Category: Limba română (Page 1 of 5)

LIMBA ROMÂNĂ DIN OCHII MAMEI MELE

poza parinti

Sfârșit de august al unei veri toride. 31 august 2017. Ziua Limbii române aici între Prut și Nistru, și, mai nou, în Țară. Odată pe ani se îmbulzesc politicienii la bustul lui Eminescu pe Aleea Clasicilor. Odată pe an. Obligativitate pentru unii sinceră, pentru alții obositoare. După care se împrăștie toți prin instituțiile lor. Unii din ei –  deputați, miniștri (majoritatea, de fapt) folosesc prin hârtiile lor în continuare sintagma ”limba de stat”. Din lașitate. Din prostie. Din trădare.

Și doar Măria Sa profesorul, profesorul de limbă română, veghează neobosit asupra dăinuirii Limbii Române. Profesorul de ieri, de azi și de mâine. Pentru mine Profesorul de Limbă Română are chipul Mamei. Ochii albaștri ai Mamei mele, aplecați asupra caietelor, scrutând atent greșelile comise de elevi. Mama nu mi-a predat nicio lecție de limbă română. Nu voia să audă vorbe că îi predă propriei fiice. Dar nici să plec în altă școală nu puteam –  școala numărul 2 din Cahul era unica școală de limbă română.

În 1989 limba română și-a recăpătat veșmântul natural. În sfârșit! – a spus Mama. Și-a amintit cum a repetat clasa a doua când ne ocupaseră rușii din cauză că peste noapte s-a trecut la alfabetul chirilic.

Venirea rușilor a adus multe tragedii în familia mamei. Au luat totul: pământ, vite, cai, covoare – totul. Apoi veni foametea. Bunicii au salvat întreaga familia de la acel prăpăd, toți cei cinci copii au rămas în viață. Ba au mai salvat și o familie de evrei de la pieire. Dar cea mai mare pierdere a fost Ionică, fratele cel mai mic al Mamei. A fost forțat de un rus pe post de învățător de gimnastică să urce în vârf de piramidă umană. A căzut și s-a prăpădit cu zile.

Mama a făcut școală. A devenit învățătoare de Limbă Română. Tata a preferat istoria. Ambii mi-au fost și școală, și universitate. Au fost colegi cu Grigore Vieru. Clandestin scriau românește. În 1989 reveniserăm la normalitatea lingvistică și istorică.

Ochii Mamei continuau să se aplece asupra caietelor, doar că deja prin sticla ochelarilor.

De Ziua Limbii Române, am mers la cimitirul central. Am depus flori la mormântul Mamei și Tatălui meu. Ei nu sunt pe Aleea Clasicilor. Au fost simpli profesori. L-au citit și iubit pe Eminescu. Au fost colegi cu Grigore Vieru. Au educat generații de elevi în spiritul adevărului științific. Și-au crescut copiii și nepoții cu dragoste pentru Țară, Neam, Limbă și Istorie. Azi, de Ziua Limbii Române, mă închin memoriei lor. Limba Română are profunzimea ochilor Mamei. Istoria noastră izvorăște din ochii lui Tata.

Glorie eternă profesorilor cuminți și înțelepți, care s-au zidit în opera educației noastre întru dăinuirea veșnică a Neamului românesc!

 

 

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE: PE BARICADE PENTRU VICTORIE PLENARĂ

l.romana 2

La 31 august sărbătorim Ziua Limbii Române pe ambele maluri ale Prutului. Ne amintim de istoricul devenirii noastre ca neam românesc, organizăm manifestări științifice, recităm poezii, cântăm limba română. Însă, trebuie să realizăm faptul că în ciuda timpului care a trecut, în ciuda eforturilor intelectuale depuse pentru revenirea limbii române la noi acasă, limba română mai are o cale lungă de parcurs, mai ales în mințile înguste ale politicienilor, care au transformat problema denumirii limbii și cea identitară din Republica Moldova în sursă inepuizabilă pentru capital politic.

La 31 august politicienii depun solidar flori la monumentul lui Ștefan cel Mare, la busturile literaților din Aleea clasicilor, recită sârguincios la camere de luat vederi versuri din Eminescu sau Vieru, iar după aceea, majoritatea se împrăștie pe la partidele și casele lor (castele unele din ele), uitând și de limba română și cele câteva versuri recitate la cameră. Nimeni nici măcar sporadic nu se gândește la o eventuală nouă legislație lingvistică, sau, cel puțin, la respectarea limbii române în documentele oficiale – conform hotărârii Curții Constituționale din 5 decembrie 2013.

Vom menționa importanța constituționalizării de către Curtea Constituțională a RM la 5 decembrie 2013 a Declarației de Independență din 1991, prin acest act juridic suprem, fiind constituționalizată și limba română. (Vezi comunicatul CC ). Decizia Curții a survenit în urma sesizării mele, depuse la 26 martie 2013, în care am solicitat interpretarea art.13 din Constituție în raport cu Declarația de Independență, dar și ținându-se cont de experiența franceză în materie de constituționalizare a Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789.  (Citește AICI Sesizarea la CC privind interpretarea art.13 din Constituție/Sesizarea privind solicitarea constituționalizării Limbii Române).

Citește aici Pledoaria pentru Limba Română a Anei Guțu

Oricum, indubitabil, mai avem și vom avea foarte mult de lucru. Profesorii și intelectualii sunt cei care veghează asupra moștenirii și perpetuării patrimoniului lingvistic românesc aici în Republica Moldova. Politicienii sunt marii restanțieri și marii ipocriți, care, dincolo de depunerea de flori și discursuri pompoase la 31 august, nu traversează frontiera spre zona asumării responsabilității politice în domeniul salvgardării limbii române din RM. În actele legislative – proiecte de legi, legi – mai continuă să fie utilizată fariseic sintagma ”limba de stat”, o calchiere nefericită  din limba rusă ”gosudarstveniy iazyk” – termen inexistent în limba română, termenul adecvat fiind ”limba oficială”.

Pentru a impune autoritatea limbii română la noi în Republica Moldova, e nevoie să avem demnitate, să nu ne pliem exagerat doar pe discriminarea pozitivă și să facem hatârul tuturor, respectând autonomii, minorități și alte vânturi aducătoare de multiculturalism deșănțat.  Limba română va fi la ea acasă în Republica Moldova când ea va constitui cadrul intelectual, existențial, instituțional OBLIGATORIU pentru toți cetățenii acestui teritoriu, indiferent de identitate culturală.

Să nu uităm, că  eliberarea/emanciparea națională, demarată la mijlocul anilor *80, a fost de sorginte lingvistică. Revoluția poeților din 1989 ne-a adus libertatea lingvistică.

Ne rămâne să conștientizăm, să luptăm și să obținem libertatea identitară românească pentru a înfăptui reunificarea națiuni românești prin reunirea celor două state românești – România și Republica Moldova. Unirea celor două state românești va constitui condiția necesară pentru perpetuarea patrimoniului lingvistic românesc în spațiul devenirii sale istorice.

Pentru a asigura victoria plenară a limbii române la noi acasă formulez următoarele priorități la nivel de politici lingvistice în Republica Moldova:

  • Adoptarea noii legislații lingvistice, Legea despre funcționarea limbilor din 1989 fiind obsoletă, și instituind, de jure, bilingvismul român-rus;
  • Înființarea Departamentului de politici lingvistice pe lângă Ministerul Educației și Cercetării, care va contribui la asanarea climatului lingvistic din RM prin reducerea coerciţiei limbii ruse şi promovarea unor politici corecte în ceea ce priveşte statutul limbii române şi cunoaşterea acesteia de către toți cetățenii Republicii Moldova;
  • Ameliorarea statutului limbii române pe teritoriul RM prin românizarea internetului, mass mediei, spațiului informațional;
  • Dotarea bibliotecilor din RM cu carte românească în proporții mari, ajungând până la 99% din patrimoniul de carte al fiecărei biblioteci;
  • Stimularea publicării cărții românești în Republica Moldova, obiectivul fiind depășirea numărului de cărți de limbă rusă în librării, rețele comerciale etc.

Citește AICI articolul  Anei GUȚU  ”DESPRE LIMBĂ ȘI IDENTITATE – CAZUL REPUBLICII MOLDOVA

Citește AICI articolul Anei GUȚU ”Tandemul limbă și putere”

 

Video – discurs de Ziua Limbii Române, 31 august 2013

Video – pledoaria la CC, 05 decembrie 2013.

 

13895072_10208837308822672_8226588394342088885_n

CONGRESUL AL 40-lea AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE 29-31 IULIE, MONTREAL, CANADA  

13680707_10208837310782721_4238726585928941021_n 13645154_10208837313782796_2635464813138315523_n 13782204_10208837310222707_5665112605730036267_n

13872708_10208837311782746_7244533487472496624_n 13876269_10208837312142755_751203696113077967_n 13620698_10208837314582816_2501397326926369179_n

20160728_093259 13872931_10208837308622667_6697458278099272503_n 13895072_10208837308822672_8226588394342088885_n

La 29-31 iulie 2016 la Montreal, Canada s-a desfășurat cel de-al 40-lea congres al Academiei Româno-Americane (ARA), înființată în 1976 ca platformă pentru cercetătorii români din exil, emigrați din cauza regimului comunist din România.

În acest an congresul ARA a avut loc la Montreal, Canada, și a întrunit cercetători din varii domenii, stabiliți pe continentul american și nu numai. Din Republica Moldova în calitate de vorbitor principal și vorbitor invitat au participat Ana Guțu, profesor universitar, președinta partidului unionist DREAPTA și Dorin Dușciac, cercetător la Comisariatul pentru Energie Atomică, Paris, Franța, vicepreședintele partidului unionist DREAPTA.

Comitetul științific organizator a fost condus de Ala Mîndîcanu, doctor în economie, președinta Comunității cetățenilor moldoveni din Quebec.

Congresul a fost salutat de președinta ARA, doamna Ruxandra Vidu, domnul Victor Socaciu, consulul României în Canada, domnul Mircea Lubanovici, deputat pentru diaspora românească de pe continentul american în parlamentul României.

La cel de-al 40-lea congres ARA Ana Guțu a prezentat comunicarea ”Problemele identitare în Republica Moldova – abordare lingvistică”.

Grație diligențelor organizatorilor congresului  participanții la congres au avut surpriza de a dispune de culegerea de materiale ale autorilor participanți în acest an la congresul ARA.

Exprim sincere mulțumiri organizatorilo congresului ARA din acest an, în special doamnei Ala Mîndîcanu, Ion Paraschivoiu, Nicolae Mărgineanu și multor alți conaționali care au întreprins diligențe majore pentru a asigura bunul mers al lucrărilor congresului.

Citește aici prezentarea Anei Guțu în cadrul Congresului 40 ARA

Citește

DOI ANI DE LA CONSTITUȚIONALIZAREA DECLARAȚIEI DE INDEPENDENȚĂ

l.romana 2

La 5 decembre s-au împlinit doi ani de la adoptarea de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova a Hotărârii privind constituționalizarea Declarației de independență din 1991. Această decizie a survenit în urma sesizării mele depuse la 26 martie 2013 (vez aici textul) și suplimentată 19 septembrie 2013 (nu mai dau detalii despre presiunea unui judecător de la CC ca sa retrag sesizarea…), prin care solicitam să fie interpretat articolul 13 din Constituția Republicii Moldova prin prisma Declarației de independență și experiența Consiliului Constituțional al Franței, care a constituționalizat Declarația Universală a Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789 începând cu anul 1971.

Acum pot spune că CC s-a pronunțat abia în decembrie deoarece, după cum comentau în culise venerabilii judecători de la CC, se apropia summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, iar Republica Moldova trebuia să fie cuminte.   O primă ședință a fost fixata pentru 12 septembrie, dar a fost amânată, deoarece liberalii încă nu reușiseră să depună sesizarea lor, și dă mă rog, cum să rămână liberalii fără glorie! Că ei tot ce fac – e în numele gloriei, în rest – nu au nicio treabă cu ideile naționale, pe care le-au exploatat doar în folosul personal, meschin și strict pecuniar.

De altfel, în ziua de 5 decembrie la Curte s-a prezentat singuratic cel mai june pe atunci deputat liberal (restul sorbeau liniștiți cafeaua, important e că decorațiunile le-au ridicat vesel, zgomotos și colectiv) și a citit glorios de pe foaie textul argumentării sale, care nicidecum nu-i aparținea. A fost pus la dispoziție, cu siguranță, de fidelul coleg de partid ajuns pe banca onorabilă a CC.

Lăsând vânătorii de glorii mai la o parte, căci gloria o distribuie istoria și posteritatea, ne întrebăm azi care a fost efectul real al constituționalizării Declarației de independență?

Imediat după 5 decembrie 2013 toate tratatele internaționale, încheiate de Republica Moldova, în dispozițiile finale conțineau sintagma ”limba română”, adică, documentar, la nivel internațional, Republica Moldova s-a ”lepădat” de sintagma rușinoasă și mincinoasă ”limba moldovenească”. Despre aceasta m-a informat, la solicitarea mea, prim-ministrul și viceministrul de externe.

Din păcate, în proiectele de lege din parlament, deputații, chiar și cei care-și spun patrioți și pro-români, prezentau și continuă să prezintă suficiente proiecte de legi unde figurează dacă nu sintagma ”limba moldovenească”, apoi sintagma completamente eronată ”limba de stat”, o calchiere din limba rusă «государственный язык». Această calchiere, după cum s-a exprimat în parlament un fost și actual viceministru al justiției (mai bine zis, etern viceministru al justiției) ”este juridic suficientă și corectă”, No comment.

După hotărârea CC am redactat o scrisoare în adresa președintelui Nicolae Timofti – el  răspunde de politica externă a Republicii Moldova, în care am solicitat să expedieze tuturor organismelor internaționale o notă informativă conținând hotărârea CC. Prin aceasta s-ar fi realizat un gest extrem de important – comunitatea internațională ar fi fost pusă la curent, oficial, despre identitatea națională a populației din Republica Moldova și despre limba oficială a acestui stat. Din păcate, președinția a răspuns printr-un fel de ”nu e treaba mea”.

Eu, personal, am desfășurat pe cont propriu campanii de informare în exterior despre hotărârea CC: am informat plenul APCE și  alte structuri ale CoE despre aceasta, am publicat cărți, am făcut prezentări la foruri științifice internaționale etc.

O singură idee cu statut de concluzie: hotărârea CC din 5 decembrie 2013 va deveni caducă/nulă și va rămâne doar o simplă  filă din istorie în ziua când Republica Moldova se va uni cu România. Iar acest fapt este inevitabil.

 

LIMBA NOASTRĂ, CEA ROMÂNĂ, ACUM DE-A PURUREA ȘI ÎN VECII VECILOR

l.romana

La 31 august sărbătorim Ziua Limbii Române pe ambele maluri ale Prutului. Ne amintim de istoricul devenirii noastre ca neam românesc, organizăm manifestări științifice, recităm poezii, cântăm limba română. Însă, trebuie să realizăm faptul că în ciuda timpului care a trecut, în ciuda eforturilor intelectuale depuse pentru revenirea limbii române la noi acasă, opera limbii române în Basarabia continuă să rămână neterminată. Pare a fi o muncă interminabilă, uneori vană, exact ca efortul lui Sisif : ridicăm în vârful muntelui piatra care apoi se rostogolește înapoi, și iar, altcineva trebuie s-o ridice sus.  Picătură cu picătură, facem pași mici pentru a asigura victoria limbii române pe malul stâng al Prutului.

Vom menționa importanța constituționalizării de către Curtea Constituțională a RM la 5 decembrie 2013 a Declarației de Independență din 1991 (Citește AICI Sesizarea la CC privind interpretarea art.13 din Constituție/și solicitarea constituționalizării Limbii RomâneCitește aici Pledoaria pentru Limba Română a Anei Guțu), prin acest act juridic suprem, fiind constituționalizată și limba română. (Citeste Comunicatul CC). Decizia Curții a survenit în urma sesizării mele, depuse la 26 martie 2013, în care am solicitat interpretarea art.13 din Constituție în raport cu Declarația de Independență, dar și ținându-se cont de experiența franceză în materie de constituționalizare a Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789. Astfel, în tratatele, acordurile internaționale, încheiate de RM, de acum încolo figurează sintagma ”limba română”, și nu ”limba moldovenească”, așa cum era până la 5 decembrie 2013. Dar, indubitabil, mai avem și vom avea foarte mult de lucru. În actele legislative – proiecte de legi, legi – mai continuă să fie utilizată fariseic sintagma ”limba de stat”, o calchiere nenorocită din limba rusă ”gosudarstveniy iazyk” – termen inexistent în limba română, termenul adecvat fiind ”limba oficială”.

Pentru a readuce limba română la noi în Republica Moldova, e nevoie să avem demnitate, să nu ne pliem exagerat doar pe discriminarea pozitivă și să facem hatârul tuturor, numai nu al nostru! Limba română va fi la ea acasă în RM când ea va constitui cadrul intelectual, existențial, instituțional OBLIGATORIU pentru toți cetățenii RM, indiferent de identitate culturală. Să nu uităm, că  eliberarea/emanciparea națională, demarată la mijlocul anilor *80, a fost de sorginte lingvistică. Revoluția poeților din 1989 ne-a adus libertatea lingvistică. Ne rămâne să conștientizăm, să luptăm și să obținem libertatea identitară românească pentru a înfăptui reunificarea națiuni românești prin reunirea celor două state românești – România și Republica Moldova. Unirea face puterea: puterea economică, politică, securitară, culturală. Așa să ne ajute Dumnezeu!

***

Priorităţi la nivel de politici lingvistice în RM:

  • Adoptarea noii legislații lingvistice, Legea despre funcționarea limbilor din 1989 fiind obsoletă, și instituind, de jure, bilingvismul român-rus;
  • Înființarea Departamentului de politici lingvistice pe lângă Ministerul Educației și Cercetării, care va contribui la asanarea climatului lingvistic din RM prin reducerea coerciţiei limbii ruse şi promovarea unor politici corecte în ceea ce priveşte statutul limbii române şi cunoaşterea acesteia de către toți cetățenii Republicii Moldova;
  • Ameliorarea statutului limbii române pe teritoriul RM prin românizarea internetului, mass mediei, spațiului informațional;
  • Dotarea bibliotecilor din RM cu carte românească în proporții mari, ajungând până la 99% din patrimoniul de carte al fiecărei biblioteci;
  • Stimularea publicării cărții românești în Republica Moldova, obiectivul fiind depășirea numărului de cărți de limbă rusă în librării, rețele comerciale etc.

 

Video – discurs de Ziua Limbii Române, 31 august 2013

Video – pledoaria la CC, 05 decembrie 2013.

 

CARTEA ”PUTERILE LIMBII” – VERSIUNEA ROMÂNĂ A VĂZUT LUMINA TIPARULUI

carte

La finele lunii august a văzut lumina tiparului cartea Anei Guțu ”Puterile limbii”, care cuprinde eseuri științifice despre puterile exercitate de o limbă în societate. Autoarea propune un studiu socio-lingvistic în baza experienței funcționării limbilor în Republica Moldova, dar și reflecții din perspectiva semiotică în baza corpusului de pledoarii din cele mai răsunătoare procese judiciare din Franța sec.XIV-XX. Autoarea abordează problematica politicilor lingvistice în Republica Moldova, relatează despre puterea constituțională a limbii române în RM și propune textul său de proiect de lege pentru noile politci lingvistice în RM.

”Autoarea studiului sprijină tezele cercetătorului R. Barthes, care susține ideea că raportul vis-à-vis de limbă este unul politic și că lipsa unei teorii politice a limbajului și a unei metodologii nu permite aplicarea proceselor de apropiere a limbii. Anume această lipsă a unei teorii politice cu referire la limbă, conform autoarei, „continuă să bulverseze societățile moderne, frontaliere din punct de vedere geopolitic, în care problemele identitare erijează paravane separatoare în mijlocul populației, pestrițe din punct de vedere lingvistic și etnic”. Tot în acest capitol autoarea vorbește despre manifestările coercitive și manipulatorii ale limbii, care pe parcursul istoriei a fost pusă în serviciul puterilor politice, în primul rând, a celor imperiale. Coerciția limbii, în opinia autoarei, constă în impunerea de atitudini, comportamente și viziuni prin intermediul limbii . La întrebarea care și-o pune sie-și, dacă e posibil ca apartenența la cutare sau cutare civilizație, națiune, cultură să influențeze coerciția limbii la nivel macro societal, autoarea răspunde afirmativ, făcând trimitere la experiența spațiului cultural în care trăim și, mai cu seamă, la trecutul apropiat, adică la experiența Republicii Moldova în cadrul fostei URSS, în care

limba rusă devenise un instrument perfect al imperiului, a cărui limbă de comunicare era vorbită de 285 milioane de persoane, imperiu care cuprindea 130 de limbi naționale. Or, anume această răspândire coercitivă a limbii ruse „mai continuă, conform autoarei, să fertilizeze florile răului, căci ea a dat naștere unui impresionant bruiaj de mutații mondo-vizionale referitor la esențele identitare”. În fosta URSS limba rusă era concepută de mulți locuitori (inclusiv ai generațiilor tinere) drept un fetiș, un idol care genera o panacee identitară, deseori interpretată ca o „înnobilare” .

S-a vorbit și se mai vorbește în continuare de așa-zisul bilingvism armonios preconizat și promovat de fostele autorități comuniste de până la și după proclamarea Independenței Republicii Moldova. Or, în condițiile Republicii Moldova bilingvismul, în opinia autoarei studiului în cauză, „poate fi definit metaforic drept bigamie lingvistică ce se datorează satisfacției cotidiene” . În realitate, în Republica Moldova locuiam în condițiile unei diglosii, care a degenerat într-un conflict lingvistic, „conflict inevitabil într-o societate bilingvă sau multilingvă, deoarece, din perspectiva noțiunii de coerciție lingvistică, una din limbile vorbite își revendică statutul de limbă dominantă”. Cu toate acestea, limba rusă nu a devenit dominantă în spațiul românesc din Basarabia, deși conflictul lingvistic s-a perpetuat și constituie o realitate în prezent .”

(Despre studiu:  Ion Dumbrăveanu, doctor habilitat, profesor universitar)

 

Page 1 of 5

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén