Limba și cultura franceză, istoria Franței au marcat profund cultura și civilizația europeană. Pentru mine limba franceză a constituit esența proiectiului meu profesional. Din 1984 am predat limba franceză în toarte varietățile ei – de la limba franceză predată în școală, la limba franceză predată în universități – aplicată în varii domenii până la doctrine filosofice ale limbii. Așa a fost să fie că mereu am învățat și m-am perfecționat, depășind limitele formării mele de care am avut parte în sistemul universitar sovietic. Limba franceză a constituit pentru mine un izvor nesecat de inspirație pedagogică și poetică, științifică și politică.

În 1989 am ratat concursul pentru postul de lector la Universitatea Agrară din Chișinău, fiind învinuită de naționalism. Era perioada emancipării naționale  între Prut și Nistru. Pledam deschis pentru limba română, și, ca să se răzbune, birocrații rusofili comuniști ”m-au pedepsit”, votând împotriva umilei mele candidaturi la postul de lector de limbă franceză. Aveam 27 de ani, eram doctorandă, urma să susțin teza de doctorat în scurt timp. Absolvisem cu  eminență universitatea, nu datorită calității sistemului de învățământ, ci imensei mele dragoste pentru civilizația franceză, pentru limba franceză, pentru latinitate – dragoste moștenită mai cu seamă de la tata, profesor de istorie și limbă română, îndrăgostit și el de limba franceză pe care o preda cu plăcere atunci când era solicitat.

După anul 1989 au venit și timpuri mai bune, am predat franceza aplicată la ASEM, până în 1995, când am fost invitată să lucrez la ULIM, o instituție privată, fondată în 1992, unde mi s-a oferit postul de decan al facultății de limbi străine.  Atunci nu credeam că mă voi reține pentru mult timp la ULIM. Sunt un spirit rebel, gândesc liber, și privilegiez inițiativa creatoare. Aceste calități sunt mai puțin apreciate, de obicei.  RM ieșea din totalitarism, căciulirea și complicitatea erau comportamentele magice care îți asigurau stabilitatea. Dar, la ULIM am găsit o atmosferă dinamică, rectorul de Andrei Galben reușise să coaguleze o echipă de entuziaști care au acceptat ”aventura” – edificarea unui model de învățământ superior în pas cu modernitate europeană și nord-americană. Am acceptat provocarea. Am dezvoltat facultatea, am inaugurat curricula novatoare în domeniul  formării traducătorilor și interpreților, m-am inspirat din experiența franceză. În 1997 ULIM a aderat la Agenția Universitară a Francofoniei, am fondat filiera francofonă în domeniul gestionării afacerilor. Grație activității mele ULIM a devenit vizibilă în plan internațional, ulterior am fost aleasă în bordul Agenției Universitare a Francofoniei, unde am reprezentat comunitatea universitară francofonă din Europa Centrală și de Est. ULIM a devenit instituție-gazdă pentru numeroase manifestări științifice, ateliere, proiecte francofone. Personalități precum Michelle Gendreau-Massaloux, Bernard Cerquiglini – foști rectori ai AUF, au devenit Doctori Honoris Causa ULIM. La fel Stephane Courtois – autorul Cărții negre a comunismului, Cicerone Rotaru – român-francez, academician al Academiei Franceze – au fost distinși cu titlul onorific Doctor Honoris Causa ULIM. Am gestionat proiecte internaționale, am elaborat și implementat sistemul de asigurare a calității care și azi funcționează la ULIM.

În 2013 ULIM a oferit sediu Antenei AUF la Chișinău, în regim de urgență. Am întreprins aceste diligențe, care au fost posibile grație spiritului deschis al rectorului ULIM Andrei Galben. 25 de ani Andrei Galben a condus corabia pe nume ULIM, care a înscris pagini frumoase în istoria învățământului superior din Republica Moldova. Din păcate la 16 decembrie Andrei Galben moare  subit din cauza unui atac de cord. Era unicul fondator al ULIM, și, prin moștenire, cum e ”primit” la moldoveni, instituția a trecut în proprietatea familiei sale, iar fiul său a devenit gestionar.

La 3 februarie, la doar câteva zile de la începutul semestrului, Ilian Galben m-a chemat la el și mi-a spus că trebuie să plec din funcția de prim-vicerector, deoarece există presiuni politice asupra lui personal, și că prezența mea la ULIM, ca unionistă, în funcție de conducere dăunează intereselor partidului democrat, de care el se teme.

Nu am mers în instanțe, nu merită acest individ și cei care îl consiliază mai mult decât o demisie din propria inițiativă. Sunt fiică de profesori, am demnitate, și nu doresc să mă iau la harță cu niște ticăloși, care acționează în stil banditesc.

Din acel moment am înțeles că tot ce înseamnă excelență, calitate și corectitudine la ULIM a murit odată cu rectorul Andrei Galben. Au urmat și alte demisii. Unele cu scenarii ca pe timpurile KGB-ului. Adresa mea de e-mail mi-a fost blocată la indicația proprietarului ULIM în aceeași zi când mi-am strâns cele 500 kg de cărți și am plecat. A fost încălcată flagrant legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal. Îmi  venea greu să cred că în RM mai e posibil un astfel de comportament într-o instituție academică.

22 de ani de serviciu impecabil într-o universitate care se dorea model, s-au risipit ca un castel de nisip. M-a durut mai ales tăcerea colegilor mei. Mulți din ei, mai tineri, mai cu experiență – au fost promovați de mine personal în funcții de conducere la ULIM. Ei nici măcar n-au catadichisit să încerce să îmi ia apărarea, să amintească de faptul că orice cuvânt din doctrină pedagogică la ULIM conține investiția mea intelectuală.  Au demisionat odată cu mine unul din doctoranzii mei și profesorul meu de latină din anii studenției. Persoane cu verticalitate.  Desigur, oamenii depind de salariile la locul de muncă, desigur, fiecare e cu destinul și opțiunile sale. Dar, îi întreb pe foștii colegi – cum e dragi intelectuali să stați cu capul plecat pe care sabia nu-l taie? Vă zic eu – dacă stați cu capul plecat – înseamnă că nici numele de intelectual ni vi-l meritați. Dacă nu puteți să înfruntați minciuna, corupția și persecuțiile – instituția în care ați rămas nu se mai poate numi universitate. Concluzie – orice investiție internă în învățământul privat din Republica Moldova este lovită de morbul prăbușirii odată cu schimbarea proprietarului. În SUA nicio universitate privată nu colapsează, deoarece există un bord responsabil care decide destinul instituției. Cazul ULIM este unul emblematic și trebuie să servească drept lecție moralizatoare.

Acum vă aduc la cunoștință că am fondat în conformitate cu legislația RM Institutul Superior de Studii Franceze – o instituție privată non-profit, care va servi drept o platformă educațională și culturală de promovare a limbii și culturii franceze, a limbii și culturii române, a latinității în general, a cunoașterii europene aplicate în toate domeniile societății pentru a-i asigura dezvoltarea durabilă. Mi-am propus să contribui prin proiecte, expertiză, consultanță, formări inițiale și continue,  la salvgardarea a tot ce se mai poate salva și de dezvolta în Republica Moldova, și în primul rând, resursele sale umane. Tinerii pleacă, mulți din ei nu-și mai leagă viitorul de RM. Este foarte trist. În același timp, chiar dacă nimeni nu-i profet în țara sa, având experiența academică și științifică, dar și politică – nu pot sta și contempla indiferent derapajele societale. Pentru aceasta suntem noi, intelectualii, mai ales cei care au pătimit din cauza persecuțiilor pentru viziuni și idei.

La 27 de ani am ratat concursul la postul de lector la Universitatea Agrară fiind învinuită de”naționalism” (așa numeau pe atunci comuniștii lupta pentru limba română), la 55 de ani am pierdut locul de muncă fiind învinuită de unionism. Nimic nou sub soare – libertatea gândirii și de exprimare are un preț.

Mi-a scris recent un coleg din Franța – trebuie să știm să întoarcem pagina, chiar dacă cei din jur răsfoiesc cartea anapoda.

Eu am întors pagina.

***

L’Institut Supérieur d’Études Françaises est un établissement culturel-éducatif à but non-lucratif fondé en  2018 par Madame Ana GUTU, docteur ès-lettres, professeur des universités, qui a pour but la mise en place des projets éducationnels et culturels en République de Moldavie, mettant en valeur la langue et la culture française, la francophonie, le savoir-faire français, dans tous les domaines de la société: éducation, culture, administration centrale et locale, médecine, ingénierie, nouvelles technologies, enseignement supérieur, politiques linguistiques, état de droit, droits de l’homme, démocratie, valeurs européennes (tolérance, égalité des genres, liberté d’expression, pluripartisme). ISEF a aussi pour mission la sauvegarde et la promotion de la langue et de la culture roumaine, de la latinité en général dans la région de l’Europe Centrale et Orientale.

www.isefmd.org

LOGO ISEF