Text: Marcel Toma. Foto: Manole Sava (GREEN MIND, Bucureşti), Natalia Mitereva

Citește aici interviul realizat de VIP magazin

20171004_171655 20171004_171628

Dle Preşedinte Băsescu, aveţi vreo idee de ce sunteţi atât de iubit de românii dintre Prut şi Nistru? Cârcotaşii ar spune că aici sunteţi mai iubit decât de către românii din România…

Eu nu am făcut politică pentru a fi iubit, ci pentru a face ce trebuie, iar când am făcut ce trebuia, nu toţi românii au fost de acord cu mine, ca decident. Dar, pentru că până şi politicienii sunt oameni, sigur că mă bucură simpatia celor care îmi aprobă deciziile.

Poate, pentru că mulţi moldoveni s-au trezit cu cetăţenia română (să nu fim răi ca să zicem „cu paşaportul”) exact pe timpul preşedinţiei Dvs? Iar primul lucru pe care îl vezi în viaţă, ştiţi că nu se uită uşor…

Eu am tratat cetăţenii Republicii Moldova ca pe cetăţeni români şi am făcut pentru ei ce am putut să fac. Am modificat Legea Cetăţeniei Române pentru a-i ajuta să-şi redobândească un paşaport românesc, pentru a-i ajuta să circule, să muncească şi să înveţe în Uniunea Europeană. Până la urmă, prin voinţa lui Stalin şi a lui Hitler, aceşti oameni, nepoţii şi strănepoţii lor şi-au pierdut cetăţenia română, paşaportul românesc fără voia lor. Eu aveam obligaţia morală să fac această reparaţie faţă de o mare nedreptate a istoriei. Nu putem trăi la nesfârşit după voinţa lui Stalin şi a lui Hitler, a lui Molotov şi a lui Ribbentrop.

Credeţi în sinceritatea celor care şi-au redobândit cetăţenia română? Că au făcut-o pentru că sunt români şi punctum, dar nu pentru a călători prin lume?

Ştiţi ceva? Eu nu am vrut să fac un instrument al recunoştinţei nici din acordarea cetăţeniei române, nici din creşterea numărului de burse pentru tineri de la 100 la 5000, nici din taberele de la munte şi de la mare din România, unde vara vin mii de copii din Republica Moldova. Am considerat doar că eu, ca preşedinte al României, am obligaţia să fac ceva pentru românii din stânga Prutului.

Cât de familiarizat sunteţi cu fenomenul politicii moldoveneşti? Prin ce V-a atras? Care a fost raţionamentul aderării Dvs. la PUN şi al acceptării postului de preşedinte de onoare? La ce Vă obligă asta?

Sunt destul de familiarizat cu viaţa politică din Republica Moldova. Știu și cât de toxici sunt Președintele Igor Dodon și Vlad Plahotniuc pentru viitorul țării și al cetățenilor Republicii Moldova. Ştiu şi faptul că domnul Mihai Ghimpu, cândva un politician unionist credibil, azi e doar o epavă politică complet decredibilizată. Mai știu și faptul că cetățenii români Maia Sandu și Andrei Năstase nu au curajul să-și asume unionismul și-și mint cetățenii cu perspectiva europeană a Republicii Moldova. Or, atât Maia Sandu, dar și Andrei Năstase, știu foarte bine că Uniunea Europeană nu se va mai extinde dincolo de Prut.

Şi, atunci, iniţiativa domnului ministru Anatol Şalaru şi a doamnei profesoare Ana Guţu de a crea Partidul Unităţii Naţionale (PUN), un partid unionist, mi-a apărut ca o şansă cu un obiectiv politic: reunificarea ţării, pentru care trebuie să lupt şi eu. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, eu sunt preşedinte al PMP, singurul partid românesc ce şi-a asumat prin statut şi program Unirea României cu Republica Moldova.