13497990_10153803550143111_6439825968781582720_o

DREAPTA A COMEMORAT VICTIMELE OCUPAȚIEI SOVIETICE DIN 28 IUNIE 1940. APEL PUBLIC.

13497990_10153803550143111_6439825968781582720_o

13557927_10208568484022220_7104244875661496457_n 13522015_10208568538623585_6073816726539763040_n 13494870_10208568749308852_5364309513147962867_n 13516500_10208568748948843_4882972661637012835_n

13490764_10153803850308111_9179639869776186427_o 13559013_10153803550183111_660902308104215571_o

La 28 iunie 2016 partidul unionist DREAPTA a comemorat victimele ocupației sovietice din 28 iunie 1940 în localitățile Republcii Moldova (Ungheni, Cantemir, Cahul, Susleni/Orhei) și în orașe de peste hotare (Milano, Madrid, Lisabona, Montreal, Paris), unde are înființate grupuri de susținători. La Chișinău un flash-mob a fost organizat la adresa str.Alexandru cel Bun, 19, unde în subsolurile imobilului din această adresă au fost exterminați sute de basarabeni în perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941 de către NKVD-ul sovietic.

Cu acest prilej Dreapta a lansat un apel public către Președinție, Parlament și Guvern și a arătat un cartonaș negru pentru politicenii și cetățenii dezmemoriați, care nu-și cunosc rădăcinile românești, ignorând  istoria adevărată, inclusiv această pagină neagră din istoria recentă a românilor din Basarbia.

***

APEL PUBLIC

Azi, 28 iunie 2016, când se împlinesc 76 de ani de la ocuparea Basarabiei de către URSS, partidul unionist DREAPTA face apel public către Președinția, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova de a întreprinde acțiuni punctuale în vederea comemorării acestei date istorice negre din istoria recentă.

  1. Declararea pe întreg teritoriul Republicii Moldova prin lege a zilei de 28 iunie drept Zi de comemorare a victimelor regimului comunist în rezultatul genocidului, deportărilor și foametei organizate.
  2. Denunțarea de către autoritățile centrale ale Republicii Moldova a Pactului Ribbentrop-Molotov și aderarea Republicii Moldova la Acordul interstatal pentru constituirea Tribunalului internațional pentru investigarea crimelor comunismului, lansat pentru semnătură de miniștrii justiției ai Ucrainei, Poloniei, Letoniei, Lituaniei și Estoniei la Tallin în 2015.
  3. Inițierea de către Procuratura Generală a procesului public împotriva crimelor comunismului în baza numeroaselor volume de mărturii, documente de arhivă, care au fost publicate până în prezent cu scopul condamnării crimelor comunismului în instanțele judiciare ale Republicii Moldova.
  4. Crearea Institutului de investigare a crimelor comunismului pe lângă Președinția Republicii Moldova, care va desecretiza dosarele comunismului și va face publice numele vinovaților de comiterea crimelor pe teritoriul Basarabiei: genocid, deportări și foametea organizată.

Partidul unionist DREAPTA

28 iunie 2016

 

13501689_10208534241726184_3139444687175503603_n

DREAPTA CONSIDERĂ CĂ BREXIT-UL ESTE UN ARGUMENT IMBATABIL ÎN FAVOAREA UNIRII REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA

Comunicat de presă

Partidul unionist DREAPTA a aflat cu îngrijorare despre votul cetățenilor britanici în favoarea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Acest vot va declanșa consecințe drastice pentru tot ceea ce a însemnat construcția europeană de la 9 mai 1950, așa cum a fost concepută de Jean Monnet, Robert Shuman și Konrad Adenauer.

Brexit-ul este considerat de experți un veritabil cutremur de nivel mondial. Uniunea Europeană va trece printr-o criză inevitabilă ce ține de identitatea instituțională europeană, politicile economice și securitare. Ideea Uniunii Europene cu două viteze va reveni pe masa de negocieri a țărilor fondatoare ale UE. Brexit-ul deja a declanșat euforia susținătorilor partidelor populiste și extremiste din țările UE, care vor insista pe referendumuri similare în țările lor.  În plus, economia UE va fi perturbată de criza pe piețele  bursiere europene, dar și mondiale.

În aceste condiții cetățenii Republicii Moldova devin și mai vulnerabili  în tot ceea ce înseamnă calitatea vieții și speranța lor de a beneficia de susținerea instituțiilor europene pentru modernizarea statului. Pentru o perioadă nedefinită Uniunea Europeană va uita de preocupările sale în regiunea frontierelor sale de est. În același timp, propaganda rusească anti-europeană se va declanșa cu o forță zdrobitoare, pentru a manipula opțiunile electorale ale cetățenilor, inclusiv pe perioada scrutinului prezidențial din 30 octombrie.

Partidul unionist DREAPTA atenționează cetățenii Republicii Moldova, dar și actuala guvernare, care conduce Republica Moldova, că discursul pro-european în aceste condiții trebuie reconsiderat, și abordat dintr-o nouă perspectivă. DREAPTA consideră că unica posibilitate de a oferi o reală stabilitate și prosperitate economică pentru toți cetățenii Republicii Moldova și de a contracara tendințele populiste din țările Uniunii Europene, dar și din Republica Moldova, este elaborarea și lansarea strategiei geo-politice de Unire a Republicii Moldova cu România.

Brexit-ul care s-a produs reprezintă un argument în plus, absolut imbatabil pentru reunificarea națiunii române prin unirea, ca prim pas, a Republicii Moldova cu România. Fără declanșarea unui proces imediat al reunificării cu România, riscul reorientării Republicii Moldova către spațul estic devine unul real.

Serviciul de presă

Partidul unionist DREAPTA

               

LIDERII PARTIDULUI UNIONIST DREAPTA S-AU ÎNTÂLNIT CU CETĂȚENII LA SADOVA, CĂLĂRAȘI

20160619_123329 20160619_123340 20160619_144315

La 19 iunie 2016 echipa partidului unionist Dreapta a organizat o întâlnire cu cetățenii din satul Sadova, Călărași. Spiritul unionist este prezent și în această localitate, care acum este reprezentată în parlamentul Republicii Moldova prin trei deputați socialiști.

Problemele cetățenilor din Sadova sunt asemănătoare cu cele ale tuturor cetățenilor din localitățile rurale: exodul masiv al tinerilor peste hotarele republicii, lipsa de perspectivă economică și socială în localitate, calitatea proastă a serviciilor de aprovizionare cu energie electrică.

Locuitorii satului Sadova  sunt oarecum jenați de faptul că localitatea lor este baștina liderului socialist Igor Dodon, acesta fiind considerat drept un politician care promovează interesele Rusiei în Republica Moldova.

Liderii Dreptei au discutat cu locuitorii satului Sadova despre unirea Republicii Moldova ca unică șansă de resetare democratică a actualului teritoriu al Republicii Moldova și de revenire a acestui spațiu la normalitatea statului de drept, cu justiție funcțională, cu o calitate înaltă a vieții pentru toți cetățenii fără discriminare.

La finele întrunirii a fost creată organizația primară a partidului unionist Dreapta în satul Sadova.

MĂMĂLIGA ACADEMICĂ SAU SENILIZAREA ”ELITELOR”

465x0_hjfj

Zilele acestea Academia de Științe a Moldovei și-a sărbătorit aniversarea a 70 de ani de la fondare. Organism desuet, cu pretenții de minister al cercetării, AȘM demult este în vizorul criticilor experților locali și europeni. Am scris de nenumărate ori despre necesitatea reformării acestei instituții, care, ar trebui cel puțin să imite (căci istorie nu are decât cea sovietică) marile tradiții europene în materie de prestație intelectuală.

Academia Franceză fondată în 1635 la inițiativa lui Richelieu și-a formulat drept sarcină primordială apărarea și dezvoltarea limbii franceze ca limbă a națiunii franceze. Academia noastră abia în 1994, cu 5 ani mai târziu de la revoluția lingvistică a poeților, s-a pronunțat asupra denumirii corecte a limbii vorbite în Republica Moldova. Iar sarcina de a spune adevăruri istorice a fost asumată de AȘM abia în 2010, când s-a schimbat puterea comunistă cu una zis pro-europeană – în acel an AȘM a îndrăznit să afirme că la 28 iunie 1940 a avut loc ocupația Basarabiei de către imperiul sovietic.

Conjuncturismul   politic al AȘM este încarnat perfect în eternul său președinte, fost nomenclaturist, Gheorghe Duca, ales prin fals pentru al treilea mandat la cârma academiei. Fără rezultate palpabile, demne de justificat cele 500 milioane de lei, pe care le papă AȘM anual din bugetul public, la cei 70 de ani ai săi ”scumpissima” noastră academie vine cu o realizarea fastuoasă: fiertul mămăligii din mălai de Porumbeni pe teritoriul complexului turistic ”Vatra”, loc pitoresc, dar și costisitor, din câte se știe, pentru organizarea a astfel de manifestări.

Savanții din Islanda au descoperit metoda de transformare a bioxidului de carbon în piatră, savanții din Italia au renunțat primii în lume la sacii de polietilenă, înlocuindu-i cu cei biodegradabili pe întreg teritoriu al țării, echipe internaționale de chimiști au îmbogățit tabelul lui Mendeleev cu încă patru elemente noi, echipe internaționale de fizicieni au descoperit undele gravitaționale ale lui Einstein, până și pentru virusul Zika i-a fost descoperit un antidot – țânțarii modificați genetic! Am enumerat aceste doar câteva descoperiri științifice ale anului 2016, pentru a demonstra, că a face cercetare în secolul XXI înseamnă a te coopera la nivel internațional, a colecta fonduri importante, a optimiza cheltuielile publice, a atrage mari companii transnaționale în rezolvarea problemelor de importanță globală pentru umanitate.

Cu ce se laudă Academia de Științe a Moldovei? Eeeeei, să vezi și să nu crezi!  De la ecranele scumpelor noastre canale de televiziune (și acestea neprihănite de atâta obiectivitate) ne-au salutat duminică, 12 iunie, ditamai elitele noastre – academice și politice împreună: adunate împrejurul unui ceaun imens în care fierbea mălaiul de Porumbeni! Iar președintele neschimbat al AȘM, eternul pupător de drapele, Gheorghe Duca, ajutat de președintele deja pe ducă al Republicii Moldova Nicolae Timofti – malaxau de zor în ceaun mămăliga – cea mai mare invenție a Academiei de Științe a Moldovei din ultimii 70 de ani. Alți oficiali îi flancau – mândri, cu ”pestelci” înflorate, și cu fețe luminate precum era și mămăliga de Porumbeni! Mai erau prezenți și alți președinți pe acolo, Snegur și Lucinschi (pe aia îi poți înțelege – sunt la pensie, și n-au ce face acasă, mai ies și ei prin lume, că de  – n-or mai lâncezi degeaba pe cuptor), cu fețele rumeoare după vreo câteva păhărele de vin, clefăind  și râgâind la cameră cu aerele lor de elită istovită.

Mă uitam la aceste reportaje și mă întrebam: e posibil oare să-l vedem pe Obama, lăudându-se cu cea mai mare realizare a științei americane – un hamburgher cât un ceaun de mare, sau, pe frau Merkel, cu un pocal de 10 kg de bere ”științifică” în mână, sau, pe Hollande cu un broscoi de specie nouă, gătit într-o tigaie de 5 metri diametrul….

În astfel de momente, eu, ca cetățean al acestui stat sunt pătrunsă de un profund sentiment de deznădejde și de rușine pentru inepția nu doar a Academiei de Științe și a conducătorilor săi, ci și a elitelor politice, care, din lipsă de dorință și voință, au tolerat și tolerează în continuare delapidarea nerușinată a banilor publici la AȘM, ei, probabil, fiind ocupați  de alte furturi, mai importante și mai ”grase” .

Vivat Academia, Vivat mămăliga de Porumbeni – inovația veacului sovietic în care a încremenit AȘM!

DREAPTA ATENȚIONEAZĂ GUVERNAREA ASUPRA PERICOLULUI CEDĂRILOR EXCESIVE ÎN FAȚA REGIMULUI SEPARATIST DIN STÂNGA NISTRULUI

Comunicat de presă

Partidul unionist Dreapta este îngrijorat de modul în care autoritățile Republicii Moldova poartă negocierile în formatul 5+2, care au redemarat la Berlin în iunie 2016 după doi ani de blocaj. Conform textului protocolului semnat de  Republica Moldova, Ucraina, Rusia, OSCE și autoproclamata administrație de la Tiraspol, Republica Moldova urmează să facă o serie de cedări importante, precum recunoașterea titlurilor de studii eliberate de instituțiile de învățământ din stânga Nistrului și permisiunea de a circula în spațiul UE a autovehiculelor cu plăci de înregistrare din raioanele separatiste.

Dreapta atenționează actuala guvernare a Republicii Moldova despre inadmisibilitatea unor astfel de cedări, fără a obține la rându-i cedări din partea administrației separatiste. Amintim, că libera circulație în zona de securitate sporită a cetățenilor Republicii Moldova continuă să fie obstrucționată, limitată, cu grave încălcări ale drepturilor constituționale ale cetățenilor noștri. Cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în zona de securitate sporită, se confruntă  zilnic cu problemele legate de libera circulație, nu au posibilitate să-și vândă mica producție agricolă în piețele din orașele apropiate din stânga Nistrului, le este confiscată producția agricolă și alte obiecte personale de larg consum, pe care le transportă prin frontierele improvizate de regimul separatist de la Tiraspol.

În aceste condiții, Dreapta consideră că orice cedare din partea actualei guvernări în fața regimului separatist din stânga Nistrului reprezintă încă un pas periculos spre transnistrizarea Republicii Moldova și spre o viitoare federalizare a Republicii Moldova, care se va produce  inevitabil, dacă nu se va insista pe schimbarea urgentă a formatului de negocieri cu includerea României ca parte decidentă în format, și transformarea forțelor așa zis ”pacificatoare” rusești într-o misiune cu adevărat internațională, civilă,  sub egida ONU.

Serviciul de presă al partidului unionist DREAPTA, 11.06.2016

13310332_10208377628010939_717216191632513083_n

TRANSNISTRIA: MON AMOUR SAU FOAIE DE DIVORȚ?

La 5 iunie m-am deplasat la Hagimus și Chircăiești  pentru a ne întâlni cu cetățenii din localități și a le vorbi despre unirea Republicii Moldova cu România ca șansă ultimă de salvare a ceea ce a mai rămas din pretinsul stat Republica Moldova.

Eram trei persoane într-o Dacia Logan, secretarul general al Dreptei Victor Sandu și ideologul partidului Dan Nicu – talentat editorialist la diverse publicații de expresie românească. Luasem decizia să mergem prin Tighina, satele respective fiind situate chiar în coasta cetății.

Nu fusesem prin Tighina de vreo 23 de ani, de când au pus separatiștii vamă și soldați pe pământul nostru pentru a ne umili pe noi, băștinașii. Soțul fiind dintr-un sat din coasta Tighinei, am tot călătorit de-a lungul anilor pe căi ocolite, pentru a nu pierde timpul și nervii.

De data aceasta am decis să mergem direct prin Tighina, să simțim pe pielea noastră, prin ce trec cetățenii care locuiesc în localitățile învecinate cu zona separatistă.

…Ne apropiam de segmentul înțesat cu stâlpi și pripoane de beton, am tras pe dreapta și trei militari cu fețe posace s-au apropiat de mașina noastră. Abia în acel moment mi-am dat seama că nu am camuflat materialele promoționale în port-bagaj, lăsându-le la vedere, obișnuință firească în consens cu libertatea de circulație în condiții de normalitate. Prima solicitare a militarului zelos – deschideți port-bagajul. Rezultatul nu s-a lăsat așteptat: Încotro mergeți? Ce e cu tirajul acesta de ziare? Nu aveți voie, doar două exemplare etc. Eu zic:  mergem la întâlniri cu elevii, le ducem ziare literare. La care ofițerul separatist spune: ”Нельзя”, numai două exemplare (desigur, toată conversația era în limba rusă). Apoi adaugă: încotro mergeți? La Hagimus, zic. De ce veniți prin ”Pridnestrovie”? Zic, merg pe teritoriul Republicii Moldova, Hagimus – este Republica Moldova. Și aici tot e Republica Moldova.  Separatistul încruntă sprâncenele și se răstește mirat la mine: ”Девушка” (e bun așa, eu , ”devushka” la 54 de ani), ты что не видишь с кем разговариваешь? Eu îi zic, hai mai repede, că ne așteaptă lumea. Atunci separatistul, zise  că ne lasă să tranzităm, dar ne confiscă materialele. Eu i-am zis că nu suntem de acord, și, desigur, acesta, finalmente, ne   ordonă ceea ce și era de așteptat – să facem cale întoarsă și să o luăm pe teritoriul Republicii Moldova (sic!).

Am întors mașina, dar nu am plecat pe la Căușeni, ci am cotit spre Varnița, cu gândul că trecem de postul de acolo. Dar, soldatul separatist e bine branșat la noile tehnologii! Abia de ne apropiasem de postul separatist de la Varnița de intrare în Tighina, că acolo ne și așteptau. Am lăsat ziarele la postul nostru de poliție, dar am ascuns bine prin genți materialele promoționale de partid. Ne-au luat buletinele, ne-au introdus prin baza lor de date, și, înainte de a ne lăsa să trecem, au dat un tichet de tranzit. Credeam că acest tichet e pentru toți trei pasageri, adică pentru o mașină. Dar, separatiștii au tactica lor, s-au asigurat să ne creeze probleme la ieșire din Tighina.  Căci acolo s-a constatat, că doi din trei pasageri câți eram, nu aveam tichete de tranzit. Ne-au condus într-o gheretă (să vezi că și la separatiști gheretele sunt la modă, toate punctele lor de control sunt o înșiruire de gherete, care seamănă cu niște veceuri  amplasate pe mijloc și pe ambele  părți ale drumului). Între timp ne uitam cum trec diferite mașini, cele cu numere separatiste cu steag păgân treceau mai repede, cele cu numere de Chișinău – erau toate trase pe dreapta și așteptau formalitățile separatiste.

…Am intrat într-un birou insipid, de 8 metri pătrați, căpitanul de la masa de scris ne-a anunțat că vom sta minimum 40 de minute ca să ne facă protocol. Îl întreb de ce. Răspunde: nu aveți tichet de tranzit. Îi întorc enervată: colegii voștri căscați de la Varnița nu ne-au ghidat corect. Căpitanul a început să completeze răbdător procesul verbal. Mă întreabă pe mine și pe Dan Nicu de ce am încălcat procedura. I-am spus că nu am călcat pe pământ separatist de o sută de ani, și nu am de unde ști regulile unui stat inexistent. Ne spune că trebuie să plătim amendă 93 ruble.  Eu îi zic: Care ruble, domnule, în ochi să nu văd moneda voastră separatistă! Am doar lei moldovenești!

Mă întreabă ce lucrăm și cu ce scop mergem la Hagimus. Îi zic că suntem profesori universitari, mergem pentru o manifestare culturală. Căpitanul se prezintă – îl cheamă Alexandru și stimează mult profesorii, ne scutește de amenda, zice că ne face doar o preîntâmpinare. Îi adresez retoric o întrebare: Ei cum nu se plictisește  el să stea în ghereta asta improvizată, să facă protocoale, când lumea a evoluat, a abolit frontiere, îi zic că nici între Israel și Palestina nu există așa frontieră ca aici în zona de securitate.

Ne pune să semnăm în protocol. Îi zic că m-am cam dezvățat să scriu rusește, și îi reproșez că în conformitate cu legea lor separatistă ei au trei limbi oficiale. Căpitanul spune că avem dreptul să scriem și în limba moldovenească. Eu întreb: aia cu grafie chirilică? El zâmbește și zice –  da.  Îi spun că mai bine scriu rusește și nu schimonosesc limba română. El se laudă – a studiat și el латиница (adică, grafia latină). I-am precizat, la solicitare, și regula citirii lui c- înaintea lui e- și i-.

Voind să-l iau în zeflemea, îi zic: Uite cum stau eu aici și pierd timpul, așa cum și-a pierdut tinerețea și soțul meu, când a făcut serviciul militar la Tiraspol în armata a 14-ea. Căpitanul pare înviorat și mă întreabă dacă am fost pe la Tiraspol. Nu, îi zic, ce să fac acolo? Să mă aresteze? La care el îmi zice să nu mă tem să merg, Tiraspolul e schimbat la față, e amenajat centrul orașului, și că dacă voi avea neplăceri când merg încolo – îmi va face protecție. O, nu, i-am zis eu, nu mai vin pe aici încă o sută de ani înainte.

Într-un final ne luăm hârțoagele grifonate de căpitan, acesta spunându-ne că, de fapt, nu mai avem nevoie de ele.

La ieșire mergem spre altă gheretă, acolo iar ne iau buletinele, iar ceva nu e clar, din nou, un alt tip de la ghișeu, începe a da telefoane. Peste 10 minute, în sfârșit primim buletinele și ieșim din Tighina. Drumul șerpuiește rapid spre satul Hagimus. Locuitorii din sat ne-au spus că pacificatorii ruși interzic să fie amplasate indicatoare la marginea drumului. Așa că, cine se aventurează să meargă prin Tighina spre localitățile învecinate, luați-vă GPS. Drumul spre Hagimus e într-o stare deplorabilă,  nu a mai văzut urmă de asfalt proaspăt de la origine.

Am ajuns la întrunirea cu cetățenii. Se simt abandonați de autorități, copii le sunt plecați, care în Rusia, care În Europa, care în Canada. Se plâng că pentru trei kilograme de brânză de vaci, pe care merg să le vândă la piața din Tighina, sunt controlați și răscoliți la punctul de trecere spre oraș. Dacă au mai mult de trei kilograme de producție de același fel, ea le este confiscată. Din această cauză sunt nevoiți să meargă la Căușeni, mult mai departe decât Tighina.

În timpul războiului de pe Nistru, rușii din Hagimus au luptat cot la cot cu moldovenii, pe atunci erau patrioți ai pământului, blamau armata rusă și cazacii care le-au invadat casele. Azi, acele 20% de ruși din Hagimus au plecat la Tighina, s-au stabilit cu traul acolo și s-au dat de partea separatiștilor. Până și moldoveni din satele din preajmă au ajuns să-și dea copiii la studii la școala militară de cazaci din Tiraspol… Și istorisirile pot continua.

Autoritățile centrale ale RM,  în timp ce se complac în certuri viscerale pentru a-și împărți sferele de influență, abandonează cu nonșalanță cetățenii statului Republica Moldova din zona separatistă. Mulți din ei își iau cetățenia zonei separatiste pentru a beneficia de facilități, scutiri, pensii mai mari. Are loc transnistrizarea teritoriilor zis constituționale ale RM, un proces care nu poate fi stăvilit. Mă întreb, cum mai pot fi promovate și încurajate aceste discuții prin capitalele europene în format 5+2, discuții sterile care nu dau nimic, doar mistuie bani europeni pe dineuri și mese rotunde. RM ar trebui să propună o ședință de acest gen la Hagimus, sau Chircăiești, în sediul modest al unei primării sau case de cultură, fără canalizare și apă potabilă la robinet, fără drum asfaltat și căi de acces decente la casele oamenilor. Uite așa un format 5+2, și încă un negociator, adică ar veni 5+2+mulți:  plus oamenii din localitate, care i-ar lua  în furci pe toți laolaltă pentru fericirea eternelor negocieri de 24 de ani.

Vom nota, totuși, că mai există flacăra românismului în acele sate abandonate. Eroi, participanți la războiul de pe Nistru, profesori legendari, precum Petru Râmbu, întemeietorul muzeului lui Alexe Mateevici la Zaim, simpli cetățeni, care au fluturat tricolorul în perioada emancipării naționale românești în acea zonă. Ei își asumă soarta, rămân pe pământurile lor, nu cer de pomană, sunt gospodari, își spun patrioți adevărați.

Nu ne rămâne doar decât să ne întrebăm: așa zisa Transnistrie, zonă separatistă – ce e cu ea? Eu una am impresia, că acest nod extrem de încâlcit, cu administrație nerecunoscută – dar reală, cu legi ilegale – dar reale, și pe care le respectăm inclusiv noi, cetățenii RM – nu poate fi deconstruit, ca să nu spun spulberat. 25 de ani de independență a statului Republica Moldova au demonstrat, de fapt, că acest stat nu e unul veritabil, nici credibil. Pufnești în râs când spunem că avem parlament, guvern, președinție….Toate aceste instituții nu valorează nicio ceapă degerată pe lângă gheretele-veceuri improvizate la intrare și ieșire din Tighina, unde militarii ruși cu salarii de la Putin au toată evidența migraționistă  pusă la punct. Ei, acești căpitani, locotenenți, subofițeri –  știu câți locuitori au în statul lor (stat –fantomă din punctul lor de vedere), ei cunosc, probabil, și rezultatele recensământului din 2014 din RM, care nu au fost date publicității. La Tighina, Tiraspol și Grigoriopol statul Republica Moldova nu există. Există 20 000 tone de armament, o armată de soldați și ofițeri ruși, există Transnistria – cap de pod, pe care Rusia nu-l va ceda niciodată. Un teritoriu desprins din trecutul sovietic, bine conservat, potențat, stat separatist – dar stat, împotriva căruia nici un format 5+2 nu poate face nimic. Iar substantivul derivat de la verbul ”a  putea” la forma negativă este ”impotență”.

Zicem ”Transnistria : mon amour”  – deoarece acolo rezistă românii patrioți, deciși să moară pe pământul strămoșilor lor, iar foaia de divorț nu poate fi semnată nici în ruptul capului. Pentru mulți ani înainte această zonă separatistă va concubina în chin și necaz cu partea dreaptă a Nistrului. Fiindcă așa le place basarabenilor. Ieșirea din acest concubinaj ne este sugerată de rușii din zona separatistă – măi, da uniți-vă odată cu România, să avem și noi piață de desfacere și să fim împreună cu Europa.

Deci, Unirea cu România, fraților ne va salva din acest provizorat, împânzit de gherete-veceuri-magazine, gherete-veceuri-vămi, gherete-veceuri-cafenele etc., fie că sunt amplasate ele pe partea dreaptă, sau pe cea stângă a Nistrului.

 

 

Page 1 of 77

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén