Category: educatie (Page 1 of 15)

Logo ULIM 25 de ani

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA – ANIVERSAREA A 25 DE ANI DE LA FONDARE

22555406_10212948799007357_1568755449906664441_o

La 16 octombrie 1992 prin decizie de guvern a fost fondată Universitatea Liberă Internațională din Moldova – prima instituție privată de învățământ superior. În cei 25 de ani de la fondare ULIM a reușit să se impună drept o universitate de referință în peisajul universitar autohton, dar și cel regional/internațional. Semnatară a Magna Carta Universitatum, membru activ al Agenției Universitare a Francofoniei, membru titular al Asociației Internaționale a Universităților și Asociației Europene a Universităților, ULIM a devenit pe parcursul anilor Alma Mater a zeci de mii de tineri, care actualmente muncesc atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei. Colectivul didactico-științific de excepție, pe care a reușit să-l întrunească ULIM, este mereu în căutarea noilor modele educaționale, pentru a face față provocărilor mileniului trei.

În aceste zile la ULIM are loc simpozionul internațional  ”UNIVERSITAS EUROPAEA:  SPRE O SOCIETATE A CUNOAŞTERII PRIN EUROPENIZARE ŞI GLOBALIZARE”, la care participă cercetători, profesori universitari notorii din diferite țări ale lumii : România, Franța, SUA, Spania, Ucraina, Serbia, Germania, Italia, China, Coreea de Sud, Rusia, Polonia, Turcia ș.a.

La 17 octombrie 2017 a avut loc workshop-ul cu participare internațională ”COMPETIŢIA DINTRE TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE: DIB ULIM 25 DE ANI DE ACTIVITATE”. Am prezentat comunicarea Sistemul educațional din Republica Moldova – calea spre modernizare

La 18 octombrie a avut loc Colocviul internațional aniversar ULIM – 25 de ani, Sapientia et Virtus – “Limbi, culturi și complementaritate civilizațională”, Institutul de Cercetari Filologice și Interculturale”, Facultatea Litere, 18 octombrie 2017. Am prezentat comunicarea ”LIBERTATEA, FILOSOFII ȘI POLITICA – INFLUENȚE ASUPRA DEZVOLTĂRII SOCIETĂȚILOR MODERNE.”

La 20 octombrie, ora 9.30, în Aula Magnifica ULIM, va avea loc ședința plenară a simpozionului internațional aniversar ULIM, în cadrul căreia Ambasadorul Franței în Repulica Moldova Excelența Sa domnul Pascal Vagogne va inmâna doamnei Ana Guțu, prim-vicerector ULIM, Ordinul Republicii Franceze ”Legiunea de Onoare” în Grad de Cavaler, conform Decretului Președintelui Franței Francois Hollande din 14 iulie 2014.

Vezi ACI Programul Simpozion ULIM 25 ani

 

 

13497990_10153803550143111_6439825968781582720_o

SCRISOARE DESCHISĂ MINISTREI EDUCAȚIEI CORINA FUSU

SCRISOARE DESCHISĂ MINISTREI EDUCAȚIEI CORINA FUSU

Stimată Doamnă Ministru,

Partidul unionist Dreapta atenționează Ministerul Educației și actuala sa conducere despre necesitatea realizării unei reforme curriculare în  predarea/învățarea istoriei românilor în instituțiile pre-universitare de învățământ din Republica Moldova.

La 25 de ani de independență tinerii din școlile și liceele Republicii Moldova, în mare parte lăsați în custodia bunicilor de părinții plecați la munci peste hotare, sunt victime ale unui proces de pierdere a memoriei istorice, însoțit și de o derivă identitară.

În aceste condiții conținuturle curriculare la disciplina Istoria Românilor urmează a fi revizitate, prin acordarea unui spațiu de conținut mai vast și mai pronunțat la capitolul ”Ocupația sovietică: crimele comunismului”.

Dreapta consideră insuficient timpul prevăzut de actualul curriculum la Istoria românilor (o singură oră didactică) pentru povestirea și conștientizarea tragediilor umane, care au survenit în urma deportărilor comuniste. Foametea organizată, genocidul, deportările – sunt pagina neagră din istoria Basarabiei pe timpul ocupației sovietice. Educația cetățenilor activi ai societății începe prin educația lor istorică. Iată de ce Dreapta vă recomandă să inițiați reforma curriculară la Istoria românilor, inclusiv prin reintroducerea acestei discipline ca subiect de examen obligatoriu la finalizarea ciclului gimnazial și liceal.

Dreapta vă recomandă de asemenea să dispuneți printr-un ordin al Dumneavoastră, în calitate de ministru al educației, crearea obligatorie în toate instituțiile școlare și liceale din republică  a Muzeelor școlare ale crimelor comunismului. Vă recomandăm să vă inspirați din experiența predării istoriei naționale în Israel, unde fiecare instituție de învățământ are muzeul său al Holocaustului.

Aceste Muzee școlare ale crimelor comunismului vor fi ușor de creat și amenajat, căci nu este localitate în Republica Moldova, în care să nu existe descendenți ai victimelor genocidului comunist din Basarabia. Vă garantam, că potențialul uman și logistic este asigurat în școli și licee, deoarece profesorii de istorie a românilor și profesorii de limbă română, au fost, sunt și mereu vor fi la straja valorilor naționale românești. Ei nu lucrează pentru bani, salariile le sunt derizorii și mizere, profesorii de istorie a românilor și de limbă română sunt pilonii sistemului educațional din Republica Moldova. Datorită lor avem azi o nouă generație de tineri, care știu că sunt români, că vorbesc limba română și că viitorul lor este împreună cu Țara noastră România.

Stimată Doamnă Ministru Corina Fusu,

Partidul unionist Dreapta vă adresează această scrisoare, fiindcă Dumneavoastră actualmente dețineți frâele sistemului educațional. Vă rugăm să înțelegeți, că nu e vorba de dividende politice, este vorba de MEMORIA istorică a acestei palme de pământ, Republica Moldova, supusă unui proces ireversibil de dezertare a populației.

În speranța că veți lua în considerare recomandările formulate, mai ales în aceste zile când toți comemorăm victimele deportărilor comuniste, rugăm să acceptați respectul nostru.

 

În numele partidului unionist DREAPTA

Ana Guțu

Doctor în filologie romanică

Președinte DREAPTA

 

COLOCVIUL ”LA FRANCOPOLYPHONIE” , A 11-ea EDIȚIE, ULIM, 25-26 MARTIE 2016

12376847_10207804543684189_3683535731288034619_n 12718317_10207804543484184_1230025289170271807_n 12592624_10207804546844268_2176425894015813706_n 12718130_10207804545164226_783006549960257146_n 944944_1739717816273133_201601374260165856_n

Facultatea de Litere ULIM găzduiește ediția a XI-a a Colocviului internațional La Francopolyphonie: Multilinguisme, contrastivité et communication interculturelle (Francopolifonia: Multilingvism, contrastivitate și comunicare interculturală).

La eveniment participă cercetători și profesori din România,  Franța, Bulgaria, Spania, Brazilia, Turcia, Ucraina, Coasta de Fildeş, Maroc, ș.a. state, inclusiv din 12 universități din România și 6 din Republica Moldova, care îşi aduc contribuţia la dezvoltarea științei filologice prin comunicări variate şi originale.

Colocviul a fost inaugurat de Prim-Vicerectorul Ana Guțu, care a vorbit despre puterea cuvintelor și valorile francofoniei – libertatea, egalitatea, solidaritatea, diversitatea, universalitatea, referindu-se totodată și la importanța implementării unor politici lingvistice corecte în societățile multietnice, dar în spiritul salvgardării unității naționale.

În ședința plenară, au conferenţiat distinși invitați ca Anne-Marie Houdebine-Gravaud, profesor emerit de lingvistică și semiologie, Universitatea Paris-Sorbonne, Franța; Roumiana Stantcheva, prof. univ. dr., Bulgaria; Eugenia Bojoga, dr., Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, România; și Oana Boc, dr., Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, România

La deschidere vor participat cu alocuțiuni Dl Jérémie Petit, Primul Consilier al Ambasadei Franţei în RM și Dna Claudia Vișan, Reprezentanta Antenei Chişinău a AUF.

ULIM este reprezentată de prof. univ. dr. Ana Guțu, prof. univ. dr. hab. Angela Savin, conf. univ. dr. Victor Untilă, prof. univ. dr. hab. Ion Manoli, drd. Ghenadie Râbacov ș.a.

Atât în plenul colocviului și în ateliere participanții au dezbătut probleme legate de pluralitatea limbilor, lingvistica integrală, literatură comparată, teoria și practica traducerii ș.a.

Colocviul este organizat de Institutul de Cercetări Filologice în parteneriat cu Universitățile „Spiru Haret” și „Dunărea de Jos” din România, cu sprijinul Agenţiei Universitare a Francofoniei, a Ambasadei Franţei şi Alianței Franceze din Moldova.

În Atelierul științific ”Multilingvism, contrastivitate și comunicare interculturală prin prisma lingvisticii” Ana Guțu a prezentat comunicarea ”PLURILINGUISME ET POLITIQUES LINGUISTIQUES ” (Vezi prezentarea în Power Point a comunicării FR)

Vezi AICI video cu discursul inaugural al Anei Guțu (FR)

Citește AICI discursul inaugural al Anei Guțu la ediția a 11 a colocviului Francopolifonia (FR)

Citește AICI programul colocviului (Programme_Francopolyphonie_2016)

EDUCAȚIA: CENUȘĂREASA DE AZI – REGINA DE MÂINE ÎN REPUBLICA MOLDOVA?

La 1 septembrie, aidoma unui ritual șablonizat, profesorii, elevii, studenții se avântă în elanul studios, animând sălile de curs, instituțiile de învățământ, inclusiv grație aportului semnificativ al părinților. Să ne dorim unii altora un început de bun augur pentru întregul sistem educațional din Republica Moldova!

Și totuși, la întrebarea sacramentală – este oare educația din Republica Moldova o prioritate pentru societate? Pentru politicieni? Pentru populație? Răspunsul, se pare, ne duce cu multe secole în urmă la faimoasa zicere a lui Dimitrie Cantemir despre ”setea” moldovenilor pentru carte. Nu vreau să fiu rea, dar, realitățile ne demonstrează că educația, din păcate, nu este o prioritate nici măcar la nivelul familiei în RM. Fiind tributari ai trecutului comunist-totalitar, când totul era comun, adică a nimănui: spații locative, terenuri agricole, spitale, școli etc., când statul sovietic crea un simulacru de ”grijă” pentru cetățeni, astăzi atitudinea cetățeanului vizavi de responsabilitățile educaționale rămâne aceeași – statul trebuie să asigure! Ajuns la vârsta de școlarizare, copilul este ”pus” în grija statului și, de cele mai deseori, părintele consideră că aici se termină participarea sa la opera studiilor odraslelor sale. Parțial, părintele are dreptate: din punct de vedere constituțional, educația este un serviciu public, asigurat de stat – principiu Napoleonian, prin extensiune – european, demn de elogiere. Dar, să nu uităm, că în forma sa pură, el nu este implementat nicăieri. Comunitățile au contribuit dintotdeauna la opera educației – părinții s-au cooperat pentru a-și aduce aportul la tot ceea ce înseamnă calitate, infrastructură, desigur, toate în bază de benevolat. Și în SUA, și în statele membre ale UE – contribuția comunității este una esențială în susținerea educației.

În RM optica este mai diferită, și, voi fi foarte critică în acest sens. Părinții, pe lângă gratuitatea absolută a studiilor pe care și-o doresc, nu se prea implică nici în supravegherea parcursurilor educaționale ale odraslelor. Mulți din copii au ajuns să fie monoparentali, unul, iar deseori, chiar ambii părinți fiind plecați la munci peste hotare. În prim plan al bunăstării familiale este pus banul. Copiii au ajuns să pună un preț mai mare pe un gadget ultimul răcnet decât pe o carte. Notele au ajuns și ele obiect de târg, meritocrația, pivot al educației, de cele mai multe ori, este  izgonită din sălile de clasă, din aulele studențești. ”Balcanizarea” educației prin privilegierea mitei și banului ilicit pentru a soluționa orice problemă este marea durere de cap a societății noastre, iar rădăcinile pornesc din sânul familiei.

Cât despre sistem în general, din păcate, în pofida unei cote importante din PIB dedicate educației (până la 9 %), eficientizarea cheltuielilor publice în domeniu nu ș-a realizat plenar. Pe lângă necesitatea  optimizării instituționale și financiare, conform principiului ”banii urmează elevul/studentul”, în sistemul educațional e nevoie de o transformare radicală a mentalității cadrelor profesorale și manageriale. Iar, cea mai importantă transformare rezidă în scoaterea rapidă și totală a instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar de sub controlul, da-da, controlul partinic! Pot fi acceptate noi politici și strategii în educație, în funcție de specificul  de dezvoltare socio-economică, culturală a statului, regiunii etc., dar, nicidecum, nu pot fi tolerate ingerințe partinice în gestionarea sistemului educațional. Prin urmare, un ministru al educației (de preferință ar fi și al cercetării) trebuie să fie, în primul rând, o personalitate talentată cu experiență vastă în domeniu, capabilă să învețe și să-i învețe, mai cu seamă, pe politicieni, pentru a le spune sus și tare: Educația nu e cenușăreasă politicului, educația este regina unei societăți. Cum vor fi educați cetățenii unui stat, așa de bine va trăi populația acelui stat.  Deci, la întrebarea, de ce trăim atât de rău, căutați răspunsul în calitatea (sau lipsa ei) în sistemul nostru educațional.

 

 

CARTEA ”PUTERILE LIMBII” – VERSIUNEA ROMÂNĂ A VĂZUT LUMINA TIPARULUI

carte

La finele lunii august a văzut lumina tiparului cartea Anei Guțu ”Puterile limbii”, care cuprinde eseuri științifice despre puterile exercitate de o limbă în societate. Autoarea propune un studiu socio-lingvistic în baza experienței funcționării limbilor în Republica Moldova, dar și reflecții din perspectiva semiotică în baza corpusului de pledoarii din cele mai răsunătoare procese judiciare din Franța sec.XIV-XX. Autoarea abordează problematica politicilor lingvistice în Republica Moldova, relatează despre puterea constituțională a limbii române în RM și propune textul său de proiect de lege pentru noile politci lingvistice în RM.

”Autoarea studiului sprijină tezele cercetătorului R. Barthes, care susține ideea că raportul vis-à-vis de limbă este unul politic și că lipsa unei teorii politice a limbajului și a unei metodologii nu permite aplicarea proceselor de apropiere a limbii. Anume această lipsă a unei teorii politice cu referire la limbă, conform autoarei, „continuă să bulverseze societățile moderne, frontaliere din punct de vedere geopolitic, în care problemele identitare erijează paravane separatoare în mijlocul populației, pestrițe din punct de vedere lingvistic și etnic”. Tot în acest capitol autoarea vorbește despre manifestările coercitive și manipulatorii ale limbii, care pe parcursul istoriei a fost pusă în serviciul puterilor politice, în primul rând, a celor imperiale. Coerciția limbii, în opinia autoarei, constă în impunerea de atitudini, comportamente și viziuni prin intermediul limbii . La întrebarea care și-o pune sie-și, dacă e posibil ca apartenența la cutare sau cutare civilizație, națiune, cultură să influențeze coerciția limbii la nivel macro societal, autoarea răspunde afirmativ, făcând trimitere la experiența spațiului cultural în care trăim și, mai cu seamă, la trecutul apropiat, adică la experiența Republicii Moldova în cadrul fostei URSS, în care

limba rusă devenise un instrument perfect al imperiului, a cărui limbă de comunicare era vorbită de 285 milioane de persoane, imperiu care cuprindea 130 de limbi naționale. Or, anume această răspândire coercitivă a limbii ruse „mai continuă, conform autoarei, să fertilizeze florile răului, căci ea a dat naștere unui impresionant bruiaj de mutații mondo-vizionale referitor la esențele identitare”. În fosta URSS limba rusă era concepută de mulți locuitori (inclusiv ai generațiilor tinere) drept un fetiș, un idol care genera o panacee identitară, deseori interpretată ca o „înnobilare” .

S-a vorbit și se mai vorbește în continuare de așa-zisul bilingvism armonios preconizat și promovat de fostele autorități comuniste de până la și după proclamarea Independenței Republicii Moldova. Or, în condițiile Republicii Moldova bilingvismul, în opinia autoarei studiului în cauză, „poate fi definit metaforic drept bigamie lingvistică ce se datorează satisfacției cotidiene” . În realitate, în Republica Moldova locuiam în condițiile unei diglosii, care a degenerat într-un conflict lingvistic, „conflict inevitabil într-o societate bilingvă sau multilingvă, deoarece, din perspectiva noțiunii de coerciție lingvistică, una din limbile vorbite își revendică statutul de limbă dominantă”. Cu toate acestea, limba rusă nu a devenit dominantă în spațiul românesc din Basarabia, deși conflictul lingvistic s-a perpetuat și constituie o realitate în prezent .”

(Despre studiu:  Ion Dumbrăveanu, doctor habilitat, profesor universitar)

 

ESEURI TRADUCTOLOGICE – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ

cartea eseuri

A văzut lumina tiparului noua mea carte ”Eseuri traductologice”, un studiu bazat pe corpusul factologic francez, românesc.

….”Să încercăm să definim imaginile – stări de conştiinţă care constituie fondul imaginar de obedienţă filosofică în lirica lui Eminescu. Identificarea acestor imagini este strâns legată de ţesutul simbolic al textului romantic eminescian, o altă carcasă fundamentală care susţine imaginarul liric – erotic. Reperarea simbolurilor va uşura sarcina modestei noastre cercetării –  de a elabora o schemă – formulă de traducere a imaginarului la Eminescu. Vom profita de studiile deja existente şi să degajăm simbolurile poetice intertextuale eminesciene (Guţu A., Guţu I., 2003:17): marmura – simbolul răcelii, morţii; albul – simbolul purităţii, virginităţii; cântecul – simbolul beatitudinii, fericirii, uşurării; pădurea – simbolul singurătăţii, refugiului; zăpada – simbolul purităţii; teiul – simbolul dragostei, frumuseţii; lacul, izvorul – simbolurile fascinării, aşteptării dragostei; Lucifer – simbolul poetului geniu, inaccesibil oamenilor(Guţu, 2002: 136).”….

***

……”E dificil şi în acelaşi timp periculos să plasezi un semn de egalitate între limbă și cultură, căci fenomenele de instrumentalizare a limbilor au loc peste tot în lume. Și aceasta se întâmplă datorită mondializării și melanjului de culturi fără precedent: “Problema nu constă în faptul cărei limbi aparții, ci care cultură o deții, iar problematica pierderii  culturii fără abandon lingistic se manifestă peste tot în lumea occidentală. În special în  Europa, a cărei unificare se face nu în baza culturilor naționale împărtășite, ci în baza unei culturi comune globalizate ” /« La question n’est pas d’être de telle ou telle langue, mais de telle ou telle culture, et la problématique de la perte de la culture sans abandon linguistique se pose aujourd’hui un peu partout dans le monde occidental. C’est en particulier le cas de l’Europe, dont l’unification se fait non pas sur la base de cultures nationales partagées, mais sur celle d’une culture commune mondialisée » (Morel, 2008, p. 26)

Însă, în problematica circulaţiei valorilor culturale prin intermediul traducerii, este oportun de interpretat limba și cultura ca pe o monadă, în accepţiunea pe care o oferă B. Spinoza, ca pe o entitate în armonie desăvârşită cu ea însăși, pentru a facilita procesul de analiză științifică a fenomenului în discuţie. O viziune retrospectivă asupra istoriei civilizațiilor permite constatarea că traducerile în diferite epoci , în diferite colțuri ale lumii, au exercitat un rol nodal în transmiterea valorilor culturale, a științelor, a cunoaşterii în general. Am propus graful tetraedrului segmentat cu patru fațete, care, contemplat tridimensional, permite  utilizarea needulcorată a imaginarului istoric, stabilirea în mod convențional a tipologiei  priorităților ce derivă din logica evoluției geografice, economice, politice și sociale a diferitelor regiuni ale lumii: traducătorul(rii), societatea, limba/cultura sursă, limba/cultura țintă.”……

Eseuri traductologice, Ana Guțu, Chișinău, ULIM, 2015 

Page 1 of 15

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén