NEOFASCISMUL PROPUTINIST – ACUM ȘI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
În sesiunea APCE din octombrie în ședință plenară a fost dezbătut raportul despre necesitatea de a bloca ascensiunea partidelor neofasciste în Europa. Raportul și rezoluția, în esență, tratează problema pericolului resuscitării fascismului în varianta sa istorică, fenomen care nu poate să se repete, deoarece omenirea nu poate admite repetarea holocaustului, a genocidului și exterminării în masă, generate de fascism în timpul celui de-al doilea război mondial. În discursul meu pe marginea raportului cu privire la stoparea ascensiunii neofascismului, discurs pe care l-am ținut în numele grupului ALDE, am atenționat colegii despre o posibilă interpretare tendențioasă a termenului ”neofascism” de către politologii Kremlinului în scopuri propagandistice, și am invocat cazul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Anume administrația lui Putin a lansat termenul de ”neofasciști” în adresa actualei guvernări ucrainene, acest termen de ocară e și pe buzele separatiștilor pro-ruși din Crimeea anexată.
Termenul ”neofascism” e definit de Dr.Hans-Georg Maaben drept ”ideologie ce se revendică din sursa național-socialismului istoric, și caracteristicile istorice sunt rasismul, antisemitismul, darwinismul social, șovinismul și anti-pluralismul”. Neofascismul prevede că pluralitatea societății reprezintă o amenințare pentru popor, iar acesta trebuie să fie omogen din punct de vedere al etniei. Democrația constituțională este respinsă de neofasciști și denunțată ca o formă de ”regim de ocupație”.
Vom urma logica ”de la teorie spre aplicare experimentală” și vom cita cazul Republicii Moldova. La întrebarea: Există oare în RM grupări, partide, mișcări socio-politice de sorginte neofascistă? – vom răspunde prin a identifica entități sociopolitice, care promovează:
a) ideea șovinismului velicorus, prin idolatrizarea lui Putin și a acțiunilor sale de agresiune împotriva fostelor republici URSS;
b) xenofobia și ura de rasă, prin declarații și acțiuni românofobe împotriva poporului majoritar din RM;
c) răsturnarea ordinii constituționale democratice în favoarea unui regim autoritar, prin supunerea unei voințe generale prestabilite.
Ele nu sunt numeroase, dar sunt gălăgioase. De obicei, aceste entități sociopolitice sunt animate de extremiști notorii, cu siguranță finanțați de FSB-ul rusesc. Grigore Petrenko, ex-comunist, și Igor Tuleanțev, liderul organizației Liga tineretului rus, sunt doi fruntași-extremiști, bine cunoscuți prin acțiunile lor provocatoare, în spiritul șovinismului velicorus.
Termenul ”neofasciști” e în uzul curent al altei grupări extremiste din RM, precum ”Antifa”, al cărui inspirator și fondator este ex-comunistul Grigore Petrenko. Acesta nu a ezitat să peroreze la APCE împotriva Ucrainei și în favoarea Rusiei lui Putin, utilizând expresia ”hunta khaki-orange” la adresa administrației de la Kiev.
Vedem că neofasciștii s-au oploșit pe listele lui Renato Usatâi (a se vedea Grigore Petrenko, Igori Tuleanțev).
Pericolul ascensiunii partidelor de sorginte neofascistă în Republica Moldova, sub masca populismului (a se vedea aruncarea cu bani în mulțime, formule de genul ”voi pune pe toți la dubă”, ”voi construi zid chinezesc cu cazinouri și magazine pe Prut”) trebuie stăvilit, prin reacția promptă a instituțiilor statului, abilitate cu vegherea asupra securității statului și cetățenilor săi. Rămâne nesoluționată și problema securității informaționale, propaganda rusească rămânând o formă de vehiculare și promovare a neofascismului pro-putinist, conturat deja în forma unor partide politice, ce vor încerca să destabilizeze statul Republica Moldova.