Category: Transnistria

DESCĂLECAREA SEPARATISTULUI ȘEVCIUK LA CHIȘINĂU

Am ajuns s-o vedem cu toții și pe asta! Șevciuk și Ștanșkii se ascund la Chișinău de așa zisa ”justiție transnistreană”. Doi separatiști, criminali, care ar trebui să aibă dosare penale pe rol în RM – au venit aici ca la ”kurort” și beneficiază de protecția statului. De ce protecție? Fiindcă inacțiunea organelor coercitive – Procuratura Generală, SIS, Ministerul de interne – vis-a-vis de Șevciuk și Ștanskii, cărora  li se pot incrimina multiple încălcări ale Constituției, tot PROTECȚIE se numește.

Cum poate afirma oficialul Balan, responsabil de dosarul zonei separatiste, că Șevciuk poate sta cât poftește în RM, deoarece nu are dosare penale. Mai mare sfidare a tot ceea ce înseamnă demnitate, lege, dreptate nu s-a mai văzut!

Domnilor politicieni, De la Plahotniuc până la Balan, Jizdan, Harujen (ultimul tot pe criterii politice a ajuns procuror general),  CUM piteți proteja un bandit? Un bandit care împreună cu soața sa și-a bătut joc de copiii noștri din școlile românești, care au cerut bani pentru arenda încăperilor școlare de la statul RM, care au cerut să le plătiți impozite pe salariile profesorilor? Un cuplu banditesc, îmbogățit pe spinarea noastră prin tranzacții mafiote cu resurse energetice nu este pasibil de pedeapsă penală?! Poate le perfectați și pașapoarte  biometrice  să se refugieze undeva prin Cipru? Că tot au eșuat negocierile pentru reunificare…

Domnilor politicieni, de azi și de ieri, că toți care ați condus RM ați fost implicați în scheme mafiote cu separatiștii. Vreau să vă aduc o veste. O veste minunată. Prin descălecarea lui Șevciuk și Stanskii la Chișinău ați demonstrat toți, fără nicio excepție, că degeaba vă afișați în costume, la cravată prin parlament, guvern, procuraturi sis-uri. Voi nu vă meritați nici măcar propriile cravate… Deoarece statul Republica Moldova nu există. Da-da, nu există. România, există. Ucraina există. Republica Moldova – nu există. Republica Moldova este doar o adunătură de terenuri agricole neconsolidate, în care fiecare venetic și separatist are un drept privilegiat – dreptul la ”votchină”.

foto 27.02.2017

POZIȚIA PARTIDULUI UNIONIST DREAPTA REFERITOR LA SOLUȚIONAREA  DIFERENDULUI   TRANSNISTREAN  

 

                                      DECLARAȚIE

 Partidul unionist Dreapta vine cu viziunea sa asupra problemei conflictului înghețat din stânga Nistrului, considerând că problema așa zisei Transnistria trebuie înţeleasă într-un context mai larg şi într-o perspectivă mai generală decât cea a statului Republica Moldova din prezent.

Evenimentele secolului XX ne permit să concluzionăm că teritoriul din stânga Nistrului a fost folosit de statul sovietic pentru a separa regiunea dintre Nistru şi Prut de restul teritoriului României. Statul actual Republica Moldova se plasează într-o continuitate istorică faţă de Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, înfiinţată în 1924 pe malul stâng al Nistrului. Faza următoare de evoluţie a formaţiunii statale, create în mod arbitrar de sovietici în 1924, a fost Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în care zona din stânga Nistrului nu avea un statut aparte din punct de vedere legal, însă, neoficial, domina prin reprezentanții săi politici la Chișinău.

Astfel, partidul unionist Dreapta consideră că Republica Moldova de astăzi, ca stat, este o emanaţie a zonei profund sovietizate şi rusificate din stânga Nistrului, o regiune care ne-a devenit demult străină şi care nu aderă, prin locuitorii ei, la valorile împărtășite pe malul drept al Nistrului. Dintr-o perspectivă statalistă radicală, promovată de cercurile pro-ruse de la Chișinău, inclusiv președinția actuală a Republicii Moldova, teritoriul ocupat din stânga Nistrului trebuie reintegrat cu Republica Moldova. Această mult-râvnită reintegrare presupune cedări, inclusiv în materie de politici culturale-identitare, care s-ar schimba radical.

Pe parcursul anilor au fost diverse tentative de soluţionare a conflictului transnistrean: semnarea unui Tratat în care Republica Moldova şi Transnistria erau părţi egale în edificarea unui stat comun, iniţiativa guvernării comuniste de federalizare asimetrică, planul Kozak, propunerea societății civile privind Strategia 3D, adoptarea Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului din 2005, internaţionalizarea procesului de negocieri şi instituirea formatului 5+2, au existat planuri de rezolvare a conflictului propuse de OSCE, Kiev, Transnistria, au fost exercitate  presiuni prin introducerea noilor reguli vamale etc., pe ambele maluri ale Nistrului au fost schimbate conducerile.

Aceste acţiuni, dar și nerespectarea de către Federaţia Rusă a multor acorduri şi rezoluţii ale organismelor internaţionale de retragere a armatei ruse din stânga Nistrului au dus la dezvoltarea paralelă a Republicii Moldova şi Transnistriei prin experienţe de confruntare şi nu de colaborare.

Toate  incongruențele economice, politice și sociale induc ideea, că există prea mulți beneficiari ai perpetuării status quo-ului zonei secesioniste din stânga Nistrului. Cert este că ideea recuperării teritoriului secesionist ţine în captivitate  cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului, iar diferendul va rămâne înghețat pentru o perioadă foarte îndelungată.

In eventualitatea reincorporării zonei din stânga Nistrului Republica Moldova va fi ”transnistrizată” și va cădea pentru totdeauna de pe harta vestului european, sucombând în haosul neo-imperialismului rus, aducător de războaie, hoții și sclavie națională.

Argumentele expuse mai sus induc la concluzia că diferendul înghețat din stânga Nistrului nu va fi soluționat în termen scurt, mediu sau lung, iar dorința politică de a recupera controlul asupra teritoriului din stânga Nistrului ascunde intenția de a împiedica cu orice preț unirea Republicii Moldova cu România și ancorarea de facto a Republicii Moldova în spațiul euroatlantic. Evenimentele se precipită și se aud din ce în ce mai multe voci precum că a venit vremea acordării unui statut special zonei separatiste din stânga Nistrului.

 În aceste condiții partidul unionist Dreapta atenționează cetățenii Republicii Moldova și opinia internațională, că orice tentativă de a acorda un statut politic special zonei secesioniste din stânga Nistrului, propusă și acceptată în cadrul formatului 5+2, conține riscul iminent al transnistrizării Republicii Moldova și excluderii pentru totdeauna a Republicii Moldova de pe orbita parcursului său euroatlantic.

Ținând cont de conjunctura regională și internațională creată,  Partidul unionist Dreapta cere puterii oficiale de la Chișinău să întreprindă următoarele diligențe:

  1. Înghețarea negocierilor în formatul actual 5+2 pe problema acordării unui statut special raioanelor din stânga Nistrului și reincorporării lor în componența Republicii Moldova.
  2. Securizarea administrativă pe Nistru prin instalarea punctelor de control aparținând autorităților constituționale ale Republicii Moldova, cu demarcarea clară a teritoriului controlat constituțional de Republica Moldova. Asigurarea ulterioară a liberei circulații a cetățenilor Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului.   După finalizarea acestor operațiuni, participarea Republicii Moldova la formatul 5+2 devine inutilă și trebuie încheiată.
  3. Constituirea unui fond de sprijin financiar (fonduri speciale atât din bugetul public al Republicii Moldova, cât și din fonduri internaționale) pentru procurarea de locuințe pentru cetățenii din stânga Nistrului, care vor dori să se transfere cu traiul în partea dreaptă a Nistrului, pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova.
  4. Urgentarea procesului de conectare energetică a Republicii Moldova (gaz şi energie electrică) la sistemul energetic din Romania pentru a rupe definitiv dependența de energia electrică produsă de centrala de la Cuciurgani, solicitând în acest sens sprijin financiar extern (pană la finele anului 2018).

 Partidul unionist Dreapta consideră că adevărata soluționare a diferendului din zona secesionistă din stânga Nistrului constă în rezolvarea problemelor oamenilor, cu asigurarea securității lor economice, sociale, cu respectarea strictă a drepturilor omului tuturor cetățenilor, utilizând instrumentarul democratic național și internațional.

Partidul unionist Dreapta este sigur de faptul că o astfel de abordare va aduce claritate și va pune punct celor 25 de ani de tatonări inutile în speranța de a găsi o soluție viabilă conflictului înghețat de pe Nistru.

Partidul unionist Dreapta cheamă parlamentul, guvernul, organizațiile non-guvernamentale, instituțiile media, ambasadele acreditate în republica Moldova, să pună în dezbatere publică necesitatea tranșării diferendului transnistrean într-o atmosferă calmă, pacifică, rațională – în beneficiul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

Chișinău

25 februarie 2017

images

DREAPTA A ADRESAT O SCRISOARE LUI JOHN KERRY PE MARGINEA DECLARAȚIILOR AMBASADORULUI JAMES PETTIT

To: John Kerry

Secretary of State of the United States of America

Dear Mr. Secretary of State,

In a televised interview with the Moldovan public broadcaster, Moldova 1, the Ambassador of the U.S.A. to the Republic of Moldova, James D. Pettit, made some controversial statements. In particular, he declared that „joining Romania is not a practical choice […] which will make things better,” „Moldova is not Romania; Moldova has its own unique challenges, among those challenges is a fact that it is a multiethnic country,” and „[Moldovans should] recognize themselves as Moldovans, a specific nationality.” Such statements came as a big surprise to a wide audience within the Republic of Moldova, as they represent a mirror image of Russian Foreign Policy in the region. The Ambassador’s statement touched several sensitive matters in Moldovan society as follows.

First of all, the idea of Moldovans as a separate nationality has been thought and implemented by the Soviet Union, in an attempt to provide an ideological foundation for their regime of occupation after 1940. It is a fact that the main population of Romania and the Republic of Moldova consists of the same ethnic group and shares the same common ethnic characteristics, such as language, religion, tradition and culture. The idea of a separate Moldovan nationality is currently still advanced by the Russian Federation in an attempt to maintain the Republic of Moldova within its influence, as well as by pro-Russian politicians in Moldova in an attempt to gain the favor of Russia.

Second, the desire for reunification with Romania is shared by a sizeable proportion of the Moldovan population, from 17% to 52% according to different studies. The most prevalent among these are young, educated people with pro-Western beliefs and ideals, who see the U.S.A. as an allied nation and one of their most important role models. On the other hand, opponents of the reunification are more likely to be more hostile towards the U.S.A. and friendlier towards Russia. The Ambassador’s declarations therefore sow a seed of dismay in the hearts of pro-Europeans and U.S. supporters in Moldova and inspire Russian supporters with yet more zeal and courage.

From a legal perspective, The Helsinki Accords of 1975, to which the U.S.A. is strongly committed, stipulate that “By virtue of the principle of equal rights and self-determination of peoples, all peoples always have the right, in full freedom, to determine, when and as they wish, their internal and external political status, without external interference[…].” Reunification is therefore a right of the citizens of Romania and the Republic of Moldova, and the Ambassador’s statements represent external interference in this matter. Representatives of the Russian Federation have constantly exercised such external interference in their declarations and actions, but we are stupefied to witness similar conduct from a diplomatic representative of the United States. Not only does it show lack of diplomatic protocol, but also goes against the principles of freedom, democracy and self-determination so much cherished by the American People and laid down in the founding acts of the United States.

Furthermore, the U.S. Senate has voted a resolution on June 28, 1991, which recommends the U.S. Government to “1. support the right to self-determination of the people of Moldova and Northern Bukovina, occupied by the Soviets, and to draft a decision to this end; 2. support the future efforts of the Government of Moldova to negotiate, if it desires so, a peaceful reunification of Moldova and northern Bukovina with Romania, as established in the Treaty of Paris (1920), respecting the existing norms of international law and principle 1 of the Helsinki Act.” The Ambassador’s declarations imply that the U.S. has reneged on its commitments made previously and made a U-turn with respect to its foreign policy in Eastern Europe.

Third, the declaration that the Republic of Moldova is a multiethnic state is disproven by data. The census of 2004 shows that the main ethnic group (whether they are called Moldovans or Romanians) make up 78% of the total population, and that share has only risen ever since. The idea of a multiethnic republic was part of the core ideology of the Soviet Union, whose ultimate goal was to assimilate the Romanian locals and ensure the dominance of Russian language and culture. This line of ideology is currently continued by the Russian Federation and its supporters in the Republic of Moldova.

In conclusion, Your Excellency can see many reasons why the latest statements of the U.S. Ambassador to the Republic of Moldova can be considered offensive, discriminatory and outrageous. In the name of the members and supporters of our party, as well as all citizens of the Republic of Moldova who identify as Romanian and reaffirm their common history and culture with Romania, we sincerely hope that these statements were merely an expression of the Ambassador’s personal opinion and do not reflect the official line of U.S. foreign policy. We kindly ask Your Excellency to clarify the situation in this regard and take appropriate measures regarding this matter.

We express our deepest consideration and kindly await your reply.

 

Political Party “Dreapta”

30 August 2016

INTERVIU PENTRU www.ziare.com

Camelia Badea a realizat un interviu pe tema vizitei liderilor partidului unionist Dreapta in SUA.

Citeste aici interviul

DREAPTA ATENȚIONEAZĂ GUVERNAREA ASUPRA PERICOLULUI CEDĂRILOR EXCESIVE ÎN FAȚA REGIMULUI SEPARATIST DIN STÂNGA NISTRULUI

Comunicat de presă

Partidul unionist Dreapta este îngrijorat de modul în care autoritățile Republicii Moldova poartă negocierile în formatul 5+2, care au redemarat la Berlin în iunie 2016 după doi ani de blocaj. Conform textului protocolului semnat de  Republica Moldova, Ucraina, Rusia, OSCE și autoproclamata administrație de la Tiraspol, Republica Moldova urmează să facă o serie de cedări importante, precum recunoașterea titlurilor de studii eliberate de instituțiile de învățământ din stânga Nistrului și permisiunea de a circula în spațiul UE a autovehiculelor cu plăci de înregistrare din raioanele separatiste.

Dreapta atenționează actuala guvernare a Republicii Moldova despre inadmisibilitatea unor astfel de cedări, fără a obține la rându-i cedări din partea administrației separatiste. Amintim, că libera circulație în zona de securitate sporită a cetățenilor Republicii Moldova continuă să fie obstrucționată, limitată, cu grave încălcări ale drepturilor constituționale ale cetățenilor noștri. Cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în zona de securitate sporită, se confruntă  zilnic cu problemele legate de libera circulație, nu au posibilitate să-și vândă mica producție agricolă în piețele din orașele apropiate din stânga Nistrului, le este confiscată producția agricolă și alte obiecte personale de larg consum, pe care le transportă prin frontierele improvizate de regimul separatist de la Tiraspol.

În aceste condiții, Dreapta consideră că orice cedare din partea actualei guvernări în fața regimului separatist din stânga Nistrului reprezintă încă un pas periculos spre transnistrizarea Republicii Moldova și spre o viitoare federalizare a Republicii Moldova, care se va produce  inevitabil, dacă nu se va insista pe schimbarea urgentă a formatului de negocieri cu includerea României ca parte decidentă în format, și transformarea forțelor așa zis ”pacificatoare” rusești într-o misiune cu adevărat internațională, civilă,  sub egida ONU.

Serviciul de presă al partidului unionist DREAPTA, 11.06.2016

13310332_10208377628010939_717216191632513083_n

TRANSNISTRIA: MON AMOUR SAU FOAIE DE DIVORȚ?

La 5 iunie m-am deplasat la Hagimus și Chircăiești  pentru a ne întâlni cu cetățenii din localități și a le vorbi despre unirea Republicii Moldova cu România ca șansă ultimă de salvare a ceea ce a mai rămas din pretinsul stat Republica Moldova.

Eram trei persoane într-o Dacia Logan, secretarul general al Dreptei Victor Sandu și ideologul partidului Dan Nicu – talentat editorialist la diverse publicații de expresie românească. Luasem decizia să mergem prin Tighina, satele respective fiind situate chiar în coasta cetății.

Nu fusesem prin Tighina de vreo 23 de ani, de când au pus separatiștii vamă și soldați pe pământul nostru pentru a ne umili pe noi, băștinașii. Soțul fiind dintr-un sat din coasta Tighinei, am tot călătorit de-a lungul anilor pe căi ocolite, pentru a nu pierde timpul și nervii.

De data aceasta am decis să mergem direct prin Tighina, să simțim pe pielea noastră, prin ce trec cetățenii care locuiesc în localitățile învecinate cu zona separatistă.

…Ne apropiam de segmentul înțesat cu stâlpi și pripoane de beton, am tras pe dreapta și trei militari cu fețe posace s-au apropiat de mașina noastră. Abia în acel moment mi-am dat seama că nu am camuflat materialele promoționale în port-bagaj, lăsându-le la vedere, obișnuință firească în consens cu libertatea de circulație în condiții de normalitate. Prima solicitare a militarului zelos – deschideți port-bagajul. Rezultatul nu s-a lăsat așteptat: Încotro mergeți? Ce e cu tirajul acesta de ziare? Nu aveți voie, doar două exemplare etc. Eu zic:  mergem la întâlniri cu elevii, le ducem ziare literare. La care ofițerul separatist spune: ”Нельзя”, numai două exemplare (desigur, toată conversația era în limba rusă). Apoi adaugă: încotro mergeți? La Hagimus, zic. De ce veniți prin ”Pridnestrovie”? Zic, merg pe teritoriul Republicii Moldova, Hagimus – este Republica Moldova. Și aici tot e Republica Moldova.  Separatistul încruntă sprâncenele și se răstește mirat la mine: ”Девушка” (e bun așa, eu , ”devushka” la 54 de ani), ты что не видишь с кем разговариваешь? Eu îi zic, hai mai repede, că ne așteaptă lumea. Atunci separatistul, zise  că ne lasă să tranzităm, dar ne confiscă materialele. Eu i-am zis că nu suntem de acord, și, desigur, acesta, finalmente, ne   ordonă ceea ce și era de așteptat – să facem cale întoarsă și să o luăm pe teritoriul Republicii Moldova (sic!).

Am întors mașina, dar nu am plecat pe la Căușeni, ci am cotit spre Varnița, cu gândul că trecem de postul de acolo. Dar, soldatul separatist e bine branșat la noile tehnologii! Abia de ne apropiasem de postul separatist de la Varnița de intrare în Tighina, că acolo ne și așteptau. Am lăsat ziarele la postul nostru de poliție, dar am ascuns bine prin genți materialele promoționale de partid. Ne-au luat buletinele, ne-au introdus prin baza lor de date, și, înainte de a ne lăsa să trecem, au dat un tichet de tranzit. Credeam că acest tichet e pentru toți trei pasageri, adică pentru o mașină. Dar, separatiștii au tactica lor, s-au asigurat să ne creeze probleme la ieșire din Tighina.  Căci acolo s-a constatat, că doi din trei pasageri câți eram, nu aveam tichete de tranzit. Ne-au condus într-o gheretă (să vezi că și la separatiști gheretele sunt la modă, toate punctele lor de control sunt o înșiruire de gherete, care seamănă cu niște veceuri  amplasate pe mijloc și pe ambele  părți ale drumului). Între timp ne uitam cum trec diferite mașini, cele cu numere separatiste cu steag păgân treceau mai repede, cele cu numere de Chișinău – erau toate trase pe dreapta și așteptau formalitățile separatiste.

…Am intrat într-un birou insipid, de 8 metri pătrați, căpitanul de la masa de scris ne-a anunțat că vom sta minimum 40 de minute ca să ne facă protocol. Îl întreb de ce. Răspunde: nu aveți tichet de tranzit. Îi întorc enervată: colegii voștri căscați de la Varnița nu ne-au ghidat corect. Căpitanul a început să completeze răbdător procesul verbal. Mă întreabă pe mine și pe Dan Nicu de ce am încălcat procedura. I-am spus că nu am călcat pe pământ separatist de o sută de ani, și nu am de unde ști regulile unui stat inexistent. Ne spune că trebuie să plătim amendă 93 ruble.  Eu îi zic: Care ruble, domnule, în ochi să nu văd moneda voastră separatistă! Am doar lei moldovenești!

Mă întreabă ce lucrăm și cu ce scop mergem la Hagimus. Îi zic că suntem profesori universitari, mergem pentru o manifestare culturală. Căpitanul se prezintă – îl cheamă Alexandru și stimează mult profesorii, ne scutește de amenda, zice că ne face doar o preîntâmpinare. Îi adresez retoric o întrebare: Ei cum nu se plictisește  el să stea în ghereta asta improvizată, să facă protocoale, când lumea a evoluat, a abolit frontiere, îi zic că nici între Israel și Palestina nu există așa frontieră ca aici în zona de securitate.

Ne pune să semnăm în protocol. Îi zic că m-am cam dezvățat să scriu rusește, și îi reproșez că în conformitate cu legea lor separatistă ei au trei limbi oficiale. Căpitanul spune că avem dreptul să scriem și în limba moldovenească. Eu întreb: aia cu grafie chirilică? El zâmbește și zice –  da.  Îi spun că mai bine scriu rusește și nu schimonosesc limba română. El se laudă – a studiat și el латиница (adică, grafia latină). I-am precizat, la solicitare, și regula citirii lui c- înaintea lui e- și i-.

Voind să-l iau în zeflemea, îi zic: Uite cum stau eu aici și pierd timpul, așa cum și-a pierdut tinerețea și soțul meu, când a făcut serviciul militar la Tiraspol în armata a 14-ea. Căpitanul pare înviorat și mă întreabă dacă am fost pe la Tiraspol. Nu, îi zic, ce să fac acolo? Să mă aresteze? La care el îmi zice să nu mă tem să merg, Tiraspolul e schimbat la față, e amenajat centrul orașului, și că dacă voi avea neplăceri când merg încolo – îmi va face protecție. O, nu, i-am zis eu, nu mai vin pe aici încă o sută de ani înainte.

Într-un final ne luăm hârțoagele grifonate de căpitan, acesta spunându-ne că, de fapt, nu mai avem nevoie de ele.

La ieșire mergem spre altă gheretă, acolo iar ne iau buletinele, iar ceva nu e clar, din nou, un alt tip de la ghișeu, începe a da telefoane. Peste 10 minute, în sfârșit primim buletinele și ieșim din Tighina. Drumul șerpuiește rapid spre satul Hagimus. Locuitorii din sat ne-au spus că pacificatorii ruși interzic să fie amplasate indicatoare la marginea drumului. Așa că, cine se aventurează să meargă prin Tighina spre localitățile învecinate, luați-vă GPS. Drumul spre Hagimus e într-o stare deplorabilă,  nu a mai văzut urmă de asfalt proaspăt de la origine.

Am ajuns la întrunirea cu cetățenii. Se simt abandonați de autorități, copii le sunt plecați, care în Rusia, care În Europa, care în Canada. Se plâng că pentru trei kilograme de brânză de vaci, pe care merg să le vândă la piața din Tighina, sunt controlați și răscoliți la punctul de trecere spre oraș. Dacă au mai mult de trei kilograme de producție de același fel, ea le este confiscată. Din această cauză sunt nevoiți să meargă la Căușeni, mult mai departe decât Tighina.

În timpul războiului de pe Nistru, rușii din Hagimus au luptat cot la cot cu moldovenii, pe atunci erau patrioți ai pământului, blamau armata rusă și cazacii care le-au invadat casele. Azi, acele 20% de ruși din Hagimus au plecat la Tighina, s-au stabilit cu traul acolo și s-au dat de partea separatiștilor. Până și moldoveni din satele din preajmă au ajuns să-și dea copiii la studii la școala militară de cazaci din Tiraspol… Și istorisirile pot continua.

Autoritățile centrale ale RM,  în timp ce se complac în certuri viscerale pentru a-și împărți sferele de influență, abandonează cu nonșalanță cetățenii statului Republica Moldova din zona separatistă. Mulți din ei își iau cetățenia zonei separatiste pentru a beneficia de facilități, scutiri, pensii mai mari. Are loc transnistrizarea teritoriilor zis constituționale ale RM, un proces care nu poate fi stăvilit. Mă întreb, cum mai pot fi promovate și încurajate aceste discuții prin capitalele europene în format 5+2, discuții sterile care nu dau nimic, doar mistuie bani europeni pe dineuri și mese rotunde. RM ar trebui să propună o ședință de acest gen la Hagimus, sau Chircăiești, în sediul modest al unei primării sau case de cultură, fără canalizare și apă potabilă la robinet, fără drum asfaltat și căi de acces decente la casele oamenilor. Uite așa un format 5+2, și încă un negociator, adică ar veni 5+2+mulți:  plus oamenii din localitate, care i-ar lua  în furci pe toți laolaltă pentru fericirea eternelor negocieri de 24 de ani.

Vom nota, totuși, că mai există flacăra românismului în acele sate abandonate. Eroi, participanți la războiul de pe Nistru, profesori legendari, precum Petru Râmbu, întemeietorul muzeului lui Alexe Mateevici la Zaim, simpli cetățeni, care au fluturat tricolorul în perioada emancipării naționale românești în acea zonă. Ei își asumă soarta, rămân pe pământurile lor, nu cer de pomană, sunt gospodari, își spun patrioți adevărați.

Nu ne rămâne doar decât să ne întrebăm: așa zisa Transnistrie, zonă separatistă – ce e cu ea? Eu una am impresia, că acest nod extrem de încâlcit, cu administrație nerecunoscută – dar reală, cu legi ilegale – dar reale, și pe care le respectăm inclusiv noi, cetățenii RM – nu poate fi deconstruit, ca să nu spun spulberat. 25 de ani de independență a statului Republica Moldova au demonstrat, de fapt, că acest stat nu e unul veritabil, nici credibil. Pufnești în râs când spunem că avem parlament, guvern, președinție….Toate aceste instituții nu valorează nicio ceapă degerată pe lângă gheretele-veceuri improvizate la intrare și ieșire din Tighina, unde militarii ruși cu salarii de la Putin au toată evidența migraționistă  pusă la punct. Ei, acești căpitani, locotenenți, subofițeri –  știu câți locuitori au în statul lor (stat –fantomă din punctul lor de vedere), ei cunosc, probabil, și rezultatele recensământului din 2014 din RM, care nu au fost date publicității. La Tighina, Tiraspol și Grigoriopol statul Republica Moldova nu există. Există 20 000 tone de armament, o armată de soldați și ofițeri ruși, există Transnistria – cap de pod, pe care Rusia nu-l va ceda niciodată. Un teritoriu desprins din trecutul sovietic, bine conservat, potențat, stat separatist – dar stat, împotriva căruia nici un format 5+2 nu poate face nimic. Iar substantivul derivat de la verbul ”a  putea” la forma negativă este ”impotență”.

Zicem ”Transnistria : mon amour”  – deoarece acolo rezistă românii patrioți, deciși să moară pe pământul strămoșilor lor, iar foaia de divorț nu poate fi semnată nici în ruptul capului. Pentru mulți ani înainte această zonă separatistă va concubina în chin și necaz cu partea dreaptă a Nistrului. Fiindcă așa le place basarabenilor. Ieșirea din acest concubinaj ne este sugerată de rușii din zona separatistă – măi, da uniți-vă odată cu România, să avem și noi piață de desfacere și să fim împreună cu Europa.

Deci, Unirea cu România, fraților ne va salva din acest provizorat, împânzit de gherete-veceuri-magazine, gherete-veceuri-vămi, gherete-veceuri-cafenele etc., fie că sunt amplasate ele pe partea dreaptă, sau pe cea stângă a Nistrului.

 

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén