cartea eseuri

A văzut lumina tiparului noua mea carte ”Eseuri traductologice”, un studiu bazat pe corpusul factologic francez, românesc.

….”Să încercăm să definim imaginile – stări de conştiinţă care constituie fondul imaginar de obedienţă filosofică în lirica lui Eminescu. Identificarea acestor imagini este strâns legată de ţesutul simbolic al textului romantic eminescian, o altă carcasă fundamentală care susţine imaginarul liric – erotic. Reperarea simbolurilor va uşura sarcina modestei noastre cercetării –  de a elabora o schemă – formulă de traducere a imaginarului la Eminescu. Vom profita de studiile deja existente şi să degajăm simbolurile poetice intertextuale eminesciene (Guţu A., Guţu I., 2003:17): marmura – simbolul răcelii, morţii; albul – simbolul purităţii, virginităţii; cântecul – simbolul beatitudinii, fericirii, uşurării; pădurea – simbolul singurătăţii, refugiului; zăpada – simbolul purităţii; teiul – simbolul dragostei, frumuseţii; lacul, izvorul – simbolurile fascinării, aşteptării dragostei; Lucifer – simbolul poetului geniu, inaccesibil oamenilor(Guţu, 2002: 136).”….

***

……”E dificil şi în acelaşi timp periculos să plasezi un semn de egalitate între limbă și cultură, căci fenomenele de instrumentalizare a limbilor au loc peste tot în lume. Și aceasta se întâmplă datorită mondializării și melanjului de culturi fără precedent: “Problema nu constă în faptul cărei limbi aparții, ci care cultură o deții, iar problematica pierderii  culturii fără abandon lingistic se manifestă peste tot în lumea occidentală. În special în  Europa, a cărei unificare se face nu în baza culturilor naționale împărtășite, ci în baza unei culturi comune globalizate ” /« La question n’est pas d’être de telle ou telle langue, mais de telle ou telle culture, et la problématique de la perte de la culture sans abandon linguistique se pose aujourd’hui un peu partout dans le monde occidental. C’est en particulier le cas de l’Europe, dont l’unification se fait non pas sur la base de cultures nationales partagées, mais sur celle d’une culture commune mondialisée » (Morel, 2008, p. 26)

Însă, în problematica circulaţiei valorilor culturale prin intermediul traducerii, este oportun de interpretat limba și cultura ca pe o monadă, în accepţiunea pe care o oferă B. Spinoza, ca pe o entitate în armonie desăvârşită cu ea însăși, pentru a facilita procesul de analiză științifică a fenomenului în discuţie. O viziune retrospectivă asupra istoriei civilizațiilor permite constatarea că traducerile în diferite epoci , în diferite colțuri ale lumii, au exercitat un rol nodal în transmiterea valorilor culturale, a științelor, a cunoaşterii în general. Am propus graful tetraedrului segmentat cu patru fațete, care, contemplat tridimensional, permite  utilizarea needulcorată a imaginarului istoric, stabilirea în mod convențional a tipologiei  priorităților ce derivă din logica evoluției geografice, economice, politice și sociale a diferitelor regiuni ale lumii: traducătorul(rii), societatea, limba/cultura sursă, limba/cultura țintă.”……

Eseuri traductologice, Ana Guțu, Chișinău, ULIM, 2015