CONCEPTUL FACULTĂŢIII LIMBI STRĂINE (FLS)


CUPRINS

De revăzut conţinutul cuprinsului

1. Contextul european al pregătirii specialiştilor multilingvi.
2. Scurt istoric al facultăţii.
3. Principiile conceptuale ULIM în proiecţia FLS.
3.1. Clasicismul universitar.
3.2. Internaţionalizarea şi regionalizarea procesului didactico-ştiinţific.
3.3. Promovarea fuziunii dintre elementul teoretico-ştiinţific al cunoaşterii şi elementul praxiologic
3.4. Promovarea elementului aplicativ-integrativ al cunoaşterii.
3.5. Structurarea modulară a curriculei.
4. Curricula şi finalităţile de studii la specialităţile FLS.
5. Stagiile de practică.
6. Cercetarea la FLS.
7. Corpul profesoral-didactic
8. Contingentul de studenţi
9. Baza tehnico-materială a FLS.
10. Educaţia extracurriculară.
11. Sistemul de management al calităţii.
12. Bibliografie
Lipsesc astfel de compartimente ca: caracteristica contingentului de studenţi şi de profesori.

1. Contextul european al pregătirii specialiştilor multilingvi.

Aderarea Republicii Moldova la Procesul de la Bologna în luna mai 2005 a
conferit o dimensiune calitativ nouă întregului sistem al învăţământului superior, inclusiv în sfera specialităţilor filologice.
Filosofia Procesului de la Bologna prevede flexibilizarea studiilor superioare, care i-ar permite studentului să părăsească oricare din cele trei cicluri pentru a se însera pe piaţa muncii, dar şi să revină în cadrul universitar pentru a-şi continua studiile. Licenţa este ciclul I de studii universitare, la care pot accede absolvenţii liceelor, adică posesorii diplomelor de bacalaureat. În conformitate cu principiile Procesului de la Bologna, învăţământul superior, inclusiv la specialităţile filologice, este axat pe finalităţile de studii, care reprezintă o schimbare şi re-orientare a gândirii de la un sistem bazat pe personal şi orientat la intrări (input) pe un sistem centrat pe student şi orientat spre produs (output).
Întro Europă ce se vrea multilingvă şi interculturală, în care cunoaşterea doar a unei limbi străine pe lângă limba maternă se dovedeşte a fi insuficientă, şi deci, se recomandă studierea a cel puţin două limbi străine (Recomandarea 1382 a Asambleei Parlamentare a Consiliului Europei, 1998), formarea specialiştilor multilingvi este preocuparea atât a facultăţilor filologice, cât şi a celor non-filologice. Diversificarea ofertei educaţionale este prerogativa concepătorilor curriculei universitare în domeniu.
Facultatea Limbi Străine şi-a propus în acest sens încă la originea sa elaborarea unei concepţii educaţionale moderne, axate pe idealurile europene şi pe experienţa celor mai vestite facultăţi şi şcoli de formare a traducătorilor şi interpreţilor. Astfel, obiectivele generale ale facultăţii sunt:

1. Formarea cadrelor de înaltă calificare în domeniul predării limbilor străine europene, şi anume, pregătirea specialiştilor capabili de a asigura procesul didactic în două limbi străine atât în instituţiile gimnaziale/liceale, cât şi în instituţiile universitare.
2. Formarea cadrelor de înaltă calificare în domeniul traducerii şi interpretariatului având la activ două limbi străine europene pentru a asigura traducerea în ambele direcţii : din limba maternă în limba străină şi invers.
Aceste două obiective majore presupun obiective de referinţă concrete şi anume :
1. Racordarea procesului didactic la imperativele timpului – reforma Procesului de la Bologna.
2. Formarea unor personalităţi socilmente instruite capabile de a se integra în sistemul economic naţional şi internaţional.
3. Inculcarea sentimentului profund de apartenenţă ca o necesitate imperioasă de realizare a fiecărei personalităţi.
4. Implementarea celor mai noi tehnologii de predare/învăţare a limbilor străine cu folosirea acestora în cariera profesională viitoare.
5. Adaptarea viitorilor specialişti în domeniu la condiţiile socio-economice prin promovarea corectă a stagiilor de producţie în conformitate cu palnurile de studii.
6. Familiarizarea studenţilor cu principiile marketingului profesional şi cultura socio-economică respectivă întru gestionarea raţională a profesiei căpătate.
7. Lansarea unor specialişti capabili de a sensibiliza necesitatea formării continue pentru menţinerea gradului înalt de profesionism pe parcursul viitoarei cariere (căci odată cu obţinerea licenţei nu se termină calea lungă de perfecţionare continuă).

2. Scurt istoric al facultăţii.

Facultatea Limbi Străine a fost fondată la 1 septembrie 1992.
Colectivul profesoral al departamentului era condus pe atunci de Dna Ana Bondarenco, doctor habilitat, profesor universitar, primul director al departamentului Limbi Străine. Din 1994 până în februarie 1996 departamentul Limbi Străine a fost condus de Domnul Vsevolod Grigore, doctor conferenţiar.
Din februarie 1996 până în septembrie 2003 în fruntea departamentului s-a aflat Doamna Ana GUŢU, doctor conferenţiar. Din septembrie 2003 până în aprilie 2006 – Doamna Tamara Gogu, doctor, conferenţiar.
La finele anului 2006, Senatul ULIM a decis să modifice organigrama Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, astfel noţiunea de departament a fost înlocuită cu facultate. Ulterior, departamentul limbi străine s-a transformat prin modificare în facultatea Limbi Străine.
Din aprilie 2006 şi până în prezent facultatea este condusă de Domnul Ion Manoli, doctor habilitat, profesor universitar.
La data fondării sale, în republică mai existau două facultăţi de limbi străine, una la USM, cealaltă la Universitatea Pedagogică din Bălţi. Drept obiectiv primordial al facultăţii este pregătirea specialiştilor de limbi străine pentru piaţa de muncă naţională şi internaţională. Liberalizarea relaţiilor economice a creat multiple segmente pe piaţa muncii, unde este nevoie de specialişti filologi, cunoscători de limbi străine. Până în anul 1996 nu a existat o concepţie adecvata de pregătire a traducătorilor profesionişti. Crearea specializării respective în cadrul Facultăţii Limbi Străine, a avut drept consecinţă elaborarea unui plan de studii racordat la standardele europene, iar echiparea laboratoarelor (săli audio/video, multi media, de traducere sincronă) a contribuit la eficientizarea procesului didactic universitar.
Astăzi, pe bună dreptate, Facultatea Limbi Străine ULIM activează în baza unei concepţii unitare şi moderne de formare a specialiştilor traducători-interpreţi de limbi străine

3. Principiile conceptuale ULIM în proiecţia FLS.

Principiile conceptului educaţional ULIM sunt expuse în cartea „ULIM: 1992-
2002. Pagini de istorie”, autor Andrei Galben. Aceste principii sunt proiectate şi în procesul de pregătire a specialiştilor în cadrul Facultăţiii Limbi Străine.

3.1. Clasicismul universitar.

Conform tradiţiei istorice, în calitate de entitate meritocrată universitatea este definită drept o comunitate de erudiţi, de cele mai deseori, o instituţie veche. Identitatea morală a universităţii şi înţelegerea în sine integrată se bazează pe angajamentul învăţării şi cercetării, erudiţiei şi căutări adevărului, indiferent de aplicabilitatea imediată, priorităţi politice sau beneficii economice, chiar dacă ideile sunt controversate sau non-populare. Universitatea este menită să servească societatea în ansamblu şi nu unele părţi ale ei, care pot să o finanţeze sau să-i acorde facilităţi. Universitarii sunt gardenii principiilor constitutive ale universităţii.
Autonomia Universităţii în raport cu guvernarea şi grupurile sociale puternice este justificată prin ipoteza că pierderea libertăţilor intelectuale ar prejudicia fundamentul cunoaşterea în societate. Valorile clasice universitare sunt
• libertatea academică în cercetare şi în învăţământ, percepută ca libertatea exprimării şi acţiunii, libertatea de a comunica informaţii şi libertatea de a căuta şi de a difuza fără restricţii cunoaşterea şi adevărul;
• autonomia universitară ce trebuie să facă faţă angajamentului independent în raport cu misiunea lor culturală şi socială tradiţională, foarte importantă şi astăzi, printro politică de îmbogăţire a cunoştinţelor, o bună guvernare şi o gestionare eficace
Totuşi, „Libertăţile academice trebuie să fie însoţite de o contra-parte
inevitabilă: responsabilitatea socială şi culturală a universităţilor şi obligaţia lor de a-şi prezenta darea de seamă atât în faţa publicului larg, cât şi în raport cu propria lor misiune.” (Parlamentary Assembly. Recommandation 1762 (2006).//http://assembly. Coe.int/docuemnts/adoptedtext/ta06).
Clasicismul universitar mai rezidă în cultivarea şi promovarea valorilor, deoarece pregătirea specialiştilor pentru societatea contemporană presupune şi integrarea în ea a unor personalităţi autentice, complexe, capabile să genereze atitudini şi idei conforme filosofiei umanismului tolerant. Din această perspectivă, pregătirea poligloţilor la FLS este realizată, în primul rând, în conformitate cu dimensiunea multilingvismului şi interculturalităţii întro lume ce se vrea din ce în ce mai globală. Cosmopolitismul este acceptat în acea măsură în care promovează toleranţa diferenţelor etnice, rasiale şi religioase.

3.2. Internaţionalizarea procesului didactico-ştiinţific

Dimensiunea internaţională a procesului didactico-ştiinţific la FLS este cel mai important principiu, deoarece el permite, mai mult şi mai eficient, extinderea conexiunilor didactico-ştiinţifice cu centrele de peste hotare. Pe parcursul celor 14 ani de existenţă FLS a colaborat cu ai săi colegi din diverse centre universitare, dând curs mobilităţilor academice la nivel de profesori şi studenţi. Printre partenerii instituţionali se află Universitatea din Galaţi, România, Universitatea din Suceava, România, Universitatea Strasbourg-II, Franţa, Universitatea Rennes-II, Franţa, Universitatea Paris –II, ESIT, Franţa, Universitatea Catolică din Paris, ISIT, Franţa, Universitatea din Cantabria, Spania, Universitatea din Saarbruken, Germania, Universitatea de Stat din Viena, Austria, Universitatea din Craiova, România ş.a. Pe lângă stagiile petrecute în instituţiile de peste hotare, toţi profesorii facultăţii periodic participă la seminarele didactico-ştiinţifice organizate pe lângă reprezentanţele culturale ale ambasadelor SUA, Germanie, Franţei în RM.
Impactul tuturor mobilităţilor se materializează, în primul rând, în propagarea experienţei universitare internaţionale şi aplicarea formulelor progresiste în procesul didactico-ştiinţific de la ULIM. Astfel, graţie experienţelor acumulate, au fost echipate sălile multi media şi de traducere sincronă, s-a purces la didactizarea materialelor audio/video pentru lecţiile practice petrecute în laboratoarele multi-media ale facultăţii, s-au elaborat dosare tematice pentru fiecare curs practic de limbă străină, s-au realizat înregistrări audio/video din cele mai moderne surse didactice apărute peste hotare. Practic mobilităţile academice au fost posibile graţie implementării unor proiecte individuale internaţionale, cu sprijinul fundaţiilor şi organismelor culturale ale ambasadelor acreditate în Moldova.
Proiectele internaţionale sunt o sursă prolifică de promovare a cercetării şi cunoaşterii în mediile academice mondiale. Facultatea de Limbi Străine este foarte activă în valorificarea posibilităţilor oferite de organismele culturale acreditate în RM. Au fost stabilite relaţii de colaborare cu Alianţa Franceză, centrul DAAD, Institutul Cervantes din Bucureşti, România, Institutul Goethe, Bucureşti, România, Ambasada SUA în RM, Ambasada Marii Britanii în RM, Ambasada Franţei în RM, Ambasada Germaniei în RM. Aceste colaborări au atras investiţii în procesele universitare ale facultăţii în volum de circa 200 mii de Euro. Banii investiţi au contribuit la realizarea mobilităţilor academice în centrele universitare europene şi nord-americane, echiparea spaţiilor de studii, achiziţionarea literaturii didactico-ştiinţifice în domeniul filologiei romano-germanice.

3.3. Promovarea fuziunii dintre elementul teoretico-ştiinţific al cunoaşterii şi elementul praxiologic

Documentele reglatoare ale Procesul de la Bologna, filosofia curriculară bazată
pe descriptorii de la Dublin şi metodologia Tuning prevăd integrarea elementului teoretic cu cel praxiologic. Facultatea de Limbi Străine este entitatea ce pune la dispoziţia studenţilor setul de cunoştinţe şi competenţe ce pot fi aplicate imediat în practică, iată de ce mulţi studenţi ai facultăţii, fiind încă în program de studii, sunt solicitaţi în activităţi langajiere în unităţile economice din republică. Fuzionarea competenţelor generice şi cu cele specifice întru probarea abilităţilor profesionale este direcţia acceptată de profesorii facultăţii la elaborarea curriculei filologice. Motivarea socială a conţinuturiilor predate este o cerinţă care vine săsprijine acest principiu fundamental al concepţiei ULIM de formare a cadrelor de înaltă calificare.

3.4. Promovarea elementului aplicativ-integrativ al cunoaşterii.

Europa se vrea mai puternică şi mai capabilă să valorifice potenţialul său Creator. Provocarea mileniului, Procesul de la Bologna, este crearea unei Europe mai fortificate în baza cercetării şi cunoaşterii. Anume elementul cercetării este dimensiunea care va determina identificarea şi promovarea ideilor geniale, generatoare ale progresului tehnico-ştiinţific. Dincolo de programele formative axate pe finalităţi, sloganul „învăţarea pe parcursul întregii vieţi” este cel care va sensibiliza factorul uman în asumarea responsabilităţii societale pentru prezentul şi viitorul generaţiilor.
Absolventul Facultăţii de Limbi Străine ULIM din perspectiva principiului susmenţionat este plasat în contextul impulsionării autoperfecţionării, autoformării chiar şi după părăsirea universităţii la finele primului sau celui de-al doilea ciclu. Desigur, mai sunt foarte multe de făcut pentru a susţine motivarea la un nivel înalt a studenţilor, aceştia din păcate lansându-se în continuarea traseelor educaţionale în centre universitare europene şi nord-americane. Mulţi din ei ş-au lansat în cariere prolifice, grefând pe formarea lingvistică elemente interdisciplinare noi precum politologie, filosofie, economie, drept ş.a. Anume această integrare la nivel ştiinţific a absolvenţilor FLS în segmentele societale complexe este rezultatul implementării corecte a politicii curriculare.

3.5. Structurarea modulară a curriculei.

Structura modulară a curriculei presupune aplicarea judicioasă a consecutivităţii achiziţiilor gnoseologie la elaborarea planurilor şi programelor de studii. Modulele sunt clasificate în dependenţă de specificul grupului de discipline didactice: modulul de discipline fundamentale, de discipline socio-umaniste, de creare a competenţelor generale, de specializare, de orientare spre altă specialitate. În cadrul acestor module disciplinele sunt grupate în pachete opţionale, fapt ce îi permite studentului să-şi determine propriul traseu educaţional, care este reflectat în suplimentul la diploma de licenţă sau master. Însă, setarea disciplinelor în pachetele opţionale se efectuează din perspectiva abordării intersdiciplinare, adică, la alegerea unei sau altei discipline din pachet studentul este garantat că oferta curriculară este conformă fasciculei de competenţe gnoseologice, praxiologice şi de cercetare.

4. Curricula şi finalităţile de studii la specialităţile FLS. Lipseşte caracteristica celor 3 specialităţi din Nomenclatorul nou, cu îmbinarea conţinutului Planului Cadru.

Locul specialităţii în sistemul ştiinţei şi tehnicii. Specialistul de limbi străine (traducător interpret sau profesor de limbi străine) se plasează armonios în sistemul ştinţei şi tehnicii contemporane. Este greu de imaginat astăzi procesul de predare/învăţare a limbilor străine în conformitate cu standardele curriculare moderne fără folosirea noilor tehnologii (tehnică audio/video, tehnica de calcul, internetul etc). La fel şi activitatea traducătorului-interpret corect gestionată implică utilizarea pe larg a tehnicii de calcul, programelor automate de traducere şi asistare a traducerii. Activitatea ştiinţifică în domeniu ţine de elaborarea suportului teoretic adecvat pentru aplicabilitatea practică a realizărilor în domeniu. Suportul teoretic se referă atât de disciplinele fundamentale ale filologiei romano-germanice precum sunt lingvistica, semiotica, istoria limbii, lexicologia, hermeneutica, traductologia, cât şi la disciplinile ce au un caracter mai pragmatic – terminologia, terminografia, lingvistica matematică, lexicografia.
Specilaitate „limbi moderne” ULIM a fost acreditată la 16 iulie 2002 de către Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare

Finalităţile de studii la specialitatea “Limbi moderne”, cifrul 223.1.

Conform Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, adoptat de Parlamentul RM în anul 2005, arhitectura studiilor filologice de licenţă este următoarea: 3 ani la ciclul licenţă (180 ECTS), 2 ani la ciclul masterat (120 ECTS) şi 3-4 ani la ciclul doctorat.

Combinaţiile de limbi: engleza/franceza; engleza/spaniola; engleza/germana; franceza/engleza; germana/engleza; spaniola/engleza (să fie evidenţiate în mod special abilităţile specialistului şi finalităţile specialităţii pe cicluri de studii).
Titlul obţinut de absolventul ciclului I este de licenţiat în ştiinţe umanistice. În Suplimentul la diploma de licenţă se va înscrie suplimentar informaţia despre locul specialităţii în societate, specificul activităţii profesionale. Astfel, Referentul – Traducător, absolvent al specialităţii Limbi moderne A şi B a Facultăţiii Limbi Străine ULIM îşi va desfăşura pe piaţă în esenţă două activităţi: activitatea de scriere-redactare în limbile străine A şi B şi traducerea scrisă (terminologie referitoare la domeniile preponderente ale economiei şi vieţii social-politice din Republica Moldova). Specialistul îşi va desfăşura activitatea dată în întreprinderi naţionale şi transnaţionale, departamente, ministere de stat, organisme internaţionale, reprezentanţe ale acestora în ţară şi peste hotare, instituţii universitare din ţară şi peste hotare.
Traducătorul-referent are două opţiuni în activitatea sa pe piaţă, fie să lucreze fiind angajat în diferite unităţi socio-economico-culturale, fie să lucreze pe contul său propriu, exersând activitate profesionistă liberală. Serviciile prestate ţin, pe de o parte, de traducerile scrise (diferite ca gen – literară, terminologică, oficială etc). pe de alta de referenţiere. Ambele tipuri de activităţi pot fi efectuate de unul şi acelaşi specialist, ori, în unele cazuri, profesioniştii se specializează fie în traducerile scrise, fie în traducerile orale, deoarece activităţile susnumite denotă anumite diferenţe şi specificităţi pe lângă similitudinile existente. Pragmatismul activităţii profesionale nu exclude deloc conexiunea cu lumea ştiinţei şi tehnicii, utilizarea noilor tehnologii constituind o prioritate a traducătorului-interpret în epoca modernă (posibilităţi de efectuare a unor comenzi importante, posibilităţi de gestionare a calităţii şi productivităţii muncii etc).
Absolventul specialist de limbi străine poate să-şi desfăşoare activitatea profesională în toate sferele vieţii socio-economico-culturale, ca de exemplu: 1. Unităţi economice; 2. Unităţi juridice; 3.Întreprinderi transnaţionale; 4. Reprezentanţe ale organismelor internaţionale; 5. Cluburi sportive; 6. Ambasade şi organisme culturale străine; 7. Unităţi medicale; 9. Unităţi editoriale; 10. Redacţii de reviste şi ziare; 11. Birouri turistice; 12. Birouri de traduceri; 13. Unităţi culturale (cluburi, teatre, cinematografe, uniuni ale oamenilor de creaţie); 14. Radioteleviziune.

Vom prezenta mai jos finalităţile de studii în cadrul specialităţii caracterizate, adaptate la descriptorii de la Dublin:
După absolvirea ciclului I (licenţă) calificarea de referent-traducător de limbi străine A şi B este acordată acelor studenţi care:
1. au dat dovadă de cunoştinţe şi competenţe în domeniul limbilor străine A şi B, dimensiunea traducere, acumulate suplimentar la studiile medii generale în baza manualelor prevăzute pentru nivelul avansat, aceste cunoştinţe fiind bazice pentru domeniul vocaţional şi finisarea studiilor în ciclul următor.
2. pot aplica cunoştinţele şi abilităţile acumulate astfel, încât ar pune în valoare profesionalismul lor în tratarea vocaţiei alese, prin argumentare fermă în soluţionarea problemelor ce ţin de domeniul limbilor străine A şi B dimensiunea traducere;
3. sunt capabili să colecteze şi să interpreteze date relevante (în cadrul domeniului limbilor străine studiate, dimensiunea traducere), să ia cunoştinţă cu diverse opinii pe marginea problemelor de ordin social, ştiinţific etc.
4. pot să comunice informaţii, idei, probleme şi soluţii atât auditoriului versat în domeniul limbilor străine, dimensiunea traducere , cât şi celui obişnuit;
5. au achiziţionat cunoştinţe necesare pentru continuarea studiilor la o etapă mai superioară, adică ciclul masterat.

Finalităţile de studii la specialitatea “Limbi moderne”, cifrul 141.09

Conform Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, adoptat de Parlamentul RM în anul 2005, arhitectura studiilor filologice pedagogice de licenţă este următoarea: 4 ani la ciclul licenţă (240 ECTS), 1 an la ciclul masterat (60 ECTS) şi 3-4 ani la ciclul doctorat.
Combinaţiile de limbi: engleza/franceza; engleza/spaniola; engleza/germana; franceza/engleza; germana/engleza; spaniola/engleza
Profesorul de limbi străine se află în legătură directă cu generaţia în creştere şi desfăşăoară o importantă activitate educaţională în cadrul reformelor curriculare concepute actualmente. Locul limbilor străine în curricula de diferite nivele (şcoală primară, gimnaziu, liceu, universitate) este notoriu. Deschiderea şi universalizarea pe care o oferă cunoaşterea limbilor străine de către specialistul din diferite domenii este o axiomă cu statut de adevăr absolut, de aceea, activitatea profesorului de limbi străine în toate verigile de formare este eminamente importantă. Procesul de predare/învăţare a limbilor străine presupune în mod obligator prezenţa a cel puţin doi actori – profesorul şi audientul. Absolevntul Facultăţii Limbi Străine este acea persoană care dincolo de pereţii Alma Mater va promova conştient şi asiduu idealurile plurilingvismului şi interculturalităţii, căci învăţarea unei limbi străine înseamnă cunoaşterea unei noi civilizaţii, unei noi culturi, unei noi mondoviziuni. Din acest punct de vedere activitatea profesorului de limbi străine este foarte responsabilă şi necesită o sensibilizare maximală a obiectivelor şi finalităţilor procesului didactic.
În sensul larg al cuvântului, după ciclul licenţă, specialistul de limbi străine poate să-şi desfăşoare activitatea profesională în toate sferele vieţii socio-economico-culturale a ţării. În sensul îngust al cuvântului, reieşind din specializările Didactica limbilor străine, obiectele activităţii profesionale sunt specificate în felul următor: 1. Grădiniţe de copii; 2. Şcoli primare; 3. Gimnazii; 4. Licee.

Vom prezenta mai jos finalităţile de studii în cadrul specialităţii psihopedagogice Limbi moderne adaptate la descriptorii de la Dublin:

După absolvirea ciclului I (licenţă) calificarea de referent-traducător de limbi străine A şi B este acordată acelor studenţi care:
1. au dat dovadă de cunoştinţe şi competenţe în domeniul limbilor străine A şi B, dimensiunea psihopedagogică, acumulate suplimentar la studiile medii generale în baza manualelor prevăzute pentru nivelul avansat, aceste cunoştinţe fiind bazice pentru domeniul vocaţional şi finisarea studiilor în ciclul următor.
2. pot aplica cunoştinţele şi abilităţile acumulate astfel, încât ar pune în valoare profesionalismul lor în tratarea vocaţiei alese, prin argumentare fermă în soluţionarea problemelor ce ţin de domeniul limbilor străine A şi B dimensiunea psihopedagogică;
3. sunt capabili să colecteze şi să interpreteze date relevante (în cadrul domeniului limbilor străine studiate, dimensiunea psihopedagogică), să ia cunoştinţă cu diverse opinii pe marginea problemelor de ordin social, ştiinţific etc.
4. pot să comunice informaţii, idei, probleme şi soluţii atât auditoriului versat în domeniul limbilor străine, dimensiunea psihopedagogică, cât şi celui obişnuit;
5. au achiziţionat cunoştinţe necesare pentru continuarea studiilor la o etapă mai superioară, adică ciclul masterat.

În conformitate cu aceiaşi descriptori de la Dublin, în linii generale, după ciclul absolvirea ciclului II calificarea de master în filologie romanică sau germanică, în dependenţă de limbile studiate, este acordată acelor studenţi, absolevnţii ai celor două specialităţi susmenţionate, care

1. au dat dovadă de cunoştinţe şi competenţe acumulate şi extinse în cadrul ciclului I, cunoştinţe ce prezintă baza sau posibilitatea dezvoltării originalităţii ideilor aplicate de obicei în cadrul domeniului de cercetare a filologiei familiei de limbi studiate (romanice sau germanice).
2. pot să aplice cunoştinţele şi competenţele achiziţionate, abilităţile de soluţionare a problemelor în circumstanţe noi sau necunoscute în cadrul unor contexte mai vaste sau multidisciplinare caracteristice domeniului filologic de studiu (filologia romanică sau germanică);
3. pot să aplice cunoştinţele în soluţionarea problemelor complexe, să formuleze opinii ce includ reflectarea responsabilităţilor de ordin social şi etic;
4. pot formula concluzii în limbile străine studiate în baza cunoştinţelor achiziţionate în mod raţional, clar şi fără ambiguităţi auditoriului de specialişti versaţi în domeniul filologiei romano-germanice şi celui obişnuit;
5. posedă capacităţi ce le permit continuarea studiilor în mod independent în domeniul filologiei romano-germanice.

Posibilitatea continuării studiilor prin doctorat le este oferită tutuor absolvenţilor celui de-al doilea
ciclu universitar – masteratul.

După ciclul absolvirea ciclului III calificarea de doctor în filologie romanică sau germanică, în dependenţă de domeniul îmbrăţişat, este acordată acelor studenţi care

1. au dat dovadă de o înţelegere sistematică a domeniului filologiei romano-germanice, lingvisticii şi literaturii universale în general, a aptitudinilor şi metodelor de cercetare caracteristic acestor domenii;
2. au dat dovadă de abilităţi de concepere, proiectare, implementare şi modificare a procesului de cercetare în domeniul filologiei romano-germanice, lingvisticii şi literaturii universale;
3. au adus contribuţii prin cercetarea originală ce extinde frontiera de cunoştinţe prin dezvoltarea unui compartiment substanţial al activităţii, rezultatele cărora merită a fi publicate la nivel naţional şi internaţional în domeniul filologiei romano-germanice, lingvisticii şi literaturii universale;
4. sunt capabili de a efectua o analiză critică, o evaluare şi o sinteză a ideilor noi în domeniul filologiei romano-germanice, lingvisticii şi literaturii universale;
5. sunt capabili să facă schimb de cunoştinţe de specialitate cu colegii lor, cu un public vast de savanţi, cât şi cu societatea în întregime în domeniul filologiei romano-germanice, lingvisticii şi literaturii universale;
6. sunt capabili pe viitor să promoveze cunoştinţele în domeniul filologiei romano-germanice, lingvisticii şi literaturii universale, în cadrul contextelor academice şi profesionale, tehnologice, sociale ori culturale în societatea bazată pe cunoaştere.

În baza finalităţilor, care sunt expuse în planurile de studii, sunt elaborate programele analitice pe discipline. Standardul curricular expune finalităţile disciplinei predate, axate pe trei dimensiuni: gnoseologică, praxiologică şi de cercetare (integratoare). Toate programele sunt puse la dispoziţia studenţilor FLS atât la catedre, cât şi în mediatecă, asigurându-se astfel, principiul transparenţei procesului educaţional. Profesorii FLS elaborează anual portofoliul didactic pe suport electronic, ce conţine programele la disciplinele predate, textul cursurilor teoretice predate, caiete de sarcini pentru examene.

5.Stagiile de practică.

Stagiile de practică sunt organizate în conformitate cu planurile de studii în vigoare şi presupun activităţi dirijate atât de profesorii facultăţii, cât şi de mentorii profesionişti la locurile de afectare la practică. Studenţii FLS sunt repartizaţi conform setului de acorduri de colaborare, încheiate de ULIM cu ministerele, facultăţile şi unităţile economice atât din republică, cât şi peste hotarele ei: Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei, Ministerul Culturii, Procuratura Generală, Inspectorat Ecologic de Stat, Întreprinderile de stat „Aviaţia civilă”, „Compania Ascom-Grup”, Centrul Informaţional al ULIM, catedrele ULIM, Departamentul Informaţional Biblioteconomic, Serviciul Control al procesului educaţional, Camera de Industrie şi Comerţ din RM, Alianţa Franceză, Agenţia Universitară a Francofoniei, firma Berlitz, transnaţionala „Voxtel”, Centrul de documentare a Consiliului Europei, transnaţionala „Union Fenosa”, Raiffasenbank, alte bănci din ţară, licee şi instituţii preuniversitare din republică.

6. Cercetarea la FLS. 1. Să se treacă de la generalităţi la material concret specific facultăţii.
2. În Concept trebuie să fie evidenţiate rolul, locul şi funcţia de bază al ICFI.
3. Să se evidenţieze rolul ICFI nu doar prin activitatea de cercetare, dar şi prin pregătirea tezelor de licenţă, tezelor de master şi doctorat.

Magna Charta Universitatum defineşte universitatea în felul următor: „Universitatea, în inima societăţilor organizate diferit, din punct de vedere a condiţiilor geografice şi importanţa istorică, este o instituţie autonomă, care, într-un mod critic, produce şi transmite cultura prin cercetare şi învăţământ. În cadrul universităţilor, activitatea didactică este indisociabilă de activitatea de cercetare în scopul ca învăţământul să fie capabil de a urma evoluţia necesităţilor şi cerinţelor societăţii, dar şi a cunoaşterii ştiinţifice”. (Magna Charta Universitatum, 1988. < www.magnacharta.org/pdf/mc_pdf/mc_english.pdf, traducerea de aparţine).
Cristalizarea filosofiei ştiinţifice la FLS s-a petrecut mereu în ascensiune pe parcursul celor 14 ani de existenţă. Actualmente putem afirma că facultatea dispune de un potenţial ştiinţific impresionant, reuşind să concentreze în statele sale, atât la catedrele departamentale, cât şi la Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale (ICFI), savanţi notorii în domeniul filologiei romano-germanice. Strategia cercetării ştiinţifice se trasează pentru termen lung, de 5 ani, şi pentru termen imediat – 1 an. Planificarea activităţilor se efectuează pe anul astronomic, FLS conformându-se astfel cerinţelor înaintate de Academia de Ştiinţe din RM şi de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare (CNAA).
ICFI a elaborat conceptul dezvoltării şi funcţionării sale, care este plasat pe pagina web ULIM.
Rolul ICFI este de a concentra şi dirija sistemul de cercetări ştiinţifice la FLS, punând accentul pe calitatea activităţilor ştiinţifice şi rezultatul demersului ştiinţific – prin augmentarea numărului publicaţiilor ştiinţifice, a tezelor de doctorat susţinute, a manifestărilor ştiinţifice internaţionale organizate la facultate.
Specificul domeniului filologic de cercetare constă în caracterul complex al demersului intelectual, acesta lăsând spaţiu important pentru inter/transdisciplinaritate. Filosofia teoriilor contemporane în domeniul filologiei este axată cu preponderenţă pe modelele neossaussuriene, urmând vectorul structuralism semiologic – semiotică – textologie. Perspectiva lingvisticii corpusului reprezintă terenul factologic predilect al cercetărilor contemporane în branşă.
Trans/interdisciplinaritatea cercetărilor permite atragerea şi exploatarea pe larg a noilor tehnologii informaţionale (în serviciul societăţii) cu scopul augmentări aplicabilităţii rezultatelor cercetării. Caracterul aplicativ al cercetărilor în domeniul filologiei romano–germanice acoperă următoarele sfere ale activităţii universitare (cu impact societal direct):
• Glotodidactica limbilor;
• Gnoseologia teoretică a formaţiunii lingv(ist)ice;
• Tradu/(ctologia)/cerea ca sistem epistemologic formativ;
• NTIC (Noile tehnologii informaţionale şi de comunicare) în serviciul formaţiunii lingv(ist)ice;
• Praxiologia competenţelor integrative şi de cercetare în formaţiunea lingv(ist)ică.

Obiectivele de cercetare generale ale filologiei romano-germanice sunt următoarele:
• Dezvoltarea gândirii filologice pe făgaşul noilor teorii filosofice, lingvistice, socio-culturale ş.a. în plan contrastiv: limbile europene în comparaţie cu limba română şi elaborarea unor soluţii moderne şi modele viabile capabile să contribuie la dezvoltarea durabilă a societăţii;
• Crearea unei şcoli ştiinţifice în domeniul „Terminologie şi traducere” prin instituirea studiilor doctorale întru asigurarea continuităţii cercetărilor efectuate.
Obiective operaţionale cuprind câteva axe:

a) Investigaţii ştiinţifice.
• Crearea echipelor de cercetare pe grupuri tematice cu participarea profesorilor Facultăţii Limbi Străine ULIM, masteranzilor, doctoranzilor, ca de exemplu:
– traducerea – procesualitate, contrastivitate, produs;
– autotraducerea;
– traductologia, filosofia şi semiotica traducerii;
– ierarhizarea conceptuală a terminologiilor specializate pe diverse domenii referenţiale ale cunoaşterii umane – drept, economie, ştiinţe exacte, ştiinţe umanistice;
– elaborarea modelelor logico-lingvistice pentru conceperea instrumentelor informaţionale de traducere automată/asistată la calculator;

b) Masterat

– dirijarea ştiinţifică a tezelor de doctorat la tematica direcţiei ştiinţifice terminologie şi traducere a ICFI;
– susţinerea tezelor de doctorat la tematica direcţiei ştiinţifice terminologie şi traducere a ICFI;

c) Doctorat.
– dirijarea ştiinţifică a tezelor de doctorat la tematica direcţiei ştiinţifice terminologie şi traducere a ICFI;
– susţinerea tezelor de doctorat la tematica direcţiei ştiinţifice terminologie şi traducere a ICFI;

d) Publicaţii. Lipseşte ideea de transformare a revistei de lecturi filologice cu titlul convenit cu CNAA.
– Publicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi celor doctorale în culegerile ULIM „Analele ştiinţifice” seria Filologie, „Symposia professorum” şi revista ştiinţifică „Intertext”;
– Publicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi celor doctorale în ediţiile naţionale (ale AŞM şi altor universităţi) şi cele internaţionale.
– Publicarea monografiilor şi studiilor de autor în volume separate sub egida ICFI şi ULIM;
– Publicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi celor doctorale în actele conferinţelor ştiinţifice organizate la nivel naţional şi internaţional.

e) Activităţi ştiinţifice asociative. Lipseşte ideea transformării colocviumului internaţional pe probleme lingvistice şi interculturale în For ştiinţific internaţional anual.
– organizarea forurilor ştiinţifice tematice în cadrul ULIM (Symposia professorum, Francopolifonia, alte colocvii şi manifestări);
– organizarea forurilor ştiinţifice tematice internaţionale în cadrul ULIM;
– participarea la forurile ştiinţifice tematice la nivel naţional şi internaţional.

Toate aceste componente ale cercetării la FLS au permis punerea în valoare a rezultatelor concrete, obţinute pe parcursul ultimilor ani: susţinerea mai multor teze de doctor şi doctor habilitat în domeniul filologiei, publicarea a unui volum de circa 690 coli de autor, materializat în 15 monografii, 16 manuale, 10 dicţionare, circa 200 articole, inclusiv circa 50 în publicaţii ştiinţifice de peste hotare (conţinutul acestui paragraf trebuie să poarte conţinutul unei publicaţii ştiinţifice de program, ci nu de material publicistic).
6. Corpul profesoral-didactic

Capitalul uman al facultăţii este constituit atât din profesori cu experienţă, cât şi din cadre tinere, cu preponderenţă absolvenţi ai ULIM-ului, care sunt familiarizaţi cu specificul curriculei disciplinare. Toţi profesorii facultăţii sunt beneficiari ai stagiilor de perfecţionare organizate atât în republică, cât şi în centrele universitare de peste hotare din Franţa, Germania, SUA, Marea Britanie.
Circa 40 profesori titulari asigură procesul educaţional şi ştiinţific la facultate. ¤=% din ei sunt doctori şi doctori habilitaţi în filologie.
Antrenarea profesorilor în activităţile de cercetare şi predare implică un grad sporit de responsabilitate şi prestaţie intelectuală. Augmentarea calităţii predării cursurilor constituie obiectivul de bază al fiecărui profesor la facultate, acest obiectiv fiind reflectat prin rezultatele obţinute atât în planurile individuale de activitate ale profesorilor, cât şi în rapoartele anuale de autoevaluare.

7. Contingentul de studenţi

Studenţii Facultăţii de Limbi Străine au acces la studiile universitare de licenţă în baza regulamentului Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei pentru organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior. Sunt privilegiaţi candidaţii care au note bune şi foarte bune la disciplina „Limba străină”.
Numărul studenţilor la facultate variază în jurul cifrei 400. Specificul multilingv al contingentului marchează şi ţinuta comportamentală – disciplină, eleganţă, eficacitate. Studenţii se autoguvernează, exercitând actul decizional prin intermediul senatului studenţesc al facultăţii, sindicatului studenţesc ş.a.
Augmentarea reuşitei academice a studenţilor constituie un obiectiv central al administraţiei facultăţii, care determină planificarea tuturor activităţilor curriculare şi extracurriculare. Manifestarea calităţii pregătirii specialiştilor la FLS se materializează în prestaţia absolvenţilor. Printre ei cei mai buni duc faima universităţii şi facultăţii în diverse organisme internaţionale/euroepene.

8. Baza tehnico-materială a FLS.

Facultatea Limbi Străine dispune de săli de curs tradiţionale, laboratoare audio-video, săli multi media, săli pentru traducerea sincronă (cabine şi aparate radio polilingve), fapt care permite asigurarea tehnică a lecţiilor de traducere, audiere, mass media, traducere consecutivă, traducere sincronă, traducere specializată, traducere literară.
Examenele de licenţă la limba A şi B, susţinerea tezelor de licenţă şi master se realizează în sălile multi media, săli echipate cu videoproiectoare, ce permit prezentări în stil modern ale rezultatelor cercetării studenţilor.
Sălile audio-video sunt dotate cu echipament funcţional, în special televizoarele şi magnetofoanele video, calculatore, auricularele. Sălile multi media sunt dotate fiecare a câte 12 locuri/student + locul profesorului. Echipamentul funcţionează conform algoritmului tehnic formulat: lucru individual, lucrul în perechi (la audiere), lucrul cu profesorul etc.
Laboratoarele multi-media sunt conectate la internet, fapt ce permite utilizare complexă a metodelor de predare/învăţare a limbilor străine.

9.Educaţia extracurriculară.

Activităţile extracuriculare constituie un element indispensabil în procesul de educare a valorilor autentice, celor general-umane, dimensiune determinantă în condiţiile comercializării din ce în ce mai evidente a filosofiei universitare în societatea postindustrială. Anume umanismul este valoarea cea mai de preţ, care au moştenit-o universităţile contemporane de la predecesorii lor medievali – Universitatea Sorbona, Franţa, Universitatea din Salamanca, Spania, Universitatea de la Bologna, Italia. Discuţiile referitor la oscilarea universităţilor contemporane între diminuarea continuă a finanţărilor sistemelor învăţământului superior şi nevoia lor de a-şi comercializa cunoaşterea şi cercetarea se axează pe făgaşul umanismului.
În această ordine de idei la FLS pe parcursul celor 14 ani de existenţă s-au cristalizat tradiţii frumoase, care pun în evidenţă necesitatea pregătirii pentru viaţa adultă a unor specialişti capabili să se integreze plenipotenţiar întro societate în perpetuă schimbare, cu cerinţe şi standarde de viaţă din ce în ce mai înalte.
Pentru ca aceşti specialişti să facă faţă nu doar exigenţelor breslei profesionale, ci şi conjuncturii psiho-sociale moderne, FLS organizează manifestări educative cu un conţinut prolific, manifestări ce inculcă toleranţa, comunicarea interculturală, echidistanţa în atitudini şi aprecieri.
Au devenit tradiţie la FLS celebrarea zilelor francofoniei, hispanofoniei, Europei. În perioadele respective sunt organizate numeroase cluburi de discuţie, mese rotunde, lecţii descise, concursuri, olimpiade, dezbateri etc. Decanul, şefii catedrelor, ICFI se implică activ în toate manifestările, invitând la ele şi reprezentanţă notorii ai organismelor culturale acreditate în RM, ca Alianţa şi Ambasada Franţei, Ambasada Marii Britanii, Ambasada Germaniei şi centrul DAAD, Institutul Cervanets cu sediul la Bucureşti, România. În anul 2006 a fost inaugurat Centrul de Britanistică, unde studenţii FLS pot beneficia de cele circa 300 surse inclusiv lexicografice, echipament tehnci (calculator, multiplicator, televizor, DVD). Profesorii catedrei de filologie engleză petrec în acest centru lecţii de civilizaţie, trainiguri de specialitate etc.
Studenţii sunt chemaţi şi, desigur, manifestă un mare interes pentru astfel de activităţi, deoarece ele sunt o bună şcoală în cultivarea libertăţii expresiei, deontologiei emulaţiei şi corectitudinii de luare a deciziilor. Deseori gazda, dar şi garantul logistic al acestor manifestări este FacultateaInformaţional Biblioteconomic (DIB), ce pune la dispoziţia studenţilor sălile de lectură, creând astfel o ambianţă inconfundabilă a simbiozei între dimensiunea academică şi cea culturală a demersului educativ.

10.Sistemul de management al calităţii.

Noţiunea generică a discuţiilor în jurul reformelor din sistemul învăţământului superior este asigurarea calităţii. Se vorbeşte foarte mult despre calitatea serviciilor educaţionale, prestate de universităţi, atât la nivel internaţional cât şi la nivel naţional.
Externalitatea în procesul de asigurare a calităţi studiilor universitare, despre care am vorbit mai sus şi care constă, de fapt, în procesul de acreditare externă a instituţiei de către un organism independent, interferează în mod obligator cu „internalitatea”, adică, procedurile intrinsece ale instituţiei universitare, prin care aceasta îşi auto-apreciază calitatea serviciilor educaţionale prestate. (Aceste două aliniate urmează să îmbrace haina unui document de program, aşa cum este expus mai jos rubrica procesualitatea)
Procesualitatea constituie pilonul fundamental în definirea şi asigurarea calităţii în general. Iată de ce tacticele procesuale la care a recurs ULIM-ul au fost judicios selectate, în strictă conformitate cu prevederile Procesului de la Bologna, de altfel, cu mult înainte de aderarea Republicii Moldova la acest for european. Iată şi priorităţile tactice aplicate la nivel de procese interne:
 Crearea bazei legale interne de desfăşurare a proceselor ULIM – adoptarea Codexului ULIM, Chişinău, 2005 (set de norme ce reglementează desfăşurarea activităţilor interne şi contribuie la menţinerea integrităţii academice a instituţiei).
 Elaborarea şi actualizarea planurilor de studii şi a curriculei pe specializări;
 Implementarea noilor tehnologii informaţionale în gestionarea procesele universitare prin:
– Elaborarea şi implementarea softurilor educaţionale;
– Implementarea sistemelor de monitorizare şi gestionare a procesului didactic;
– Informatizarea departamentelor, accesul la Internet şi Intranet.
Crearea sistemului de autoevaluare internă – este un principiu al gestionării calităţii, indispensabil oricărui organism economic. Universitatea este un organism economic, însă nu trebuie echivalată cu întreprinderea, deoarece universitatea produce şi promovează, în primul rând valori, modelând şi perfecţionând factorul uman. Iată care sunt, deci, componentele auditului intern al calităţii procesului educaţional, operate în prezent la ULIM, inclusiv la FLS:
 Monitorizarea şi evaluarea reuşitei academice a studenţilor;
 Evaluarea calităţii predării cursurilor de către profesorii ULIM;
 Monitorizarea sondajul anonim al studenţilor;
 Monitorizarea sondajul anonim al profesorilor;
 Evaluarea calităţii procesului educaţional de către studenţi;
 Evaluarea reciprocă intercatedrală;
 Evaluarea activităţilor ştiinţifice (cercetare, doctorat);
 Gradul de angajare în câmpul muncii a absolvenţilor ULIM;
 Elaborarea rapoartelor de autoevaluare;
 Evaluarea activităţilor internaţionale;
 Evaluarea activităţilor extracurriculare.
Aceste componente ale auditului intern al calităţii permit la nivel de
facultate augmentarea permanentă a calităţii serviciului educaţional prestat. Descentralizarea procesului de luare a deciziilor şi responsabilizarea decanului cu sarcini manageriale cotidiene de perspectivă rentabilizează rezultatele activităţilor didactico-ştiinţifice.

11. Bibliografie de completat cu conţinutul materialului la Concept începând cu anul 1992

1. A Framework for Qualificatons of The European Highe Educaton Area, Copenhagen, 2005. 197 p.
2. Assemblée Parlementaire du Conseil de l’Europe. Recommandation 1383 (1998). Diversification linguistique<http://assembly.coe.int/MainF.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta98/FREC1383.htm (consultat la 18.01.2006).
3. Codex ULIM. Chişinău, ULIM, 2005.
4. Galben A. ULIM: 1992-2002. Pagini de istorie. Chişinău, ULIM, 2003.
5. Galben A.,Bostan I., Belostecinic. G. Moldova şi învăţămîntul Universitar European. In:.
„Moldova şi Lumea”, Chişinău, 2003, nr.5-6, p.10.
6. Galben A. Necesitatea adoptării conceptului educaţional naţional unic. „Moldova
Suverană”, 22 mai 2003, p.5.
7. Guţu A. Calitatea învăţământului superior – experienţa ULIM.//Literatura şi arta, 20 aprilie, 2006.
8. Guţu A. Universitatea contemporană – între libertate academică şi responsabilităţi socieatle. In: Literatura şi arta, 14 decembrie, 2006.
9. Guţu A. Sistemul de gestionare a calităţii procesului universitar. Chişinău, ULIM, 2007.
10. Magna Charta Universitatum, 1988. < www.magna-charta.org/pdf/mc_pdf/mc_english.pdf.
11. Materialele seminarului internaţional „Procesului de la Bologna – caiet de sarcini pentru Republica Moldova”. Chişinău, 8-9 decembrie, 2005.
12. Materialele seminarului internaţional „Cadrul naţional al calificărilor – calitate şi transparenţă”, Chişinău, 6-7 decembrie, 2006.
13. Parlamentary Assembly. Recommandation 1762 (2006).//http://assembly. Coe.int/docuemnts/adoptedtext/ta06 (consultat la 15 septembrie 2007).
14. Proiectul de Lege a Învăţământului Superior. <www.edu.md.
15. Quality Convergence Study (01. Mar. 2005). < http://www.enqa.net/pubs.lasso
16. Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area. 04 martie, 2005.< http://www.enqa.net/pubs.lasso.