Yearly Archives

76 Articles

PARTIDUL UNIONIST DREAPTA S-A ÎNTRUNIT ÎN CONGRES DE CONSTITUIRE

Posted by on
PARTIDUL UNIONIST DREAPTA  S-A ÎNTRUNIT  ÎN CONGRES DE CONSTITUIRE

Comunicat de presă

Duminică 14 februarie 2016, la Chișinău, s-au pus bazele formațiunii politice – partidul DREAPTA.

În cadrul Congresului de constituire al partidului Dreapta, s-au reunit 250 de delegați din raioanele și municipiile Republicii Moldova.

Printre delegați au fost personalități din Diaspora cetățenilor moldoveni, care și-au exprimat dorința de a se investi “intr-un proiect politic care pledează pentru re-unificarea Republicii Moldova cu  România,  pentru integrarea plenară în spațiul valoric european, pentru o viață mai bună a cetățenilor din  Republica Moldova într-o țară puternică, prosperă și sigură”.

Incapacitatea guvernărilor din ultimii ani de a implementa, de manieră eficientă programul electoral din 2009, disfuncționalitățile succesive ale statului Republica Moldova, profunda instabilitate socio-politică, corupția, eșecul protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, delapidările de proporții ale fondurilor publice, incapacitatea de plată a salariilor și pensiilor lasă Republica Moldova în pragul falimentului.

Această situație se traduce astăzi printr-o subzistență precară și incertă a populației. Rezultatul direct al acestei politici actuale a dus  la pierderea încrederii în reprezentații clasei politice actuale în Republica Moldova, la care se adaugă un val de scepticism european în rândul populației.

Partidul DREAPTA se lansează în calitate de proiect politic și social și propune edificarea unei noi clase politice, bazate pe criterii de integritate, legalitate și moralitate, în spiritul promovării valorilor românești și europene.

Partidul DREAPTA a lansat proiectul, intitulat „The Right Government”, articulat de un grup de tineri experți din Republica Moldova și Diaspora (www.rightgov.eu).

În cadrul congresului de constituire, crearea partidului DREAPTA a fost salutată de către   deputatul Parlamentului României domnul Ștefan Burlacu (Mișcarea Populară), Gabriel Plămădeală (președintele organizației teritoriale Iași, partidul M10), colonelul Ion Petrescu, membru al Clubului Militar, București, Nicolae Dabija, președintele Forului Democrat al Românilor. Mesaje de susținere și de încurajare au venit din partea PNL (România), Les Republicains (Franța), Partidul Popular (Spania), grupul politic ALDE (APCE), Partidul Acțiunea Tinerilor (PACT, România), parlamentul Italiei. Delegații Congresului de constituire a Partidului Politic DREAPTA au adoptat Statutul și Programul, precum și componența nominală a Consiliului Republican al formațiunii. Consiliul Republican al Dreptei, pe lângă președinții și  secretarii organizațiilor teritoriale, include 10 membri din diasporă, cetățeni ai Republicii Moldova stabiliți peste hotare.

Doamna Ana Guțu a fost aleasă în calitate de Președinte al Partidului Politic DREAPTA, iar în calitate de Secretar General a fost ales  domnul Victor Sandu. Consiliul Republican, întrunit imediat după congres, în conformitate cu prevederile statutare, a votat în calitate de vice-președinți ai partidului pe Ilie Ilașcu, Dorin Dușciac, Ion Ursu, Iulian Gramațki, Anatol Arhire, Maxim Guțu.

Biroului politic al partidului DREAPTA a fost votat de Consiliul Republican în următoarea componență: Ana Guțu, Victor Sandu, Ilie Ilașcu, Dorin Dușciac, Ion Ursu, Iulian Gramațki, Anatol Arhire, Maxim Guțu, Alina Ghețiu, Dan Nicu,  Liubovi Staver, Ludmila Coadă, Denis Ciobu.

Secretariat DREAPTA

 

Rezolutia Congresului cu privire la Unirea Republicii Moldova cu România

Discursul Anei Guțu la congresul de constituire a Dreptei

Imnul Dreptei

12715475_10153482230263111_3333283199584513243_n IMG_4400 IMG_4407 IMG_4409 IMG_4430 IMG_4427 IMG_4444 IMG_4486 IMG_4454 IMG_4502 IMG_4524 IMG_4542

UNIONIȘTII VERSUS STATALIȘTII

Posted by on

Ținând cont de faptul că, în sfârșit, unionismul a devenit subiect de discuții publice și a încetat să fie doar un ideal ”romantic” al intelectualilor din Republica Moldova, și mai ales după apariția datelor statistice din sondaje, conform cărora unioniștii ar constitui circa 20-25 % din opțiunile de vot, este cazul să raționăm la calm răspunzând la întrebarea ”Încotro, Republica Moldova?”.

Tradițional, grație intervenției sistematice a formatorilor de opinie din spațiul public, s-a indus (voit) ideea că Republica Moldova se zbate  între două opțiuni geopolitice: estul sălbatic sau vestul civilizat, sau, Uniunea Europeană versus Uniunea Eurasiatică.  De fapt, formatorii de opinie trebuie să-și schimbe categorisirea. După furtul miliardului, după compromiterea totală a ideii de integrare europeană de către liderii politici, după paralizarea instituțională a Republicii Moldova – cetățenii de o manieră evidentă (inclusiv reprezentanții minorităților naționale și etnice)  au început masiv să gândească real la posibilitatea tăierii nodului gordian pentru soluționarea rapidă și eficientă a crizei politice și economice interminabile – unirea Republicii Moldova cu România. Odată cu ei și formatorii de opinie, instituțiile media trebuie să înțeleagă faptul că probleme reîntregirii națiunii române trebuie să devină componenta obligatorie a grilelor de emisie.

Azi în Republica Moldova opțiunile electorale se clasifică în cele unioniste și stataliste. Partidele zis pro-europene au eșuat din cauza corupției la nivel înalt, promovate de clanuri de partid. Situața nu mai poate fi redresată și niciunul din partidele din actuala coaliție de guvernare nu va fi iertat de alegători. Noile proiecte politice care s-au lansat (PPEM, Platforma DA) sau sunt pe cale de a fi lansate (PAS), chiar dacă au decis să readucă în fața alegătorului ideea de integrare europeană în prim plan, nu găsesc susținerea entuziastă plenară din partea cetățeanului asemănătoare cu cea din 2009. Percepția cetățenilor este că a eșuat ideea europeană, dar de fapt, noi știm că au eșuat politicienii care au fost responsabilizați de promovarea integrării europene. Oricare ar fi viteza parcursului european propusă de noile proiecte (unii vor alegerea directă  a președintelui și moratoriu pe parcursul european pentru doi ani, alții vor reformarea justiției în prim plan apoi restul etc) – toate aceste proiecte politice sunt stataliste, de rând cu partidele de stânga și extremă stângă,  și nu propun decât perpetuarea stării de captivitate instituțională, deoarece reformarea unui sistem putred poate să ne ia multe zeci de ani, perioadă pe care cetățenii nu vor s-o acorde nimănui. Perioade de tatonări și încercări am tot avut timp de 25 de ani, timp suficient pentru să fi demonstrat că declararea independenței Republicii Moldova a fost o eroare, pe care trebuie să și-o asume liderii-nomenclaturiști de atunci. De acum încolo statalismul, fie pro-european, fie pro-eurasiatic, devine doar un paliativ de menținere în viață a unei entități teritorial-administrative, conectată la aparate, entitate care nu mai poate fi resuscitată, fiindcă este  decimată de corupție.

Unionismul, existent în realitate, care niciodată nu a dispărut din mentalitatea  socială a populației dintre Prut și Nistru în ciuda străduințelor regimului de ocupație sovietic (nu avea cum să dispară!), din păcate, nu a fost niciodată binevenit la masa discuțiilor publice serioase. Dacă se încerca abordarea subiectului de unele instituții media  –  erau expres create condițiile ca unionismul să fie prezentat drept o opțiune extremistă, demnă de a fi catalogată ca o ilegalitate. De obicei, selectarea interlocutorilor se făcea (se face și în continuare) pe astfel de criterii: un unionist și un moldovenist de grotă – ca show-ul să fie de pomină, unionismul fiind nu o singură dată exploatat ca un gadget pentru ridicarea audienței.

O astfel de abordare a unionismului trebuie să dispară definitiv din strategiile de comunicare ale instituțiilor media. A venit timpul ca instituțiile media, și mai ales cele publice, care sunt plătite din buzunarul cetățeanului, să inaugureze o dezbatere națională pe tema unionismului. Cele 20-25% de unioniști, care apar în sondajele electorale ale cetățenilor, de fapt, sunt mult mai ridicate, deoarece numărul celor care ar vota pentru unirea Republicii Moldova cu România din motive economice și securitare, este mult mai important.

Unioniștii din Republica Moldova sunt repartizați și ei în categorii de persoane diferite, conform gradului de sensibilizare a opțiunii îmbrățișate: unioniștii declarați – sloganul lor este ”Eu sunt unionist și punctum” cei care spun deschis că pledează pentru unirea imediată a Republicii Moldova cu România (circa 20-25%), și unioniștii taciți – cei care la nivel de opțiune electorală, în discuții private recunosc că îmbrățișează ideea unionistă, dar, din varii motive oportuniste, nu doresc să afișeze deschis această opțiune. Sloganul unioniștilor taciți este ”Eu sunt unionist, dar….” Problema cea mai gravă este că unioniștii taciți, pentru diferite beneficii materiale sau conjuncturale, sunt gata să-și ascundă în continuare opțiunea, astfel, ei gândesc doar din perspectiva propriului lor beneficiu și nu din perspectiva binelui comun. Unioniști taciți sunt împrăștiați prin toate partidele, inclusiv prin cele de extremă stângă sau populiste.

Unioniștii declarați sunt cei care doresc binele comun pentru toți membrii societății din Republica Moldova, fără nicio discriminare, deoarece unirea Republicii Moldova cu România nu este doar o reparație istorică, încărcată emotiv, ci un act juridico-politic major, în rezultatul căruia România va reveni în frontierele sale interbelice, cetățenii actualei Republici Moldova redevenind cetățeni ai Uniunii Europene, beneficiind plenar de valorile spațiului european, atât de râvnite de noi toți. Unirea Republicii Moldova cu România nu înseamnă distrugerea Republicii Moldova, ci reînvierea teritoriului său actual, trezirea din amorțirea profundă, în care a fost lăsat inclusiv după declararea independenței. Unirea Republicii Moldova cu România înseamnă o calitate a vieții asigurată pentru toți fără discriminare,  instituții viabile, justiție funcțională și independentă, creștere economică sistematică, democrație reală și viitor previzibil pentru tineri.

Problema necesității unirii Republicii Moldova cu România trebuie internaționalizată. Comunitatea internațională este la curent cu dezideratul unirii celor două state românești, analizele frecvente lansate în ultimul timp pe tema unirii denotă importanța subiectului, iar discuțiile la cel mai înalt nivel în cancelarii europene și nord-americane denotă o conjunctură propice pentru realizarea unirii Republicii Moldova cu România.

Unioniștii din Republica Moldova trebuie să-și dea mâna pentru a obține unirea pe cale pașnică, în parlamentele celor două state românești, responsabil și asumat – așa să ne ajute Dumnezeu!

 

 

 

 

 

 

 

DE CE UNIONIȘTII NU SUNT ÎN PMAN

Posted by on
DE CE UNIONIȘTII NU SUNT ÎN PMAN

Protestele stradale care durează mai mult de 9 luni (exact o perioadă de graviditate pentru nașterea unui copil) pare să fi intrat pe traiectoria mișcării într-o circumferință, alias o mișcare într-o figură geometrică închisă, fără posibilitate de ieșire, dacă e să judecăm după Euclid.

Furtul miliardului din buzunarele cetățenilor prin politici fiscale deocheate și majorări de prețuri la utilități au fost factorii declanșatori ai mișcării protestatare. Cetățenii, mai activi în week-end, apoi și în zile de lucru, au sperat sincer că presiunea stradală va determina guvernarea să ia cel puțin unele măsuri de bun simț în condițiile crizei socio-economice asezonate de criza politică moldovenească: demisii în lanț, numiri urgente pe criterii de profesionalism, supraveghere europeană etc. Nimic, însă, din toate acestea nu s-a întâmplat, protestele și reacția guvernării transformându-se într-o (in)acțiune ce seamănă cu o boală cronică incurabilă, bolnavul fiind nevoit să experimenteze tratamente de tot soiul la nesfârșit și fără niciun rezultat.

Avântul protestelor stradale, din care s-a degajat un partid politic nou, o platformă civică cu același nume (sic!), a virat într-o adevărată cacealma, când în PMAN, locul sacru pentru cei mulți care manifestau în 1989 cu copii în brațe pentru  întoarcerea acasă a limbii române, și-au făcut apariția exponenții lumii interlope, pretinși lideri politici ai partidelor legal funcționale în RM, dar cu misiune specială și cu salarii groase de la Moscova.

Astfel, esența socio-economică a protestelor populare din PMAN  a fost deturnată în folosul unei competiții politice în lupta pentru accederea imediată și cu orice preț la putere. Episodul alungării unioniștilor din PMAN de dragul pseudo-unificării „poporului multietnic și multinațional al Republicii Moldova” a scos la iveală instrumentalizarea cinică a maselor, ghidate de fapt de un scop – soluții concrete pentru depășirea precarității socio-economice, dar folosite în alt scop – accederea imediată la putere.

Resuscitarea lozincii „Unire, moldoveni!” i-a îmbătat cu apă rece pe liderii permanenți și ocazionali ai protestelor, postați la microfoane, care le-au dat protestatarilor speranța că, demolând doar un oligarh, cetățenii RM imediat vor avea salarii majorate și pensii europene. Culmea este că protestatarii au înghițit momeala și cred cu disperare că demonul-oligarh pe nume Plahotniuc este reaua relelor, iar dacă acesta va dispărea de pe firmamentul politic, toate problemele din RM vor înceta să existe.

Pretinșii lideri ai protestelor au uitat să se prezinte protestatarilor: unul este avocatul de lux al clanului Țopa, delapidatori de bănci în anii ’90, altul este un interlop cu veleități de primar, după care plânge în hohote pușcăria, al treilea a furat cât a încăput pe timpul lui Voronin și acum se face că plouă.

Niciunul din cei cocoțați pe scena improvizată nu are dreptul moral să mintă protestatarii din PMAN și să le promită viață mai bună odată cu accederea lor la guvernare. Niciunul. Ei știu foarte bine că nu le vor putea asigura cetățenilor viață decentă. Și știu de ce.

Deoarece partidele din PMAN, exact ca și cele de la putere, sunt niște SRL-uri clientelare, incapabile să contribuie la proiectul pe nume  Republica Moldova.  Iar aceste partide vor dori doar să exploateze în continuare sistemul corupt aducător de beneficii materiale personale și partinice.

Toate acestea se întâmplă deoarece în Republica Moldova instituțiile statului sunt capturate, iar captivitatea lui nu e nici de azi, nici de ieri. Captivitatea nu se datorează doar unei singure persoane, ci unei multitudini de clanuri. Mai mult, lupta pentru putere în RM niciodată nu a fost o luptă între partide sau doctrine, ci o luptă viscerală între clanuri mafiote. Corupția este oxigenul benefic al unei armate întregi de funcționari, miniștri, viceminiștri, judecători, procurori etc., întreg sistemul fiind auto-alimentat de la 1991 încoace. Sistemul capturat se auto-protejează, de la vârful puterii centrale, prin rețeaua judiciară coruptă, până la cele mai îndepărtate primării.

În 2009 s-a încercat testarea parcursului european. Din păcate, politicienii care s-au afișat în prim-plan au zădărnicit acest parcurs. Ei trebuie să stea cu toții la pârnaie pentru iresponsabilitatea crasă de care au dat dovadă în gestionarea treburilor statului. Deocamdată la pușcărie a încăput doar unul. Loc însă este pentru mult mai mulți.

După tatonări eșuate pe calea independenței, cu cetățeni ajunși la marginea disperării,  alungați cu bună știință din acest stat,  unica revendicare − pe care trebuie să o formuleze atât protestatarii din PMAN, cât și toți cetățenii rămași la locurile lor de muncă pentru a-și întreține familiile − este cea de reunificare a Republicii Moldova cu România. Reunificarea trebuie înfăptuită în numele supraviețuirii și salvgardării oamenilor care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova fără nicio discriminare. Abia după reunificare va urma ceea ce înseamnă resetarea instituțiilor, a legislației, a structurii teritoriale etc.

Atâta timp cât în PMAN vor răsuna doar lozinci populiste, menite să manipuleze protestatarii prin demonizare și xenofobie; atâta timp cât în PMAN nu va răsuna lozinca reunificării neîntârziate a Republicii Moldova cu România – unioniștii vor fi marii absenți de la acest spectacol déjà vu.

 

UNIREA ROMÂNIEI CU REPUBLICA MOLDOVA – PROIECT DE ȚARĂ. CONFERINȚA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI, 24 IANUARIE 2016, PALATUL PARLAMENTULUI, BUCUREȘTI

Posted by on

20160124_100409 20160124_110733 12565594_10207327527439081_2073277850701447579_n

20160124_183000 20160124_124344 20160124_162150

La 24 ianuarie 2016, la Palatul Parlamentului, București, România, a avut loc Conferința Românilor de pretutindeni, organizată la inițiativa deputatului Eugen Tomac. evenimentul a fost organizat de ziua aniversării a 157 de ani de la Unirea Principatelor românești din 1859. Conferința a întrunit circa 300 de invitați, români din diasporă și din teritoriile istorice românești, inclusiv din Republica Moldova.

Invitat la Conferința Românilor de pretutindeni, președintele Traian Băsescu, a reiterat viatalitatea proiectului său politic, care constă în reunificarea României cu Republica Moldova.

Din partea partidului Dreapta au participat Dorin Dușciac (Paris, Franța), Ion Ursu (București, România) și Ana Guțu (Chișinău, Repăublica Moldova).

În numele partidului unionist Dreapta, Ana Guțu a vorbit despre necesitatea reunificării celor două state românești pentru a readuce la starea de normalitate societatea din Republica Moldova.

Dorin Dușciac a menționat  în discursul său că la 26-27 martie la Chișinău va avea loc cel de-al doilea Congres al Diasporei Unioniste.

Vezi aici VIDEO discursul Anei Guțu la Conferința Românilor de pretutindeni, 24 ianuarie 2016

Vezi aici VIDEO felicitarea Anei Guțu la Conferința Românilor de pretutindeni, 24 ianuarie 2016

REZOLUTȚIA CONFERINȚEI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI, 24 IANUARIE, 2016

 

ETERNUL PUPĂTOR DE DRAPELE

Posted by on

În Republica Moldova iar e criză politică, acestea survin cu o regularitate uimitoare. Criza politică s-a transformat într-o stare de fericire permanentă, pe care, după cum gândesc politicienii de pe Bâc, trebuie să și-o asume toți cetățenii ca pe o binecuvântare, din moment ce ei, politicienii, nu-s în stare să ofere compatrioților lor bunăstarea elementară, că de bogăție nici nu mai e vorba.

De la epoca lui Lucinschii încoace, un singur om cu demnitate publică din Republica Moldova poate să se laude că a supraviețuit tuturor intemperiilor politice. Acesta este insubmersibilul Gheorghe Duca – președintele Academiei de (ne)Științe a Moldovei – AȘM. Omul în 1989 declara că este moldovean, ba chiar a și făcut publicații la subiect, mai târziu s-a lipit de clanul Lucinschii și a promovat hotărâri de parlament, reproduse și azi fără prea mari schimbări. În 2001, odată cu venirea comuniștilor la putere, Duca se erijează în mare savant și promovează Codul pentru Știință și Inovare, în care ridică la rang de lege statutul său de membru al guvernului ”din oficiu”(sic!). Atenție: legea cu privire la guvernul RM nu spune niciun cuvânt despre acest statut al președintelui AȘM. Comuniștii îl îndrăgiseră tare pe Duca – și de ce nu l-ar îndrăgi – omul se afișa cu ei la monumentul lui Ilici de la Moldexpo (dacă mai zăboveau un pic la guvernare, Duca îl aducea chiar în fața AȘM pentru mai multă comoditate), cu floare roșie în piept, ca un veritabil și inextricabil comunist. L-a făcut și pe Voronin Doctor Honoris Causa, pentru ”merite” pe ”tărâmul anevoios al științei”. Pentru aceste favoruri ”intelectuale”  comuniștii i-au permis lui Duca să-și tragă o universitate și un liceu pe banii statului, ca să pompeze bani și afaceri dintr-o instituție a sa în altele două (omul e chimist, știe cum se face asta), tot ale sale, căci soția lui Duca este rector la universitatea de buzunar academic. În perioada 2001-2009 Duca și-a zis comunist.

Hopa și revoluția tinerilor, anul 2009. Se schimbă puterea, se pare că din rosu-comunist, Duca a înțeles că veni moda de albastru pro-european, ba chiar român. Duca se transformă în patriot. Trece Prutul, ține discursuri înflăcărate la Academia Română despre cât de român este, și cât de mult dorește unirea. Când trece Prutul înapoi în RM, roșește dacă e întrebat despre discursul său de la București. Se vede treaba că de purpuriul comunist, trecut al său, nu se poate dezbăiera ușor.

În tot acest răstimp, în 12 ani,  Duca, pe lângă faptul că a conservat AȘM ca pe o feudă a familiei sale, unde banul public e spălat și clătit în șapte ape,  s-a specializat pe pupatul drapelelor. Toate guvernele vin și pleacă – numai un singur om rămâne eternul membru al guvernului, ditamai membru ”din oficiu”, cu mașină guvernamentală la scară, chiar dacă are și o altă mașină de serviciu la AȘM. Se schimbă prim-miniștrii, unii pleacă în anonimat, alții înfundă pușcăria, da ”intelectualul academician” Duca e mereu la datorie – cu ochelarii pe nas fericește cetățenii fiind prezent la toate ședințele tuturor guvernelor.

Tarlev, Greceanâi, Filat-1, Filat-2, Leancă, Gaburici, Streleț, Filip – poate am mai omis pe cineva – toți au pupat drapelul RM odată, maxim de două ori, da iaca Duca este unicul om care se poate lăuda că a pupat drapelul RM de muuulte ori!

Stau și mă gândesc – oare ce spune Duca în sinea lui când din nou este chemat la pupat drapelul? Poate spune că s-a învechit stofa drapelului? Poate zice: ”Of, iar trebuie să mă pun în genunchi”. Da poate că, din spirit intelectual select, în alternanță, pupă culorile drapelului pe rând – odată partea roșie, când era cu comuniștii, altă dată partea albastră când se făcuse român-european, dar iată noaptea între 20-21 ianuarie 2016 poate că a pupat partea galbenă, ca să se facă lumină mai multă la miezul nopții?

De fapt, sunt sigură, că Duca râde de prostia celor care l-au avut și-l vor avea cot la cot vecin de fotolii guvernamentale – nimeni, dar nimeni din miniștrii și prim-miniștrii investiți de-a lungul anilor nu a îndrăznit măcar să se gândească la relevanța calității de membru al guvernului al președintelui AȘM. Erau prea ocupați cu furturile din buzunarele statului și nu și-au bătut capul de furturile lui Duca – l-au lăsat și pe el să fure. Într-un stat cu hoți la guvernare –  un președinte de academie e tot hoț, nu poate el face figură aparte, nu i-ar sta bine. Vivat Academia! Vivat eternul pupător de drapele! Și de alte recuzite circumstanțiale….

DREAPTA ȘI BUN: DOMNULE NICOLAE TIMOFTI, DECLARAȚI UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA!

Posted by on

La 15 ianuarie, de ziua nașterii marelui poet român Mihai Eminescu, Dreapta și Blocul Unității Naționale au adresat o scrisoare deschisă președintelui Republicii Moldova Nicolae Timofti.

SCRISOARE DESCHISĂ

PREȘEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

DOMNULUI NICOLAE TIMOFTI

 Stimate Domnule Președinte,

Prin prezenta, noi, reprezentanții grupului partidului unionist DREAPTA și ai Blocului Unității Naționale (BUN), vă aducem mulțumiri pentru faptul că nu ați permis formalizarea în parlamentul Republicii Moldova a unei coaliții monstruoase, care ar fi pus la cârma statului descendenții comuniștilor de ieri, cei care au maltratat națiunea românească și au deportat buneii noștri în Siberii de gheață.

Totodată, vă amintim că unii din semnatarii acestei scrisori deschise, v-au votat la 16 martie 2012 și v-au încredințat mandatul președinției Republicii Moldova pentru patru ani.

Pe parcursul acestor patru ani ați putut să vă convingeți, cât de dificilă este asumarea responsabilității de demnitar de stat, în mediul unor politicieni meschini, măcinați de dorința nesănătoasă de îmbogățire personală prin corupție  fățișă. Înțelegem cât v-a fost greu în acești patru ani de mandat, ca fost magistrat integru, să pledați pentru un stat de drept cu instituții funcționale, libere de orice influență partinică.

Mandatul dumneavoastră a cunoscut mici victorii – precum liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova și semnarea/ratificarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană – evenimente ce s-au întâmplat în anul 2014. Aceste mici victorii păreau să asigure o ireversibilitate a procesului de modernizare a Republicii Moldova.

Din păcate, nu a fost așa. Anul 2015 a marcat dezintegrarea totală a tot ceea ce înseamnă stat de drept, instituții funcționale, demnitari onești și integri, securitatea economică și socială a cetățenilor. Eșecul se datorează imaturității politice incurabile de care au dat dovadă toți politicienii – cei de la guvernare și cei din opoziție. Republica Moldova s-a transformat într-o barcă, pe care o clatină clanuri mafiote, măcinate de interese financiare. Oricare ar fi învingătorul acestei lupte politice, ea nu va aduce decât satisfacție viscerală unei minorități rupte completamente de realitate. Actualmente doar 5 % din populația Republicii Moldova dețin 80% din bogățiile materiale ale acestui stat în derivă. Republica Moldova este zguduită de crize politice interminabile, menite să sărăcească și să exaspereze cetățenii.

V-ați convins de faptul că sunt previzibile alte confruntări politice, similare celor ce durează de 25 de ani, care nu vor face decât să prelungească agonia acestei palme de pământ, incapabile să se autoguverneze în pace și democrație veritabilă.

Noi, subsemnații, reprezentanții partidului unionist DREAPTA și organizațiilor non-guvernamentale unioniste din Blocul Unității Naționale, în ultimul ceas al mandatului dumneavoastră prezidențial,

Domnule președinte Nicoale Timofti, cerem

să declarați reunificarea Republicii Moldova cu România drept unica șansă de revenire la normalitate – în sânul națiunii române, România fiind membru de drept a Uniunii Europene, țară membru al NATO/OTAN.

Vă îndemnăm să demarați urgent dialogul cu președintele României Klaus Iohannis în vederea elaborării unui plan strategic de reunificare a celor două state românești, cu eșalonarea acțiunilor concrete ce țin de unificarea armatelor, abolirea actualelor frontiere între frați, aplicarea legislației românești fără excepții pe întreg teritoriul națiunii române reîntregite.

Prin declararea reunificării Republicii Moldova cu România veți intra în istoria națiunii române în calitate de mare om de stat. Suntem siguri că aveți curajul și voința de a face acest gest.

Semnează:

Membrii grupului de inițiativă al partidului unionist DREAPTA

Membrii Blocului Unității Naționale