ÎN RM E VORBA DE CORUPȚIE SAU CRIMINALITATE?

Agenda politică în aparența tuturor programelor partinice este împestrițată de scopuri nobile – lupta împotriva corupției fiind pivotul programelor electorale ale partidelor, indiferent de doctrină – dreapta sau stânga. Spectacolele ieftine scenarizate de liderii partidelor politice ce dețin controlul instituțiilor coercitive este atât de dezolant, încât și un elev de gimnaziu râde cu poftă de arestările pe larg mediatizate, de investigațiile jurnalistice la comandă și alte artificii neinspirate. Mă rog, cine arvonește acela plătește aceasta este regula de aur în RM.

Gravitatea fenomenului corupției, care se află pe buzele fiecărui cetățean al RM, a atins cote maxime, încât, prostiți de atâta gălăgie și tam-tam, după furtul miliardului, după  concesionarea aeroportului – două lovituri letale aplicate statului RM, apare justa întrebare: în Republica Moldova ceea ce se întâmplă se numește doar corupție sau, a venit timpul să spunem lucrurilor pe nume și să declarăm foarte clar, că ne confruntăm cu fenomenul criminalității ridicat la rang instituțional de stat.

Or, cum poți defini permisivitatea instituțiilor coercitive vizavi de schemele de spălare a banilor prin băncile comerciale cu acordul Băncii Naționale (sic!)? Cum poți numi implicarea funcționarilor din instituțiile coercitive și de drept în dosarele răsunătoare de interes societal, în defavoarea acestui interes (a se vedea multiplele investigații jurnalistice pe marginea spălării banilor, clasării dosarelor marilor corupți și infractori, achitării criminalilor cu epoleți, exproprierii forțate a business-urilor prin instanțe judecătorești  etc)?

Răspunsul este univoc: corupția, fiind extinsă aidoma unei caracatițe în instituțiile statale, conjugată cu controlul partinic/politic, protejată aproape integral de sistemul judiciar, a dat naștere criminalității organizate cu veleități de entitate statală.

Noi, cetățenii, suntem în așteptarea unei răsturnări de situație. Ne întrebăm – mai are Republica Moldova șanse reale de a se afirma ca stat? Căci ”țară”, așa cum se complac unii să o numească, RM nu este și nici nu are de unde să fie. Am impresia că nici statutul de ”stat” nu i se mai potrivește Republicii Moldova. Statul pare să fi dispărut sau paralizat din cauza non-funcționalității instituțiilor.

 

Unii zic că  RM e ”stat capturat” (prea frumos e termenul),  eu zic că, de fapt, RM e un fief, cu un teritoriu incert, măcinat de separatism, un fief disputat între câțiva lideri hărțăgoși (nici măcar oligarhi nu-i poți numi, sunt hoți ordinari), care nu  pot asigura nici măcar securitatea celor 3 milioane de cetățeni (nu mai zic de bunăstare). Acești hărțăgoși, indiferent de culoare politică (ea de fapt nu există, există dorința oarbă de a fura, a fura cât mai mult, a fura tot ce mai mișcă în RM) duc  ei înșiși la pierzanie ceea ce în limitele convenționalității internaționale, mai numi astăzi Republica Moldova. Dacă această criminalitate  la rang de stat nu va fi oprită în timpul apropiat, prin procese răsunătoare, obiective, împotriva celor care au devastat RM, fieful Republica Moldova se va prăbuși definitiv în neant.

 

 

Published