TANDEMUL LIMBĂ ȘI PUTERE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Video: Discursul Doamnei deputat Ana Guțu la 31 august de Ziua Limbii Române, Chișinău, Republica Moldova

« …Limba este un bun politic. Orice politic ă a limbii face jocul puterii consolidând-o prin  unul dintre cei mai fideli piloni ai săi.”   (Claude Hagège).

 În  calitate  de  fenomen  universal  ce  defineşte  umanitatea  în  esenţa  sa  primordială  –  limba, purtătoare  de raţiune, va face şi-n continuare să curgă multă cerneală înainte de a-şi divulga secretele cele mai ascunse şi cele mai evidente, dintre care originea originară, mai mult decât funcţionalitatea,  structurile  şi  raporturile,  a  fost,  este  şi  va  fi  piatra  filozofală  a  gândirii lingvistice. Sacră, căci mai întâi a fost cuvântul, blestemată, căci o mulţime de literaţi au murit pe  eşafod  pentru  că  au  practicat-o  în  toate  varietăţile  sale,  preafericită,  căci  rugăciunile  îl glorifică pe Dumnezeu  şi împărăţia  sa, ucigaşă,  căci războaiele  şi revoluţiile  au cerut sânge, paradiziacă, deoarece cele mai frumoase poeme  cânt ă dragostea, atotputernic ă deoarece puterea aparţine celor care o stăpânesc fără a ezita –  Majestatea Sa Limba ne fascinează şi ne ţine captivi de-a lungul  secolelor .

Înainte de a deveni favorita lingviştilor cercetători, limba şi-a exersat din plin puterile, imediat după confusio linguarum din Babel. De altfel, înainte de Babel, limba se identifica cu puterea, în special  cu cea a armoniei  edenice,  unde  toate  fiinţele  umane,  oh, miracol!   comunicau  fără obstacole,  limba fiind o adevărată  binecuvântare  a Domnului.  Insă, această binecuvântare  s-a transformat repede în blestem în ziua când îndrăzneala oamenilor a fost pedepsită de Dumnezeu. De atunci  peripeţia  limbilor  nu face decât să se  complice,  limba  ea însăşi  jucând  rolul  de persona in  fabula, râvnită, adorat ă, batjocorită, cântată de nobili şi servitori, filozofi şi profani, tirani şi proletari….

…..Republica Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice şi să instituie politici lingvistice corecte. Lingviştii sunt cei care ar trebui să-şi aducă aportul la soluţionarea acestei sarcini,  şi  nu  doar  politicienii.  Acţiunea  lingviştilor  trebuie  să  fie  organizată,  fundamentată ştiinţific  şi  orientată  în  mod  pragmatic  spre  viaţa  reală.  Lingviştii  trebuie  să-şi  părăsească birourile şi sălile de bibliotecă pentru a anunţa politicienilor că ei există, sunt mulţi şi decişi să schimbe lucrurile, şi că e de datoria lor să pună punctul final pe “I” în problema limbii române în RM, care trebuie să fie independentă de orice putere politică, pentru a exclude pe viitor orice tentativă de exploatare a limbii în favoarea intereselor politice.

Citește AICI articolul integral

 

Published