PATIMILE DIASPOREI

Inițiativa PD cu privire la introducerea sistemului de vot uninominal a dat start campaniei electorale pentru parlamentarele din 2018. Partidul unionist Dreapta s-a expus deja referitor la acest sistem, constatând că sistemul uninominal 100% așa cum este propus va duce la excluderea unioniștilor din viitorul parlament, ceia ce este foarte grav. Goana după votul diasporei a început. Brusc unii lideri politici și-au amintit de ea: cei de la guvernare le oferă ”generos” câteva mandate (maxim 3), cei din opoziție, înflăcărați de sprijinul masiv pe care l-au avut la prezidențiale, doresc să se asigure de același sprijin la parlamentare și se plimbă prin orașele europene în căutare de rezoluții revoluționare.  Doar că rezoluția offline-ului ”adoptă un vot” pentru mine, de exemplu, s-a dovedit a fi o adevărată decepție. Mai ales cele trei cerințe față de autoritățile oficiale ale statului Republica Moldova:

1. Îmbunătățirea legislației electorale, fără schimbarea sistemului electoral actual în cel majoritar, uninominal sau mixt, înainte de alegerile parlamentare din 2018;
2. Investigația de urgență a furtului miliardului;
3. Lupta reală cu corupția.

Dragă diasporă,

1. Cum rămâne cu dreptul dumneavoastră la vot, chiar în cadrul sistemului proporțional actual? Nu vă interesează nici votul prin corespondență, nici votul prin procură? Nu mai zic de cel prin internet.
2. Nu vă interesează deloc problema pericolului transnistrizării Republicii Moldova și sucombării în spațiul de influență rusesc?
3. Dar problema identitară? Tot nu vă interesează? Poate ați soluționat-o voi și noi nu știm? Mergeți cumva la biserica românească din preajmă? Sau vă căutați preoți ”moldoveni”, aidoma celor care au venit cu Dodon la Padova? Poate vă asociați la comunitățile românești din diaspora istorică la sărbătorile naționale? Sau le faceți pe—ale voastre – ”moldovenești”? În așa caz, cine sunteți voi, ”diaspora moldovenească”? Moldoveni cu pașapoarte românești cu drept de lucru în UE? Cum puteți avea pașapoarte românești și să nu puneți problema Unirii celor două state românești?! Să puneți problema de o manieră ultimativă! În fața oricărui politician care va solicita întrunire cu dumneavoastră! De atâția ani fiind prin Italii, Spanii și Grecii nu v-ați convins de un singur lucru: Republica Moldova nu are nicio șansă să supraviețuiască în calitate de stat independent?
4. Cum vedeți ”reînnoirea” casei politice în 2018? Prin schimbarea partidelor de la putere? Sunteți dispuși să mai așteptați vreo 50 de ani? Păi timp de 25 de ani asta s-a întâmplat în RM – s-au tot perindat la guvernare diferite partide, unele mai comuniste decât altele. S-a reușit printr-un miracol asocierea RM la UE. Dar mai mult decât atât – ne se va mai întâmpla!

Draga diasporă,

Pentru a vă merita denumirea de ”diasporă” trebuie să conștientizați un singur lucru: dacă doriți binele celor de acasă, celor din RM, militați pentru Unirea Republicii Moldova cu România. Restul opțiunilor politice/partinice sunt interese de moment. Meditați bine asupra riscului de a vă lăsa manipulați! Dacă sunteți români – asumați-vă Unirea! Dacă nu – nici diasporă nu sunteți….

***

DISCURS LA CONGRESUL DIASPOREI UNIONISTE

3 APRILIE 2015, PALATUL PARLAMENTULUI, BUCUREȘTI, ROMÂNIA

 

Doamnelor și Domnilor senatori, deputați, oficiali,

Onorată asistență,

În primul rând, doresc să le mulțumesc organizatorilor Congresului Diasporei Unioniste pentru diligențele în organizarea acestui for și pentru faptul că m-au invitat să iau cuvântul în fața domniilor voastre cu ocazia acestui eveniment.

În epoca mondializării mobilitățile capitalului uman nu mai sunt un fenomen ieșit din comun. Oamenii sunt în căutare de sine, în căutarea unei vieți mai bune, explorează oportunitățile de realizare a viselor și talentelor, pentru a eficientiza parcursurile de carieră și pur și simplu, cele existențiale.

Pentru Republica Moldova și România exodul populației a fost și, deocamdată, este legat de retardul socio-economic înregistrat de cele două state românești în raport cu țările vechilor democrații europene și nord-americane. Totuși, există o diferență istoricește motivată dintre diaspora românească originară din România și emigranții din Republica Moldova.

Diaspora românească este mult mai veche, își merită pe deplin numele de ”diasporă”, deoarece românii din Țară au emigrat inițial, și în primul rând, în căutarea unui cadru intelectual propice pentru  creație și inovare. Celebrii intelectuali emigranți români au înscris pagini de glorie în istoria civilizației țării, în care și-au găsit refugiu pe viață, dar și în patrimoniul cultural universal: Cioran, Eliade, Brâncuși sunt doar câteva nume celebre care fac onoare culturii universale.

Emigranții din Republica Moldova, evaluați la scară mai largă,  au fost mânați de scopuri mult mai materialiste în majoritatea lor absolută – cetățenii tinerei Republici Moldova au părăsit noul stat în derivă tranzițională, ca să nu zic tranzacțională, în căutarea pâinii lor de toate zilele. Iar în totalitatea lor, acești cetățeni plecați din RM în prima generație, nici nu pot fi considerați o veritabilă ”diasporă”, deoarece le lipsește apartenența la vechimea istorică a fenomenului.

Dincolo de comparații  și definiții, din multiplele mele întâlniri cu reprezentanții diasporei românești istorice și emigranții din Republica Moldova, am constatat faptul că cetățenii din RM, exportându-se ca resursă umană, exportă cu ei problemele socio-politice și economice, ei sunt literalmente deșirați de o manieră excesiv de pasională de diferențele de apartenențe și atitudini, incluzând  cele partinice, politice, doctrinare sau de personalitate.

Or, segregarea excesivă în baza unor sau altor criterii, atomizarea organizațiilor asociative din diaspora românească – zicând diaspora românească voi subînțelege atât diaspora istorica a României, cât și cetățenii RM emigrați mai recent peste hotare – este păguboasă, din punct de vedere a salvgardării românismului prin manifestare sa în tot ce ține de limbă, cultură, civilizație și istorie românească. Când spun acest lucru, am în vedere faptul că mulți din concetățenii noștri din Republica Moldova, emigrați peste hotare, preferă să se alăture asociațiilor resortisanților din RM, și nicidecum asociațiilor deja existente ale diasporei românești istorice. Unii din ei, dacă nu chiar majoritatea, preferă să frecventeze bisericile ortodoxe rusești sau să înființeze filiale ale Mitropoliei Moldovei, dependente de Moscova, în loc să frecventeze bisericile ortodoxe românești. Altfel spus, schizofrenia mentalități sociale din RM, manifestată prin dedublarea identității (culturale, religioase, lingvistice, istorice etc), este transpusă sută la sută în obișnuințele și uzanțele comportamentale într-un mediu cetățenesc sau național de altă natură.

Evenimentele din regiune din ultimul an, legate de războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei,  sfidarea de către Rusia lui Putin a normelor de drept internațional, tendința nesănătoasă de a redesena frontierele statelor la începutul secolului 21, exact la o sută de ani de la primul război mondial – schimbă esențial perspectivele de dezvoltare politică, socială și economică a țărilor din regiune în general, și a Republicii Moldova în special.

Republica Moldova a devenit stat asociat la UE în 2014. Pentru atingerea acestui deziderat clasa politică de la Chișinău a fost sprijinită necondiționat și masiv de elita politică din  România. Când spun elita politică din România, am în vedere politicienii cu varii responsabilități legislative și executive, care în pofida diferențelor de apartenență partinică – fie de stânga sau de dreapta – au manifestat un interes și grijă deosebită față de ancorarea Republicii Moldova la parcursul european.

După constituirea arcului guvernamental și legislativ în Republica Moldova în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, ne este clar tuturor că Republica Moldova a pășit într-o perioadă de stagnare, dacă nu regres, la capitolul reforme și modernizare, apropiere de UE.

Evoluțiile de ultimă oră, mai bine zis involuțiile, din Republica Moldova, legate de falimentul securității financiar-bancare în urma hemoragiei frauduloase a unei sume enorme de bani, hemoragie ce a sărăcit populația Republicii Moldova cu 30%, estimată la multe miliarde de lei moldovenești, sumă ce depășește de câteva ori toate investițiile europene în decurs de 5 ani, – denotă falimentul nu doar al sistemului financiar – bancar, ci a statului Republica Moldova.

Prăbușirea securității financiare naționale, coroborată cu insecuritatea informațională, cu impunitatea nonșalantă a separatismului, ce înflorește nestingherit în sudul Republicii Moldova și în stânga Nistrului, reverberând amenințător în nordul republicii, disfuncționalitatea totală și corupția  instituțiilor de drept și coercitive, care au admis inclusiv evadarea criminalilor vinovați de violențele comise de polițiști la 7 aprilie 2009 împotriva tinerilor, iresponsabilitatea clasei politice, care a aservit din punct de vedre partinic instituțiile statului cu întreg aparat funcționăresc – sunt doar câteva argumente în favoarea demonstrării falimentului entității statale pe nume Republica Moldova.

Adevărul este că nu poți construi o entitate statală pe o palmă de pământ, care nu a avut experiența   autoguvernării, populația căreia nu a depășit mentalitatea de sclav, fiind obișnuită să fie condusă și ghidată de cineva (nu absolutizez acum decât bazându-mă pe regula majorității), făcând abstracție de micile excepții proprii cu preponderență intelectualilor.

Rezumând, am putea formula două condiții socio-politice propice înfăptuirii re-Unirii RM cu România: războiul hibrid din regiune și corupția internă fără precedent din Republica Moldova.

Mai mult, în aceste condiții ideea națională de unitate românească este unica valabilă pe ambele maluri ale Prutului, în cele două state românești. De ce Unirea? Campania desfășurată de Acțiunea 2012 și Tinerii Moldovei  răspunde exhaustiv la întrebarea: de ce este imperios necesară Re-Unirea Republicii Moldova cu România, mai cu seamă că re-Unirea este avantajoasă mai ales pentru cetățenii Republicii Moldova. Suntem în prezența unui auditoriu extrem de informat și avizat în argumentarea necesității realizării idealului național românesc, deci,  nu vom stărui asupra detaliilor  istorice ale evenimentului din 1918.

Formulată de o manieră punctuală, acest ideal național răsună destul de convingător, nimeni  din cei prezenți în sală nu ar contesta necesitatea realizării idealul național de unitate românească. Întrebările  sacramentale sunt – Cine? Cum? Și Când?

Cine? Înaintașii din spațiul civilizațional românesc, mai ales tinerii de pe ambele maluri ale Prutului și, obligator, tinerii din diaspora românească. Fără a neglija, desigur experiența de viață  a marilor personalități, angajate în procesele și acțiunile de dezvoltare socio-economică și politică a societății românești, care contribuie la re-Unirea Republicii Moldova cu România. Factorii decizionali de pe ambele maluri ale Prutului – legislatori, membri ai guvernului. Salut cu această ocazie formarea Grupului Parlamentar pentru Unirea României cu Republica Moldova, dar și exprim regretul lipsei unui grup corespondent în parlamentul Republicii Moldova.

Cum? Prin constituționalizarea ideii naționale românești în România, în primul rând, adică includerea acestui deziderat în textul Constituției României. Prin transmiterea mesajului despre necesitatea imperioasă de reunificare a celor două state românești în exterior, fapt ce presupune activități diplomatice politice și populare de convingere a oficialilor americani și europeni în acest sens. Prin retransmiterea integrală a unui număr suficient de mare de canale  TV românești pe teritoriul Republicii Moldova, dar și prin crearea unui post de TV de propagandă pro-românească/unionistă, ce ar emite 24 din 24. Prin inundarea bibliotecilor școlare din satele Republicii Moldova cu carte românească. Prin desfășurarea de către instituțiile din România a proiecte cât mai numeroase posibile cu sprijin financiar european și nord-american pe teritoriul Republicii Moldova, proiecte de infrastructură, dar și proiecte culturale, de emancipare spirituală românească.

Când? Cât de curând posibil. Realizez că această formulă e mult prea romantică și idealistă. Realizez de asemenea, că ostilitățile vizavi de ideea națională de unitate a neamului românesc sunt mult prea răspândite atât la nivelul mentalului colectiv din Republica Moldova, cât și în cercurile politice autohtone din Republica Moldova și cele din exterior. Dar nici anul 1918 nu era foarte favorabil Unirii atât în plan intern, cât și în plan extern.

Dumneavoastră, stimați reprezentanți ai diasporei românești unioniste, sunteți în închipuirea mea și a multor concetățeni prezenți aici în sală, ceea ce în franceză am numi crème-de-la crème, adică, ceea ce a putut să furnizeze mai bun națiunea română statelor lumii în cadrul fenomenului emigrării. Ați făcut studii selecte, v-ați integrat în societățile-gazdă, v-ați conformat legilor și regulilor de joc valabile în țările-gazdă, ați păstrat spiritul românismului și dragostea pentru Țară, mulți dintre dumneavoastră ați devenit sau urmează să deveniți somități în varii domenii extrem de importante pentru progresul și prosperitatea țărilor lumii.

Faptul că ați răspuns la chemarea organizatorilor diasporei unioniste vorbește despre sentimentul profund de apartenență pe care îl manifestați pentru ideea românismului și idealul unității noastre naționale.

Apelul meu către dumneavoastră este pentru unitate, în primul rând, în mijlocul asociațiilor diasporale românești, pentru excluderea segregării în interiorul entităților asociative românești, în scopul eficientizării  acțiunilor legate de realizarea proiectelor concrete. Diaspora românească istorică, cu drept de vot, a răsturnat sondajele și prezicerile analiștilor politici în cadrul alegerilor prezidențiale din România. Concertarea fără precedent a efortului decizional electoral din diaspora românească a fost o primă acțiune de proporție internațională în favoarea schimbării la față a României. Deci, diaspora românească a spus sus și tare – se poate!

Să nu uităm că Republica Moldova e tot România, acum diaspora românească are în sarcina sa elaborarea unei strategii și a unui plan de acțiuni pentru realizarea ideii naționale de unitate românească – re-Unirea Republicii Moldova cu România.

Nu-mi rămâne decât să vă doresc într-un ceas bun, Congres al diasporei unioniste, Vă îndemn la fapte concrete, dar mărețe întru beneficiul românilor de pe ambele maluri ale Prutului!

Trăiască România Mare, trăiască unitatea neamului românesc!

Vă mulțumesc pentru atenție!