Daily Archives

One Article

LIBERTATEA, INTELECTUALII ȘI POLITICA: FILOSOFEME ȘI IZOTOPII

Posted by on

În numărul de joi, 20 ianuarie al hebdomadarului ”Literatura și arta” a fost publicat articolul Anei Guțu ”Libertatea, intelectualii și politica”. Vezi aici versiunea completă a publicației.

Libertatea, oricâte definiții am cita, în percepția tuturor rămâne a fi un cuvânt măreț, chiar dacă ne dăm bine seama de caracterul aporetic și opac al noțiunii atunci când încercăm să o descriem fie succint, fie exhaustiv. Cuvânt măreț, emblematic, simbolic, mobilizator, martirizant, înălțător, extravagant, răzbunător, victorios, cuceritor, devastator, manipulator, moralizator, salvator, genial… Șirul de epitete sau izotopii poate fi continuat. Fiecare din ele este expresia concentrată a experienței umane, cristalizată în cronici, opere literare care aparțin patrimoniului universal inestimabil.

Libertatea nu poate fi explicată prin prisma metafizicului, încremenit într-un segment de timp, ea poate și trebuie înțeleasă doar prin prisma infinitului, extins în trei dimensiuni: spațiu, timp, volum, alias, teritoriu, istorie, om. E una libertatea redată gladiatorului în Roma Antică, libertatea rațiunii în fața Inchiziției medievale, libertatea cucerită de revoluționarii francezi în 1789, și e alta libertatea circulației mărfurilor, capitalului și persoanelor în Uniunea Europeană. Noțiunea libertății a cunoscut o evoluție în timp. Istoria civilizațiilor ne învață că libertatea spirituală e mult mai valoroasă decât libertatea materială. Un popor e cu atât mai liber, cu cât e mai instruit și mai cărturar……..De la ”Principele” lui Machiavelli până la memuarele foștilor șefi de state, tratate de politologie, de acum înainte filosoful-intelectual nu mai e chemat doar să discearnă între bine și rău, să sfătuie oamenii puterii, ci să se și implice în treburile statului.  Implicare și angajare par a fi două concepte diferite. Implicarea intelectualului în treburile statului vine din nestăvilita dorință a sa de a schimba lumea, de a o perfecționa.  Schimbarea întru perfecționare este un deziderat nobil, el rezidă în însuși esența existențială a filosofului. Angajarea politică  a filosofului uneori presupune inclusiv coruperea intelectuală a acestuia și nu exclude trădarea de către filosof a propriilor convingeri, principii și adevăruri în numele promovării unui pseudo-adevăr sau minciuni prin transfer de autoritate către sfera politicului.