ALEXANDRU IOAN CUZA – SAT-ENCLAVĂ CU NUME GLORIOS DE DOMNITOR AL UNIRII

13164233_10208197950719119_2534299375901267890_n 13173898_10208197950319109_7673529934161735423_n 13139346_10208198015840747_564056880137467143_n

13087906_10208198016120754_5013690689832600046_n 20160511_160142 27 martie

Dreapta a început campania de întâlniri cu cetățenii în localitățile Republicii Moldova. La 11 mai 2016 liderii partidului unionist Dreapta s-au întâlnit cu profesorii liceului ”Alexe Mateevici” din satul Alexandru Ioan Cuza.

Bunicii și tatăl meu sunt originari din A.I.Cuza, pe timpuri județul Ismail, mai târziu raionul Vulcănești, apoi județul Cahul, acum raionul Cahul. Pe timpul României Mari Q.I.Cuza era supranumit ”Picior de Paris”, liceul din sat era cel mai cotat din județ, cu distinși profesori școliți în România regală. Satul A.I.Cuza, de rând cu alte localități de pe malul Prutului din sudul Basarabiei Văleni, Câșlița Prut, Giurgiulești, Slobozia Mare, Brânza, Colibași, a intrat în componența României după Unirea de la 1859 înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza.  Până astăzi în aceste localități cetățenii români vorbesc o limbă română curată, fără impurități lexicale și de pronunție. Dintotdeauna în aceste localități a domnit spiritul României Mari, a fost mereu vie flacăra unionismului. Familiile localnicilor au fost divizate după ocupația sovietică, unii preferând să treacă pentru totdeauna Prutul.

Din păcate, pe timpul URSS, satele de pe malul Prutului din sud au fost pedepsite pentru românism, investițiile pentru dezvoltare niciodată nu au fost generoase cu aceste localități.

Au trecut 25 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova. Un sfert de secol. Alexandru Ioan Cuza, sat cu falnic și glorios nume de domnitor al Unirii de la 1859, cum era izolat pe timpurile sovietice, când depindea de Vulcănești, așa izolat și a rămas. Drumul care leagă Vulcănești de satul A.I.Cuza (1 km) cum era drum de țară așa și a rămas. În caz de ploaie torențială, drumul devine impracticabil, iar sub podul de cale ferata se creează neschimbata băltoacă pe care o țin minte din copilărie când plecam la bunici.

În 2009 -2014 zădarnic am intervenit (fiind parte a guvernării pro-europene) pe lângă ministerul transporturilor, cu gândul să demonstrăm că ne pasă de românii din cel mai îndepărtat punct sudic al RM.  Nu a ieșit nimic din diligențele mele. Investițiile în drumuri mereu pleacă în cealaltă parte a stepei Bugeacului – spre Comrat. Acolo și azi drumurile sunt mai bune, din bani donați și de UE, și de SUA – marea grijă a partenerilor de dezvoltare pentru minorități, în baza principiului discriminării pozitive. Dar când vor trăi bine și românii din sudul RM?

Cu tristețe și decepție am aflat că azi în A.I.Cuza școala a rămas fără internet, căci  depinde de Moldtelecom, căruia școala i-a vărsat prețul contractului în avans. Alta fibră optică în A.I.Cuza nu există. Mai mult, cetățenii din A.I.Cuza nu au canalele televiziunii publice – Moldova 1, fără să mai vorbim de Moldova 2. În schimb canalele din autonomia găgăuză (toate de limbă rusă și pline de propagandă anti-națională românească) pot fi captate  extrem de bine și au o calitate de invidiat!

Primarul satului A.I.Cuza, domnul Nicolae Calaidjoglu, a prezentat un șir de proiecte ce țin de apeduct, stadion și parc public, dar speranța dumnealui se îndreaptă doar spre fondurile care vin din România, Polonia, Cehia, nu are nicio încredere în susținerea cancelariei guvernului….Primarul nu mai crede în promisiuni, mai cu seamă când acestea sunt scrise cu furca pe apă.

Între timp satul pustiește. Oamenii sunt plecați la munci peste hotare, care în vest, care în est. Copiii sunt din ce  în ce mai puțini, cu mult greu au salvat liceul de la optimizare, astăzi în el învață 300 de copii, iar pe timpuri numărul acestora ajungea la 800.

Satul Alexandru Ioan Cuza, devenit o adevărată enclavă românească în mediu turcofon, reprezintă expresia superlativă a nepăsării de care poate da dovadă o administrație centrală față de națiunea românească majoritară – să-ți lași cetățenii fără drum de legătură cu Cahulul, fără televiziune, fără internet, fără apeduct…. Noroc de biserica din sat, pe timpuri închisă de sovietici, doar ea mai menține speranța că atâta timp cât mai există credința în Dumnezeu, suflarea românească din Alexandru Iona Cuza nu va dispărea niciodată!

 

Published