CODUL EDUCAȚIEI NU VA FI ADOPTAT

education

Animozitățile  în jurul proiectului Codului educației sunt atât de mari, încât devine foarte clară neadoptarea acestuia, ba mai mult, buclucașul proiect nu va fi adoptat nici în următoarea legislatură. De ce? Fiindcă în RM politicul prevalează asupra rațiunii educaționale, care rațiune ar trebui să fie în afara oricărei ambiții electorale. Miopia dividendelor politice este atât de acapărătoare, încât nu mai contează nicio expertiză, nicio experiență europeană – nimic!

Istoria proiectului Codului educației părea să fi fost definitivată în 2010:  64 de autori și experți au lucrat la el, proiectul a fost lansat cu mult fast în martie 2010 în prezența ministrului educației și premierului de atunci, aveam impresia că acest cod va fi adoptat până la anticipate! Pe atunci (toți) liderii, politicienii versați din RM – spuneau într-un glas că nu trebuie adoptat Codul educației, căci vizează reforme, iar partidele vor pierde electorat…După alegeri se pare că a fost suficient timp pentru discutarea și aprobarea Codului educației…Se pare! Varianta aproape finală a proiectului Codului educației se pricopsise cu avizele tuturor ministerelor, experților internaționali etc. Survine rocada în fruntea  ministerului educației în 2012. Lucrul asupra proiectului Codului a revenit la punctul zero – totul a pornit din nou – alți autori, alți experți, alte avize… Din toamna lui 2013  deja rectorii s-au opus textului proiectului – motive: ei doresc păstrarea habilitatului, excluderea consiliului de dezvoltare strategică (cel care va  gestion  resursele instituțiilor de învățământ publice) și, de preferință, rectorii instituțiilor publice și-ar dori mandat nelimitat la conducerea instituțiilor (pe viață, de fapt, așa cum este astăzi în RM).

În cadrul tuturor dezbaterilor publice pe interiorul comisiei parlamentare de profil sau în alt format,  s-a manifestat și așa zisa Academie de Științe în persoana pseudoliderilor săi eternizați în fruntea AȘM, care academie și-a arogat  cu o nesimțire crasă de ani de zile rolul de minister al cercetării, cheltuind banii publici fără minimă responsabilitate. AȘM a pornit din 2010 o campanie acerbă împotriva proiectului Codului educației, plătind în acest scop jurnaliști, redacții de ziare,  din aceiași bani publiciLa tot acest haos de ”dezbateri” și ”negocieri” pe marginea proiectului Codului educației, în ultimul timp se mai adaugă și pretențiile lingvistice ale unor corifei din politicul autohton. Iată aici am ajuns în careu, de unde nu mai e nicio ieșire! Nu va fi adoptat niciodată acest proiect al Codului educației, deoarece nu va întruni 51 de voturi nici în parlamentul actual, nici în viitorul parlament. Mereu vor exista politicieni pretinși experimentați, dar de fapt naivi, care în goana după voturi, vor spune alegătorului mai puțin avizat ceea ce vrea acel alegător să audă (inclusiv, și mai ales minciuni). Dincolo de faptul că e o rușine, este inimaginabil ca în Republica Moldova, să se ajungă să scrii într-o lege a învățământului că disciplina de studii ”limba română” se numește  ”limba moldovenească” sau ”limba de stat”! Ar fi culmea absurdului! De 23 de ani disciplina școlară se numește ”limba română”! Autorii codului și legiuitorii ar fi tratați drept imbecili! Ar râde școlarii din clasele primare (unii din ei cred că așa și fac, auzind bâlbele politicienilor ”maturi”). Unde mai pui că și limba rusă în loc să fie plasată la capitolul ”limbi străine/moderne”, să fie egalată cu alte limbi moderne, studiate LA ALEGERE,  iarăși, prin gura acelorași politicieni, este impusă în calitate de disciplină obligatorie! Într-un stat unde limba rusă este PESTE TOT, unde limba rusă își exercită puterea coercitivă de-a lungul secolelor! Într-un stat unde  limba rusă  îți este injectată în creer volens-nolens, în virtutea mediului lingvistic rusesc mai mult decât favorabil! Omniprezent! Strivitor! Publicitate, canale TV, canale radio, reviste…

Iată de ce proiectul Codului educației NU va fi adoptat. Regret eforturile a trei miniștri ai educației – Leonid Bujor, Mihai Șleahtițchi, Maia Sandu – intențiile dumnealor au fost nobile, au existat trei versiuni de cod (tot o manieră locală de a vedea lucrurile și de a face abstracție de continuitate). Mă întreb, dacă interminabilele discuții pe marginea proiectului codului au avut un sens – fiecare grup de lobiști au încercat să obțină formulări în textul proiectului, care le-ar conveni personal unor oameni sau grup de oameni concreți. Astfel, au fost privilegiate colegiile și ignorate școlile profesionale, din textul proiectului dispărând entitatea ”liceu profesional”; vor rămâne în vigoare mandatele interminabile ale directorilor de școli, în mare majoritate, clientelari politici, chiar dacă vor fi evaluate ”performanțele”  manageriale ale acestora (noi știm cum se evaluaeză calitatea în RM).

Am doar o singură întrebare: de ce profesorii din RM, asociațiile educaționale, sindicatele, tac mâlc și nu se pronunță în favoarea adoptării cât mai grabnice a Codului educației? Poate ei nu-și doresc acest Cod? Se vede treabă  că vom mai activa în baza legii învățământului din 1995 încă vreo 10 ani, până  va apărea voința politică și reala necesitate de a aduce Europa în sistemul educațional din RM…Până atunci, trăiască stagnarea și incertitudinea, cadru existențial al minunatei tranziții moldovenești, edenul corupției și mediocrității, inclusiv în  educație, cercetare și alte domenii conexe…