HABEMUS PAPAM: NICOLAE TIMOFTI SĂ RĂMÂNĂ PENTRU AL DOILEA MANDAT
Blocajul apărut în cadrul negocierilor pentru formarea unei majorități pro-europene, cică o fi appărut din cauza că Ghimpu cere funcția de președinte. De fapt, Ghimpu dimineața cere una, seara schimbă măcazul, iar a doua zi ticluiește altă fabulă cât mai năstrușnică pentru a-și înlăcrima susținătorii siropoși. Se creează impresia că nimic din lecția faimoasei crize declanșate în RM din cauza nealegerii președintelui nu s-a precipitat în cerebelul marelui strateg. Deoarece nu Ghimpu pățea rușinea imaginii neadecvate a elitei politice (în speță anul de interimat al respectivului) din RM în acei 3 ani de criză, rușinea o pățeau alții, care au avut responsabilitatea reprezentării acestei elite în exteriorul RM.
La 16 martie 2012, când într-un sfârșit a fost ales Nicolae Timofti în funcția de președinte al RM, toată lumea a răsuflat ușurată – în sfârșit! Habemus Papam! Avem Președinte! Mulțimea se îmbulzea să vadă cu proprii săi ochi minunea – în sfârșit parlamentul RM s-a învrednicit de o ditamai realizare – a ales președintele.
Bucuria nu a durat prea mult, la nici trei ani de la acest eveniment, din eterna grijă vizionară pentru viitorul RM, uite că funcția de președinte, este solicitată de un partid din posibila (dacă nu quasi-improbabila) majoritate pro-europeană. Nu importă care este partidul, acum vorbesc de însîși ideea abordării respectivei partajări. Nimic nu a fost asimilat din lecția experienței politice 2009-2012. Această lecție, de fapt, ne spune că pentru moment:
- Nu este posibilă o reformă constituțională cpmplexă, si nici măcar amendarea art.78 din Constituție, prin urmare, alegerea președintelui în 2016 se va face în baza actualei legislații.
- Funcția de președinte al RM pentru mulți ani înainte, trebuie să rămână una nepartajată politic (în condițiile unor lideri de partide exagerat de ambițioși, care, își imaginează că a fi președinte într-un stat cu nici 3 mln de locuitori e ca și cum ai fi mai marele lumii), președintele asigurând un echilibru real și rațional într-un guvern de coaliție (căci așa vor fi toate guvernele în RM de la 2009 mai departe);
- Pentru a evita derapaje grave, legate de acțiuni anticonstituționale, Nicolae Timofti ar trebui să fie candidatul de consens pentru cel de-al doilea mandat – cel mai tare argument fiind că este, spre supărarea multora, inclusiv lideri de partide, personalitatea care încarnează integritatea la moment, fapt care în condițiile RM nu este deloc unul de neglijat.
Așa că, stimați cetățeni, politicieni, parlamentari, dornici de funcții și mandate, fumul alb, care a ieșit deasupra Palatului Republicii la 16 martie 2012 încă nu s-a evaporat definitiv – Habemus Papam – Avem Președinte! Avem și iarăși vom avea – Nicolae Timofti merită să fie reales în 2016 pentru un al doilea mandat. Este un președinte înțelept, pro-european, integru, lipsit de ambiții disproporționate.