Category: opinii (Page 1 of 27)

Exclusiv pentru jurnalistii.ro: Ana Guțu despre decizia CC a RM referitor la desuetudinea Legii cu privire la funcționarea limbilor în RSS Moldovenească din 1989

Opinie 

 Legea din 1989 a fost un document important pentru conjunctura socio-politică din 1989, când în stradă zeci de mii de români basarabeni își revendicau drepturile naționale – dreptul a limba română, la identitate, și chiar dreptul la reunire cu România (eu anume așa am tratat esența manifestațiilor de emancipare națională din acea perioadă).

În același timp, respectiva lege chiar și pentru anul 1989 era defetistă – nomenclaturiștii, care au lucrat la acest text, nu au putut să se debaraseze de cordonul ombilical moscovit nici sub presiunea străzii. În textul legii din 1989 sunt acordate drepturi extrem de largi limbii ruse, astfel încât, chiar dacă nu avea statutul de a doua limbă oficială (sau cum este eronat notat în constituție și legislație prin transliterare din limba rusă – ”limbă de stat”), limba rusă, minoritară la prima vedere, dar cu veleități imperiale, își asigura prezența în toate instituțiile statului. Practic, fără să fi fost specificat statutul de a doua limbă ”de stat”, limba rusă și-l adjudeca de facto prin acea lege. Iată de ce, încă în 2009 când am devenit deputat, fiind parte a coaliției pro-europene de guvernare, în procesul de arhitecturare a guvernului, am propus crearea unui Departament de politici lingvistice, care ar fi vegheat asupra reechilibrării funcționării limbilor pe teritoriul RM în sensul animării rolului și importanței limbii române, românizării spațiului informațional etc. Propunerea mea a fost respinsă cu vehemență, fiind invocată ”sensibilitatea” subiectului.

Am înțeles că lupta politică pentru drepturile lingvistice ale românilor din Basarabia necesită mult curaj, determinare și voință politică. Aveam toate aceste calități. Am elaborat un text de proiect de lege în 2011 și am început să-mi conving colegii din grupul parlamentar liberal, al cărui membru eram, să semneze acest proiect – așa era instituită tradiția în grupul liberal politic: niciun deputat nu trebuia să prezinte de unul singur inițiative fără semnăturile colegilor. Mihai Ghimpu, liderul grupului de atunci, a tărăgănat susținerea proiectului meu până în 2013, când a izbucnit cearta între noi pe motiv că Mihai Ghimpu își dorea alegeri anticipate, iar eu și alți colegi pledam pentru reînscăunarea unui guvern pro-european care urma să semneze cât mai curând Acordul de Asociere cu UE și să obținem liber la vize pentru cetățeni în UE.  Astfel, înțelegând că nu mai am ce aștepta, la 26 martie 2013, în ajunul celor 95 de ani de la votarea de către Sfatul Țării a Unirii Basarabiei cu România, am depus sesizarea la CC a RM cerând  interpretarea art.13 din Constituție cu privire la denumirea corectă a limbii vorbite în RM. Am invocat necesitatea constituționalizării Declarației de Independență a RM, în care era utilizată denumirea corectă a limbii vorbite în RM – limba română. Exact în aceeași zi am depus la cancelaria parlamentului proiectul de lege cu privire la politicile lingvistice din RM (despre aceste documente vă puteți informa aici: http://anagutu.net/?p=2425), prin care în Dispoziții finale și tranzitorii legea din 1989 urma să fie abrogată, în cazul adoptării noii legi.

La 5 decembrie 2013 CC a RM a examinat sesizarea mea (http://anagutu.net/?p=2979)  și prin hotărârea sa  a constituționalizat Declarația de Independență a RM, aceasta a devenit corp comun cu Constituția Republicii Moldova, deci sintagma ”limba română” din Declarație prevalează asupra normei contradictorii din art.13 al Constituției, care a devenit caduc (adică, art.13 cu faimoasa ”limbă moldovenească” nu este valabil din 5 decembrie 2013).

Cât privește proiectul meu de lege referitor la politicile lingvistice, așa precum și era de așteptat, a fost dat uitării, urmau alte alegeri, iar în 2015 parlamentul noii legislaturi, rezultat din alegerile din 2014, l-a abrogat, ca proiect al legislaturii precedente (conform regulamentului parlamentului proiectele vechi nu mai sunt examinate și sunt abrogate). Interesant este faptul că niciun deputat român sau pro-român atunci nu a ieșit în apărarea acestui text, sau, cel puțin, să-l fi plagiat și să-l fi reînregistrat în noua legislatură, pentru a atrage atenția asupra necesității reelaborării legislației lingvistice.

Decizia de ieri a CC, prin care legea despre funcționarea limbilor pe teritoriul RM a fost declarată desuetă, și deci, se abrogă, este doar o jumătate de măsură, survenită cu mare întârziere. Oricum golul rămâne – nu avem legislație lingvistică adecvată, nu avem o concepție a politicilor lingvistice în RM. De ce? Deoarece acest subiect le dă frisoane politicienilor, nimeni nu vrea să-și asume riscul unei teme, care generează neînțelegeri. Așa și existăm – de 27 de ani nu avem politici lingvistice, dar, ocazional, politicienii utilizează subiectul limbilor române și ruse pentru a-și ridica ratingul, sau a sustrage atenția de la problemele esențiale din societate.

Reacția lui Dodon și a PSRM la decizia CC de ieri este exact aceeași ca și reacția lor din 5 decembrie 2013 – îmi amintesc cum venise o ceată de tineri cu drapele și kepiuri roșii în fața sediului CC și, după ce au scandat zgomotos sub geamurile sediului CC, la finele ședinței CC și-au luat cuminți simbria de la organizatori –câte 100 de lei fiecare – și au plecat în plata Domnului.

Consider că subiectele identități, limbii române și statutului limbii ruse în RM trebuie să fie examinate la rece, cu mult discernământ și consiliere din partea sociolingviștilor, care ar fi chemați să elaboreze politici lingvistice, strategii și planuri de acțiuni ce ar asigura ca absolut toți cetățenii din RM să cunoască limba română.  Din păcate, tema lingvistică și identitară este isterizată și servită pe tavă unor reprezentanți ai minorităților etnice, pentru a păstra ”vie” rațiunea de a fi a partidelor de stânga pro-ruse. Așa a făcut Voronin, așa face Dodon, așa va face un alt lider pro-rus de mâine, oricare ar fi numele lui.

Din cauza acestor sensibilități, animozități – consider că niciun partid politic nu va îndrăzni să-și asume curajul de a elabora profesionist, doctrinar politici lingvistice adaptate la contextul situației din Republica Moldova.

În calitate de fost deputat în parlamentul RM, ca lingvist, pe mine nu mă mustră conștiința că nu m-am preocupat de subiectul identității și limbii române, cel puțin eu am încercat, am acționat, dar mai întotdeauna m-am simțit de una singură în fața unui perete zidit din interese meschine de moment, unde nu era loc pentru discuții serioase despre educație, despre limba română și soarta ei în Republica Moldova după atâția ani de  independență mimată.

Opinie pe: site-ul jurnalistii.ro

 

 

Drapel copy

APEL LA SOLIDARITATE PENTRU UNIRE CU ȚARA

APEL LA SOLIDARITATE PENTRU UNIRE CU ȚARA

Dragi concetățeni,

A venit clipa deșteptării! În anul centenarului Marii Uniri de la 1918 înaintașii noștri, cei care au făurit Unirea cu mult curaj și dragoste de Țară,  ne privesc iscoditor de pe filele Istoriei Românilor și așteaptă să ne ridicăm la înălțimea faptelor mărețe! Făuritorii Unirii de la 1918 au pus în prim plan interesul național românesc, s-au sacrificat pentru întregirea națiunii, nu s-au speriat de persecuții, au sfidat moartea pentru a vedea România Unită.

 Abia peste o sută de ani, după teribila perioadă a ocupației sovietice, la 27 de ani de pseudo-independență, cetățenii Republicii Moldova au înțeles, că nu poți construi un stat pe o așchie de pământ, rupt de la trupul Țării noastre – România.

Acțiunile de votare și semnare a Declarațiilor de Unire a Republicii Moldova cu România de către primarii și aleșii locali iau amploare. Noi, cetățenii, trebuie să venim în ajutorul acestor oameni curajoși, care, în pofida  amenințărilor și presiunilor, astăzi sunt avangarda procesului de reîntregire a Țării noastre România.  

Chem toți cetățenii Republicii Moldova, care activează în colective pedagogice, medicale, din sfera producerii și a serviciilor, din sectorul public sau privat, să ridice capul sus ca să vadă chemarea înaintașilor scrisă pe cerul românesc deasupra noastră: sunteți datori cu reîntregirea neamului românesc!

Adunați-vă în colectivele voastre, semnați Declarații de Unire a Republicii Moldova cu România! Cât mai multe Declarații, semnate cu mult curaj!

Noi, unioniștii suntem mulți! Suntem o forță! A venit clipa să ne decidem soarta!

Destinul nostru este unul – doar împreună cu România!

Să semnăm mii și mii de Declarații de Unire cu Țara!

Unirea este aproape!

Să fim la înălțimea momentului istoric pe care îl trăim!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Ana Guțu

profesor

Descarcă Declaratie Unire Text pentru primării și localități din RM

Descarcă Declaratie Unire Text pentru Instituții

Descarcă Declaratie Unire Text Comunități Diaspora

„PE SCURT”: „Nu suntem o națiune. Suntem o așchie de națiune”.

Prim-Vicepreședinta Partidului Unității Naționale (PUN), Ana Guțu, a răspuns pe scurt la 20 de întrebări provocatoare în cadrul noului proiect CURENTUL – „Pe scurt”. Află care-i sunt regretele din cariera politică, cum arată scenariul cel mai optimist pentru Moldova, ce crede despre Putin și multe alte curiozități și detalii necunoscute din viața politicienei.

C: Care este conceptul Dumneavoastră de fericire absolută?

AG: Fericirea nu este o himeră după care alergi și-ți imaginezi că vei atinge gradul absolut al fericirii cândva. Fericirea trebuie trăită zilnic, ea este constituită din micile bucurii, realizările proprii și cele ale membrilor familiei.

C: Ce vă provoacă groază?

A.G.: Prostia, incultura și mizeria mediocrității umane.

C: Când v-ați simțit cel mai bine în Moldova?

A.G.: Când erau în viață părinții și bunicii.

C: Politica este…

A.G.: …arta compromisului și sacrificiul întru binele comun.

C: Care a fost cel mai mare rateu al Republicii Moldova de la independență încoace?

A.G.: Ne-votarea Unirii cu România în 1991.

C: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit de la mama/tatăl Dumneavoastră?

A.G.: Fii onest și modest, chiar dacă onestitatea nu-ți va asigura o viață de lux, în schimb vei dormi liniștit nopțile.

C: Cum considerați, ce a fost pe 7 aprilie 2009?

A.G.: Revoluția Twitter a tinerilor.

C: Ce v-ar determina să vă schimbați cariera?

A.G.: Implicarea mea în politică în 2009 a fost o revoltă anti-comunistă,
un elan, un angajament ferm în numele libertății individuale, a libertății de exprimare și a drepturilor omului.

C: Vin sau ceva mai tare?

A.G.: Apă.

C: Suntem o națiune îngenuncheată?

A.G.: Nu suntem o națiune. Suntem o așchie de națiune românească, încremenită în proiectul totalitar-comunist cu veleități medievale.

C: Dacă aș întoarce timpul înapoi…

A.G.: …aș fi trecut Prutul pentru totdeauna în 1989, cum au făcut bunicii mei fugind din calea totalitarismului.

C: Care ar fi cel mai optimist scenariu pentru țara noastră?

A.G.: Doar Unirea Republicii Moldova cu România. (Republica Moldova NU este „țară”, abia de poate fi numită stat).

C: Ce personalitate istorică disprețuiți cel mai mult?

A.G.: Două: Hitler – Stalin.

C: Care este cea mai importantă realizare personală?

A.G.: Familia.

C: În ce situații mințiți?

A.G.: Pentru a proteja familia de necazuri sau stresuri inutile.

C: Caracterizați-l pe Putin în trei cuvinte?

A.G.: Țar, Țar, Țar.

C: De ce nu s-a făcut Unirea în ‘90?

A.G.: Din lașitate, frică și lipsă de lideri necompromiși (practic erau toți comuniști-securiști, agenți ai KGB-ului).

C: Credeți în Dumnezeu?

A.G.: Da.

C: Ce eveniment important va avea loc în noiembrie 2018?

A.G.: Alegerile parlamentare.

C: Сe nu ați reușit încă să faceți, dar tare vă doriți?

A.G.: Să votez Unirea Republicii Moldova cu România și să trăiesc în România reîntregită alături de neamul meu.

Realizat de Dima Garcaliuc, curentul.md

Vezi link spre site

SCRISOAREA UNUI SNOB BĂLȚEAN, PRETINS UNIONIST CU IFOSE PARIZIENE, CĂTRE UNIONIȘTII-NAȚIONALIȘTI (pamflet)

paris balti

(pamflet – reacție la scrisoarea lui Alexandr Baikalov сătre Traian Băsescu)

Acest pamflet eset inspirat din Scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Traian Băsescu

Azi, după ce mi-am înfulecat croissant-ul franțuzesc cu un dublu espresso, care îmi amintește de vechile vremuri bălțene polietnice și multiculturale,  după ce am rătăcit inspirat prin faimoasele catacombe pariziene (voi, unioniștii-naționaliști habar nu aveți ce e asta), mă gândii eu așa că de la un timp încoace nu-mi mai priește  cafeaua din cauza voastră – a unioniștilor-naționaliști. Sunteți atât de sălbatici cu unionismul vostru naționalist, încât nu pot înțelege mai multe lucruri:

  1. Cum de îi considerați pe Ștefan cel Mare cel mai mare român, pe când el, Ștefan, era de fapt un internaționalist sadea – își luase de nevastă o ucraineancă frumoasă, apoi o bizantină. Asta cred că știți. Că nu vă mai întreb câți copii legitimi și câți bastarzi a avut Ludovic al XIV (șase copii legitimi și 17 bastarzi), hélas, voi, unioniștii-naționaliști nu vă ridicați la așa performanțe (mă refer la numărul de copii legitimi și bastarzi).
  2. Cum mai îndrăzniți să-i glorificați pe Brâncoveni, și să-i considerați martiri, punând la îndoială decizia Porții Otomane?! Voi, unioniști-naționaliști care știți că aveți pe teriotriul vostru o autonomie turcoidă? Ați cerut autorizarea bașcanului pentru așa ceva?! Cum puteți opina despre Unire, și chiar despre orice, fără aprobarea minorității turcoide creștinizate? Noi, bălțenii conectați cu istoria Franței (nos ancêtres les gaulois), știm că până și  regele Francois I, fiind întemnițat de Carol de Habsburg (Charles Quint), a cerut ajutor de la Sultanul Suleiman în 1526! Ei, voi, unioniștii-naționaliști de unde să o știți și pe asta?
  3. Cum vă trece prin capul vostru unionist-naționalist să desconsiderați minoritatea rusă, care e de veacuri în Basarabia, de veacuri v-a învățat ce să faceți, v-a ocupat, v-a deportat, v-a înfometat! Cum de îndrăzniți să-i cereți minorității ruse să se integreze, învățând limba, cultura și istoria română, când această minoritate este mesagerul Rusiei – o megațară, prietenă bună cu Franța și Parisul! Cel mai frumos pod peste Sena, podul Alexadru III, a fost construit în numele prieteniei franco-ruse, iar prima piatră a acestui pod au pus-o țarul Nicolae al II al Rusiei (ce-i drept, omorât tot de ruși) și de președintele Felix Faure (care a murit fericit în 1899 – fără a-i mai face dreptate sărmanului Dreyfus – la 58 de ani, în Palatul Elysee, în timpul unui singur act sexual cu o amantă, și nu e vorba de Cântăreața cheală, care tot un act are, v-am mai spus, că voi nu aveți de unde ști). Eu, mes frères, dacă sunt bălțean-parisian, mă delectez în civilizație, lumină, construcție (bine, nu chiar construcție de poduri peste Sena, dar tot construiesc și eu ceva) și mă minunez de ignoranța voastră, unioniștilor-naționaliști!
  4. Cum puteți promova atât de agresiv Unirea Republicii Moldova cu România, lăsați-o mai moale, avem atâtea minorități pe teritoriul Republicii Moldova! În 1918 Actul Unirii a fost votat de deputații Sfatului Țării cu un larg ”consens” minoritar, inclusiv bălțean, astfel, au votat împotriva Unirii Ștefan Balmez, bulgar; Arkadi Osmolovski, ucrainean, Mihail Starenkii, ucrainean; și s-au abținut de la votr Zaharia Bocșan, bălțean, Gheorghe Brinici, ucrainean, Vasil Kovali, ucrainean, Alexei Kulev, bulgar, Petar Kulcev, bulgar, Alexandr Gekulov, rus, Isac Gherman, evreu, Andrei Krupenski, ucrainean, Konstantin Iurco, ucrainean, Eugen Konigschatz, evreu, Teodor Kirilov, evreu,Ivan Krivorukov, rus, Samuel Lichtmann, evreu, Alexander von Loesch, german, Vladimir Linev, rus, Piotr Manițki, rus, Dimitri Maldor, bulgar, Hristo Misirkov, bulgar, Iacob Nagornak, ucrainean, Teodor Nikitiuc, ucrainean, Petre Poliatenciuk, ucrainean, Gheorghe Ponomarev, rus, Mihai Savenko, ucrainean, moise Slutski, evreu, Vladimir Țiganko, rus. Ei și ce dacă în Franța de azi există din punct de vedere juridic un singur popor – poporul francez și statisticile etnice nu sunt autorizate, Republica Moldova nu este Franța! Iarna nu-i ca vara! Republica Moldova este polietnică și multiculturală!  Până nu obțineți binecuvântarea minorităților, inclusiv a minorității bălțene, nici nu putem vorbi despre Unire! Jamais de la vie, naționaliștilor!
  5. Cum puteți voi, unioniștii-naționaliști, să cereți condamnarea negaționismului crimelor comuniste? Noi, francezii, putem condamna negaționismul, am și făcut-o, legiferând pedepsirea negaționismului genocidului armenesc de către turci, chiar dacă acea lege a fost declarată neconstituțională. Dar voi, unioniștii-naționaliști, nu sunteți în drept să cereți pedepsirea negaționismului crimelor comuniste! Cât de frumos era orașul Bălți pe timpul când bunica era medic-șef la spitalul de urgență, a făcut din el un adevărat Cochin sau Saint-Louis al Parisului (sunt niște spitale publice faimoase din Paris, vedeți că habar nu aveți nici de asta…).
  6. Cum îndrăzniți voi, istericilor, primitivilor, ignoranților de unioniști-naționaliști să confundați România lui Cuza cu România Anei Pauker?! Sunt două Românii diferite! Dar eu, ca unionist bălțean parizian sadea, rațional și liber gânditor, le iubesc pe ambele! Da, pe ambele Românii! Ele fac parte din ființa mea polietnică și multiculturală, deosebit de iluminată, eu nu sunt ca voi, niște consumiști execrabili, care vă complaceți în a vă parfuma cu  Channel Nr.5 cu iz nazist, prefer un Marlow de la Anais Biguine!
  7. Finalement, Unirea nu e de nasul vostru, dragi unioniști-naționaliști, de ea se vor ocupa snobii talentați ca mine, bălțeni stabiliți la Paris, cu ifose de nouvelle vague, la cigare a la Claude Chabrol în dinți, cu privirea visătoare a la Johnny Hallyday spre insula Saint-Barthelemy, unde vom poposi pentru eternitate după ce vom înfăptui Unirea, pragmatic și constructiv. Iar voi, unioniștilor-naționaliști, n-aveți decât să ne invidiați  – noi suntem tinerii de la Paris care învață la gât cravata cum se leagă nodul ș-apoi venim de fericim norodul cu chip isteț de oaie creață…vai, scrisei ca Nathalie Saraute, fără virgule și puncte, ce bine îmi iese, chit că seamănă cu versurile lui Eminescu. Ah da! Voi, unioniștilor-naționaliști, și pe Eminescu îl idolatrizați! Mai să uit, mai aveți un naționalist faimos, Grigore Vieru, și la el vă închinați!  Mereu cinstiți niște idoli, uitând de preceptele Bibliei, care, Biblia, este și ea o rezicere palidă a Thorei.
  8. Vive le suicide national! (Că de Eric Zemmour, omologul francez al neamțului Thilo Sarazin nici că să fi auzit, voi, ăștia care sunteți Pentru Unionism Naționalist, un fel de PUN). Vive Le Paris de Bălți! Et vive moi, qui vous parle de vive voix, si beau, si courtois (rien avoir avec Stéphane Courtois l’anticommuniste et non plus avec le trop anti-communiste Thierry Wolton). Bien à vous, à toutes les minorités, à la nation civique moldave, Alexander Baikalow, avec « K » de КПСС.

 

22254915_1903317469986353_7001985253667021588_o

ANA GUȚU, INTERVIU: Traian Băsescu vine să cucerească Parlamentul R. Moldova din 2018

20171006_175508

Politicianul care „nu a pierdut nicio bătălie politică”, Traian Băsescu, vine să se impună și în politica de la Chișinău, cu sau fără cetățenia R. Moldova.

Vicepreședinta Partidului Unității Naționale (PUN), Ana Guțu, l-a însoțit pe Traian Băsescu la întâlnirile pe care fostul președinte al României le-a avut zilele trecute în R. Moldova și a declarat, într-un interviu pentru Ziarul NAȚIONAL, că scopul PUN este ca, după ce accede în anul 2018 în Parlament, în 2022 să devină majoritar pentru a putea realiza Unirea celor două state românești.

Ce soluție are PUN pentru Transnistria și de unde siguranța că acest partid nou ajunge la viitoarele alegeri în Legislativul de la Chișinău, aflați din interviul de mai jos.

Dnă Ana Guțu, Dvs. ați fost una dintre persoanele care l-au însoțit pe președintele Traian Băsescu la aproape toate întâlnirile pe care le-a avut dânsul în acest week-end în R. Moldova, în calitatea sa de președinte de onoare al PUN. Ce le propune nou Traian Băsescu cetățenilor din R. Moldova, în comparație cu partidele unioniste care au mers în fața alegătorilor din 1991 încoace?

Traian Băsescu vine să cucerească Parlamentul R. Moldova din 2018, în primul rând, prin experiența politică bogată, inclusiv la nivel internațional, de care nu dispune niciun lider unionist din R. Moldova. Aș vrea să amintesc faptul că programul meu electoral la prezidențialele 2016 din R. Moldova conține absolut toate punctele pe care le-a expus Traian Băsescu în cadrul întâlnirilor publice pe care le-a avut în acest week-end.

Dar una este când despre Unire vorbește un profesor universitar și cu totul alta este când despre Unire vorbește un fost președinte al României, cu experiență de 10 ani în cadrul Consiliului European, coleg cu președinții celor mai puternice țări din lume. Eu mă bucur că am fost prima persoană care, împreună cu un grup de entuziaști, a fondat un partid unionist (Dreapta) în 2015, elaborând documente programatoare unioniste, iar pe platforma juridică a Dreptei s-a pliat Partidul Unității Naționale, în frunte cu Traian Băsescu. Asta ne face onoare.

Și dacă nu își va redobândi cetățenia R. Moldova, retrasă de Igor Dodon, cum va „cuceri” Traian Băsescu Parlamentul de la Chișinău?

Domnul Băsescu a și spus: cu sau fără cetățenia R. Moldova, el este președintele de facto al PUN.

Cum veți convinge cetățenii că Unirea cu România este o alternativă mai bună pentru ei decât ceea ce le propun socialiștii și Igor Dodon?

Socialiștii lui Dodon nu au făcut nimic pentru cetățeni decât să împartă bani rusești murdari, pentru a-i scoate pe unii dintre ei la proteste stradale. Pledoaria în favoarea Unirii va conține abordări pragmatice – Unirea înseamnă calitate a vieții, securitate economică, socială, politică și militară. Unirea înseamnă să ai o Țară cu munți și mare, în care instituțiile statului funcționează în mod democratic, iar legea este aplicată în mod uniform față de toți cetățenii fără discriminare.

Ce soluție are PUN pentru Transnistria atunci când vorbește despre Unirea R. Moldova cu România?

Unirea va fi realizată până la Nistru și vor avea loc negocieri în formatul România – Ucraina – Rusia – UE – SUA pentru schimb de teritorii. Dar acest lucru se va întâmpla în timp, pas cu pas.

Ce premise trebuie îndeplinite pentru ca Unirea celor două state românești să se producă în cinci ani, conform scenariului „optimist”, sau zece ani, potrivit celui „pesimist”?

Așa cum a spus președintele Traian Băsescu, e nevoie de o muncă titanică pentru a crea masa critică de unioniști, votanți ai unui partid unionist puternic, care va accede în Parlament în 2018, iar în următorul Parlament din 2022 va deveni majoritar pentru a vota Unirea celor două state românești.

Pentru a fi mai convingător, în cadrul întâlnirilor publice din aceste zile Traian Băsescu a spus că niciun stat membru UE, în afară de România, în cei 10 ani de întruniri ale Consiliului European (șefii tuturor statelor membre UE) NU a cerut o perspectivă europeană pentru R. Moldova. Argumentul de bază este oprirea extinderii UE pe Prut, mai cu seamă după războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei și anexarea Crimeii.

Dnă Guțu, sondajele de opinie din R. Moldova arată o scădere a numărului susținătorilor integrării europene în ultimii ani. Nu vi se pare riscant, în asemenea condiții, să vină Traian Băsescu la Chișinău să spună că integrarea R. Moldova în UE este „o minciună”?

Nu văd în ce ar consta riscul. A spune adevărul cetățeanului, năucit de politicienii proruși și cei proeuropeni, care niciunul dintre ei nu are un program clar pentru viitorul copiilor noștri, nu înseamnă risc.

În calitatea mea de profesor și politician, mereu am afirmat că opțiunea Unirii este cea mai corectă, dar politicienii de la noi au preferat să se adapteze preferințelor electoratului și nu și-au asumat curajul de a spune lucrurilor pe nume. Au fost lideri politici cu rating, cu mare priză la alegători, dar, au sucombat în mlaștina corupției, asociind-o cu ideea europeană.

În plus, Unirea R. Moldova cu România înseamnă accederea imediată în UE și NATO, adică unioniștii sunt, de fapt, cei mai proeuropeni politicieni.

Traian Băsescu a vorbit mult la Chișinău despre eventuale alianțe postelectorale, după alegerile parlamentare din 2018, pe care PUN le va face cu anumite partide. De unde siguranța că partidul la conducerea căruia sunteți și Dvs. va obține un scor bun la electorala de peste un an, adică la puțin timp de la fondarea PUN?

Contextul actual ne vorbește despre multe lucruri în favoarea unui scor electoral important pentru PUN în 2018: prăbușirea PL-ului ca pretins partid unionist (Ghimpu își amintește că e unionist atunci când merge în opoziție) și creșterea exponențială a opțiunii electorale unioniste în R. Moldova, dezamăgirea pe eșichierul proeuropean („batista pe țambal” și asocierea unor partide din opoziție cu Usatâi și Dodon), dar și personalitatea exuberantă a liderului PUN – Traian Băsescu, un politician vizionar, talentat, cu un fler politic inegalabil. Toate aceste ecuații ne dau mari speranțe că în 2018 se va produce o mare schimbare în perspectiva Unirii celor două state românești.

PUN ia în calcul participarea la alegeri într-un bloc electoral cu alte partide din R. Moldova? Care ar fi acestea?

Deocamdată nu examinăm astfel de posibilitate, dar pledăm pentru coagularea tuturor unioniștilor sub flamura PUN în frunte cu Traian Băsescu, liderul care nu a pierdut nicio bătălie politică.

Aceasta înseamnă că toți unioniștii din R. Moldova trebuie să înțeleagă de acum încolo că au un partid politic și mai ales un lider absolut care ne va duce spre victorie – Unirea definitivă a națiunii române într-un singur stat.

În spațiul public au fost aruncate diverse zvonuri, inclusiv că PUN ar fi un proiect al liderului democraților, Vlad Plahotniuc, care îi „curăță” drumul partidului Dvs. inclusiv prin eliminarea PL-ului de pe scena politică. Cum comentați aceste acuzații?

Sunt speculații lansate de același lider al PL, care s-a victimizat și în 2013, atunci eram puși în buzunarul lui Filat, iar acum lansează aberații că suntem în buzunarul lui Plahotniuc. PL a ajuns o epavă din cauza liderului său Mihai Ghimpu, care nu a știut să cedeze la timp președinția partidului.

Lamentările și manipulările la care se dedau inclusiv unii jurnaliști nu le vor ajuta cu nimic. Dacă le place detractorilor Unirii (dar aceștia sunt cam mulți în R. Moldova, tupilați și în armata analiștilor politici, ong-iștilor sau partidelor proruse, plătite gras din banii Moscovei) să ne pună în buzunarul cuiva – să o spună clar acum: suntem în buzunarul lui Traian Băsescu, iar noi, toți cei care îl vom urma, după cum a glumit dumnealui la Ialoveni, suntem „armata de ocupație a lui Băsescu” din Republica Moldova până a Unirea definitivă – PUNct.

Vă mulțumim pentru interviu!

 

 

„Noi, românii, să fim demni de istoria glorioasă a națiunii noastre” – Interviu cu Ana Guțu

Ana_Gutu_R-Moldova

Citește AICI interviul integral pentru site-ul romaniabreakingnews.ro

INTERVIU CU ANA GUȚU, prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale

 

  1. Sunteți singurul partid asumat unionist? Care este atitudinea fata de Unire a altor partide politice, presei / media, societății civile?

 

Partidul Unități Naționale este noua denumire a partidului Dreapta, fondat la 05 septembrie 2015, înregistrat la 30 martie 2016 de către Ministerul  Justiției al Republicii Moldova cu statut și program politic unionist. De fapt, decizia de a crea un nou partid politic la acea vreme s-a bazat pe această condiționalitate – să fie un partid unionist, explicit prin documentele sale programatoare, acțiuni, atitudini politice etc. Respectiva decizie a fost luată de un grup de colegi politicieni după  mai multe runde de negocieri cu diverse partide extraparlamentare, inclusiv PNL – partid cu  statut unionist, referitor la coagularea unei mișcări unioniste puternice. Negocierile au eșuat, fiecare partid și ai ales lider,  ținea morțiș să rămână în găoacea sa, demonstrând prin aceasta că, de fapt, nu sunt independente și nici nu râvnesc să promoveze unirea celor două state românești pe cale politică. Pe parcursul a doi ani de zile Dreapta a realizat acțiuni politice, a participat la alegerile prezidențiale, liderii Dreptei au avut întâlniri în instituțiile europene și la Departamentul de Stat al SUA. A fost primul partid politic din Republica Moldova, care a pus problema unirii celor două state românești în instituțiile internaționale.

 

Odată cu a doua schismă în sânul Partidului Liberal, prilejuită de demiterea lui Anatol Șalaru  funcția de ministru  al apărări, Dreapta a decis să se apropie de echipa lui Anatol Șalaru pentru a demara procesul de creare a polului unionist în perspectiva alegerilor parlamentare din 2017. S-a decis să unim echipele în baza platformei juridice a partidului Dreapta. Astfel, Dreapta s-a întrunit în congres extraordinar la 11 iunie 2017, în cadrul căruia și-a modificat denumirea din ”Dreapta” în ”Partidul Unități Naționale” (PUN), iar în statut a fost introdusă funcția de președinte de onoare al partidului și cea de președinte executiv. La acest congres eu mi-a dat demisia din funcția de președinte al Dreptei, fiind aleasă prim-vicepreșednte al PUN, iar Anatol Șalaru a fost ales președinte executiv al PUN.  La 25 iunie a fost organizat un alt congres extraordinar al PUN, la care Traian Băsescu a fost ales președinte de onoare, funcția de președinte rămânând vacantă până la tranșarea litigiului în instanță referitor la cetățenia RM a lui Traian Băsescu (legea cu privire la partidele politice din RM prevede obligativitatea cetățeniei și reședinței în RM pentru membrii, și respectiv, lideri unui partid politic).

Mai există partide politice, care, nu sunt împotriva unirii RM cu România, dar acest deziderat nu figurează nici în statut, nici în program. Membrii acestor formațiuni deja au început să vină în PUN, chiar dacă liderii ezită și dau dovadă de reticență, demonstrând că le este dragă mai mult ștampila de partid decât cauza Unirii. ONG-urile unioniste, precum Tinerii Moldove, Acțiunea-2012, ODIP și-au anunțat sprijinul pentru PUN.

 

  1. RM are un președinte pro-rus in acest moment. Daca și alegerile din 2018 vor da o majoritate pro-rusa, cum vedeți derularea pe mai departe a
    proiectului unionist?

 

Pro-rușii nu au dispărut niciodată din RM. Nici măcar pe timpul României Mari, când au dus o luptă crâncenă împotriva autorităților române prin diversiuni și ilegalități. Dar, ulterior, atât regimul comunist, cât și manifestările pro-ruse de astăzi nu au oprit și nici nu vor opri vreodată  mișcarea unionistă – nu a reușit  Rusia imperială să de deznaționalizeze, nici sovieticii, cu atât mai mult un pro-rus autohton nu va reuși. Presupusa majoritate socialistă î viitorul parlament nu va putea guverna, deoarece faimoasa formulă D’Hont de redistribuire a voturilor, care le-a permis comuniștilor să guverneze 8 ani de zile (2001-2009), nu e valabilă.  Dodon nu va avea majoritate în parlamentul 2018, iar unioniștii se vor regăsi în viitorul parlament, într-un număr suficient de mare pentru a apropia și a vota unirea celor două state românești.

 

  1. Ce anume ar putea convinge mai mulți moldoveni sa își dorească și să susțină Unirea, pentru ca se pare ca argumentele național-identitare nu sunt suficiente?

 

Argumentele național-identitare sunt mai cu seamă pentru cetățenii cu studii, intelectuali, filosofi și scriitori – cei care formează și modelează opiniile în societate. Din păcate, contribuția instituțiilor media la iluminarea mentalităților sociale lasă de dorit, deoarece majoritatea instituțiilor media sunt partinice, iar partidele politice în RM sunt beneficiarii direcți ai existenței statului Republica Moldova. Propaganda rusă, care nu a fost stăvilită după 1991, a influențat direct perpetuarea stărilor de spirit pro-ruse în societate. Iată de ce azi acțiunile unioniștilor în vederea promovării beneficiilor Unirii poartă și un caracter pragmatic – cetățenii RM sunt informați despre avantajele socio-economice oferite de România, țară membră a UE și NATO. Este adevărat că falimentul vădit al Republicii Moldova ca stat (după furtul miliardului, însoțit de exodul fără precedent al populației) i-a metamorfozat pe unii cetățeni ai RM, cândva românofobi din ignoranță, în unioniști pragmatici. În varii discuții cu cetățeni alolingvi din RM am dedus că și aceștia doresc Unirea, ei recunosc caracterul inevitabil al Unirii, chiar dacă nu este soluția lor preferată, privilegiind astfel raționamentele economice.

 

  1. Realizarea Unirii presupune nu doar entuziasm, ci si strategii concrete. Experții din partidul dvs lucrează la elaborarea unor asemenea modele, care sa vizeze inclusiv implicațiile economice, administrative, politice ale
    Unirii ?

 

Desigur, experții lucrează la detalierea programului politic al PUN, care este unul unionist. Unirea celor două state românești înseamnă, în primul rând, prezența României aici în RM prin investiții, interconectarea energetică, armonizarea instituțională, legislativă etc. Unirea este un proces complex, dar nu și complicat, care va trebui asumat de RM în primul rând la nivel de voință politică. De fapt, această voință politică constituie soluția tuturor problemelor în procesul Unirii. Ea trebuie să se manifeste în două etape: prima etapă – decizia de a uni Republica Moldova cu România, și, cea de a doua etapă –  disponibilitatea și eficiența instituțională de a armoniza Republica Moldova la toate nivelele cu România. Da, nu va fi ușor, vor exista piedici, cu siguranță (coloana a cincea nu doarme în RM), dar ele vor fi surmontate.

 

 

  1. Pare greu de crezut ca Transnistria si Gagauzia pot fi convinse sa accepte proiectul Unirii și să devină parte a unei Românii Mulți se așteaptă ca ele sa sară direct in brațele Rusiei într-o asemenea eventualitate. Asta înseamnă practic o noua vecinătate intre UE/NATO și Rusia.  Cum se poate gestiona un asemenea scenariu, care aparent complică problema Unirii, spre mulțumirea Moscovei ?

 

De fapt, invocarea argumentelor ”factorului găgăuz” și a separatismului din stânga Nistrului e stratagema rusească în problematica Unirii, stratagemă propagandistică, utilizată pe larg de apologeții imperialismului putinist modern, unii din ei fiind primiți și în pereții Parlamentului României (sic!). Unirea RM cu România trebuie să se realizeze la prima etapă cu teritoriul controlat administrativ de RM, adică până la Nistru. Prezența armatei a 14-ea la Tiraspol, jocul de-a statul în stânga Nistrului, a făcut ca acest teritoriu secesionist să fie luat în seamă, din păcate. Astfel, în formatul 5+2 administrația separatistă de la Tiraspol este parte componentă a formatului de negocieri.  RM a fost mereu somată de Rusia și chiar unii aliați din UE să facă cedări interminabile în fața regimului separatist, care, din păcate, la ora actuală nu este tratat ca atare. A fost introdusă în uz denumirea teritoriului secesionist ”Transnistria”, a dispărut din terminologia mediatică și calificativul ”așa zisul”, ”autoproclamatul” (ziariștii, experții, unii politicieni nu se ostenesc să le reia). Problema diferendului înghețat de pe Nistru trebuie internaționalizată, formatul d negocieri trebuie să excludă partea separatistă din el, Româna ar trebui să intre în acest format de negocieri pentru a asigura pacea la frontierele UE și NATO după Unire. Cât privește găgăuzii – această minoritate este prea puțin numeroasă ca să decidă soarta celor 82 de procente de români din RM. Găgăuzii vor simți primii beneficiile Unirii, e au trăit foarte bine pe timpul României Mari și viitorul apropiat le va oferi ocazia să trăiască într-o țară membru UE, cu cele mai largi drepturi pentru minoritățile etnice. Și, să fie clar, Moscova nu va putea fi mulțumită niciodată, iar noi nu trebuie să ne ieșim din piele pentru a o mulțumi. Mai presus de toate este demnitatea. Noi, românii, să fim demni de istoria glorioasă a națiunii noastre.

 

  1. Este posibil un dialog cu comunitatea rusofona din RM, astfel încât aceasta sa nu mai fie speriata de perspectiva Unirii cu Romania ?

 

Comunitatea minoritară monolingvă rusofonă din RM (circa 18% din totalul populației) trebuie să înțeleagă faptul (așa cum prevăd rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei la subiectul drepturilor minorităților etnice și naționale) că a locui într-o țară de adopție înseamnă a respecta cultura respectivei țări, a vorbi limba ei, a te integra plenar  în societate. Foarte mulți minoritari monolingvi au deja cetățenie română, au business în România. Mulți din ei recunosc Unirea ca unica soluție pentru supraviețuire cetățenilor. Pe ei vom miza în realizarea dezideratului Unirii.

 

  1. Traian Băsescu este in acest moment destul de popular in RM, dar mai puțin popular in Romania. Alegerea sa ca președinte onorific al PUN poate aduce valoarea adăugată in proiectul unionist ?

 

Traian Băsescu este un politician de anvergură, cu o experiență politică enormă, inclusiv pe dimensiunea internațională. În 2013, decembrie, și-a exprimat dorința de a se implica în politica din RM după expirarea mandatului său de președinte al României, lansând proiectul său de Țară – Unirea RM cu România. Acest lucru s-a întâmplat acum, în 2017, când mai rămâne un an până la alegerile parlamentare. Cetățenii RM sunt cuprinși de o decepție totală și o lipsă de încredere în politicienii autohtoni. Traian Băsescu a fost președintele României care a facilitat procesul de redobândire a cetățeniei române, cel care l-a apostrofat pe Putin și a sărit în apărarea românilor din RM. Popularitatea lui Traian Băsescu în RM va ajuta recoagularea partidei unioniste, românești, care în esență este pro-europeană. Deoarece a dori Unirea RM cu România înseamnă a fi pro-european convins. Așteptăm deznodământul în cazul cetățeniei RM a lui Traian Băsescu și imediat cum va fi repus în drepturi, Traina Băsescu va fi ales în fruntea PUN.

 

 

  1. Colaborați sau comunicați cu partide sau ONG-uri din Romania pe subiectul Unirii sau pe orice alta tema de interes ?

 

La congresul PUN din 25 iunie a fost semnat un acord de colaborare cu Partidul Mișcarea Populară, iar deputatul PMP Constantin Codreanu a fost ales prim-vicepreședinte al PUN.  Orice colaborare cu ONG-urile din România pentru promovarea și realizarea Unirii celor două state românești este privilegiată.

 

  1. Ce așteptări concrete aveți de la Romania ? Inclusiv referitor la implicarea ei in proiecte in RM – sociale, culturale, economice – de anvergura?

 

Consider că toate partidele politice din România trebuie să facă un efort în a depăși disensiunile doctrinare, pentru a sprijini proiectul Unirii celor două state românești, ar trebui și să încheie un Pact pentru Unirea Republicii Moldova cu România.  În baza acestui Pact partidele politice trebuie să acționeze solidar întru realizarea proiectului Unirii pe dimensiunea politică și economică, deoarece la nivel cultural și educațional, practic, Unirea s-a înfăptuit.

 

Page 1 of 27

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén