Monthly Archives

La 20-22 mai 2015 în localurile Organizației Internaționale a Francofoniei, la Paris, au avut loc reuniunile instanțelor de conducere ale Agenției Universitare a Francofoniei – Consiliul Științific, Consiliul Asociativ și Consiliul de Administrare.

Participanții la ședințele instanțelor de conducere AUF, reprezentanți guvernamentali, profesori universitari, manageri instituționali au discutat despre realizările AUF în perioada de 6 luni, raportul financiar al AUF pentru anul 2014, au votat rectificările la bugetul AUF pentru 2015, au statuat asupra politicii asociative a AUF, au admis în AUF alte universități francofone în calitate de membri asociați și membri titulari. Astfel, în urma deciziilor luate, Agenția Universitară a Francofoniei regrupează la ora actuală 812 instituții de învățământ superior și de cercetare și rețele instituționale didactico-științifice și manageriale care folosesc limba franceză ca limbă de comunicare.

Rectorul AUF Bernard Cerquiglini și-a prezentat raportul pentru 9 ani  de activitate, deoarece cel de-al doilea mandat al său se încheie în acest an, iar la 25 septembrie Consiliul de Administrare al AUF va alege un nou Rector al Agenției Universitare a Francofoniei.

Mandatul lui Bernard Cerquiglini a fost marcat de dezvoltarea AUF în baza unei programări cvadrienale, perspectiva susțineri instituțiilor francofone fiind centrată pe proiecte durabile în domeniul formării și cercetării. AUF și-a  extins geografia membrilor săi în America Latină și China, accentul fiind pus pe colaborările francofone regionale, dar și inter-regionale la nivel de expertiză.

La Chișinău activează Antena AUF, cu sediul la ULIM.

Ana Guțu reprezintă universitățile francofone ale Europei Centrale și Orientale în instanțele AUF din 2009 (calitatea de membru al Biroului și al Consiliului Asociativ), când a fost aleasă în această calitate la Adunarea Generală AUF de la Bordeaux, Franța, apoi mandatul a fost reconfirmat în 2013 (calitatea de membru al Consiliului Asociativ și Consiliului de Administrare), la Adunarea Generală AUF de la Sao Paolo, Brazilia.

Tevatura în jurul examenelor de licență, care s-a declanșat în ultimele zile, plus corespondența ce seamănă mai degrabă cu o mișcare browniană din partea Ministerului Educației pe marginea ba organizării, ba neorganizării acestor examene, îmi creează impresia unei torpilări voite din partea funcționarilor ME a implementării Codului Educației.

Eu personal am insistat timp de 5 ani, fiind deputat, asupra excluderii acestor examene ca formă de evaluare, care proliferează corupția, și, în plus, reprezintă o supra-evaluare a studentului (cel puțin, în forma în care sunt organizate aceste examene de licență azi). Unde mai pui că experiența ne arată că examene de licență în forma promovată încă de pe timpul sovietic nu există nicăieri în instituțiile universitare europene!

Iată de ce am pledat și am insistat asupra formulări propuse în  art.89 pp.(5) și (6) ale Codului, care prevăd expres autonomia fiecărei universități de a decide în ce formă poate fi organizată evaluarea finală a absolventului ciclului licență. Senatele universitare sunt abilitate în a lua decizii adecvate în funcție de facultate, specialitate etc. În Dispoziții finale și tranzitorii nu există nicio derogare specială de la art.89. În luna decembrie,  unele senate universitare au și luat această decizie, reducând evaluarea finală a absolvenților ciclului licență la susținerea tezei/proiectului de licență. La 27 decembrie 2014 Codul Educației a intrat în vigoare.

Ministerul a tăcut atunci, în decembrie, nu a sesizat universitățile că are reticențe vizavi de unele decizii de acest gen. Ca, vezi Doamne, în luna mai (sic!) să se trezească și să invoce dispoziții ministeriale din 2010, documente aferente din 2011 (planul-cadru printre altele), care, cică ar prevala asupra Codului Educației (asta reiese din corespondența ME).  Acum, în plină desfășurare a sesiunii de licență, ME prin ”înțelepciunea” proverbială a juriștilor și altor funcționari de ai săi, s-a trezit din somnul său de adormire funcționărească bugetară și nonșalantă, și, le-a amintit universităților să nu o prea ia razna cu autonomia universitară!

Prin deciziile sale negândite, incoerente, ministerul a periclitat toată logistica universitară, a incomodat profesorii și administrațiile universitare și a dezamăgit mii de studenți! ME rămâne, din păcate, un organism hiperdictatorial, care nu lasă loc pentru creativitate, inițiativă și progres al instituțiilor de învățământ superior din RM.

Ministrul Maia Sandu, care până în prezent a meritat doar cuvinte de laudă pentru viteza reformelor, ar fi trebuit să se consulte nu doar cu juriștii ME, care, deseori au dat-o în bară de-a lungul timpului, ci ar fi trebuit să se bazeze pe flerul său de manager și să intuiască încercarea (cuiva) de a mai păstra încă un an aceste examene de licență – o sursă de corupție și îmbogățire ilcită, ce ar merita să fie în vizorul organelor abilitate. Și, în loc să verifice universitățile cum vor respecta decizia de ultimă ora a ME, funcționarii ME  mai bine ar invita prin universități colegii de la CNA, ca să conjuge eforturile de luptă împotriva corupției, dar nu să vegheze asupra unei supraevaluări…

În urma acestei aventuri dizgrațioase o întrebare logică survine: A cui este mafia examenelor de licență?

La 15 mai 2015 la Paris, am ținut o lecție publică pe tema reunificării Republicii Moldova cu România, în cadrul inițiativei ”Diplomația Unirii”, lansată de Primul Congres al Diasporei Unioniste (3-5 aprilie 20015, București), organizat de Platforma Unionistă Acțiunea 2012. De data aceasta inițiativa a fost susținută de Asociația diasporei românești ”La Maison Roumaine”, al cărei președinte este profesorul universitar, ex-ministrul integrării europene al României, Domnul Alexandru Herlea. Dorin Dușciac, președintele Clubului Liberal Franța, membru activ al diasporei unioniste și al Platformei Unioniste ”Acțiunea 2012”, a anunțat publicul prezent la conferință despre manifestări similare care vor avea loc în alte capitale europene și nord-americane. Diplomația Unirii va contribui la promovarea ideii reunificării Republicii Moldova în plan internațional în cercurile influente și decidente ale instituțiilor europene și nord-americane. Reușita inițiativei va fi determinată de gradul de mobilizare a diasporei unioniste și intensitatea activităților desfășurate la acest subiect.

În prezent mișcarea unionistă ia amploare în Republica Moldova, iar garantul succesului realizării politice a idealului unității naționale românești îl constituie tinerii. Concertarea energiilor unioniste de pe ambele maluri ale Prutului va permite înrădăcinarea ideii reunirii RM cu România în cele mai retrograde minți ale unor cetățeni din RM. Unirea e mai aproape ca oricând, deoarece RM ca entitate statală ineficientă a demonstrat că este incapabilă să aibă grijă de cetățenii săi, liderii politici și SRL-urile pe care le conduc afișând mai mult decât deschis poftele disproporționate pentru averea din bugetul statului. Lipsa oricărei voințe politice de a soluționa de o manieră simplă și rațională mai multe probleme acumulate, ignorarea crasă  a noțiunii de responsabilitate morală față de cetățean – invalidează orice discurs politic din RM cu excepția celui unionist.

În 1991 am așteptat cu sufletul la gură reunificarea RM cu România. Dar, mulțimea din stradă de atunci a greșit amarnic: i-a adus la conducere pe foștii nomenclaturiști, KGB-iști, și alți –iști, care, de-a lungul celor 24 ani de independență au îndepărtat RM de România. Astăzi, după expulzarea lui George Simion, după furtul miliardului, după lașitatea demonstrată de instituțiile securitare și coercitive, cetățeanul RM s-a pomenit într-un vid de securitate economică, socială și geopolitică. Statul care nu este în stare să-și protejeze cetățenii, să-i oprească din exodul spre alte mări și țări, pur și simplu nu există de facto. Iar existența sa pe hârtie nu aduce plus valoare cetățeanului, ci doar profitorilor din arcul puterii, care, în RM raportat la numărul populației, pare a fi o armată de mâncăi cu funcții, posturi, mașini de serviciu, secretare și alte facilități ce sărăcesc bugetul public. Structura teritorial administrativă a sărăcit cetățenii, prin urmare, la 14 iunie, alegerile locale nu vor alt ceva decât un mare furt din buzunarele lor. Circa 900 localități, unele din ele absolut insolvabile, 32 de raioane, cu președinți, vice de la toate partidele posibile și imposibile – iată marea impostură și marea hoție pentru care partidele politice vor intra în casele noastre pentru a cerși susținere.

Unirea va aduce optimizarea și calitatea vieții: trei județe maximum pe teritoriul actualei RM, un grup de lucru pentru aplicarea legislației românești în RM, unificarea armatelor (cea din RM quasi inexistentă…), unificarea sistemului diplomatic, un guvernator provizoriu în fruntea celor trei județe cu un consiliul regional extins până la armonizarea aparatului funcționăresc. Punct. Aceasta înseamnă UNIREA Republicii Moldova cu România. Și cât mai repede se va întâmpla, cu atât mai ieftin ne va costa mult promisa schimbare, europenizare etc.

Vezi AICI Prezentarea PP la tema ”Reunificarea Republicii Moldova cu România” (FR)

Expulzarea lui George Simion pentru 5 ani din RM, acuzat fiind de faptul că reprezintă pericol pentru securitatea naţională, reprezintă nu altceva decât distorsiunea de către SIS-ul autohton şi MAI a noţiunii de securitate naţională. Organele securitare au deraiat completamente de la orice logică în înţelegerea noţiunii de securitate, admiţând, de fapt, să domnească în RM insecuritatea cetăţenilor. O armată străină de ocupaţie prezentă pe teritoriul RM e constituţională, evadrea din sălile de judecaă a criminalilor , e constituţional şi e normal,  furtul miliardelor din buzunarul cetăţenilor e ok, intoxicarea spaţiului mediatic din RM cu propagandă rusească e ceva comun, finanţări de partide politice din exterior – nici asta nu înseamnă insecuritate…. Dar uite să pledezi pentru idealul unităţii neamului românesc – constituie atentat la securitatea RM. Nu înţeleg cum poate avea loc un atentat în RM asupra ceea ce nu există.  Nu înţeleg cum poate avea loc un atentat ieşit din comun în mijlocul unei mulţimi de atentate la drepturile omului în RM. Deci, formularea “atentat la securitatea RM” e pe cât de ireală, pe atât de fantezistă.  Fantezistă ca şi statul Republica Moldova care încearcă degeaba timp de 24 ani să se afirme ca entitate statală. Încercarea vină n-are, dar tot e mai bine să te simţi în siguranţă într-o Ţară adevărată,  nu într-un fief cu pretenţii medievale, unde feudalii îşi dispută averile, iar cetăţenii sunt doar nişte pioni pe tabla de şah a mişcării brouniene pe nume temporar Republica Moldova. Temporar, deoarece fieful este sfâşiat de corupţie,  imbecilism şi aviditate maladivă de a stăpâni şi a avea. Nimic mai derizoriu decât acest provizorat, ce, uite că se clatină foarte serios.

Un grup de părinți ai elevilor claselor primare de la liceul ”Miguel de Cervantes” m-au contactat pentru a se plânge de nedreptatea care e pe cale de a fi săvârșită împotriva a circa 500 copii din cele 16 clase primare, care studiază la liceul respectiv. Anul trecut Consiliul municipal Chișinău a vota o decizie prin care clasele primare de la liceul ”Cervantes” trebuie strămutate la liceul rus ”Kiril și Metodiu” cu scopul de a deschide o grădiniță de copii în corpusul claselor primare. Primăria nu a asigurat reparația infrastructurii respective la liceul ”Kiril și Metodiu”, dar acum, umblă eternissima șefă a direcției de învățământ a primăriei Chișinău  madam Nagnibeda și se ocupă cu demagogia, promițând părinților că primaria va aloca bani în cele 8 clase de la ”Kiril și Metodiu” pentru reparație etc.

Madam Nagnibeda! Dom Primar pro-român de Chișinău! Businessman-ilor din Consiliul municipal, părinți de copii pe care frecventează școli private! Să vă fie rușine pentru astfel de decizie! În calitate de membru onorific pe viață al APCE mă indignează orice încălcare a drepturilor omului aici în RM! Voi, acești vulturi avizi de bani și terenuri, voi care ați transformat Chișinăul într-o găinărie de gherete insalubre, cu trotuare scâlciate încă de pe timpul sovietic, voi,  ”aleși” ai poporului din administrația publică locală! Cum vi se ridică mâna să votați, mizerabililor, astfel de decizii! Părinții au investit în reparații și amenajări toți acești ani, mâinile grijulii ale profesoarelor au creat condiții armonioase de studii în spațiile elevilor din clasele primare! Acești copii sunt îndrăgostiți de limba spaniolă! Sunt copilași care se află abia la începuturile parcursului școlar! Unde mai pui că, de fapt, surse demne de încredere m-au informat că acest corpus al claselor primare va destinat unui proiect de școală privată, cu atât mai mult că în spatele corpusului se întinde și un teren de un hectar!!!!

ÎN PLINĂ CAMPANIE ELECTORALĂ PENTRU PRIMĂRIA CHIȘINĂU, DE FRICĂ SĂ NU MAI POATĂ HOȚI, ACTUALA COMPONENȚĂ A  PRIMĂRIEI VREA SĂ PUNĂ MÂNA PE UN HECTAR DE PĂMÂNT ȘI UN CORPUS DE STUDII A UNOR COPILAȘI NEVIONOVAȚI!!!!

Este un adevărat raider împotriva  a ceea ce avem mai scump – copiii noștri!

Cei care vor comite această crimă, nu sunt nici părinți, nici gospodari, nici foști elevi (au făcut școala prin coridoare și tufari), sunt niște hrăpăreți mizerabili, care din administrația locală au făcut surse inepuizabile pentru îmbogățirea personală!!!!

Fac apel către toate mediile de bună credință, către Ambasada Spaniei la București,  pentri a interveni și a nu permite această crimă împotriva dreptului la educație a copiilor din clasele primare de la Liceul ”Miguel de Cervantes” din Chișinău.

Luni, 11 mai, la ora 8, părinții elevilor nedreptățiți vor veni în fața primăriei pentru a apăra drepturile copiilor lor. Este ultima șansă de a opri debandada cu furturi de terenuri din municipiu, debandadă care acum se extinde asupra instituțiilor de învățământ.

Vai de capul administrației publice din Chișinău! Rușine!!!!!

Lovitura lașă pe nume BEM & Co, aplicată endemic RM care a devenit sinonim cu paralizia instituțională, pare să fi fost pregătită nu doar de forțe din interior, ci și cu acordul /implicarea activă a   unor agenți din exterior, specialiști în hemoragii financiare.  RM a fost pentru ei un teren perfect de realizare a furtului prin BEM – stat în derivă schizofrenică, populație îndobitocită de propagandă de nu știu moldovenii ce-i cu viața lor, oameni apatici incapabili să protesteze fără a fi plătiți generos (că moldoveanul nu mișcă un deget fără a avea din asta vreun folos), lideri politici corupți și insațiabili, instituții nefuncționale ce parazitează pe bugetul public. Uite așa Republica Moldova a ajuns pe primele pagini ale celor mai prestigioase ziare din lume. Nu din contul diplomației noastre infatigabile, nu din contul performanțelor sporadice, și acelea obținute de elevi, adică tânăra generație, nu din contul descoperirilor geniale ale ditamai academiei de (ne)științe ale Moldovei iredentiste – ci grație unei lovituri, unui Jack Pot  care a plecat în buzunarele nu știu cui, dar cert este că a fost furat din buzunarele noastre, ale cetățenilor care muncesc și își plătesc onest impozitele!

Panaceul pe nume ”Raportul Kroll”, în jurul căruia s-a făcut mult tam-tam, care ne-a costat pe noi 300 000 Dolari, bani plătiți iarăși din buzunarele cetățenilor contribuabili (și nu ale partidelor politice, dar ar fi trebuit….), s-a dovedit a fi ….un bluf, împachetat în bâlbâieli publice parvenite de la politicieni și responsabili instituționali. Raportul Kroll pare să  rămână o ficțiune, care nu va evolua niciodată în finalități gen arestări și penalizări. Aici se va încheia istoria unui  jaf neordinar, înfăptuit într-un stat post-totalitar, pierdut între Ucraina și România, devastat de mentalități sociale turmentate, incapabil să se autoguverneze în beneficiul  brumei de cetățeni care au mai rămas între frontierele semi-controlate constituțional.

Pe rețele de socializare circulă și o scrisoare anonimă, presupus redactată de un grup de ofițeri SIS, care ofițeri dezvăluie complicitatea instituțională în cazul furtului de la BEM. Scrisorile anonime nu sunt personal pentru mine o modalitate acceptabilă și fiabilă pentru dezvăluiri și învinuiri, ideal ar fi oamenii care știu ceva să iasă la rampă, în lumina reflectoarelor presei și să cuvânteze, dacă vor să facă bine acestei societăți în expectativă.

Problema e că pentru a ieși la rampă, fie acești ofițeri anonimi, fie alți responsabili instituționali trebuie să aibă…..pantaloni (ca să nu o parafrazez pe Natalia Morari a propos de ministrul Maia Sandu). La moment întrebarea sacramentală pentru instituțiile paralizate din punct de vedere politic ale statului pe nume Republica Moldova este:  au sau nu au responsabilii instituționali (de la procuratură, MAI, BNM, CNA etc…) curaj (alias, pantaloni)?

În funcție de răspuns putem constata, dacă statul Republica Moldova există de jure și de facto.

Să zicem că răspunsul este afirmativ – dacă DA, atunci trebuie să vedem cu toții arestări, procese de judecată, pedepse penale pentru vinovații în cazul jafului de la BEM. Din păcate, nimic din acest scenariu nu este realizat, NIMIC.

Prin urmare, răspunsul este – NU. Fără a cădea în logica sofismelor, ci cu raționamente la vedere, constatăm, că statul Republica Moldova există doar de jure, iar de facto – adică în realitate – avem de afacere nu cu un stat, ci cu un simulacru de stat, în care politicienii simulează  competiție partinică,  dar de fapt fac business cu bugetul public; un stat în care cetățenii primesc pașapoarte cu cetățenia RM, dar de fapt obțin cetățenia României ca să poată părăsi RM și să emigreze peste hotare devenind automat cetățeni europeni;  un stat în care instituțiile subordonate politic se prefac a funcționa independent, dar în realitate fac jocurile politicienilor corupți sau cumpărați de serviciile secrete imperiale rusești; un stat în care se pretinde că există o identitate moldovenească, o limbă moldovenească, o cultură moldovenească, dar toți se închină celui mai mare dintre români care a fost Ștefan cel Mare și  celui mai mare poet al Românilor care a fost Mihai Eminescu (ambii au trăit în spațiul românesc de dincolo de Prut și picior de-al lor nu a călcat dincoace); un stat  în care populația autohtonă se prezumă a fi la ea acasă, dar unde fosta limbă de ocupație este și acum dominantă în verba scrisă și cea orală, iar pretinsa populație autohtonă majoritară trebuie să ceară voie de la minorități venetice să vorbească în glas tare pe pământul strămoșilor săi…. Șirul argumentelor poate fi continuat, dar, ne vom limita în a trage concluzia: deoarece în Republica Moldova  toată lumea simulează ceva, Republica Moldova e un simulacru de stat, care și-a epuizat resursele umane și instituționale viabile.

Unica soluție pentru a pune capăt acestui simulacru de entitate statală este reunirea cât mai urgentă cu România. Pentru a salva puținul care a mai rămas din ceea ce numim Demnitate, dacă a mai rămas!

La 29-30 aprilie Facultatea Litere a Universității ”Dunărea de Jos”, Galați, România, Departamentul Limbă și Literatură Franceză, Centrul de Cercetare Teoria și practica discursului, Centrul de Reușită Universitară, au desfășurat Colocviul internațional ”La modernité des Lumières au début du troisième millénaire. Le XVIII-e siècle revisité”. Colocviul  s-a desfășurat cu genericul ”A 12-e ediție a Zilelor Francofoniei”.

Colocviul a fost dedicat literaturii și filosofiei franceze a secolului  al XVIII-lea, supranumit și secolul Luminilor grație deschiderii intelectuale de care au dat dovadă cei mai renumiți literați și filosofi francezi ai acelei perioade – Rousseau, Voltaire, Diderot, D’Alambert ș.a.

În același timp, deschiderea și iluminarea minților provocată de libertatea gândirii filosofice franceze, generatoare de revoluție și revoltă, a lăsat loc și pentru manifestări ale scrierilor supranumite ”obscure” sau ”tenebre”; printre aceste scrieri se numră și operele lui D.A.F.Sade, despre care Ana Guțu a făcut o prezentare cu titlul : ”Libertatea ad infinitum la D.A.F. Sade – lumină sau obscuritate?” .  Lucrările coloviului s-au desfășurat în limba franceză.

Citește Programul colocviului (FR)