Category: interviu (Page 1 of 3)

Ana Guțu: „Unirea este de genul feminin”. Interviu pentru ziarul ”Timpul”.

img_6160

Interviu realizat de Ana Gabor.

Trebuie să recunosc, este primul meu interviu cu o doamnă politician, de aceea cred că vom începe cu întrebări referitoare la implicarea femeilor în politică.

Care este rolul femeilor în societate? În politică?

Mai întâi a fost Femeia – am parafrazat vestita sintagmă din Evanghelia după Ioan, deoarece în materie de tematică feminină gândul oricum zboară spre ”păcatul originar” – care nu a fost chiar păcat, deoarece Femeia a fost la sursa vieții pe pământ, asigurând perpetuarea speciei umane. Femeia-mamă, femeia-soție, femeia-bunică – acestea sunt imaginile imediate atunci când invocăm rolul femeii în societățile moderne. Totuși, dincolo de aceste stereotipuri, trebuie să recunoaștem că Femeia a marcat istoria civilizațiilor moderne, deoarece femeia și-a asumat roluri sociale și politice importante. Femeia a ieșit în prim plan, demonstrând curaj revoluționar și înțelepciune deosebită:  Jeanne d’Arc, faimoasă domnișoară martiră a Franței, care a ridicat mii de ostași francezi pentru a raporta victorie în războiul de 100 de ani între Franța și Marea Britanie,  Charlotte Corday, care l-a asasinat pe Marat, simbolul terorii revoluției franceze; Mary Wollstonecraft, o feministă și luptătoare pentru drepturile omului în Marea Britanie, a sec.,XVIII, Golda Meyer, care în 1948 a colectat fonduri de la evreii din SUA și a făcut posibilă crearea statului Israel, Eva Perron,  sindicalistă și luptătoare pentru dreptul de vot al femeilor în Argentina. Femeia a stat și în spatele bărbaților care au marcat istoria civilizațiilor: Dona Marina, traducătoarea lui Hernàn Cortès, generalul conchistador spaniol,  femeia care a dat naștere rasei metise din America Latina și care a făcut posibilă creștinizarea indigenilor Americii Latine fără lupte feroce,  Madame de Maintenon – femeia care a manageriat afacerile curții regale pe timpul lui Ludovic al XIV în Franța și Madame de Pompadour, fiică de pescar, care a obținut titlul nobil și a condus cu destinele Franței preț de 25 de ani pe timpul domniei lui Ludovic al XV. Cum ar fi fost posibila opera literară și politică  a lui Victor Hugo fără cea care l-a inspirat și l-a ajutat – Juliette Drouet; dacă nu ar fi existat Camille Claudel nu am fi admirat azi opera sculpturală a lui Rodin – toate aceste exemple ne duc cu gândul la Dulcinea del Tobosco – femeia viselor lui Don Quijote de la Mancha, eternul cavaler luptător cu morile de vânt în căutarea aventurilor eroice.

Totuși, de-a lungul secolelor femeile au fost restricționate pentru a accede la ocupații sau funcții importante în societate.

Știind că dvs faceți politică de mulți ani. 

Lupta pentru drepturile femeilor durează de mai mult de un secol. Femeile franțuzoaice au obținut dreptul de vot abia cu 72 de ani în urmă, chiar dacă istoria parlamentarismului francez este una din cele mai bogate în Europa. Politica era sferă în exclusivitate bărbătească. Nici astăzi nu putem spune că implicarea femeii în politică este o realitate curentă, facilă, care nu cauzează nicio problemă. Dimpotrivă.  Femeile politiciene sunt supuse unor presiuni publice mult mai mari decât bărbații, sunt insultate pe criterii de gen, sunt înjurate, sunt amenințate, sunt ridiculizate. De cele mai deseori sunt criticate pentru ținutele vestimentare, coafură și machiaj femeile, și nicidecum bărbații.  Discursul sexist persistă în societățile moderne, și nu este deloc ușor să afirmi în comunicarea publică o cultură a decenței și a respectului față de femeie. Iată de ce e foarte greu să convingi azi femeile să facă politică.

 

Implicarea femeilor în viața politică este o decizie deloc ușoară.  Dar odată luată, această decizie, precum și altele din viața unei femei, devine un adevărat stindard, căruia femeia îi dedică toată pasiunea și capacitățile sale creatoare. O spun din propria experiență.

 

Am stat departe de politică, fiindcă vocația mea căreia i-am consacrat 34 de ani de activitate, este profesoratul.  Asta am văzut la părinții mei pedagogi din Cahul, asta am învățat la universitate. Nu fusesem membru a niciunui partid politic, impresia mea despre partide era una stigmatizată de trecutul sovietic și era asociată cu totalitarism, disciplină exagerată și necesitatea de a venera liderul de partid. În 2008 am intrat în politică pe valul elanului anticomunist. Aici la Chișinău regimul comunist își făcea de cap, reprima libertatea de exprimare, ajunsese să persecute totul ce e românesc. Recunosc, nu am fost încântată de ceea ce ar însemna funcționarea unui partid politic. Nici pe departe nu era academia, și, să fim sinceri, un partid politic nu este neapărat locul unde meritocrația și profesionalismul sunt la loc de onoare. De multe ori mă pomeneam în situația de a lua decizii pe cont propriu, deoarece nu eram nici înțeleasă, nici sprijinită de conducerea masculină a partidului politic. Vreau să menționez faptul că experiența universitară – având o catedră în spate – m-a avantajat în activitățile de comunicare cu cetățenii atât pe interiorul RM, dar și în activitatea internațională ca parlamentar.

 

Am acum o fermă convingere – activitatea politică nu se construiește pe teren viran. Chiar dacă am fost martor la cazuri bizare, când un absolvent al universității a aterizat peste noapte în fotoliul de ministru aici în RM. Activitatea politică poate fi una de succes dacă este îmbrățișată după o anumită experiență și o realizare profesională. Conexiunile profesionale permit cunoașterea resursei umane în toată diversitatea ei, antrenează procesul decizional în direcția corectă, întru asigurarea binelui comun. Fiindcă politica este arta compromisului întru binele comun. Așa o înțeleg eu, așa am făcut și continui să fac politică. Iar pentru o femeie dimensiunea sacrificiului este grefată comportamentului politic de o manieră organică, ba chiar pasională, deoarece femeia nu acceptă jumătățile de măsură, femeia, dacă a decis să se implice în politică, o face plenar, cu multă dedicație și  devotament.


Povestiți-ne despre constituirea OFEM PUN.

 

Partidele Unității Naționale a desfășurat un proces de consolidare a contingentului unionist feminin și după crearea organizațiilor de femei la nivel de teritorii și municipiul Chișinău, a decis organizarea Conferinței Republicane de constituire a Organizației de Femei PUN.

 

Care sunt obiectivele organizației? Cât de necesare sunt astfel de organizații într-un partid?

 

Obiectivul strategic este realizarea Unirii Republicii Moldova cu România, iar obiectivele operaționale sunt cele trasate de programul politic al PUN – armonizarea tuturor segmentelor societale – economic, normativ, politic, securitar, social, educațional, cultural cu cele din România. Aceste obiective necesită implicarea plenară a femeilor în activități administrative la nivel central și local într-o Românie reunită.

În ce măsură vor fi prezente femeile din PUN pe listele de candidați la alegerile parlamentare?

Femeile unioniste vor pleda pentru o cotă de reprezentare în proporție de 50%, așa cum ne învață tradiția țărilor nordice, unde femeile participă activ la viața politică a țării.

Ce defecte ați descoperit la poporul român, în special la partea dintre Prut și Nistru?

Cele mai mari defecte ale concetățenilor noștri sunt datorate anilor grei de ocupație rusească imperială și sovietică, ele trăgându-și obârșia în insuficiența educației în spiritul valorilor românești și al adevărului istoric. În rest – defectele umane sunt exact aceleași între Prut și Nistru ca și pe malul Senei sau al Potomacului..

Cine sunt oamenii care au influențat destinul acestui stat?  Cine sunt cei care vor marca destinul Republicii Moldova?

Destinul statului Republica Moldova a fost marcat preponderent de foști nomenclaturiști comuniști și colaboratori ai KGB. Din cauza că acești oameni s-au aflat mereu la cârma statului RM, pe care ei nu au vrut să-l unească în 1991 cu România, înțelegând imediat beneficiile unui fief cvazi-feudal permanentizat în tranziție, actualmente statul în derivă pe nume Republica Moldova bate pasul pe loc și este aidoma unui bolnav în comă, care cerșește mijloace financiare din UE și România.

Cum priviți traseismul politic? Cât de prezentă este umilința în politica din Republica Moldova?

 Traseismul dintr-un partid în altul într-un stat unde nu e loc pentru valori, onestitate și corectitudine nici la nivel de masă critică – e un fenomen obișnuit. Din punctul mei de vedere cel mai periculos traseism este trădarea ideii politice. Dacă ești politician de dreapta, nu poți accepta să devii peste noapte deputat de stânga. Eu am fost dată afară din două partide liberale. Repet – dată afară! Amintesc acest lucru mai ales pentru cei care vociferează pe FB și-mi încriminează că am fost membru în mai multe partide. În 2013 Ghimpu m-a dat afară din PL, încălcând prevederile statutare, pentru faptul că am gândit altfel decât el. Ăar în 2014 un alt bărbat al neamului, Ion Hadârcă, m-a dat afară din PLR, exact din același motiv. Mai este și un accent de pus – e foarte ușor să dai cu piciorul într-o femeie, să o blamezi public – că de – e în spiritul moldoveanului să-și dojenească muierea și să-i arate cine cântă în casă. Acești doi lideri de partid au dat pe față caracterul misogin și intolerant, raliindu-și comportamentul la atitudinile lui Dodon – vezi postarea despre liberalism, toleranță și egalitatea de gen. Eu sunt foarte liniștită în privința loialității mele față de românism și unionism – adevăratul partid al conștiinței mele naționale. 

În afara politicii, ca temă majoră pentru un politician, ce alte subiecte fundamentale ar trebui să-l preocupe?

Am acum o fermă convingere – activitatea politică nu se construiește pe teren viran. Chiar dacă am fost martor la cazuri bizare, când un absolvent al universității a aterizat peste noapte în fotoliul de ministru aici în RM. Activitatea politică poate fi una de succes dacă este îmbrățișată după o anumită experiență și o realizare profesională. Conexiunile profesionale permit cunoașterea resursei umane în toată diversitatea ei, antrenează procesul decizional în direcția corectă, întru asigurarea binelui comun. Fiindcă politica este arta compromisului întru binele comun. Așa o înțeleg eu, așa am făcut și continui să fac politică. Iar pentru o femeie dimensiunea sacrificiului este grefată comportamentului politic de o manieră organică, ba chiar pasională, deoarece femeia nu acceptă jumătățile de măsură, femeia, dacă a decis să se implice în politică, o face plenar, cu multă dedicație și  devotament. Eu m-am dedicat învățământului superior, am construit un proiect educațional care a marcat timp de 25 de ani sistemul învățământului superior din Republica Moldova și modernizarea lui.

Din ce cauză ați plecat de la ULIM? Unde vă veți continua activitatea didactică?

Nu am plecat de bună voie, am fost nevoită să plec, deoarece actualul proprietar al ULIM, fiul defunctului rector Andrei Galben, a vrut să mă degradeze din funcție sub motivul presiunilor politice venite atât din tabăra PSRM, cât și din tabăra PD. Am preferat să-mi prezint demisia din toate funcțiile, deoarece țin la numele și demnitatea mea de profesionist. Plusvaloarea intelectuală, pe care am adus-o eu personal ULIM, este mai presus decât o banală moștenire materială, redusă la o clădire din centrul Chișinăului. Cred că tot ceia ce a însemnat calitate, excelență, notorietate s-a dus la groapa istoriei odată cu corpul neînsuflețit al celui care a fost Andrei Galben. Concluzia mea după această experiență interesantă, dar cu final nefericit este că investițiile private interne  în învățământ din Republica Moldova sunt sortite eșecului, deoarece statul nu are niciun interes să salveze un proiect educațional în faliment. Am pronunțat acest cuvânt, deoarece cunosc faptul că ULIM traversează o profundă criză financiară și nu exclud că, cu actualul leadership și management, din păcate, colapsul total al acestei instituții este inevitabil în viitorul cel mai apropiat.

Ce rol au intelectualii în societate? Ce lecturi le recomandați politicienilor din Republica Moldova?

Am un eseu întreg la acest subiect – Libertatea, filosofii și politica. Versiunea prescurtată poate fi citită aici: http://anagutu.net/?page_id=2049. Integritatea este condiţia sine qua none pentru pe care trebuie să o întrunească cel care vrea să-și spună intelectual. Însă, această integritate, în forma sa pură,  poate fi conservată doar în afara politicului.  Luciditatea și echidistanţa, atât de necesare pentru a genera judecăţi de valoare, rămân intacte în cazul raţionamentelor formulate fără stinghereală, intelectualul-filosof, ghidându-se doar de propria experienţă, înţelepciune și intuiţie vizionară. Elanul intelectualului de a interveni în schimbarea lumii, de a o face mai bună prin implicarea în politică, este stăvilit de trivialitatea ludică a intrigilor și aranjamentelor de ordin conjunctural. Decizia de a persevera depinde de tipul de temperament, chiar dacă intelectualii de cele mai deseori sunt melancolici. Realitatea ne confirmă că intelectualii nu renunţa la misiunea lor de a schimba lumea și acceptă rolul de consilieri publici sau ”din umbră” ai celor care se află la putere.

Spaţiul românesc a dat unevrsalităţii  nume notorii de intelectuali care au descătușat spiritele gânditoare, cel mai impozant fiind Mihai Eminescu, simbolul libertăţii geniului creator, poet, tribun, publicist. Mircea Eliade, Constantin Noica, Titu Maiorescu, Emil Cioran, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Nicolae Iorga, Petre Țuțea – iată doar câţiva intelectuali români de mare valoare care au contribuit la schimbarea esenţială a lumii pe segmentele de timp în care au trăit și activat. Cu siguranţă istoriografii viitorului vor repertoria numele intelectualilor români contemporani, care veghează din exteriorul sau interiorul politicului  asupra direcţiei corecte de dezvoltare a societăţii.

Care sunt oamenii care v-au marcat cel mai mult în viață, fiind borne de destin? Cât de necesare sunt modelele pentru o femeie politician sau un om în general?

Eu am fost marcată de familia mea – părinții și bunicii, ale căror învățăminte le-am asimilat încă din copilărie. Și nici școala sovietică, inclusiv universitatea, nu mi-au deformat mentalitatea. Părinții mei, profesori de limbă română și istorie, mi-au asigurat o copilărie doctă, am avut carte românească în casă, de la bunici și părinți am învățat adevărata istorie, am învățat ce înseamnă demnitatea –  bunicul mei, Ion Petrov, pe linia tatălui, din Alexandru Ioan Cuza, Cahul, a refuzat să lucreze în colhoz după ce rușii au rechiziționat pământurile, bunicul a preferat să lucreze la casa de copii orfani, decât să lucreze pământurile la sovietici.

UNIREA. Vorbim atâtea despre Unire, încât este greu să formulez o întrebare inedită. Totuși, ce vă propuneți pentru anul 2018 CENTENAR?

Anul 2018 e un an aniversar – 100 de ani de la Marea Unire. În acest an evocăm faptele eroice de magnitudine istorică fenomenală a înaintașilor noștri – numele lui Constantin Stere, Vasile Goldiș, Iancu Flonder – cei, care împreună cu alți români-patrioți au pus în prim plan interesul național românesc. Unirea de la 1918 a fost un eveniment epocal, ea a constituit pentru noi, românii, mai ales în timpul ocupației sovietice, o sursă perenă de inspirație, de revenire la sursa devenirii noastre naționale. În același timp, la 100 de ani de la Marea Unire constatăm că noi, românii, am cam pierdut mult timp în a reîntregi națiunea. Suntem datori cu o reUnire – nu mai putem trăi după legile lui Hitler și Stalin. Trebuie să ne ridicăm la înălțimea curajului și determinării făuritorilor Unirii de la 1918. Curând vor fi alegeri parlamentare. Trebuie să fii miop ca să nu înțelegi că aceste alegeri vor despre Unire. Despre curaj. Despre demnitate. Despre ridicarea noastră din genunchi. Cine nu va înțelege aceasta – riscă să fie strivit de roata istoriei.

Cum va contribui PUN la apropierea de acest ideal?

Dincolo de suita de manifestări culturale, stradale care vor marca anul Centenarului pe ambele maluri ale Prutului, trebuie să conștientizăm că Unirea poate fi realizată în exclusivitate pe căi politice. PUN își dorește o majoritate unionistă în viitorul parlament al RM. Deoarece mingea este în terenul RM. O Declarație juridico-politică de Unire cu Țara, votată în parlamentul RM – est scopul suprem al PUN, condus de Traian Băsescu. Pentru aceasta ne vom avânta în lupta politică în anul Centenarului.

 Ce le transmiteți deputaților din Parlamentul Republicii Moldova, care dețin cetățenia română, dar nu recunosc sau nu declară deschis că sunt români și sau unioniști?

Sunt 64 de deputați în Parlamentul Republicii Moldova cu pașapoarte românești în buzunar. Deci, există o majoritate românească, documentată la nivel identitar-național, care, teoretic ar trebui să voteze Unirea cu România. Eu personal așa aș pune problema – ai ajuns deputat cu pașaport românesc în parlamentul de la Chișinău – votează Unirea. Dacă nu – acești lași să renunțe public la pașaportul și la cetățenia-naționalitatea românească. Cel puțin așa ar fi onest. Pe unii din ei i-am chemat să adere la proiectul politic unionist Dreapta, pe care l-a creat în 2015 și care astăzi este PUN, i-am îndemnat să-și asume deschis discursul politic unionist. Nu mi-au răspuns, iar unii mi-au dorit succes. De aceia eu nu cred în comentarii unioniste pe FB, cred în curaj și determinare, de care un politician trebuie să dea dovadă atunci când militează pentru un scop. Pentru mine politicianul unionist este acela, care face Unirea acum, fără tăgadă, prin acțiuni și militantism deschis.

Ce semnifică declarațiile de Unire semnate de localitățile din Republica Moldova?

Declarațiile de Unire cu România, votate pe bandă rulantă de primari și aleșii locali din Republica Moldova denotă importanța momentului istoric – pe de o parte Anul Centenarului Marii Uniri, dar și forța gândirii cetățeanului din profunzimea satelor noastre, deseori uitate la propriu de guvernanții îmbogățiți prin business cu instituțiile statului. Eu mă bucur enorm de mult participând la acest val de votare și semnare a Declarațiilor de Unire. Particip, fiindcă eu comunic cu aleșii locali, le-am transmis text de Declarație de Unire cu România – constatăm o varietate de texte și asta ne entuziasmează cel mai mult! Primarii și consilierii, pe lângă semnături, pun și accentele lor pe Declarații de Unire. Salut curajul femeilor-primari, femeilor-consilieri, unele din aceste doamne dintr-o localitate din sudul republicii, absolut neînfricate,  mi-au mărturisit că ele primele au pus semnăturile pe Declarație. Bărbații, care erau categoric împotrivă, au intervenit după – le-a stat rușine într-un fel că femeile sunt mai curajoase. Iată că am și revenit din nou la rolul femeilor în politică. La Conferința de constituire a OFEM PUN doamnele care au votat și au semnat Declarații de Unire cu Țara au fost aplaudate în picioare.  Unirea este de genul feminin. Deci, noi,  femeile unioniste, să ne asumăm realizarea Unirii Republicii Moldova cu România! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Citește AICI ingterviul stilizat de Ana Gabor

 

 

 

„PE SCURT”: „Nu suntem o națiune. Suntem o așchie de națiune”.

Prim-Vicepreședinta Partidului Unității Naționale (PUN), Ana Guțu, a răspuns pe scurt la 20 de întrebări provocatoare în cadrul noului proiect CURENTUL – „Pe scurt”. Află care-i sunt regretele din cariera politică, cum arată scenariul cel mai optimist pentru Moldova, ce crede despre Putin și multe alte curiozități și detalii necunoscute din viața politicienei.

C: Care este conceptul Dumneavoastră de fericire absolută?

AG: Fericirea nu este o himeră după care alergi și-ți imaginezi că vei atinge gradul absolut al fericirii cândva. Fericirea trebuie trăită zilnic, ea este constituită din micile bucurii, realizările proprii și cele ale membrilor familiei.

C: Ce vă provoacă groază?

A.G.: Prostia, incultura și mizeria mediocrității umane.

C: Când v-ați simțit cel mai bine în Moldova?

A.G.: Când erau în viață părinții și bunicii.

C: Politica este…

A.G.: …arta compromisului și sacrificiul întru binele comun.

C: Care a fost cel mai mare rateu al Republicii Moldova de la independență încoace?

A.G.: Ne-votarea Unirii cu România în 1991.

C: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit de la mama/tatăl Dumneavoastră?

A.G.: Fii onest și modest, chiar dacă onestitatea nu-ți va asigura o viață de lux, în schimb vei dormi liniștit nopțile.

C: Cum considerați, ce a fost pe 7 aprilie 2009?

A.G.: Revoluția Twitter a tinerilor.

C: Ce v-ar determina să vă schimbați cariera?

A.G.: Implicarea mea în politică în 2009 a fost o revoltă anti-comunistă,
un elan, un angajament ferm în numele libertății individuale, a libertății de exprimare și a drepturilor omului.

C: Vin sau ceva mai tare?

A.G.: Apă.

C: Suntem o națiune îngenuncheată?

A.G.: Nu suntem o națiune. Suntem o așchie de națiune românească, încremenită în proiectul totalitar-comunist cu veleități medievale.

C: Dacă aș întoarce timpul înapoi…

A.G.: …aș fi trecut Prutul pentru totdeauna în 1989, cum au făcut bunicii mei fugind din calea totalitarismului.

C: Care ar fi cel mai optimist scenariu pentru țara noastră?

A.G.: Doar Unirea Republicii Moldova cu România. (Republica Moldova NU este „țară”, abia de poate fi numită stat).

C: Ce personalitate istorică disprețuiți cel mai mult?

A.G.: Două: Hitler – Stalin.

C: Care este cea mai importantă realizare personală?

A.G.: Familia.

C: În ce situații mințiți?

A.G.: Pentru a proteja familia de necazuri sau stresuri inutile.

C: Caracterizați-l pe Putin în trei cuvinte?

A.G.: Țar, Țar, Țar.

C: De ce nu s-a făcut Unirea în ‘90?

A.G.: Din lașitate, frică și lipsă de lideri necompromiși (practic erau toți comuniști-securiști, agenți ai KGB-ului).

C: Credeți în Dumnezeu?

A.G.: Da.

C: Ce eveniment important va avea loc în noiembrie 2018?

A.G.: Alegerile parlamentare.

C: Сe nu ați reușit încă să faceți, dar tare vă doriți?

A.G.: Să votez Unirea Republicii Moldova cu România și să trăiesc în România reîntregită alături de neamul meu.

Realizat de Dima Garcaliuc, curentul.md

Vezi link spre site

INTERVIU PENTRU www.ziare.com

Camelia Badea a realizat un interviu pe tema vizitei liderilor partidului unionist Dreapta in SUA.

Citeste aici interviul

INTERVIU PENTRU ZIARUL NAȚIONAL: SUBIECTUL REUNIFICĂRII NUMAI ESTE UNUL CLANDESTIN

Dnă Ana Guțu, anul trecut ați fost decorată de președintele României cu ordinul „Steaua României”, inclusiv pentru contribuția Dvs. semnificativă la recunoașterea limbii române în calitate de limbă oficială a R. Moldova. Credeți că putem spune astăzi că limba română e la ea acasă în Basarabia?

Deocamdată nu, constituționlizarea Declarației de Independență a RM de către CC în 2013 a deschis portița pentru utilizarea glotonimului ”limba română” în actele oficiale ale RM – acorduri, tratate internaționale. Însă, din păcate,  în alte acte oficiale, precum, de exemplu,  proiecte de legi, funcționarii continuă să utilizeze sintagma ”limba de stat”, neavând curajul să respecte decizia CC. Pe de altă parte, putem afirma că limba română e la ea acasă în mediul academic, în instituțiile de învățământ, dar nici pe departe –  în spațiul mediatic, in lumea cărților din librării, biblioteci, în sfera serviciilor – segment foarte important pentru viața cotidiană.

Astăzi, în R. Moldova setul de acte oficiale trebuie să fie tradus și în limba rusă, în stradă rusa devine parcă mai „gălăgioasă”, iar Vladimir Voronin mai declară de la microfonul din Parlament că „limba rusă este limbă oficială” la Chișinău. De câți ani credeți că am avea nevoie să revenim, totuși, la normalitate?

De mulți ani. Consecințele ocupației țariste rusești și celei sovietice au lăsat sechele profunde, dedublând identitatea lingvistică, istorică și culturală a populației de aici. Mai mult, memoria genetică pe termen lung pare să fi fost atrofiată și abia acum, prin prisma tinerii generații, această memorie își face loc în mentalitatea socială din RM. Un lucru este cert – fără politici lingvistice, elaborate strategic și implementate de o manieră hotărâtă, limba română în RM își va exercita cu greu principalele sale puteri – politică, economică, socială, culturală și juridică.

Dnă Guțu, noul premier al R. Moldova, Valeriu Streleț, a declarat recent, în cadrul unei emisiuni, că astăzi nici autoritățile de la Chișinău, nici cele de la București nu pun problema reunificării R. Moldova cu România. În opinia Dvs., cât de actuală sau nu este problema Unirii?

Problematica unionistă a fost, este și va fi mereu un subiect ardent, de actualitate, în trecutul recent – refugiat în mediile intelectuale, deja mai încoace – adjudecându-și un loc inclusiv în mediul politic și ONG-ist. Eu văd progresul în faptul că subiectul reunificării celor două state românești nu mai este unul clandestin, deși, este rejectat în permanență de cercurile politice de la guvernare. Premierul Streleț are dreptate – subiectul reunificării națiunii românești nu se află pe agenda politică imediată și nu este abordat deschis, dar el oricum este prezent în discursul politic bucureștean, desigur, de o manieră mai voalată, acum, insinuându-se că cele două state românești se vor reuni în UE.  E un fel de eufemism. Cât privește Chișinăul politic din arcul guvernamental actual, acesta evită categoric să mizeze pe un discurs unionist,  având literalmente frică de a pierde electoratul.

În ultimul timp, apar tot mai des semnale că autoritățile de la Chișinău ar tărăgăna, intenționat sau nu, procesul de interconectare energetică dintre România și R. Moldova, care ar fi o alternativă la monopolul rusesc din partea stângă a Prutului. De ce credeți că oficialilor de la Chișinău nu le-ar conveni o mână întinsă și un spațiu de manevră mai confortabil?

Răspunsul este univoc – banii. Coruperea oficialilor de la Chișinău de către magnații gazelor rusești este un fenomen bine cunoscut. Această corupere a început din primele zile de ”independență”, din 1991. RM a avut posibilitate să se asocieze centralei atomice de la Cernovodă, și nu a făcut-o prin decizia premierului de atunci – Sangheli. RM a avut posibilitate să înceapă a importa gaze lichefiate prin terminalul de la Giurgiulești – și nu a făcut-o, au fost ”cumpărați” alți oficiali pentru a păstra RM dependentă sută la sută de gazele rusești. RM a vândut rețelele de distribuție a gazelor Gazpromului – o acțiune antinațională crasă – cine a fost pedepsit pentru aceasta? Miniștrii din guvernele AIE-1 și AIE-2 au tărăgănat intenționat construcția gazoductului Iași-Ungheni. Această tărăgănare continuă și acum. Ați auzit cumva să negocieze partenerii din AIE-3 securitatea energetică a statului? Nu – iată și răspunsul la toate întrebările: corupția.

Pe parcursul ultimilor ani, România a alocat R. Moldova sume importante pentru proiecte necesare și durute, iar acum se vorbește și despre crearea, la București, a unui fond „pentru salvarea Moldovei”. Credeți că investițiile României sunt valorificate corect în R. Moldova? Nu există riscul ca, la un moment dat, contribuabilul din partea dreaptă a Prutului să se revolte și să spună: „eu tot am nevoi, de ce cheltuiți banii cu cei care una declară și alta fac”?

Banii au fost valorificați, nu sunt excluse și anumite deturnări de fonduri, totul e posibil în condițiile lipsei unui mecanism de control din partea investitorului. Contribuabilul din România are dreptul să se revolte, românul de dincolo de Prut muncește și contribuie, de aceea are dreptul să ceară socoteală – unde au plecat banii. Or, proiectul propus de Dungaciu și Peiu, ”Go fro Moldova” are sens doar în condițiile în care România va institui un mecanism de control al modalității de cheltuire a banilor investiți. Corectitudinea investițiilor este o problemă sensibilă nu doar la nivel de investiții străine, dar chiar la nivel de resurse bugetare. Îmi aduc aminte, când legea bugetului, uneori prevedea la același obiect public, investiții duble sau chiar triple, de exemplu, pentru un acoperiș, acesta fiind reparat chiar un an înainte….Este important ca oamenii aleși la nivel local, să fie integri, și să nu vadă în materie de investiții doar sursa de a face business cu statul, ci de a dezvolta armonios comunitatea!

Anterior, și fostul președinte Traian Băsescu, și actualul premier Victor Ponta au declarat că și-ar dori ca, atunci când România va deține președinția UE, în 2019, R. Moldova să fie primită în familia europeană. Ținând cont de actuala situație a R. Moldova, credeți că putem spera la un asemenea eveniment?

Nu cred. De firea mea sunt optimistă, dar ”admirând” imaturitatea liderilor și partidelor politice aflate la guvernare, incapacitatea acestora a-și asuma reforme strict necesare, îngustimea gândirii lor, optimismul meu dispare. Am pășit într-o perioadă  de batere a pasului pe loc, traversată de crize politice consecutive. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâinile în sân – nu. De noi, cetățenii activi și responsabili, depinde încotro și cât de repede se va mișca Republica Moldova.

Interviu realizat de

Raisa Lozinschi

Vezi aici stirea de pe portalul Ziarul Național

INTERVIU PENTRU EUROPA LIBERĂ: UNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA – OPȚIUNE POLITICĂ SALUTABILĂ ȘI SALVATOARE

ana5

Când e vorba de lupta pentru câștigarea alegerilor, unii politicieni au înțelepciunea să asculte de niște sfătuitori buni. După ce pun mâna pe putere, arată o ură endemică față de elitele intelectualității. Fost deputat, prim-vicerectorul Universității Libere Internaționale, Ana Guțu, spune că în Moldova ar fi insuficiente eminențele cenușii.

Ana Guțu: „Înţelepciunea este direct proporţională cu bogăţia spirituală. Totodată, înţelepciunea nu înseamnă informaţie şi înţelepciunea poate că nu înseamnă nici studii elevate în universităţi precum Harvard, Oxford, Sorbona şi alte universităţi notorii. Înţelepciunea vine odată cu experienţa de viaţă şi desigur că nu apare pe teren viran. În spate trebuie să ai nu doar anii de viaţă, dar şi anumite activităţi. Desigur că cei şapte ani de acasă plus universitatea familiei tale, dacă a fost una notorie din punct de educaţional, dar şi din punct de vedere al conservării tradiţiilor familiale, care neapărat sunt legate şi cu tradiţiile, care decurg din cultura noastră naţională, în ce măsură ai făcut faţă acestor tradiţii şi le-ai purtat prin viaţă îmbogăţindu-le sau în ce măsură le-ai trădat. Toate acestea stau la baza formării acestei înţelepciuni. Desigur că înţelepciunea nu este la suprafaţă, foarte des oamenii acţionează reieşind dintr-o anumită conjunctură şi poate mai puţin apelează la înţelepciune. Înţelepciunea este mereu undeva mai adânc.”

Europa Liberă: Şi atunci nu se discută mult despre înţelepciune, dar mai degrabă se vorbeşte despre faptul că unii se trezesc în al 12-lea ceas sau despre mintea cea de pe urmă a moldoveanului.

Ana Guțu: „Nu degeaba există acest proverb, „În cel de-al 12-lea ceas” sau „Mintea cea de pe urmă a moldoveanului”. Mintea cea de pe urmă ar însemna dacă ai luat în considerare greşelile altora sau propriile greşeli pentru a le rectifica pe parcurs şi a nu călca a doua oară pe aceeaşi greblă. Este un proverb care nu prea este cunoscut.”

Europa Liberă: Dar de-a lungul timpului, în aceşti 23 de ani de independenţă a Republicii Moldova intenţiile de reformare au fost o constantă a discursului politicienilor. Însă reuşite în domenii concrete nu s-au înregistrat, nu s-au prea înregistrat. Este şi constatarea mai multor experţi. Tergiversarea reformelor a agravat şi mai mult problemele existenţe în societate. Ce se întâmplă?

Ana Guțu: „Din păcate, nu am asistat la formarea unei autentice elite politice, care în proporţie de 90% din interesele pe care le are să fie consacrate interesului public şi interesului cetăţeanului. La noi această proporţie este inversă.”

Europa Liberă: Şi vina a cui e?

Ana Guțu: „Vina este a noastră a tuturor, fiindcă elita politică e oglinda societăţii şi este oglinda poporului, cetăţenilor, oamenilor. Noi suntem cei care îi alegem, cei care le dăm o anumită şansă, votăm partide politice, ne place cutare sau cutare lider, ne pasionăm pentru cutare sau cutare lider. Şi eu am spus-o că nu trebuie să facem din liderii politici fetiş sau cultul personalităţii, deci, liderii politici nu trebuie iubiţi, ei trebuie puşi în serviciul public.”

Europa Liberă: Dar elita societăţii este în afara politicului?

Ana Guțu: „Trebuie să deosebim elita intelectuală de elita politică, sunt două comunităţi absolut diferite. De-a lungul istoriei foarte mulţi reprezentanţi ai elitei intelectuale, filosofi, mari personalităţi ale culturii universale, naţionale, europene s-au implicat în activităţi politice şi au marcat acest proces politic prin nişte decizii epocale. Hugo, care a fost politician şi a pledat, de exemplu, pentru excluderea pedepsei cu moartea, încă în 1860, a fost scriitor, un titan al gândirii, a trecut prin politică, a marcat procesul politic, deci, a lăsat o urmă. Sau alte exemple de acest fel, Zola, cel care a scris „Acuz”, când a pledat pentru toleranţă față de reprezentanţii diferitelor minorităţi naţionale, era vorba de cazul Dreyfus. Fără să vrea s-a implicat în acest proces politic, Franţa era divizată în două şi a marcat procesul politic, a marcat gândirea judiciară. Din păcate, istoria Republicii Moldova este una foarte scurtă şi lapidară, ca să putem să judecăm despre influenţa elitelor intelectuale asupra procesului politic. Dar implicarea de o manieră sau alta a reprezentanţilor elitelor intelectuale în procesul decizional politic este benefică. Oricât de scurtă ar fi această implicare, ea este benefică. La noi nu s-a prea ajuns la astfel de implicări, cu excepţia Revoluţiei poeţilor din ’89, atunci poeţii au făcut revoluţia, dar au transmis puterea în mâinile foştilor nomenclaturişti. Şi aceasta a fost greşeala cea mai mare.”

Europa Liberă: Şi din ’89 până în zilele de astăzi se scandează „Jos unii”, „Sus alţii”, „Sus unii”, „Jos alţii”.

 

Ana Guțu: „Fiindcă este foarte uşor să scandezi şi este mult mai complicat să faci ceva. Eu personal mă consider că fac parte din elita intelectuală şi am încercat să particip în procesul decizional politic. Toate deciziile pe care le-am luat au fost decizii în conformitate cu principiile mele de viaţă, cu integritatea mea profesională. Nu am făcut nimic ce ar contraveni, de exemplu, interesului cetăţeanului sau interesului public cu atât mai mult. Sau, de exemplu, să faci business cu statul, ceea ce este o crimă împotriva Republicii Moldova.”

Europa Liberă: De ce businessul a pătruns în politică? Ce are de câştigat omul de afaceri, venind în politică?

Ana Guțu: „Nu este vorba că businessul a pătruns în politică. Cei care se implică în politică intră cu scopul de a face business cu statul. Nu am nimic împotriva oamenilor bogaţi, eu mă ţin de doctrina liberală şi sunt în totalitate pentru iniţiativa economică individuală. Omul trebuie lăsat în pace să facă bani, să-şi îmbunătăţească bunăstarea familiei sale, să-l învăţăm pe el cum să facă aceşti bani. Dar atunci când vii în politică pentru a-ţi deschide firme care ar participa la licitaţie pentru gestionarea banului public, este absolut dezintegru şi sfidător în condiţiile Republicii Moldova, care este un stat sărac.”

Europa Liberă: Și cine îi taxează pe aceşti politicieni, dacă pentru ei se mai votează?

Ana Guțu: „Se mai votează, exact. Cetăţeanul probabil nu are suficient discernământ, fiindcă acces la informaţie nu poţi spune că nu are. Acces la informaţie are, avem televiziuni mai mult decât suficiente, chiar dacă ele sunt aservite din punct de vedere politic şi nu este un secret acest lucru. Pe mine, de exemplu, nu m-ar deranja legalizarea acestei aserviri politice, precum este în Statele Unite. De exemplu, incluzi canalul cutare sau cutare şi ştii foarte bine că acest canal este finanţat de politicianul cutare şi îţi faci o impresie şi o idee. La noi camuflarea acestui adevăr, de fapt, duce la proliferarea manipulării cetăţeanului şi atunci cetăţeanul deseori poate nu trage concluziile necesare, se simpatizează persoana eronată sau un discurs politic eronat, deseori extremist, anarhist, fiindcă aşa îi place, să strigăm „Jos unul”, Jos altul”, mai puţin ne gândim la implicare şi la soluţionarea problemelor.”

Europa Liberă: Observatorii constată că pe parcursul a mai mult de două decenii în Republica Moldova reformele bat pasul pe loc. Şi atunci când trebuie cu adevărat să se aplice reformele, imediat anumite curente politice revin la problema identitară – cine suntem, ce limbă vorbim – şi se perpetuă această problemă de-a lungul anilor. E păgubos acest lucru?

Ana Guțu: „Este neonest în raport cu cetăţeanul să-i deturnezi atenţia de la problemele esenţiale ale societăţii şi să o plasezi într-un alt câmp, de exemplu, câmpul identitar. Problema identitară şi problema lingvistică trebuie soluţionate. Fără soluţionarea acestei probleme, noi mereu vom da apă la moara politicienilor manipulatori, cei care vor nu ca să amăgească, dar să ademenească electoratul într-o altă zonă şi pentru a câştiga voturi uşoare, că acestea se numesc voturi facile, voturi care nu costă bani, pentru care nu plăteşti bani, dar electoratul îl iei cu fofârlica. Este adevărat, eu sunt una dintre cei care pledează pentru soluţionarea problemei identitare. Inclusiv politicienii trebuie să ştie să promoveze această idee. Nu o dată, când am făcut parte din partidele politice, atunci când se ajungea la un adevăr pe care trebuie să-l spui, deseori şeful de partid îmi astupa gura, spunea: „Nu, aceasta nu este popular, aceasta nu trebuie să spunem. Nu trebuie să zădărâm electoratul” ş.a.m.d. Deci, fiecare partid politic trebuie în primul rând să-şi spună poziţia, care este poziţia lui în problema identitară, să nu amăgească şi după aceea să zică: „Domnule, eu pledez, de exemplu, ca liberal, ca neoliberal, pledez pentru un stat minimalist. Să fie impozitul unic”. În Franţa socialiştii sunt la putere, dar pledează pentru introducerea impozitului unic. Este o măsură liberală foarte interesantă. Şi Republica Moldova tot este un stat care nu poate să-şi permită luxul să aibă un aparat funcţionăresc foarte umflat. Acum în Republica Moldova fiecare al treilea este funcţionar public. În Danemarca, Olanda fiecare al zecilea. Facem comparaţie. Ce înseamnă aceasta? Noi am construit instituţii ale statului care papă bugetul public, cetăţeanul care vrea să facă business şi îşi înfiinţează o întreprindere de antreprenoriat, de exemplu, şi îi vin câteva controale pe săptămână, cetăţeanul nu este lăsat să-şi dezvolte acest business. Cum este în Statele Unite? Ai fondat o întreprindere, primii cinci ani nu te vizitează nimeni, te lasă să te pui pe picioare, să hrăneşti familia şi să nu umbli cu mâna întinsă la stat. Noi de aceasta avem nevoie. În caz contrar, noi vom avea ceea ce avem astăzi – un stat asistenţial care, de fapt, impune actualii politicieni să aibă un discurs asistenţial. La noi toate partidele sunt comunist-socialiste, noi nu avem partide liberare, noi avem partide comunist-socialiste care zic: „Domnule, venim la putere, îţi dăm atâta pensie, îţi dăm atâta salariu”. Dar nimeni nu explică de unde să vină această pensie şi acest salariu.”

Europa Liberă: Sau în multe cazuri îi fac pe anumiţi cetăţeni să paraziteze, oferindu-le aceste ajutoare din partea statului.

Ana Guțu: „Absolut sunt de acord. Eu personal sunt împotriva acestui model asistenţial, fiindcă acum peste tot în Europa se vorbeşte despre imposibilitatea de a păstra aceste modele asistenţiale. A colapsat Portugalia, a colapsat Spania.”

Europa Liberă: Dar statul este capabil să-i ofere cetăţeanului undiţa şi nu peştele?

Ana Guțu: „Trebuie să poată să-i ofere undiţa şi nu peştele. În acest sens totul începe în şcoală. Elevul trebuie să înveţe nu să fie doar eminent la matematică şi la limba română, dar să aibă şi cursuri care să-l înveţe pentru deprinderi antreprenoriale, să aibă cum să se descurce în viaţă. La universităţi exact acelaşi lucru, cum să-şi fondeze o mică întreprindere şi să nu ceară de lucru de la stat, ceea ce avem astăzi, dar să creeze el locuri de muncă. Deci, persoana care trece prin universitate îşi face o teză de licenţă, un masterat, trebuie să fie în stare să-şi creeze o proprie întreprindere şi să dea ea de lucru, această persoană. Acesta este idealul unei societăţi liberale clasice, bazate pe economia de piaţă, într-un capitalism frumos, nu sălbatic, care poate fi construit şi în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Doamnă Guţu, de ce tot mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova nu se încumetă să vorbească despre viitorul Republicii Moldova? Sau dacă şi vorbesc, îl văd mai degrabă în culori gri?

Ana Guțu: „Republica Moldova în cei 20 şi ceva de ani de independenţă aşa şi a rămas, o zonă gri. Chiar dacă ne-am străduit, eu personal m-am străduit, am crezut în parcursul european, am făcut nişte sacrificii.”

Europa Liberă: Şi nu mai credeţi?

Ana Guțu: „Sincer am crezut, am contribuit, am trecut de Vilnius, am obţinut liberalizarea regimului de vize şi cred că pentru această perioadă şi această etapă este cea mai corectă ancorare, fiindcă noi ne-am ancorat în Uniunea Europeană de o anumită manieră şi Uniunea Europeană veghează asupra noastră. Am avea nevoie poate şi de un mecanism de control şi verificare, un MCV, aşa cum a existat în România, ca să punem pe picioare justiţia. Deci, ceea ce am făcut este corect, dar după toate câte s-au întâmplat, istoria cu miliardul, incapacitatea şi impotenţa totală a justiţiei de a-şi spune cuvântul, atunci când trebuie să-l spună a decepţionat într-atâta cetăţenii încât în prim-plan iese o altă opţiune şi o altă cale de parcurs, care pare a fi una salutabilă, adică şi salvatoare. Este vorba de unificarea Republicii Moldova cu România.”

Europa Liberă: Factorul geopolitic e pus în joc aici, pe acest teritoriu?

Ana Guțu: „Desigur că este pus în joc. Nu facem un secret că cetăţeanul Republicii Moldova este completamente descoperit, el nu beneficiază de un model de securitate personală, de securitate economică, securitate socială, noi suntem descoperiţi în tot ceea ce ţine de pregătirea armatei noastre, de exemplu, de a face faţă unei eventuale lovituri din partea inamicului care vine din Est, şi nu trebuie să ne ascundem după degete, e vorba de Rusia, care duce un război de agresiune acum în estul Ucrainei. Unde este garanţia că mâine nu ne pomenim cu tancurile şi cu Kalaşnikovul rusesc la Chişinău? Cetăţeanul este descoperit, din păcate, şi acesta este inclusiv regretul meu, cetăţeanul îşi dă seama despre aceasta, războiul în Ucraina este alături, dar cetăţeanul Republicii Moldova, nefiind implicat în acest război, crede că este departe şi îi mai dă credibilitate lui Putin. Aceasta este schizofrenia mentalităţilor noastre sociale, este un fenomen extraordinar de interesant, care este demn de cercetători în domeniul psihologiei sociale de masă. Dar revenind la această problemă, la elitele noastre, cred că ar trebui să acţioneze nu aşa cum îşi doreşte şi crede că este bine cetăţeanul, dar aşa cum cred elitele, fiindcă ele sunt mai pregătite, ele sunt obligate să fie mai pregătite şi să prevadă cu un pas, doi, trei, cinci, zece înainte dezvoltarea strategică şi economică, socială, ce este bine pentru Republica Moldova. Dar dacă aceste elite manifestă o incapabilitate totală, atunci înseamnă că Republica Moldova, din păcate, nu este stat. Noi avem funcţionari publici care sunt completamente aserviţi politic şi care nu acţionează în conformitate cu interesul public, dar aşteaptă schimbarea politică, să vadă cine vine la putere şi cum va acţiona. Aşa gândesc judecătorii, aşa gândesc procurorii, aşa gândesc funcţionarii din instituţiile publice, unde sunt angajate rudele politicienilor. La ce etapă noi am ajuns? Este strigător la cer şi este frustrant pentru noi toţi, fiindcă, din păcate, nu vedem un progres şi o perspectivă de dezvoltare durabilă şi de securitate aici, în Republica Moldova.”

Asculta AICI emisiunea  Valentinei Ursu ”La sfârșit de săptămână cu Radio Europa Liberă” din 29 mai 2015

 

PRIMUL CONGRES INTERNAȚIONAL ”VOCEA FEMEILOR RURALE DIN LUME”, CIUDAD REAL, SPANIA, 8-9 APRILIE 2015

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA 20150408_100927 20150409_101111 20150409_111202 DSC03678 OLYMPUS DIGITAL CAMERA DSC03752 20150407_190929

La 8-9 aprilie în Ciudad Real, capitala regiunii Castilla de la Mancha, Spania, și-a ținut lucrările primul Congres Internațional ”Vocea femeilor rurale din lume”, organizat cu sprijinul organizației AFAMMER (Asociația Familiilor și Femeilor Rurale din Spania).

Congresul a fost salutat de Mariano Rajoy (PPE), președintele guvernului spaniol, Dolores Maria Cospedal, președinta Consiliului Comunităților regiunii Castilla de la Mancha, Rosa Romero, primărița orașului Ciudad Real, Carmen Quintanilla Barba, președinta AFAMMER, deputat în parlamentul Spaniei, Isabel Garcia Tejerina, ministra agriculturii și alte oficialități naționale spaniole și internaționale.

Congresul a întrunit circa 500 de participante din diferite țări ale lumii. Pe parcursul a două zile reprezentante din SUA, Guatemala, Panama, Maroc, Iran, India, România, Republica Moldova au prezentat în ședințe plenare situația la capitolul drepturile femeilor rurale. Concluziile Congresului au fost următoarele: oricare ar fi țările de origine problemele femeilor rurale sunt similare: precaritatea calității vieții, accesul dificil la servicii de sănătate, la informații, frica față de inițiativele antreprenoriale, violența domestică ș.a.

Am fost invitată la acest congres în calitatea mea de membru onorific APCE, fiind colegă la APCE cu președinta AFAMMER Carmen Quintanilla Barba. Am fost de asemenea și colege în Comisia Cultură, Știință, Educație și Mass-media APCE.

Prezentarea mea a fost axată pe dezvăluirea situației reale a femeilor rurale din RM – în pofida faptului că numărul acestora se ridică la 1 mln 50 mii (femeile urbane constituind circa 780 mii), nu există nici prevederi legislative speciale, nici strategii de federalizare a femeilor rurale pentru a soluționa problemele cu care se confruntă. Piținele ONG-uri tematice au fost fondate și se pare că au dispărut odată cu sistarea finanțărilor.

E de menționat că Spania este țara europeană  care poate fi considerată o adevărată campioană în probleme apărării drepturilor femeilor, inclusiv femeilor rurale. Experiența Spaniei merită să fie preluată și multiplicată în RM.

Citește AICI Programul Congresului ”Vocea femeilor rurale în lume” (Es)

Vezi AICI reflectarea în presă a evenimentului/interviul Anei Guțu pentru presa spaniolă

Citește prezentarea Anei GUTU la Congresul ”Vocile femeilor rurale din lume” (ES)

Privește mai jos video:

 

Page 1 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén