NECESITATEA  REFORMĂRII   SISTEMULUI  EDUCAŢIONAL  ÎN  REPUBLICA  MOLDOVA

Educaţia este domeniul principal în care o ţară civilizată investeşte pentru a asigura dezvoltarea durabilă a societăţii în baza transferul de cunoştinţe. Politicile educaţionale corecte promovate de stat asigură progresul tehnico-ştiinţific în toate sferele socio-economice. Din păcate în Republicii Moldova după 8 ani de guvernare comunistă domeniul educaţiei  a fost lăsat de izbelişte şi traversează o profundă criză sistemică.

Finanţarea sistemului educaţiei este insuficientă, fapt care a cauzat criza profundă în domeniu, acutizată de lipsa totală a cadrelor didactice pentru predarea anumitor discipline, scăderea calităţii prestaţiei cadrelor didactice tinere la sate din cauza fluctuaţiei lor excesive, diminuarea prestigiului profesiei de pedagog.

Vom constata existenţa carenţelor grave în baza legislativă. Codul învăţământului adoptat în luna decembrie 2008 de parlamentul de legislatura a 16 nu a fost promulgat, documentul în cauză conţinând numeroase lacune din punct de vedere al literei şi spiritului legii. Actualmente RM nu este la zi cu legislaţia în domeniul educaţiei, respectivul fiind reglementat de legea învăţământului din 1995 şi multiple acte normative care deseori se contrazic.

Nivelul preuniversitar al sistemului educaţional denotă probleme serioase în ceea ce priveşte conţinuturile curriculare, structura ariilor disciplinare, organizarea sesiunilor de bacalaureat. Experimentarea continuă a metodologiilor de examinare şi evaluare la examenele de bac, cauzate de schimbarea frecventă a miniştrilor educaţiei, a degenerat în eşecuri totale pe parcursul anilor. Lipsa transparenţei în promovarea metodologiei de organizare a sesiunilor de bacalaureat (prezentarea acestei metodologii la început de an şcolar, editarea modelelor de teste), cât şi insuficienţa acestor metodologii (existenţa doar a probelor scrise, evaluarea lucrărilor de către profesori străini, deseori nepregătiţi pentru algoritmul de evaluare etc) au făcut ca sesiunile de  bacalaureat să devină un adevărat bilet de loterie. În urma acestei loterii elevii cu note slabe pe parcursul anilor devin marii câştigători, iar  cei cu note onorabile riscă să nu acceadă în universităţi la locurile bugetare din motivul ratării concursului de admitere.

Reforma în învăţământul universitar prilejuită de aderarea RM la Procesul Bologna a fost compromisă prin abordarea ei tendenţioasă şi superficială. Actualmente în sistemul universitar instituţional nu se respectă autonomia universitară şi libertatea academică în ceea ce priveşte domeniul cercetării, studiilor de doctorat, reglementate excesiv de organisme terţe. Este încălcată autonomia universitară în promovarea politicilor de admitere la studii a tinerilor din RM.

Dincolo de discordanţele  politice, care sunt problemă de moment a incompatibilităţile  doctrinare şi ideologice, omenirea actualmente este preocupată de asigurarea dezvoltării durabile pe toate continentele şi salvgardarea planetei pentru generaţiile viitoare.

În condiţiile noilor provocări ale mileniului care sunt, în primul rând,  încălzirea globală, securitatea alimentară a populaţiei planetei, combaterea maladiilor incurabile şi a celor ce  provoacă pandemii, statele moderne îşi concertează eforturile întru soluţionarea acestor probleme prin susţinerea educaţiei şi cercetării –  piloni ai difuzării cunoaşterii, în baza căreia poate fi edificată o societate civilizată, democratică, generatoare de idei, tehnologii şi soluţii pentru viitor. Magna Carta Universitatum, adevărată constituţie a universităţilor, semnată până în prezent de circa 700 universităţi din întreaga lume, inclusiv de cele din RM, precizează că universitatea  este instituţia care îmbină două activităţi esenţiale – învăţământ şi cercetare.

În acest sens universităţilor le revine misiunea deloc uşoara de a forma şi pregăti tânăra generaţie în condiţiile emergenţei noilor tehnologii de informare şi comunicare, pentru noi realităţi, mult mai complicate şi complexe decât cele din secolul trecut. Învinuite de lipsa de performanţe, de diminuarea calităţii procesului de predare-învăţare, universităţile europene se confrunta cu descreşterea constantă a finanţărilor din partea bugetelor statale, cu dilema de a alege între păstrarea tradiţiilor umaniste seculare în spiritul primelor universităţi din Salamanca, Bologna,  Paris Sorbona şi necesitatea de a comercializa cunoaşterea pentru a supravieţui crizelor şi intemperiilor post-industrialismului.

Mobilizarea comunităţii universitare mondiale în general şi a celei europene în special a găsit expresia salutara în fenomenul Procesului Bologna, proiect promiţător, la care şi Republica Moldova a devenit parte în 2005, odată cu semnarea actului de aderare  la Bergen, Norvegia. Toate declaraţiile reuniunilor miniştrilor europeni ai educaţiei, începând cu cea de la Bologna, Praga, Berlin, Bergen, Londra şi mai recent Louvain la Neuve, au fost o manifestare a voinţei universitarilor de a crea către anul 2010 Spaţiul European al Învăţământului Superior.  În acest context ţin să amintesc că eforturile universitarilor din RM au fost şi sunt cu adevărat lăudabile. Reforma Bologna în RM a fost promovată în special prin aportul dezinteresat şi devotat al managerilor universitari, care şi-au asumat calitatea de experţi şi promotori ai reformei, fără remunerare şi cheltuieli suplimentare din bugetul statului. Astfel, până în prezent în regim de urgenţă maximă s-a reuşit să fie schimbate planurile de studii, să fie reformată curricula  universitară, sa fie elaborat şi deja pus în aplicare suplimentul la diplomă de tip european, sa fie structurate sistemele de management al calităţii proceselor universitare. Multe din aceste realizări au fost posibile graţie finanţărilor europene prin intermediul proiectelor Tempus-Tacis, prin susţinerea mobilităţilor academice, asistate financiar de ambasadele acreditate la Chişinău, organismele diplomatice culturale precum Alianţa Franceză, Agenţia Universitară a Francofoniei, Centrul DAAD şi altele.

Din păcate, deja al patrulea an în RM guvernul comunist a  elaborat aşa zisul plan de admitere în instituţiile de învăţământ superior, care se motivează prin  excesul cadrelor cu studii universitare superioare şi creşterea ratei şomajului în rândul specialiştilor jurişti, economişti, ş.a. Acest raport de proporţionalitate directă dintre rata şomajului şi numărul de specialişti cu studii universitare este unul eronat. O societate e cu atât mai prosperă, cu cât mai luminaţi şi cărturari sunt oamenii ei. Problema inserţiei în câmpul muncii nu poate fi examinată doar din perspectiva strictelor necesităţi ale statului RM, care are posibilităţi economice limitate, ci din perspectiva regională şi mai larg, europeana. Articolul 35 al Constituţiei RM stipulează dreptul nestingherit al cetăţenilor la studii de orice nivel. În acelaşi articol este consfinţită autonomia instituţiilor de învăţământ din RM. Iar aceasta autonomie, amintim, înseamnă libertate academică şi responsabilitate asumată pentru calitatea educaţiei, conform şi rezoluţiei APCE No 1761 din 1999 cu privire la Autonomia universitară şi libertatea academică. Autonomia universitară presupune şi libertatea în elaborarea politicii educaţionale a instituţiei,  a celei de admitere a candidaţilor la studii. Or, accesul la studiile superioare este o prioritate nu doar a ţărilor semnatare ale Procesului Bologna, ci şi a altor ţări, care tind să implementeze arhitectura celor 3 cicluri universitare şi alte priorităţi formulate în documentele europene reglatoare.

Din aceasta perspectivă, planul de admitere în instituţiile de învăţământ superior din RM contravine esenţei însăşi a politicilor educaţionale moderne din întreaga lume: încalcă autonomia universitară în ceea ce priveşte politicile de admitere la studii, limitează accesul la studii universitare a cetăţenilor străini (80 locuri rezervate pentru cetăţenii străini în toate instituţiile universitare din RM în anul 2009-2010), obstrucţionează accesul la studii universitare a cetăţenilor RM a tinerilor şi celor de vârsta mai înaintată, care vor să-şi reprofileze calificările în conformitate cu principiul Bologna long life learning, direcţionează tinerii din RM către instituţiile de învăţământ superior din regiune, practic alungându-i din republică în condiţiile vidului demografic pronunţat, ce se datorează exodului populaţiei şi sporului negativ al natalităţii.

RM are nevoie de filosofi şi oameni cărturari, poate  mai mult ca niciodată.  A trecut epoca laudativă ce miza pe esenţa agricolă a acestui stat. A venit era transferului de tehnologii şi cunoştinţe. Depinde de noi cum asigurăm un viitor prosper pentru generaţiile in creştere.

Paşii imediaţi care trebuie întreprinşi în domeniul educaţiei odată cu instalarea unui guvern democratic sunt următorii:

  • Elaborarea şi adoptarea (după consultări cu toţi factorii de decizie din nivelele sistemului educaţional şi discuţii publice în mass-media) unui nou Cod al educaţiei care va fi constituit din cel puţin 3 legi: Legea învăţământului preuniversitar, Legea învăţământului superior, Legea despre statutul cadrului didactic.
  • Descentralizarea managementului resurselor financiare şi umane în instituţiile de învăţământ preuniversitar.
  • Redefinirea statutului şcolilor profesionale şi a instituţiilor de învăţământ mediu de specialitate prin transformarea acestora în licee profesionale cu posibilitatea susţinerii bacalaureatului.
  • Diversificarea specializărilor în licee ţinând cont de experienţa ţărilor europene.
  • Demararea unei noi etape în reforma curriculară preuniversitară în scopul decongestionării curriculei prin introducerea modulelor de discipline opţionale şi antrenarea părinţilor elevilor în procesul de luare a deciziilor ce ţin de parcursul educaţional al copiilor.
  • Asigurarea finanţării adecvate a sistemului educaţional cu 10% din PIB în scopul ameliorării bazei tehnico-materiale (informatizarea şi internetizarea imediată a  instituţiilor de învăţământ) şi salarizării  corecte a cadrelor didactice.
  • Micşorarea sarcinii didactice a profesorilor atât din instituţiile preuniversitare, cât şi din cele universitare.
  • Asigurarea unei autonomii reale a instituţiilor de învăţământ superior inclusiv în politicile de admitere a cetăţenilor RM şi celor străini  la programele de studii la cele 3 cicluri universitare: licenţă, masterat şi doctorat, ministerului educaţiei şi cercetării revenindu-i rolul de monitorizare a proceselor universitare şi nu de gestionare autoritară a acestora.
  • Reformarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei prin delegarea competenţelor de cercetare şi studii doctorale instituţiilor de învăţământ superior şi ajustarea modelului republican la modelele academiilor de ştiinţe europene.
  • Desfiinţarea Consiliului Naţional de Acreditare Academică şi crearea Agenţiei de Evaluare a Cercetării şi Învăţământului Superior conform prevederilor declaraţiilor miniştrilor europeni ai educaţiei de la Bergen, Londra, Louvain-La-Neuve.
  • Armonizarea legislaţiei ce ţine de nomenclatorul specialităţilor în domeniile de formare profesională, acesta fiind propus prin decizia  ministerului educaţiei şi cercetării, şi aprobat prin hotărâre de parlament (procedură greoaie şi inflexibilă).

Toate aceste schimbări vor contribui la reformarea întregului sistem educaţional din Republica Moldova şi vor asigura funcţionalitatea şi viabilitatea acestuia.

Ana GUŢU

Deputat în Parlamentul RM de legislatura a XVIII

Doctor, profesor universitar

Publicat In: Finconsultant, revistă lunară ştiinţifico-consultativă în management.N010, 2009, www.finconsult.md, pp.30-36, în română, engleză şi rusă.