Daily Archives

2 Articles

ESEURI TRADUCTOLOGICE – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ

Posted by on

cartea eseuri

A văzut lumina tiparului noua mea carte ”Eseuri traductologice”, un studiu bazat pe corpusul factologic francez, românesc.

….”Să încercăm să definim imaginile – stări de conştiinţă care constituie fondul imaginar de obedienţă filosofică în lirica lui Eminescu. Identificarea acestor imagini este strâns legată de ţesutul simbolic al textului romantic eminescian, o altă carcasă fundamentală care susţine imaginarul liric – erotic. Reperarea simbolurilor va uşura sarcina modestei noastre cercetării –  de a elabora o schemă – formulă de traducere a imaginarului la Eminescu. Vom profita de studiile deja existente şi să degajăm simbolurile poetice intertextuale eminesciene (Guţu A., Guţu I., 2003:17): marmura – simbolul răcelii, morţii; albul – simbolul purităţii, virginităţii; cântecul – simbolul beatitudinii, fericirii, uşurării; pădurea – simbolul singurătăţii, refugiului; zăpada – simbolul purităţii; teiul – simbolul dragostei, frumuseţii; lacul, izvorul – simbolurile fascinării, aşteptării dragostei; Lucifer – simbolul poetului geniu, inaccesibil oamenilor(Guţu, 2002: 136).”….

***

……”E dificil şi în acelaşi timp periculos să plasezi un semn de egalitate între limbă și cultură, căci fenomenele de instrumentalizare a limbilor au loc peste tot în lume. Și aceasta se întâmplă datorită mondializării și melanjului de culturi fără precedent: “Problema nu constă în faptul cărei limbi aparții, ci care cultură o deții, iar problematica pierderii  culturii fără abandon lingistic se manifestă peste tot în lumea occidentală. În special în  Europa, a cărei unificare se face nu în baza culturilor naționale împărtășite, ci în baza unei culturi comune globalizate ” /« La question n’est pas d’être de telle ou telle langue, mais de telle ou telle culture, et la problématique de la perte de la culture sans abandon linguistique se pose aujourd’hui un peu partout dans le monde occidental. C’est en particulier le cas de l’Europe, dont l’unification se fait non pas sur la base de cultures nationales partagées, mais sur celle d’une culture commune mondialisée » (Morel, 2008, p. 26)

Însă, în problematica circulaţiei valorilor culturale prin intermediul traducerii, este oportun de interpretat limba și cultura ca pe o monadă, în accepţiunea pe care o oferă B. Spinoza, ca pe o entitate în armonie desăvârşită cu ea însăși, pentru a facilita procesul de analiză științifică a fenomenului în discuţie. O viziune retrospectivă asupra istoriei civilizațiilor permite constatarea că traducerile în diferite epoci , în diferite colțuri ale lumii, au exercitat un rol nodal în transmiterea valorilor culturale, a științelor, a cunoaşterii în general. Am propus graful tetraedrului segmentat cu patru fațete, care, contemplat tridimensional, permite  utilizarea needulcorată a imaginarului istoric, stabilirea în mod convențional a tipologiei  priorităților ce derivă din logica evoluției geografice, economice, politice și sociale a diferitelor regiuni ale lumii: traducătorul(rii), societatea, limba/cultura sursă, limba/cultura țintă.”……

Eseuri traductologice, Ana Guțu, Chișinău, ULIM, 2015 

INTERVIU PENTRU ZIARUL NAȚIONAL: SUBIECTUL REUNIFICĂRII NUMAI ESTE UNUL CLANDESTIN

Posted by on

Dnă Ana Guțu, anul trecut ați fost decorată de președintele României cu ordinul „Steaua României”, inclusiv pentru contribuția Dvs. semnificativă la recunoașterea limbii române în calitate de limbă oficială a R. Moldova. Credeți că putem spune astăzi că limba română e la ea acasă în Basarabia?

Deocamdată nu, constituționlizarea Declarației de Independență a RM de către CC în 2013 a deschis portița pentru utilizarea glotonimului ”limba română” în actele oficiale ale RM – acorduri, tratate internaționale. Însă, din păcate,  în alte acte oficiale, precum, de exemplu,  proiecte de legi, funcționarii continuă să utilizeze sintagma ”limba de stat”, neavând curajul să respecte decizia CC. Pe de altă parte, putem afirma că limba română e la ea acasă în mediul academic, în instituțiile de învățământ, dar nici pe departe –  în spațiul mediatic, in lumea cărților din librării, biblioteci, în sfera serviciilor – segment foarte important pentru viața cotidiană.

Astăzi, în R. Moldova setul de acte oficiale trebuie să fie tradus și în limba rusă, în stradă rusa devine parcă mai „gălăgioasă”, iar Vladimir Voronin mai declară de la microfonul din Parlament că „limba rusă este limbă oficială” la Chișinău. De câți ani credeți că am avea nevoie să revenim, totuși, la normalitate?

De mulți ani. Consecințele ocupației țariste rusești și celei sovietice au lăsat sechele profunde, dedublând identitatea lingvistică, istorică și culturală a populației de aici. Mai mult, memoria genetică pe termen lung pare să fi fost atrofiată și abia acum, prin prisma tinerii generații, această memorie își face loc în mentalitatea socială din RM. Un lucru este cert – fără politici lingvistice, elaborate strategic și implementate de o manieră hotărâtă, limba română în RM își va exercita cu greu principalele sale puteri – politică, economică, socială, culturală și juridică.

Dnă Guțu, noul premier al R. Moldova, Valeriu Streleț, a declarat recent, în cadrul unei emisiuni, că astăzi nici autoritățile de la Chișinău, nici cele de la București nu pun problema reunificării R. Moldova cu România. În opinia Dvs., cât de actuală sau nu este problema Unirii?

Problematica unionistă a fost, este și va fi mereu un subiect ardent, de actualitate, în trecutul recent – refugiat în mediile intelectuale, deja mai încoace – adjudecându-și un loc inclusiv în mediul politic și ONG-ist. Eu văd progresul în faptul că subiectul reunificării celor două state românești nu mai este unul clandestin, deși, este rejectat în permanență de cercurile politice de la guvernare. Premierul Streleț are dreptate – subiectul reunificării națiunii românești nu se află pe agenda politică imediată și nu este abordat deschis, dar el oricum este prezent în discursul politic bucureștean, desigur, de o manieră mai voalată, acum, insinuându-se că cele două state românești se vor reuni în UE.  E un fel de eufemism. Cât privește Chișinăul politic din arcul guvernamental actual, acesta evită categoric să mizeze pe un discurs unionist,  având literalmente frică de a pierde electoratul.

În ultimul timp, apar tot mai des semnale că autoritățile de la Chișinău ar tărăgăna, intenționat sau nu, procesul de interconectare energetică dintre România și R. Moldova, care ar fi o alternativă la monopolul rusesc din partea stângă a Prutului. De ce credeți că oficialilor de la Chișinău nu le-ar conveni o mână întinsă și un spațiu de manevră mai confortabil?

Răspunsul este univoc – banii. Coruperea oficialilor de la Chișinău de către magnații gazelor rusești este un fenomen bine cunoscut. Această corupere a început din primele zile de ”independență”, din 1991. RM a avut posibilitate să se asocieze centralei atomice de la Cernovodă, și nu a făcut-o prin decizia premierului de atunci – Sangheli. RM a avut posibilitate să înceapă a importa gaze lichefiate prin terminalul de la Giurgiulești – și nu a făcut-o, au fost ”cumpărați” alți oficiali pentru a păstra RM dependentă sută la sută de gazele rusești. RM a vândut rețelele de distribuție a gazelor Gazpromului – o acțiune antinațională crasă – cine a fost pedepsit pentru aceasta? Miniștrii din guvernele AIE-1 și AIE-2 au tărăgănat intenționat construcția gazoductului Iași-Ungheni. Această tărăgănare continuă și acum. Ați auzit cumva să negocieze partenerii din AIE-3 securitatea energetică a statului? Nu – iată și răspunsul la toate întrebările: corupția.

Pe parcursul ultimilor ani, România a alocat R. Moldova sume importante pentru proiecte necesare și durute, iar acum se vorbește și despre crearea, la București, a unui fond „pentru salvarea Moldovei”. Credeți că investițiile României sunt valorificate corect în R. Moldova? Nu există riscul ca, la un moment dat, contribuabilul din partea dreaptă a Prutului să se revolte și să spună: „eu tot am nevoi, de ce cheltuiți banii cu cei care una declară și alta fac”?

Banii au fost valorificați, nu sunt excluse și anumite deturnări de fonduri, totul e posibil în condițiile lipsei unui mecanism de control din partea investitorului. Contribuabilul din România are dreptul să se revolte, românul de dincolo de Prut muncește și contribuie, de aceea are dreptul să ceară socoteală – unde au plecat banii. Or, proiectul propus de Dungaciu și Peiu, ”Go fro Moldova” are sens doar în condițiile în care România va institui un mecanism de control al modalității de cheltuire a banilor investiți. Corectitudinea investițiilor este o problemă sensibilă nu doar la nivel de investiții străine, dar chiar la nivel de resurse bugetare. Îmi aduc aminte, când legea bugetului, uneori prevedea la același obiect public, investiții duble sau chiar triple, de exemplu, pentru un acoperiș, acesta fiind reparat chiar un an înainte….Este important ca oamenii aleși la nivel local, să fie integri, și să nu vadă în materie de investiții doar sursa de a face business cu statul, ci de a dezvolta armonios comunitatea!

Anterior, și fostul președinte Traian Băsescu, și actualul premier Victor Ponta au declarat că și-ar dori ca, atunci când România va deține președinția UE, în 2019, R. Moldova să fie primită în familia europeană. Ținând cont de actuala situație a R. Moldova, credeți că putem spera la un asemenea eveniment?

Nu cred. De firea mea sunt optimistă, dar ”admirând” imaturitatea liderilor și partidelor politice aflate la guvernare, incapacitatea acestora a-și asuma reforme strict necesare, îngustimea gândirii lor, optimismul meu dispare. Am pășit într-o perioadă  de batere a pasului pe loc, traversată de crize politice consecutive. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâinile în sân – nu. De noi, cetățenii activi și responsabili, depinde încotro și cât de repede se va mișca Republica Moldova.

Interviu realizat de

Raisa Lozinschi

Vezi aici stirea de pe portalul Ziarul Național