OBSESIE PENTRU UNIRE

Lăsaţi-mă să cred

Că mâine e Unirea

Şi nu o să mai pierd

A Patriei iubire.

Lăsaţi-mă să plec

Hoinar prin munţi, departe,

Să-ajung la mare, hăt,

Dar fără paşapoarte.

Lăsaţi-mă să zbor

La Putna, la Crişana,

Ca nu cumva să mor

Fără să-mi mai văd MAMA.

Lăsaţi-mă să ştiu,

Că Prutul nu sugrumă,

Iar vamele-n târziu

S-au prăbuşit în humă.

Lăsaţi-mă să cânt

„Deşteaptă-te, Române,”

Să am un singur gând:

Unirea va fi mâine.

Lăsaţi-mă să strig

Cu jale şi durere,

Că e pustiu şi frig

Fără a Unirii vrere.

Lăsaţi-mă să sper

Că mâine e Unirea.

Un singur sprijin cer –

A Domnului iubire.

Şi iată-l, în sfârşit,

Al Libertăţii soare!

Români, ne-am regăsit

În România Mare!

Ana GUŢU

Le mur

Van Gogh

Femeia musulmana

Antithese

Nostalgie

Paris