Monthly Archives

6 Articles

LECȚIILE ALEGERILOR LOCALE DIN IUNIE 2015

Posted by on

Chișinăul este o capitală cu veleități de stat: Republica Moldova cu doar 3,5 mln locuitori (exceptând zona secesionistă din stânga Nistrului) respiră și trăiește în ritmul Chișinăului, capitala cu cele mai mari mișcări de capital financiar și uman. Chișinăul a ales, ca de obicei, de o manieră rațională, mulți din votanți trecând peste frustrările personale, închizând ochii la multiplele deficiențe din capitală. Victoria lui Dorin Chirtoacă la alegerile locale din 28 iunie 2015 este una emblematică, catalogată fiind, în primul rând, drept victoria chișinăuianului responsabil, produs al culturii politice urbane, capabil să se mobilizeze și să dea tonul în toate. La prima vedere nimic deosebit nu s-a întâmplat în scrutinul local din iunie. Chișinăul a votat geopolitic, deci strategic, nordul a votat pentru doctrina de stânga pro-rusă,  capitala a votat pentru orientarea pro-europeană. Adevărat, au existat și unele anomalii de sorginte haiducească orheiană.

Totuși,  au survenit unele schimbări demne de luat în considerare. În primul rând, s-a scindat ireversibil stânga extremă din Republica Moldova. De acum înainte pe acest eșichier se înghesuie PCRM-ul moldovenist al lui Voronin (Ivanov, Violeta), PSRM-ul pro-rusesc al lui Dodon și PN-ul populist al lui Usatâi. Atomizarea multașteptată a stângii extreme s-a produs într-un sfârșit și acum putem afirma cu certitudine că revenirea la putere a unui singur partid de extremă stânga pro-rusesc, monolit este imposibilă.  În al doilea rând, din cauza erodării puternice a partidelor de la guvernare, și mai ales, în rezultatului jafului secolului din ceea ce a fost cândva banca poporului, unele localități și-au ales primari independenți, care nu au avut susținere partinică, nu au beneficiat de finanțări obscure, ci au înfruntat alegătorul doar în baza meritelor lor (acțiuni pentru comunitate sau parcurs profesional impecabil). Acești candidați au obținut victoria fie din primul tur (Valentina Casian, primar de Strășeni aleasă pentru al doilea mandat din primul tur, Silvia Șterbeț, primar de Văleni, Ion Dolganiuc, primar de Colibași ș.a.), fie din al doilea tur – și aici voi cita exemplul lui Nicolae Dandiș, profesor universitar, ales în al doilea tur primar de Cahul.  Voi aminti că orășelul Cahul este profund rusificat încă din timpul copilăriei mele. Niciodată nici un candidat de dreapta sau centru dreapta nu a avut șanse de a câștiga primăria Cahul, deoarece votul etnic mereu și-a spus cuvântul. Victoria lui Nicolae Dandiș demonstrează faptul că alolingvii din zonele urbane, care ceva timp mai devreme votau solidar pentru un candidat de stânga extremă au basculat spre un candidat băștinaș (bun român, unionist, deci, pro-european), acordându-i acestuia un vot de încredere.

Aceste două constatări ne permit să facem următoarea concluzie: în RM democrația electorală  a progresat, deci a luat sfârșit etapa în care în parlament treceau doar 4 maximum 5 partide, electoratul și-a diversificat opțiunile de vot și acordă șanse diverselor partide, doctrinare sau mai puțin doctrinare,  votul etnic marcând un debut de scindare; se pare că Republica Moldova s-a eliberat definitiv de stigmatul trecutului totalitar, când cetățenii privilegiau masiv un singur partid (rămâne să se debaraseze de dorința patriarhală să fie conduși de un singur lider atotputernic) .

Cât privește fenomenologia  partidelor politice din RM, acestea oricum rămân a fi entități construite pe modelul clientelar bine cunoscut, unde nu e loc nici pentru meritocrație, nici pentru profesionalism, nici pentru o finanțare transparentă. Deci, pe firmamentul politicii din Republica Moldova este suficient loc pentru noi partide politice, capabile să federalizeze energiile creatoare ale tinerilor, să funcționeze pe principiile democrației autentice, să fie gata de un dialog franc cu cetățenii pentru a le explica ce sacrificii sunt de făcut ca să trăiască mai bine. Mai este loc pentru partide politice moderne, ai căror membri să-și dorească să guverneze treburile în stat nu pentru a fura făcând business cu bugetul public, ci pentru a mișca această palmă de pământ spre libertate, bunăstare, fericire și securitate. Mai este loc.

DOCTORATE, EXPERTIZE ȘI RESTRICȚII „A LA MOLDAVE„

Posted by on

foto raluca 5 foto raluca 6 foto raluca 1

La 24 iunie la ULIM a fost susținută în seminarul științific  ad hoc teza pretendentei la titlul științific de doctor în filologie la specialitatea 621.07 Glotodidactica, profilul științific 621 Științe ale limbajului, ramura științifică Filologie, Raluca Lăpădat Răuț (România) cu tema ”Interactivitatea multidimensională în didactica limbii franceze (studiu sincronic în baza noilor tehnologi informaționale aplicate în procesul de predare/învățare/evaluare a limbii franceze)”. După prezentarea tezei, parcurgerea tuturor formalităților birocratice, doctoranda a acumulat 72 de puncte, suficiente pentru a fi recomandată spre susținere în Consiliul științific, ce urmează a fi creat, la recomandarea seminarului științific, senatului ULIM cu validarea ulterioară a Consiliului Național pentru Acreditare Academică (CNAA).

După adoptarea Codului Educației, s-a creat un vid normativ, care urmează a fi completat prin acte normative noi, unul din ele a și fost elaborat, este vorba despre hotărârea guvernului cu privire la școlile doctorale. Din păcate, excesul unor concepători de regulamente în a introduce restricții pentru a-și imagina că prin restricții augmentăm calitatea cercetării sau a altor produse științifice, a dus la faptul că acest regulament a fost atacat la Curtea Constituțională și  autorii au avut câștig de cauză. Este vorba de liberalizarea restricției referitor la plafonul de vârstă pentru un conducător de doctorat (65 ani) și la restricția statutului de profesor titular pentru a fi membru într-o școală doctorală.

Însă, vidul normativ nu se oprește aici. Întrebarea sacramentală  constă în următoarele: cum vor urma studiile doctorale doctoranzii înmatriculați cu ani în urmă – după sistemul vechi sau în cadrul școlilor doctorale? Ministerul și CNAA răspund așa: după sistemul vechi, adică, armata de doctoranzi din anii 2, 3 și 4  vor respecta vechiul regim de susținere a tezelor (conform deja noului nomenclator științific adoptat de guvern la propunerea CNAA), perioada extinzându-se pentru vreo 7 ani minimum (deoarece nici pe departe toți doctoranzii susțin tezele în termenele prevăzute regulamentar). Pentru instituții povara va fi dublă atât din punct de vedere logistic, cât și din punct de vedere financiar. De când țin minte, în învățământul superior am lucrat nu doar cu standarde duble, ci și triple, și cvadruple (de exemplu, în perioada adoptării sistemului Bologna, modificării planurilor de studii, introducerii ciclului masterat etc).

Ar fi judicios și imperios necesar ca reforma legată de inaugurarea școlilor doctorale să aibă un caracter de ghilotină: din momentul în care școala doctorală va fi inaugurată, ea să demareze activitatea sa în trombă, preluând doctoranzii înmatriculați la studii în anii anteriori și racordând formarea acestora la noile rigori și cerințe.

Dacă aceasta nu va fi acceptat, riscăm să ne bălăcim într-o tranziție lipsită de coerență, arhitectură europeană (căci vechiul sistem de susținere a doctoratelor este unul perimat, sovietic, care, din lipsă de creativitate pur și simplu a fost preluat fără schimbare și adoptat în RM).

Am trecut printr-o  experiență neplăcută în acest sens când o comisie de experți în domeniul filologiei a respins solicitarea unui ditamai senat universitar de a constitui seminarul științific ad hoc pentru susținerea tezei despre care am pomenit la începutul postării.  Refuzul a fost remediat de comisia superioară de experți, care a decis constituirea acestui seminar, considerând neplauzibilă decizia primei comisii de experți. Mai trist este că sunt membru al primei comisii de experți, alături de filologi de prestigiu din RM. Neconsecvența și torpilarea proceselor birocratice, care însoțesc în mod necesar o susținere de doctorat, vine să descurajeze și mai mult tinerii (puținii, de altfel) ce ar fi capabili să efectueze o cercetare.

Finalmente,  ar fi cazul să ne întrebăm – cine ne sunt experții? Și dacă în persoana acestora întâlnim oameni cu o mentalitate închistată în abordarea restricțională  a algoritmului de evaluare și apreciere a dosarelor științifice, nu ne rămâne să regretăm că în RM cercetarea nu va fi foarte curând eliberată de rigori și canoane de sorginte sovietică. De altfel, aplicate la realitățile de dezavuare și de demotivare a tinerilor cercetători din RM în plin exod demografic, RM niciodată nu va avea nici calitate a cercetării, nici progres rapid societal, nici resurse umane talentate, capabile să regenereze modesta noastră comunitate științifică.

 

 

 

 

MINISTERUL EDUCAȚIEI SAU MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII? O REFORMĂ CARE TRENEAZĂ.

Posted by on

În Republica Moldova dorința de a reforma domeniile vitale de activitate socio-umană a fost mai mare doar în cercurile intelectuale selecte, unde este loc pentru idei novatoare și progresiste. Unul din domeniile prioritare supuse procesului de reforme este învățământul superior și cercetarea. Odată cu adoptarea Codului Educației a apărut necesitatea stringentă de amendare a faimosului Cod pentru Știință și Inovare, adoptat pe timpul guvernării comuniste cu sprijinul și la inițiativa AȘM condusă și pe atunci, în 2004, de neschimbatul la față Gheorghe Duca, actualmente acesta adjudecându-și un al treilea mandat, chipurile în baza aceluiași faimos cod (desigur, primind și o pasă generoasă de la două comisii din parlament și de la direcția sa juridică).

Am scris de nenumărate ori despre necesitatea reformării sectorului științei din RM, care reprezintă un atavism sovietic, mai cu seamă, în persoana AȘM, o structură ineficientă și greoaie, consumatoare de bani publici, cu prezumpții  de dictator în tot ceea ce ține repartizări de bani publici, finanțări de proiecte și evaluări ale acelorași proiecte asupra finanțării cărora a decis tot ea, Academia de Științe.

Recent am primit un e-mail de la cancelaria AȘM cu  un proiect de Lege, elaborat de  aceasta,  prin care se propune amendarea Codului pentru Știință și Inovare, un proiect însoțit de notă informativă și avizele ministerelor.

După mese rotunde, discuții și analize, propunerea era de amendat acest Cod în direcția redefiniri managementului științific în RM, cu eventuala creare a unei Agenții ce seva ocupa de lansarea, selectarea prin concurs și evaluarea proiectelor de cercetare, cu asocierea vastă a sectorului economic/industrial privat. Uite că citind proiectul de lege, mi-am dat seamă că cei de la AȘM sunt incurabili: de o manieră camuflată AȘM încearcă să-și păstreze competența decizională în tot ceea ce ține de cercetare și inovare, adjudecându-și în continuare statut de minister al cercetării.  Precizez, am propus de mai multe ori ca denumirea ministerului de resort, cel al Educației, să fie schimbată în Ministerul Educației ș Cercetării. În 2009, Consiliul Rectorilor sa opus acestei inițiative politice, deoarece mai mulți rectori, angajați politic, luaseră titlul de academicieni sau așa ziși membri-corespondenți ai AȘM (o transliterare din limba rusă, inexistentă nicăieri în țările civilizate cu tradiție) și se simțeau obligați, din complezență, să mențină  rolul de minister al AȘM. Or, acolo unde nu există clarități în structură și  management, cel mai ușor e să speli banii publici fără a da socoteală, anume aceasta se întâmplă cu AȘM la ziua de azi.

Să revenim la proiectul de lege. Este unul mai mult decât carențial, și, în acest sens cele mai relevante avize (Aviz M. Justitiei Aviz M.Educatiei )  au parvenit de la Ministerul Justiției și Ministerul Educației, care sunt tranșant negative. Restul ministerelor mai că nu au intrat în esența proiectului, propunând unele amendamente cu iz lobbist sectorial.

Acum, că a căzut guvernul Gaburici, peste 6 an de la declararea tranșantă de către RM a orientării sale europene, la formarea noului guvern ar trebui să se țină cont de o posibilă schimbare a denumirii ministerului educației, acesta fiind redenumit în Ministerul Educației și Cercetării. Propuneri similare parvin și de la experții europeni. Înainte acestora, eu am înaintat în 2011 în parlament un proiect de lege (Proiectul nr.. 244 din 27.07.2011 Legea ASRM)   cu privire la Academia de Științe a Republicii Moldova, care se rezumă la racordarea sistemului și realităților științifice de la noi la cele din țările europene cu tradiții seculare în domeniu. Proiectul a fost boicotat masiv de AȘM, am fost denigrată la comandă de scribuiarzii unor publicații plătiți din bani publici (bugetul AȘM este generos în acest sens: din incapacitatea de a asimila fondurile publice la finele anului astronomic la AȘM sunt înmânate premii bănești, mai bine zis, indemnizații de corupere, care rezolvă multe chestii în interesul persoanelor de la vârf implicate în matrapazlâcuri financiare).

Uite așa merge RM pe calea reformelor – 6 ani în mocirla incapacității politice (căci, finalmente, este vorba de o simplă voință politică atunci când decizi să faci o reformă) de a face ordine în sfera cercetărilor științifice. Am avut nevoie de 6 an pentru a adopta Codul Educației,  vom avea nevoie încă de vreo câțiva ani să decidem soarta cercetării și inovări în RM. Concluzie (și nu e vorba de sofisme): o reformă într-u domeniu în RM durează circa 10-12 ani.

 

 

 

 

DESPRE POLITICILE LINGVISTICE INEXISTENTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Posted by on

20150611_093103

La 11-12 iunie la Galați, România,  Universitatea ”Dunărea de Jos” se desfășoară colocviul internațional ”Lexic comun/Lexic specializat” cu genericul ”Interculturalitate și plurilingvism în context european”.  Universitatea Liberă Internațională prin Institutul de Cercetări Filologice și Interculturale, este partenerul fidel al acestui colocviu de prestigiu, care întrunește universitari cercetători de pe ambele maluri ale Prutului, dar și din alte țări europene. O echipă de profesorii de la ULIM la această ediție a colocviului au prezentat rezultatele cercetărilor desfășurate în domeniul filologiei, studii fundamentale și aplicative, au înmânat colegilor de la Galați ultimele ediții ale revistei ”Intertext”, editate la ULIM și alte cărți publicate de profesorii ULIM în domeniul filologiei.

Ana Guțu a susținut o comunicare cu tema ”Politici lingvistice în Republica Moldova: probleme și soluții”, afirmând că în RM, de fapt, nu există politici lingvistice din lipsă de voință și viziune politică. Se atestă necesitatea cută de creare a unui departament care s-ar ocupa de aceste politici, care ar gestiona procesul de predare-învățare a limbii române la toate nivelele de către toți membrii societății din RM scindate pe criterii identitare.

Vezi AICI Programul Colocviului LSLS ediția 2015

Vezi AICI Prezentarea ”Politici lingvistice în RM: probleme și soluții”

TRICOLOR PESTE PRUT VERSUS CITAȚIE LA POLIȚIA DE FRONTIERĂ?

Posted by on

Acțiunile tinerilor, care pledează pentru reunificarea Republicii Moldova cu România sunt mai mult decât firești, în contextul derapărilor grave ale instituțiilor politic aservite din RM, și, mai ales, în condițiile degradării totale a tot ceea ce înseamnă proces politic și responsabilitate civică. Expulzarea lui George Simion pare să nu mai preocupe instituțiile de drept din RM. Acum toată lumea este în febra alegerilor locale – o altă cursă pentru covrigul puterii – căci doar pentru asta există la ora actuală Republica Moldova – pentru business bănos cu statul în profitul armatei de ”kondukători” – exagerat de numeroși pentru o biată palmă de pământ depopulată.

Acțiunea desfășurată la Prut la 6 iunie, inițiată de Tinerii Moldovei și Platforma Unionistă Acțiunea 2012 a întrunit cetățeni corecți, cu acte în regulă, trecerea frontierei s-a efectuat în deplină concordanță cu rigorile vamale și de frontieră.

Uite că, pe lângă interesul sporit al instituțiilor coercitive, reprezentanții cărora au venit mult prea mulți la frontieră, pentru a nu cumva scăpa de sub control manifestația și a nu permite reunificarea celor două state românești (Doamne, câtă frică de Unire!), ofensiva și dorința de a dezavua astfel de manifestații, a și demarat. Colegul meu, Anatol Arhire, a primit citație să se prezinte la agentul constatator de frontieră pentru contravenția de a fi încălcat (sic!) regimul de frontieră!

Arhire, cel care a votat în parlament legea cu privire la Poliția de frontieră, cel care a votat ratificarea Acordului de Asociere a RM la UE, cel acre a contribuit la liberalizarea regimului de vize, cetățean cunoscut, respectat nu doar în județul Ungheni – este citat de poliția de frontieră pentru faptul că a trecut legal, regulamentar frontiera și a scandat ”Unire” la Prut alături de mulțimea de tineri frumoși și energici.

Vai de capul instituțiilor noastre, vai de capul șefilor acestor instituții, vai de capul celor care trag sforile, partidelor politice, care au înscăunat acești șefi și funcționari – aceste derapaje dovedesc încă odată, că statul Republica Moldova este strict necesar celor care îl consideră ca un fief feudal – unde din fiecare ”votcină” au a se căpătui lideri și liderași, mai de stânga, mai de dreapta, mai de centru.

Stimați tovarăși, tovarășei, pseudo-europeni, pseudo-pro-români, oricare ar fi mișcările voastre, inevitabilul se va produce. Cu fiecare zi voi înșivă apropiați reunificarea celor două state românești – Republica Moldova și România.  Chiar dacă de frică întreprindeți gesturi disperate. Disperarea și înverșunarea nu vă ajută la nimic. Unirea face Puterea! La 5 iulie, ora 14, în Piața Marii Adunări Naționale, la Chișinău, veniți și voi, șefi și șefuleți de arestați toată lumea întreagă la cap, care gândește mai treaz decât o lege anti-alcool – unica soluție pentru a mai salva aceasta palmă de pământ între Prut și Nistru este unirea noastră cu România. România ne este Țara, Țara noastră de glorie, Țara noastră de vis și realitate!

Vezi aici CITAȚIA pentru ANATOL ARHIRE

INTERVIU PENTRU EUROPA LIBERĂ: UNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA – OPȚIUNE POLITICĂ SALUTABILĂ ȘI SALVATOARE

Posted by on

ana5

Când e vorba de lupta pentru câștigarea alegerilor, unii politicieni au înțelepciunea să asculte de niște sfătuitori buni. După ce pun mâna pe putere, arată o ură endemică față de elitele intelectualității. Fost deputat, prim-vicerectorul Universității Libere Internaționale, Ana Guțu, spune că în Moldova ar fi insuficiente eminențele cenușii.

Ana Guțu: „Înţelepciunea este direct proporţională cu bogăţia spirituală. Totodată, înţelepciunea nu înseamnă informaţie şi înţelepciunea poate că nu înseamnă nici studii elevate în universităţi precum Harvard, Oxford, Sorbona şi alte universităţi notorii. Înţelepciunea vine odată cu experienţa de viaţă şi desigur că nu apare pe teren viran. În spate trebuie să ai nu doar anii de viaţă, dar şi anumite activităţi. Desigur că cei şapte ani de acasă plus universitatea familiei tale, dacă a fost una notorie din punct de educaţional, dar şi din punct de vedere al conservării tradiţiilor familiale, care neapărat sunt legate şi cu tradiţiile, care decurg din cultura noastră naţională, în ce măsură ai făcut faţă acestor tradiţii şi le-ai purtat prin viaţă îmbogăţindu-le sau în ce măsură le-ai trădat. Toate acestea stau la baza formării acestei înţelepciuni. Desigur că înţelepciunea nu este la suprafaţă, foarte des oamenii acţionează reieşind dintr-o anumită conjunctură şi poate mai puţin apelează la înţelepciune. Înţelepciunea este mereu undeva mai adânc.”

Europa Liberă: Şi atunci nu se discută mult despre înţelepciune, dar mai degrabă se vorbeşte despre faptul că unii se trezesc în al 12-lea ceas sau despre mintea cea de pe urmă a moldoveanului.

Ana Guțu: „Nu degeaba există acest proverb, „În cel de-al 12-lea ceas” sau „Mintea cea de pe urmă a moldoveanului”. Mintea cea de pe urmă ar însemna dacă ai luat în considerare greşelile altora sau propriile greşeli pentru a le rectifica pe parcurs şi a nu călca a doua oară pe aceeaşi greblă. Este un proverb care nu prea este cunoscut.”

Europa Liberă: Dar de-a lungul timpului, în aceşti 23 de ani de independenţă a Republicii Moldova intenţiile de reformare au fost o constantă a discursului politicienilor. Însă reuşite în domenii concrete nu s-au înregistrat, nu s-au prea înregistrat. Este şi constatarea mai multor experţi. Tergiversarea reformelor a agravat şi mai mult problemele existenţe în societate. Ce se întâmplă?

Ana Guțu: „Din păcate, nu am asistat la formarea unei autentice elite politice, care în proporţie de 90% din interesele pe care le are să fie consacrate interesului public şi interesului cetăţeanului. La noi această proporţie este inversă.”

Europa Liberă: Şi vina a cui e?

Ana Guțu: „Vina este a noastră a tuturor, fiindcă elita politică e oglinda societăţii şi este oglinda poporului, cetăţenilor, oamenilor. Noi suntem cei care îi alegem, cei care le dăm o anumită şansă, votăm partide politice, ne place cutare sau cutare lider, ne pasionăm pentru cutare sau cutare lider. Şi eu am spus-o că nu trebuie să facem din liderii politici fetiş sau cultul personalităţii, deci, liderii politici nu trebuie iubiţi, ei trebuie puşi în serviciul public.”

Europa Liberă: Dar elita societăţii este în afara politicului?

Ana Guțu: „Trebuie să deosebim elita intelectuală de elita politică, sunt două comunităţi absolut diferite. De-a lungul istoriei foarte mulţi reprezentanţi ai elitei intelectuale, filosofi, mari personalităţi ale culturii universale, naţionale, europene s-au implicat în activităţi politice şi au marcat acest proces politic prin nişte decizii epocale. Hugo, care a fost politician şi a pledat, de exemplu, pentru excluderea pedepsei cu moartea, încă în 1860, a fost scriitor, un titan al gândirii, a trecut prin politică, a marcat procesul politic, deci, a lăsat o urmă. Sau alte exemple de acest fel, Zola, cel care a scris „Acuz”, când a pledat pentru toleranţă față de reprezentanţii diferitelor minorităţi naţionale, era vorba de cazul Dreyfus. Fără să vrea s-a implicat în acest proces politic, Franţa era divizată în două şi a marcat procesul politic, a marcat gândirea judiciară. Din păcate, istoria Republicii Moldova este una foarte scurtă şi lapidară, ca să putem să judecăm despre influenţa elitelor intelectuale asupra procesului politic. Dar implicarea de o manieră sau alta a reprezentanţilor elitelor intelectuale în procesul decizional politic este benefică. Oricât de scurtă ar fi această implicare, ea este benefică. La noi nu s-a prea ajuns la astfel de implicări, cu excepţia Revoluţiei poeţilor din ’89, atunci poeţii au făcut revoluţia, dar au transmis puterea în mâinile foştilor nomenclaturişti. Şi aceasta a fost greşeala cea mai mare.”

Europa Liberă: Şi din ’89 până în zilele de astăzi se scandează „Jos unii”, „Sus alţii”, „Sus unii”, „Jos alţii”.

 

Ana Guțu: „Fiindcă este foarte uşor să scandezi şi este mult mai complicat să faci ceva. Eu personal mă consider că fac parte din elita intelectuală şi am încercat să particip în procesul decizional politic. Toate deciziile pe care le-am luat au fost decizii în conformitate cu principiile mele de viaţă, cu integritatea mea profesională. Nu am făcut nimic ce ar contraveni, de exemplu, interesului cetăţeanului sau interesului public cu atât mai mult. Sau, de exemplu, să faci business cu statul, ceea ce este o crimă împotriva Republicii Moldova.”

Europa Liberă: De ce businessul a pătruns în politică? Ce are de câştigat omul de afaceri, venind în politică?

Ana Guțu: „Nu este vorba că businessul a pătruns în politică. Cei care se implică în politică intră cu scopul de a face business cu statul. Nu am nimic împotriva oamenilor bogaţi, eu mă ţin de doctrina liberală şi sunt în totalitate pentru iniţiativa economică individuală. Omul trebuie lăsat în pace să facă bani, să-şi îmbunătăţească bunăstarea familiei sale, să-l învăţăm pe el cum să facă aceşti bani. Dar atunci când vii în politică pentru a-ţi deschide firme care ar participa la licitaţie pentru gestionarea banului public, este absolut dezintegru şi sfidător în condiţiile Republicii Moldova, care este un stat sărac.”

Europa Liberă: Și cine îi taxează pe aceşti politicieni, dacă pentru ei se mai votează?

Ana Guțu: „Se mai votează, exact. Cetăţeanul probabil nu are suficient discernământ, fiindcă acces la informaţie nu poţi spune că nu are. Acces la informaţie are, avem televiziuni mai mult decât suficiente, chiar dacă ele sunt aservite din punct de vedere politic şi nu este un secret acest lucru. Pe mine, de exemplu, nu m-ar deranja legalizarea acestei aserviri politice, precum este în Statele Unite. De exemplu, incluzi canalul cutare sau cutare şi ştii foarte bine că acest canal este finanţat de politicianul cutare şi îţi faci o impresie şi o idee. La noi camuflarea acestui adevăr, de fapt, duce la proliferarea manipulării cetăţeanului şi atunci cetăţeanul deseori poate nu trage concluziile necesare, se simpatizează persoana eronată sau un discurs politic eronat, deseori extremist, anarhist, fiindcă aşa îi place, să strigăm „Jos unul”, Jos altul”, mai puţin ne gândim la implicare şi la soluţionarea problemelor.”

Europa Liberă: Observatorii constată că pe parcursul a mai mult de două decenii în Republica Moldova reformele bat pasul pe loc. Şi atunci când trebuie cu adevărat să se aplice reformele, imediat anumite curente politice revin la problema identitară – cine suntem, ce limbă vorbim – şi se perpetuă această problemă de-a lungul anilor. E păgubos acest lucru?

Ana Guțu: „Este neonest în raport cu cetăţeanul să-i deturnezi atenţia de la problemele esenţiale ale societăţii şi să o plasezi într-un alt câmp, de exemplu, câmpul identitar. Problema identitară şi problema lingvistică trebuie soluţionate. Fără soluţionarea acestei probleme, noi mereu vom da apă la moara politicienilor manipulatori, cei care vor nu ca să amăgească, dar să ademenească electoratul într-o altă zonă şi pentru a câştiga voturi uşoare, că acestea se numesc voturi facile, voturi care nu costă bani, pentru care nu plăteşti bani, dar electoratul îl iei cu fofârlica. Este adevărat, eu sunt una dintre cei care pledează pentru soluţionarea problemei identitare. Inclusiv politicienii trebuie să ştie să promoveze această idee. Nu o dată, când am făcut parte din partidele politice, atunci când se ajungea la un adevăr pe care trebuie să-l spui, deseori şeful de partid îmi astupa gura, spunea: „Nu, aceasta nu este popular, aceasta nu trebuie să spunem. Nu trebuie să zădărâm electoratul” ş.a.m.d. Deci, fiecare partid politic trebuie în primul rând să-şi spună poziţia, care este poziţia lui în problema identitară, să nu amăgească şi după aceea să zică: „Domnule, eu pledez, de exemplu, ca liberal, ca neoliberal, pledez pentru un stat minimalist. Să fie impozitul unic”. În Franţa socialiştii sunt la putere, dar pledează pentru introducerea impozitului unic. Este o măsură liberală foarte interesantă. Şi Republica Moldova tot este un stat care nu poate să-şi permită luxul să aibă un aparat funcţionăresc foarte umflat. Acum în Republica Moldova fiecare al treilea este funcţionar public. În Danemarca, Olanda fiecare al zecilea. Facem comparaţie. Ce înseamnă aceasta? Noi am construit instituţii ale statului care papă bugetul public, cetăţeanul care vrea să facă business şi îşi înfiinţează o întreprindere de antreprenoriat, de exemplu, şi îi vin câteva controale pe săptămână, cetăţeanul nu este lăsat să-şi dezvolte acest business. Cum este în Statele Unite? Ai fondat o întreprindere, primii cinci ani nu te vizitează nimeni, te lasă să te pui pe picioare, să hrăneşti familia şi să nu umbli cu mâna întinsă la stat. Noi de aceasta avem nevoie. În caz contrar, noi vom avea ceea ce avem astăzi – un stat asistenţial care, de fapt, impune actualii politicieni să aibă un discurs asistenţial. La noi toate partidele sunt comunist-socialiste, noi nu avem partide liberare, noi avem partide comunist-socialiste care zic: „Domnule, venim la putere, îţi dăm atâta pensie, îţi dăm atâta salariu”. Dar nimeni nu explică de unde să vină această pensie şi acest salariu.”

Europa Liberă: Sau în multe cazuri îi fac pe anumiţi cetăţeni să paraziteze, oferindu-le aceste ajutoare din partea statului.

Ana Guțu: „Absolut sunt de acord. Eu personal sunt împotriva acestui model asistenţial, fiindcă acum peste tot în Europa se vorbeşte despre imposibilitatea de a păstra aceste modele asistenţiale. A colapsat Portugalia, a colapsat Spania.”

Europa Liberă: Dar statul este capabil să-i ofere cetăţeanului undiţa şi nu peştele?

Ana Guțu: „Trebuie să poată să-i ofere undiţa şi nu peştele. În acest sens totul începe în şcoală. Elevul trebuie să înveţe nu să fie doar eminent la matematică şi la limba română, dar să aibă şi cursuri care să-l înveţe pentru deprinderi antreprenoriale, să aibă cum să se descurce în viaţă. La universităţi exact acelaşi lucru, cum să-şi fondeze o mică întreprindere şi să nu ceară de lucru de la stat, ceea ce avem astăzi, dar să creeze el locuri de muncă. Deci, persoana care trece prin universitate îşi face o teză de licenţă, un masterat, trebuie să fie în stare să-şi creeze o proprie întreprindere şi să dea ea de lucru, această persoană. Acesta este idealul unei societăţi liberale clasice, bazate pe economia de piaţă, într-un capitalism frumos, nu sălbatic, care poate fi construit şi în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Doamnă Guţu, de ce tot mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova nu se încumetă să vorbească despre viitorul Republicii Moldova? Sau dacă şi vorbesc, îl văd mai degrabă în culori gri?

Ana Guțu: „Republica Moldova în cei 20 şi ceva de ani de independenţă aşa şi a rămas, o zonă gri. Chiar dacă ne-am străduit, eu personal m-am străduit, am crezut în parcursul european, am făcut nişte sacrificii.”

Europa Liberă: Şi nu mai credeţi?

Ana Guțu: „Sincer am crezut, am contribuit, am trecut de Vilnius, am obţinut liberalizarea regimului de vize şi cred că pentru această perioadă şi această etapă este cea mai corectă ancorare, fiindcă noi ne-am ancorat în Uniunea Europeană de o anumită manieră şi Uniunea Europeană veghează asupra noastră. Am avea nevoie poate şi de un mecanism de control şi verificare, un MCV, aşa cum a existat în România, ca să punem pe picioare justiţia. Deci, ceea ce am făcut este corect, dar după toate câte s-au întâmplat, istoria cu miliardul, incapacitatea şi impotenţa totală a justiţiei de a-şi spune cuvântul, atunci când trebuie să-l spună a decepţionat într-atâta cetăţenii încât în prim-plan iese o altă opţiune şi o altă cale de parcurs, care pare a fi una salutabilă, adică şi salvatoare. Este vorba de unificarea Republicii Moldova cu România.”

Europa Liberă: Factorul geopolitic e pus în joc aici, pe acest teritoriu?

Ana Guțu: „Desigur că este pus în joc. Nu facem un secret că cetăţeanul Republicii Moldova este completamente descoperit, el nu beneficiază de un model de securitate personală, de securitate economică, securitate socială, noi suntem descoperiţi în tot ceea ce ţine de pregătirea armatei noastre, de exemplu, de a face faţă unei eventuale lovituri din partea inamicului care vine din Est, şi nu trebuie să ne ascundem după degete, e vorba de Rusia, care duce un război de agresiune acum în estul Ucrainei. Unde este garanţia că mâine nu ne pomenim cu tancurile şi cu Kalaşnikovul rusesc la Chişinău? Cetăţeanul este descoperit, din păcate, şi acesta este inclusiv regretul meu, cetăţeanul îşi dă seama despre aceasta, războiul în Ucraina este alături, dar cetăţeanul Republicii Moldova, nefiind implicat în acest război, crede că este departe şi îi mai dă credibilitate lui Putin. Aceasta este schizofrenia mentalităţilor noastre sociale, este un fenomen extraordinar de interesant, care este demn de cercetători în domeniul psihologiei sociale de masă. Dar revenind la această problemă, la elitele noastre, cred că ar trebui să acţioneze nu aşa cum îşi doreşte şi crede că este bine cetăţeanul, dar aşa cum cred elitele, fiindcă ele sunt mai pregătite, ele sunt obligate să fie mai pregătite şi să prevadă cu un pas, doi, trei, cinci, zece înainte dezvoltarea strategică şi economică, socială, ce este bine pentru Republica Moldova. Dar dacă aceste elite manifestă o incapabilitate totală, atunci înseamnă că Republica Moldova, din păcate, nu este stat. Noi avem funcţionari publici care sunt completamente aserviţi politic şi care nu acţionează în conformitate cu interesul public, dar aşteaptă schimbarea politică, să vadă cine vine la putere şi cum va acţiona. Aşa gândesc judecătorii, aşa gândesc procurorii, aşa gândesc funcţionarii din instituţiile publice, unde sunt angajate rudele politicienilor. La ce etapă noi am ajuns? Este strigător la cer şi este frustrant pentru noi toţi, fiindcă, din păcate, nu vedem un progres şi o perspectivă de dezvoltare durabilă şi de securitate aici, în Republica Moldova.”

Asculta AICI emisiunea  Valentinei Ursu ”La sfârșit de săptămână cu Radio Europa Liberă” din 29 mai 2015