardarea a tot ce se mai poate salva și de dezvolta în Republica Moldova, și în primul rând, resursele sale umane. Tinerii pleacă, mulți din ei nu-și mai leagă viitorul de RM. Este foarte trist. În același timp, chiar dacă nimeni nu-i profet în țara sa, având experiența academică și științifică, dar și politică – nu pot sta și contempla indiferent derapajele societale. Pentru aceasta suntem noi, intelectualii, mai ales cei care au pătimit din cauza persecuțiilor pentru viziuni și idei.

La 27 de ani am ratat concursul la postul de lector la Universitatea Agrară fiind învinuită de”naționalism” (așa numeau pe atunci comuniștii lupta pentru limba română), la 55 de ani am pierdut locul de muncă fiind învinuită de unionism. Nimic nou sub soare – libertatea gândirii și de exprimare are un preț.

Mi-a scris recent un coleg din Franța – trebuie să știm să întoarcem pagina, chiar dacă cei din jur răsfoiesc cartea anapoda.

Eu am întors pagina.

***

L’Institut Supérieur d’Études Françaises est un établissement culturel-éducatif à but non-lucratif fondé en  2018 par Madame Ana GUTU, docteur ès-lettres, professeur des universités, qui a pour but la mise en place des projets éducationnels et culturels en République de Moldavie, mettant en valeur la langue et la culture française, la francophonie, le savoir-faire français, dans tous les domaines de la société: éducation, culture, administration centrale et locale, médecine, ingénierie, nouvelles technologies, enseignement supérieur, politiques linguistiques, état de droit, droits de l’homme, démocratie, valeurs européennes (tolérance, égalité des genres, liberté d’expression, pluripartisme). ISEF a aussi pour mission la sauvegarde et la promotion de la langue et de la culture roumaine, de la latinité en général dans la région de l’Europe Centrale et Orientale.

www.isefmd.org

LOGO ISEF

 

 

Capture

UNIVERSITATEA AMERICANĂ DIN MOLDOVA LA PRIMUL SĂU SIMPOZION INTERNAȚIONAL

viber image 5 viber image 3 viber image2

Universitatea Americană din Moldova, inaugurată în 2015 la Chișinău de către umanistul și filantriopul Serhat Akpinar, el fiind Cancelarul rețelei de universități americane repartizate în 7 țări pe continente diferite, a organizat la 10 mai 2018 primul simpozion internațional cu tema ”Aspecte interdisciplinare ale învățământului superior contemporan”. Simpozionul a întrunit participanți din diferite țări din regiune și a dezbătutu subiecte științifice interesante, repartizate în patru ateliere. Am intervenit în plenul ședinței cu prezentarea ”Filosofii, Libertatea și Politica” – eseu despre rolul gânditorilor în progresul societăților, în făurirea destinelor civilizațiilor și luarea deciziilor epocale pentru soarta popoarelor.

Citește  AICI articolul științific prezentat de Ana Guțu

Vezi AICI Programul conferinței

29792393_10214301656947960_6193714111109117504_n

LA 20 MAI 2018 ÎN CURSA PENTRU PRIMĂRIA CHIȘINĂU TOATĂ SUFLAREA ROMÂNEASCĂ ALEGE CONSTANTIN CODREANU!

CONSTANTIN CODREANU – PRIMARUL CARE UNEȘTE!

29792393_10214301656947960_6193714111109117504_n 30581380_10157461699592942_469740127038620756_n 31384921_2012805569037542_251719288665145344_n 31460903_2015720271978585_3316797934260553764_n

31402526_2013455238972575_3699118107839692800_n 31454129_2013515472299885_3107037594567835648_n 31388063_2013515345633231_5873120696401395712_n30697823_10157461699487942_2770567430944401128_n

IMG_20180419_111835

ATELIER FRANCOPHONE SUR L’ÉGALITÉ FEMME/HOMME, BUCAREST, 19-20 AVRIL 2018

Le 19-20 avril, à Bucarest, Roumanie, le Bureau Régional pour l’Europe Centrale et Orientale de l’Organisation Internationale de la Francophonie (OIF) a organisé, avec l’appui du Ministère des Affaires Etrangères de la Roumanie, un Atelier de réflexion sur la problématique égalite femme/homme. Lors de l’Atelier des personnalités politiques – députés et membres du gouvernement, professeurs, chercheurs, étudiants  – ont pris la parole afin de mettre en exergue l’état des lieux dans la région ECO. Mme Claire Deronzier, chargée de mission egalité femme/homme auprès de l’OIF  a enrichi les débats par des présentations doctrinaires et ponctuelles, qui ont impulsionné les discussions, déployées au Minsitère des affaires étrangères de la Roumanie, à la CEREFREA et au siège du Bureau Régional pour l’Europe Centrale et Orientale de l’Organisation Internationale de la Francophonie. Les représentants des pays de la région ont proposé des activités polyvalentes qui seront incluses dans la programmation de l’OIF au volet “égalite femme/homme”.

J’exprime les remerciements les plus profonds à Mme Rennie Yotova, Directrice du BRECO, à Mme Raduta Matache, correspondante nationale pour la Francophonie (Roumanie) et à toute l’équipe du BRECO pour l’excellente organisation de l’Atelier.

20180419_112948 20180419_100048 20180420_184911

29542304_10212049861586343_161744486645983943_n

CENTENARUL MARII UNIRI A DAT START UNIRII DEFINITIVE A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA

 

29542242_1045864772219468_9055511461787855373_n 29512501_10214409796132393_1580817318688528984_n 29512651_10214409799532478_6636426779998075351_n 29541858_10214409797812435_4473072050263783704_n29543169_10214411456253895_2154094528721046051_n 29541229_10214411455453875_3814840608040827182_n 29512608_10214411451693781_623974101895739223_n 29573181_1045864665552812_6090310691535456944_n

29597675_10214411452933812_6273488013667008846_n FB_IMG_1521999987069 IMG-20180327-WA0000 20180327_122810

La 25 martie la Chișinău în Piața Marii Adunări Naționale a avut loc o amplă manifestare prilejuită de Centenarul Unirii Republicii Moldova cu România. Marea Adunare Centenară a întrunit români de toate vârstele de pe ambele maluri ale Prutului, simpatizanți și membri ai partidelor și ONG-urilor unioniste – absolut toți sunt unioniști și își doresc reîntregirea României prin Unirea cu Republica Moldova.

Partidul Unității Naționale în frunte cu Traian Băsescu a participat la această manifestare unionistă de amploare și s-a prezentat în PMAN cu o impresionantă coloană tricoloră, care s-a revărsat armonios în PMAN, scandând solidar ”Unire!”, ”România n-a avut graniță la Prut!” ”Trăiască, Trăiască, Trăiască și-nflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!”.

Traian Băsescu a ținut un discurs în fața mulțimii, fiind ovaționat în continuu de către toți participanții la Marea Adunare Centenară. În discursul său președintele Traian Băsescu a  anunțat că cel de-al treilea proiect de țară pentru România este Unirea cu Republica Moldova și că România este pregătită pentru Unire.

La 27 martie 2018 Parlamentul României constituit în Şedinţa solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu patria mamă a adoptat o Declarație politică prin care:

– consideră ca fiind pe deplin legitimă dorinţa acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care susţin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române şi subliniem că acest act depinde de voinţa acestora,

şi

– declară că România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinţei suverane a acestora.”

Delegația Partidului Unității Naționale, din care au făcut parte Anatol Șalaru, președinte executiv PUN, Ana Guțu, prim-vicepreședinte, Vitalie Salari, primar de Băcioi, Dorin Dușciac, vicepreședinte PUN diaspora, la invitația PMP a participat la ședința istorică festivă a Parlamentului României și la conferința PMP dedicată Centenarului Unirii, moderată de Constantin Codreanu, prim-vicepreședinte PUN, deputat PMP în Parlamentul României.

În acest răstimp valul Declarațiilor de Unire a Republicii Moldova cu România, votate și semnate de administrațiile publice locale – primării, orașe, raioane – crește. La 27 martie 2018 numărul  acestora a ajuns la 150.  Colective de profesori, medici, avocați, antreprenori din diferite localități ale Republicii Moldova semnează și ele Declarații de Unire, exprimându-și astfel voința de reunificare cu Țara.

Citește Declaratia Parlamentului de la București 27.03.2018

Vezi AICI Lista primăriilor din RM care au semnat Declarații de Unire cu România până la data de 27 martie 2018

Page 1 of 90

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén