MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR DIN SUEDIA

Între 16 şi 20 octombrie delegaţiile reprezentative ale cinci universităţi din Moldova – ULIM, USM, Academia de Poliţie, Universitatea din Bălţi, Universitatea din Cahul – s-au deplasat în Suedia în cadrul unui proiect Tempus-Tacis SCM pe problemele de management al calităţii în învăţământul superior. Sesiunile s-au desfăşurat la Växjö şi Stockholm, sesiuni în cadrul cărora toţi participanţii la seminare au avut ocazia să ia cunoştinţă de sistemul învăţământului superior suedez şi de provocările Procesului de la Bologna, cărora universităţile trebuie să facă faţă. Universităţile suedeze, 39 la număr, de fapt, au avut şi până la iniţierea Procesului de la Bologna reputaţia unor instituţii cu un învăţământ superior de calitate.
Reuniunea a fost organizată şi pregătită de Domnul Mosad Zineldin, doctor în economie, profesor la Växjö University, care este instituţia gestionară de fonduri în proiectul SCM. În calitate de instituţie coordonatoare a priectului, Universitatea Liberă Intetnaţională din Moldova a participat activ la organizarea deplasării delegaţiei din Moldova şi a contribuit simţitor la elaborarea documentaţiei necesare.
Suedia este una din ţările cele mai active în elaborarea şi promovarea documentelor reglatoare ale tuturor întrunirilor miniştrilor educaţiei europeni, inclusiv a celei de la Bergen, Norvegia, din mai 2005, când a fot adoptat Standardele Ghidului pentru asigurarea calităţii în învîţământul superior european. Din 2003 Suedia a trecut la învăţământul de trei cicluri universitare, bachelor (licenţa în terminologia romanică), master şi doctorat. Ciclul masterat este privit ca ceva calitativ nou, ciclu care ar oferi studii de calitate, capabile să asigure inserţia absolvenţilor pe piaţa muncii. În învăţământul universitar suedez nu există masterat de două tipuri – academic şi profesional. Procesul de la Bologna este văzut ca un fenomen ce se bazează pe trei dimensiuni fundamentale: politică (deoarece iniţiativa la origine a aparţinut miniştrilor educaţiei din Franţa, Italia, Germania şi Marea Britanie), educaţie, studenţi. Experţii suedezi în domeniul Procesului de la Bologna califică drept un succes incontestabil această reformă paneuropeană în sistemul învăţământului superior. Universităţile suedeze beneficiază de un grad înalt de autonomie şi libertate acacdemică, ele sunt completamente finanţate din bugetul statului, repartiţia banilor alocaţi este efectuată de universitate (de exemplu, Universitatea din Växjö primeşte anual 4,7 mln Euro pentru procesul educaţional şi 1,5 mln Euro pentru cercetare). Finanţarea se face în bază de contract cu statul, reînnoit în fiecare an. Principiul de bază pentru re-încheierea contractului dintre universităţi şi stat este accesibilitatea în masă la studii; internaţionalizarea studiilor universitare; iniţierea programelor de co-diplomare. Deschiderea noilor programe de studii universitare (noi specialităţi) se efectuează la iniţiativa universităţii fără a cere permisiunea Ministerului Educaţiei (organism politic) sau a Agenţiei Naţionale pentru Învăţământ Superior (instituţie non-politică). Rectorul universităţii este numit de guvern pe termen de 3 ani. Universitatea este condusă de un Consiliu format din universitari şi membri externi, aceştia fiind politicieni sau reprezentanţi ai societăţii civile. Clădirile universităţilor sunt proprietate a statului, este le sunt arendate cu titlu gratuit.
Vorbind despre evaluarea calităţii, tema proiectului SCM Tempus-Tacis, trebuie să constatăm faptul că în Suedia calitatea constituie, în primul rând o cultură societală, care le este inculcată elevilor din ciclul preuniversitar cel mai precoce – începând chiar din clasele primare. Evaluarea calităţii studiilor universitare se face pe plan intern şi extern, realitate proprie şi instituţiilor similare din Republica Moldova şi din alte ţări euroepene. Este important să remarcăm faptul că evaluarea internă se bazează pe un dialog constant între corpul profesoral, administraţie şi studenţi. Dialogismul este principiul fundamental în stabilirea comunicării eficiente şi modelarea proceselor educaţionale universitare. Acest dialogism este realizat sub formă de sondaje anonime de evaluare a curriculei, rapoarte de autoevaluare (principiul subsidiarităţii) etc. Consultarea permanentă a studenţilor în probleme de apreciere a disciplinelor curriculare are loc în baza modelelor computerizate.
Acreditarea constituie o formă a evaluării externe şi este efectuată de Agenţia Naţională pentru Învăţământ Superior, instituţie independentă faţă de Ministerul Educaţiei, care este un organism politic, după cum am menţionat mai sus. O particularitate a culturii calităţii societale suedeze decurge din modelul social instaurat în Suedia, în baza unor taxe şi impozite foarte înalte (în mediu 30% din slariu), anume graţie acestei realităţi evaluarea externă a universităţilor este gratuită pentru ele. În Republica Moldova universităţile sunt nevoite să achite pentru acreditarea unei specialităţi o sumă de 12 mii lei, ceea ce, în opinia noastră, pentru bugetul universitar este foarte costisitor. Agenţia suedeză pentru Învăţământul superior cuprinde mai multe departamente: informaţional, juridic, de evaluare, de nostrificare a programelor străine Departamentul de evaluare are 36 de funcţionari, restul experţilor pentru comisiile de evaluare/acreditare sunt cooptaţi din exterior. Experţii sunt personalităţi distinse din domeniu, mulţi din ei fiind invitaţi din alte ţări (circa 60% din experţii cooptaţi – din Finlanda, Danemarca, Norvegia). Periodicitatea evaluării externe a universităţilor în Suedia este odată la 6 ani. Durata evaluării unui program de studii constituie 18 luni. Principiul de bază al evaluării externe constă în acordarea universităţilor a unei reale asistenţe în desfăşurarea activităţilor educaţionale. Criteriile de evaluare externă sunt diverse, printre cele mai importante, care sunt familiare şi comunităţii universitare din RM, se numără: procentajul de doctori cerut la evaluare/acreditare în universităţi care este de 100%; transparenţa informaţiei pentru studenţi; rolul determinant al studentului în procesul de evaluare (de exmeplu, studenţii sunt membri plenipotenţiari ai comisiilor de evaluare, având acelaşi salariu, aceleaşi responsabilităţi ca şi experţii-profesori). Pentru evaluarea programelor şi subiectelor de studii în viitorul apropiat este posibilă introducerea următorului principiu (deja existent în Norvegia): dacă universitatea nu are un sistem propriu de gestionare a calităţii – nu i se va permite să deschidă noi programe de studii (specialităţi). Vorbind despre metodologia de evaluare pe care o utilizează experţii Agenţiei Naţionale pentru Învăţământul superior, aceasta se bazează pe un dialog constant cu universitatea în proces de acreditare. Se iniţiază o navetă a documentaţiei între universitari şi experţii comisiilor de evaluare externă. Evaluarea se face şi în mod fizic, adică prin asistenţa la cursuri, examinarea bazei tehnico-materiale a universităţii şi alte proceduri. Un element interesant al procedurii de evaluare este lipsa principiului scorului matematic, adică, nu există punctaj care se alocă pentru poziţiile evaluate. Dacă ar fi să comparăm această experienţă cu modalităţile de acreditare a specialităţilor în RM, vom constata că scorul matematic este principiul definitor în procesul de acreditare a specialităţilor universitare şi a specialităţilor ştiinţifice în universităţile din RM. Probabil, ar fi cazul să se pună la îndoială pertinenţa criteriului scorului matematic la evaluarea calităţii proceselor educaţionale. În cazul când comisiile de evaluare ajung la concluzii negative referitor la calitatea studiilor în cadrul unor specialităţi sau discipline – universitatea primeşte un an răgaz pentru a lichida neajunsurile. Dacă după un an nu sunt lichidate aceste neajunsuri – comisiile de evaluare externă şi universitatea discută împreună asupra sancţiunilor care urmează a fi aplicate universităţii. Desigur, există şi cazuri de închidere a specialităţilor din motivul ineficienţei lor. Comisiile de evaluare externă efectuează mai multe tipuri de evaluări: evaluări pe universităţi – specialităţi (câte 450 de evaluări pe an); evaluări tematice – de exemplu, internaţionalizarea, cooperarea cu piaţa muncii, gender, sistemul asistenţei şi suportului pentru studenţi. În baza evaluărilor tematice se face raiting-ul universităţilor şi se decide premierea lor.
Acreditarea ştiinţifică. În Suedia nu există academie de ştiinţe. Toată cercetarea este concentrată în universităţi. Universităţile sunt acelea care eliberează diplome de doctor (actualmente în Suedia există un singur grad ştiinţific la doctorat după ce a existat sistemul de două trepte la doctorat). Evaluarea cercetărilor (în terminologia noastră – acreditarea ştiinţifică) se efectuează în baza rapoartelor financiare prezentate de instituţiile de învăţământ superior finanţatorilor cercetării (în calitate de finanţatori ai cercetărilor pot apărea statul, marile companii industriale etc). În universităţile suedeze nu există acreditare ştiinţifică a profesorilor universitari, nu există concursuri periodice pentru ocuparea posturilor didactico-ştiinţifice.
Växjö University. Primele două zile ale seminarului Tempus au fost organizate la Universitatea din Växjö, orăşel situat în sudul Suediei. Numărul de studenţi în această universitate se ridică la 14 000. Universitatea a fost fondată în anii 60 ai sec.XX. Lista disciplinelor de studii insumează 1200 subiecte curriculare. La Universitatea Växjö lucrează 60 profesori titulari. 600 studenţi străini din 20 ţări îşi fac studiile la Växjö University, iar 350 studenţi din Växjö University sunt plecaţi la studii peste hotare. Provocările legate de Procesul de la Bologna, invocate de administraţia universităţii, reprezentanţii căreia au participat cu prezentări la seminarele Tempus, sunt următoarele: cum să impulsioneze mobilitatea studenţilor suedezi spre alte ţări (deoarece în virtutea calităţii bune a vieţii şi studiilor universitare, studenţii suedezi nu vor să plece din ţară pentru a studia peste hotare); cum să reorienteze metodele de predare spre aspectul aplicativ-profesional (pentru a asigura inserţia în câmpul muncii a absolvenţilor ciclului I); cum să re-definească studiile de master (riscul de a avea prea multe masterate, definirea conţinutului curricular etc).
Toate aceste probleme au fost în vizorul participanţilor la seminarul de perfecţionare din Suedia, delegaţiile universitarilor din Moldova acumulând o experienţă bogată în ceea ce priveşte perfecţionarea sistemeleor de management al calităţii din instituţiile de învăţământ superior din Moldova. Următoarea reuniune Tempus va avea loc în Franţa, Nisa, la Universitatea Sophia Antipolis, partenerul universităţilor din Moldova în Proiectul Tempus-Tacis. Durata proiectului este de un an de zile, bugetul acestuia fiind de 142 000 de Euro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.