EDUCAȚIA: CENUȘĂREASA DE AZI – REGINA DE MÂINE ÎN REPUBLICA MOLDOVA?
La 1 septembrie, aidoma unui ritual șablonizat, profesorii, elevii, studenții se avântă în elanul studios, animând sălile de curs, instituțiile de învățământ, inclusiv grație aportului semnificativ al părinților. Să ne dorim unii altora un început de bun augur pentru întregul sistem educațional din Republica Moldova!
Și totuși, la întrebarea sacramentală – este oare educația din Republica Moldova o prioritate pentru societate? Pentru politicieni? Pentru populație? Răspunsul, se pare, ne duce cu multe secole în urmă la faimoasa zicere a lui Dimitrie Cantemir despre ”setea” moldovenilor pentru carte. Nu vreau să fiu rea, dar, realitățile ne demonstrează că educația, din păcate, nu este o prioritate nici măcar la nivelul familiei în RM. Fiind tributari ai trecutului comunist-totalitar, când totul era comun, adică a nimănui: spații locative, terenuri agricole, spitale, școli etc., când statul sovietic crea un simulacru de ”grijă” pentru cetățeni, astăzi atitudinea cetățeanului vizavi de responsabilitățile educaționale rămâne aceeași – statul trebuie să asigure! Ajuns la vârsta de școlarizare, copilul este ”pus” în grija statului și, de cele mai deseori, părintele consideră că aici se termină participarea sa la opera studiilor odraslelor sale. Parțial, părintele are dreptate: din punct de vedere constituțional, educația este un serviciu public, asigurat de stat – principiu Napoleonian, prin extensiune – european, demn de elogiere. Dar, să nu uităm, că în forma sa pură, el nu este implementat nicăieri. Comunitățile au contribuit dintotdeauna la opera educației – părinții s-au cooperat pentru a-și aduce aportul la tot ceea ce înseamnă calitate, infrastructură, desigur, toate în bază de benevolat. Și în SUA, și în statele membre ale UE – contribuția comunității este una esențială în susținerea educației.
În RM optica este mai diferită, și, voi fi foarte critică în acest sens. Părinții, pe lângă gratuitatea absolută a studiilor pe care și-o doresc, nu se prea implică nici în supravegherea parcursurilor educaționale ale odraslelor. Mulți din copii au ajuns să fie monoparentali, unul, iar deseori, chiar ambii părinți fiind plecați la munci peste hotare. În prim plan al bunăstării familiale este pus banul. Copiii au ajuns să pună un preț mai mare pe un gadget ultimul răcnet decât pe o carte. Notele au ajuns și ele obiect de târg, meritocrația, pivot al educației, de cele mai multe ori, este izgonită din sălile de clasă, din aulele studențești. ”Balcanizarea” educației prin privilegierea mitei și banului ilicit pentru a soluționa orice problemă este marea durere de cap a societății noastre, iar rădăcinile pornesc din sânul familiei.
Cât despre sistem în general, din păcate, în pofida unei cote importante din PIB dedicate educației (până la 9 %), eficientizarea cheltuielilor publice în domeniu nu ș-a realizat plenar. Pe lângă necesitatea optimizării instituționale și financiare, conform principiului ”banii urmează elevul/studentul”, în sistemul educațional e nevoie de o transformare radicală a mentalității cadrelor profesorale și manageriale. Iar, cea mai importantă transformare rezidă în scoaterea rapidă și totală a instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar de sub controlul, da-da, controlul partinic! Pot fi acceptate noi politici și strategii în educație, în funcție de specificul de dezvoltare socio-economică, culturală a statului, regiunii etc., dar, nicidecum, nu pot fi tolerate ingerințe partinice în gestionarea sistemului educațional. Prin urmare, un ministru al educației (de preferință ar fi și al cercetării) trebuie să fie, în primul rând, o personalitate talentată cu experiență vastă în domeniu, capabilă să învețe și să-i învețe, mai cu seamă, pe politicieni, pentru a le spune sus și tare: Educația nu e cenușăreasă politicului, educația este regina unei societăți. Cum vor fi educați cetățenii unui stat, așa de bine va trăi populația acelui stat. Deci, la întrebarea, de ce trăim atât de rău, căutați răspunsul în calitatea (sau lipsa ei) în sistemul nostru educațional.
