Yearly Archives

(pamflet – reacție la scrisoarea lui Alexandr Baikalov сătre Traian Băsescu)

Acest pamflet eset inspirat din Scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Traian Băsescu

Azi, după ce mi-am înfulecat croissant-ul franțuzesc cu un dublu espresso, care îmi amintește de vechile vremuri bălțene polietnice și multiculturale,  după ce am rătăcit inspirat prin faimoasele catacombe pariziene (voi, unioniștii-naționaliști habar nu aveți ce e asta), mă gândii eu așa că de la un timp încoace nu-mi mai priește  cafeaua din cauza voastră – a unioniștilor-naționaliști. Sunteți atât de sălbatici cu unionismul vostru naționalist, încât nu pot înțelege mai multe lucruri:

1. Cum de îi considerați pe Ștefan cel Mare cel mai mare român, pe când el, Ștefan, era de fapt un internaționalist sadea – își luase de nevastă o ucraineancă frumoasă, apoi o bizantină. Asta cred că știți. Că nu vă mai întreb câți copii legitimi și câți bastarzi a avut Ludovic al XIV (șase copii legitimi și 17 bastarzi), hélas, voi, unioniștii-naționaliști nu vă ridicați la așa performanțe (mă refer la numărul de copii legitimi și bastarzi).
2. Cum mai îndrăzniți să-i glorificați pe Brâncoveni, și să-i considerați martiri, punând la îndoială decizia Porții Otomane?! Voi, unioniști-naționaliști care știți că aveți pe teriotriul vostru o autonomie turcoidă? Ați cerut autorizarea bașcanului pentru așa ceva?! Cum puteți opina despre Unire, și chiar despre orice, fără aprobarea minorității turcoide creștinizate? Noi, bălțenii conectați cu istoria Franței (nos ancêtres les gaulois), știm că până și  regele Francois I, fiind întemnițat de Carol de Habsburg (Charles Quint), a cerut ajutor de la Sultanul Suleiman în 1526! Ei, voi, unioniștii-naționaliști de unde să o știți și pe asta?
3. Cum vă trece prin capul vostru unionist-naționalist să desconsiderați minoritatea rusă, care e de veacuri în Basarabia, de veacuri v-a învățat ce să faceți, v-a ocupat, v-a deportat, v-a înfometat! Cum de îndrăzniți să-i cereți minorității ruse să se integreze, învățând limba, cultura și istoria română, când această minoritate este mesagerul Rusiei – o megațară, prietenă bună cu Franța și Parisul! Cel mai frumos pod peste Sena, podul Alexadru III, a fost construit în numele prieteniei franco-ruse, iar prima piatră a acestui pod au pus-o țarul Nicolae al II al Rusiei (ce-i drept, omorât tot de ruși) și de președintele Felix Faure (care a murit fericit în 1899 – fără a-i mai face dreptate sărmanului Dreyfus – la 58 de ani, în Palatul Elysee, în timpul unui singur act sexual cu o amantă, și nu e vorba de Cântăreața cheală, care tot un act are, v-am mai spus, că voi nu aveți de unde ști). Eu, mes frères, dacă sunt bălțean-parisian, mă delectez în civilizație, lumină, construcție (bine, nu chiar construcție de poduri peste Sena, dar tot construiesc și eu ceva) și mă minunez de ignoranța voastră, unioniștilor-naționaliști!
4. Cum puteți promova atât de agresiv Unirea Republicii Moldova cu România, lăsați-o mai moale, avem atâtea minorități pe teritoriul Republicii Moldova! În 1918 Actul Unirii a fost votat de deputații Sfatului Țării cu un larg ”consens” minoritar, inclusiv bălțean, astfel, au votat împotriva Unirii Ștefan Balmez, bulgar; Arkadi Osmolovski, ucrainean, Mihail Starenkii, ucrainean; și s-au abținut de la votr Zaharia Bocșan, bălțean, Gheorghe Brinici, ucrainean, Vasil Kovali, ucrainean, Alexei Kulev, bulgar, Petar Kulcev, bulgar, Alexandr Gekulov, rus, Isac Gherman, evreu, Andrei Krupenski, ucrainean, Konstantin Iurco, ucrainean, Eugen Konigschatz, evreu, Teodor Kirilov, evreu,Ivan Krivorukov, rus, Samuel Lichtmann, evreu, Alexander von Loesch, german, Vladimir Linev, rus, Piotr Manițki, rus, Dimitri Maldor, bulgar, Hristo Misirkov, bulgar, Iacob Nagornak, ucrainean, Teodor Nikitiuc, ucrainean, Petre Poliatenciuk, ucrainean, Gheorghe Ponomarev, rus, Mihai Savenko, ucrainean, moise Slutski, evreu, Vladimir Țiganko, rus. Ei și ce dacă în Franța de azi există din punct de vedere juridic un singur popor – poporul francez și statisticile etnice nu sunt autorizate, Republica Moldova nu este Franța! Iarna nu-i ca vara! Republica Moldova este polietnică și multiculturală!  Până nu obțineți binecuvântarea minorităților, inclusiv a minorității bălțene, nici nu putem vorbi despre Unire! Jamais de la vie, naționaliștilor!
5. Cum puteți voi, unioniștii-naționaliști, să cereți condamnarea negaționismului crimelor comuniste? Noi, francezii, putem condamna negaționismul, am și făcut-o, legiferând pedepsirea negaționismului genocidului armenesc de către turci, chiar dacă acea lege a fost declarată neconstituțională. Dar voi, unioniștii-naționaliști, nu sunteți în drept să cereți pedepsirea negaționismului crimelor comuniste! Cât de frumos era orașul Bălți pe timpul când bunica era medic-șef la spitalul de urgență, a făcut din el un adevărat Cochin sau Saint-Louis al Parisului (sunt niște spitale publice faimoase din Paris, vedeți că habar nu aveți nici de asta…).
6. Cum îndrăzniți voi, istericilor, primitivilor, ignoranților de unioniști-naționaliști să confundați România lui Cuza cu România Anei Pauker?! Sunt două Românii diferite! Dar eu, ca unionist bălțean parizian sadea, rațional și liber gânditor, le iubesc pe ambele! Da, pe ambele Românii! Ele fac parte din ființa mea polietnică și multiculturală, deosebit de iluminată, eu nu sunt ca voi, niște consumiști execrabili, care vă complaceți în a vă parfuma cu  Channel Nr.5 cu iz nazist, prefer un Marlow de la Anais Biguine!
7. Finalement, Unirea nu e de nasul vostru, dragi unioniști-naționaliști, de ea se vor ocupa snobii talentați ca mine, bălțeni stabiliți la Paris, cu ifose de nouvelle vague, la cigare a la Claude Chabrol în dinți, cu privirea visătoare a la Johnny Hallyday spre insula Saint-Barthelemy, unde vom poposi pentru eternitate după ce vom înfăptui Unirea, pragmatic și constructiv. Iar voi, unioniștilor-naționaliști, n-aveți decât să ne invidiați  – noi suntem tinerii de la Paris care învață la gât cravata cum se leagă nodul ș-apoi venim de fericim norodul cu chip isteț de oaie creață…vai, scrisei ca Nathalie Saraute, fără virgule și puncte, ce bine îmi iese, chit că seamănă cu versurile lui Eminescu. Ah da! Voi, unioniștilor-naționaliști, și pe Eminescu îl idolatrizați! Mai să uit, mai aveți un naționalist faimos, Grigore Vieru, și la el vă închinați!  Mereu cinstiți niște idoli, uitând de preceptele Bibliei, care, Biblia, este și ea o rezicere palidă a Thorei.
8. Vive le suicide national! (Că de Eric Zemmour, omologul francez al neamțului Thilo Sarazin nici că să fi auzit, voi, ăștia care sunteți Pentru Unionism Naționalist, un fel de PUN). Vive Le Paris de Bălți! Et vive moi, qui vous parle de vive voix, si beau, si courtois (rien avoir avec Stéphane Courtois l’anticommuniste et non plus avec le trop anti-communiste Thierry Wolton). Bien à vous, à toutes les minorités, à la nation civique moldave, Alexander Baikalow, avec « K » de КПСС.

Text: Marcel Toma. Foto: Manole Sava (GREEN MIND, Bucureşti), Natalia Mitereva

Citește aici interviul realizat de VIP magazin

Dle Preşedinte Băsescu, aveţi vreo idee de ce sunteţi atât de iubit de românii dintre Prut şi Nistru? Cârcotaşii ar spune că aici sunteţi mai iubit decât de către românii din România…

Eu nu am făcut politică pentru a fi iubit, ci pentru a face ce trebuie, iar când am făcut ce trebuia, nu toţi românii au fost de acord cu mine, ca decident. Dar, pentru că până şi politicienii sunt oameni, sigur că mă bucură simpatia celor care îmi aprobă deciziile.

Poate, pentru că mulţi moldoveni s-au trezit cu cetăţenia română (să nu fim răi ca să zicem „cu paşaportul”) exact pe timpul preşedinţiei Dvs? Iar primul lucru pe care îl vezi în viaţă, ştiţi că nu se uită uşor…

Eu am tratat cetăţenii Republicii Moldova ca pe cetăţeni români şi am făcut pentru ei ce am putut să fac. Am modificat Legea Cetăţeniei Române pentru a-i ajuta să-şi redobândească un paşaport românesc, pentru a-i ajuta să circule, să muncească şi să înveţe în Uniunea Europeană. Până la urmă, prin voinţa lui Stalin şi a lui Hitler, aceşti oameni, nepoţii şi strănepoţii lor şi-au pierdut cetăţenia română, paşaportul românesc fără voia lor. Eu aveam obligaţia morală să fac această reparaţie faţă de o mare nedreptate a istoriei. Nu putem trăi la nesfârşit după voinţa lui Stalin şi a lui Hitler, a lui Molotov şi a lui Ribbentrop.

Credeţi în sinceritatea celor care şi-au redobândit cetăţenia română? Că au făcut-o pentru că sunt români şi punctum, dar nu pentru a călători prin lume?

Ştiţi ceva? Eu nu am vrut să fac un instrument al recunoştinţei nici din acordarea cetăţeniei române, nici din creşterea numărului de burse pentru tineri de la 100 la 5000, nici din taberele de la munte şi de la mare din România, unde vara vin mii de copii din Republica Moldova. Am considerat doar că eu, ca preşedinte al României, am obligaţia să fac ceva pentru românii din stânga Prutului.

Cât de familiarizat sunteţi cu fenomenul politicii moldoveneşti? Prin ce V-a atras? Care a fost raţionamentul aderării Dvs. la PUN şi al acceptării postului de preşedinte de onoare? La ce Vă obligă asta?

Sunt destul de familiarizat cu viaţa politică din Republica Moldova. Știu și cât de toxici sunt Președintele Igor Dodon și Vlad Plahotniuc pentru viitorul țării și al cetățenilor Republicii Moldova. Ştiu şi faptul că domnul Mihai Ghimpu, cândva un politician unionist credibil, azi e doar o epavă politică complet decredibilizată. Mai știu și faptul că cetățenii români Maia Sandu și Andrei Năstase nu au curajul să-și asume unionismul și-și mint cetățenii cu perspectiva europeană a Republicii Moldova. Or, atât Maia Sandu, dar și Andrei Năstase, știu foarte bine că Uniunea Europeană nu se va mai extinde dincolo de Prut.

Şi, atunci, iniţiativa domnului ministru Anatol Şalaru şi a doamnei profesoare Ana Guţu de a crea Partidul Unităţii Naţionale (PUN), un partid unionist, mi-a apărut ca o şansă cu un obiectiv politic: reunificarea ţării, pentru care trebuie să lupt şi eu. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, eu sunt preşedinte al PMP, singurul partid românesc ce şi-a asumat prin statut şi program Unirea României cu Republica Moldova.

Citește AICI interviul integral pentru site-ul romaniabreakingnews.ro

INTERVIU CU ANA GUȚU, prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale

1. Sunteți singurul partid asumat unionist? Care este atitudinea fata de Unire a altor partide politice, presei / media, societății civile?

Partidul Unități Naționale este noua denumire a partidului Dreapta, fondat la 05 septembrie 2015, înregistrat la 30 martie 2016 de către Ministerul  Justiției al Republicii Moldova cu statut și program politic unionist. De fapt, decizia de a crea un nou partid politic la acea vreme s-a bazat pe această condiționalitate – să fie un partid unionist, explicit prin documentele sale programatoare, acțiuni, atitudini politice etc. Respectiva decizie a fost luată de un grup de colegi politicieni după  mai multe runde de negocieri cu diverse partide extraparlamentare, inclusiv PNL – partid cu  statut unionist, referitor la coagularea unei mișcări unioniste puternice. Negocierile au eșuat, fiecare partid și ai ales lider,  ținea morțiș să rămână în găoacea sa, demonstrând prin aceasta că, de fapt, nu sunt independente și nici nu râvnesc să promoveze unirea celor două state românești pe cale politică. Pe parcursul a doi ani de zile Dreapta a realizat acțiuni politice, a participat la alegerile prezidențiale, liderii Dreptei au avut întâlniri în instituțiile europene și la Departamentul de Stat al SUA. A fost primul partid politic din Republica Moldova, care a pus problema unirii celor două state românești în instituțiile internaționale.

Odată cu a doua schismă în sânul Partidului Liberal, prilejuită de demiterea lui Anatol Șalaru  funcția de ministru  al apărări, Dreapta a decis să se apropie de echipa lui Anatol Șalaru pentru a demara procesul de creare a polului unionist în perspectiva alegerilor parlamentare din 2017. S-a decis să unim echipele în baza platformei juridice a partidului Dreapta. Astfel, Dreapta s-a întrunit în congres extraordinar la 11 iunie 2017, în cadrul căruia și-a modificat denumirea din ”Dreapta” în ”Partidul Unități Naționale” (PUN), iar în statut a fost introdusă funcția de președinte de onoare al partidului și cea de președinte executiv. La acest congres eu mi-a dat demisia din funcția de președinte al Dreptei, fiind aleasă prim-vicepreșednte al PUN, iar Anatol Șalaru a fost ales președinte executiv al PUN.  La 25 iunie a fost organizat un alt congres extraordinar al PUN, la care Traian Băsescu a fost ales președinte de onoare, funcția de președinte rămânând vacantă până la tranșarea litigiului în instanță referitor la cetățenia RM a lui Traian Băsescu (legea cu privire la partidele politice din RM prevede obligativitatea cetățeniei și reședinței în RM pentru membrii, și respectiv, lideri unui partid politic).

Mai există partide politice, care, nu sunt împotriva unirii RM cu România, dar acest deziderat nu figurează nici în statut, nici în program. Membrii acestor formațiuni deja au început să vină în PUN, chiar dacă liderii ezită și dau dovadă de reticență, demonstrând că le este dragă mai mult ștampila de partid decât cauza Unirii. ONG-urile unioniste, precum Tinerii Moldove, Acțiunea-2012, ODIP și-au anunțat sprijinul pentru PUN.

2. RM are un președinte pro-rus in acest moment. Daca și alegerile din 2018 vor da o majoritate pro-rusa, cum vedeți derularea pe mai departe a
   proiectului unionist?

Pro-rușii nu au dispărut niciodată din RM. Nici măcar pe timpul României Mari, când au dus o luptă crâncenă împotriva autorităților române prin diversiuni și ilegalități. Dar, ulterior, atât regimul comunist, cât și manifestările pro-ruse de astăzi nu au oprit și nici nu vor opri vreodată  mișcarea unionistă – nu a reușit  Rusia imperială să de deznaționalizeze, nici sovieticii, cu atât mai mult un pro-rus autohton nu va reuși. Presupusa majoritate socialistă î viitorul parlament nu va putea guverna, deoarece faimoasa formulă D’Hont de redistribuire a voturilor, care le-a permis comuniștilor să guverneze 8 ani de zile (2001-2009), nu e valabilă.  Dodon nu va avea majoritate în parlamentul 2018, iar unioniștii se vor regăsi în viitorul parlament, într-un număr suficient de mare pentru a apropia și a vota unirea celor două state românești.

3. Ce anume ar putea convinge mai mulți moldoveni sa își dorească și să susțină Unirea, pentru ca se pare ca argumentele național-identitare nu sunt suficiente?

Argumentele național-identitare sunt mai cu seamă pentru cetățenii cu studii, intelectuali, filosofi și scriitori – cei care formează și modelează opiniile în societate. Din păcate, contribuția instituțiilor media la iluminarea mentalităților sociale lasă de dorit, deoarece majoritatea instituțiilor media sunt partinice, iar partidele politice în RM sunt beneficiarii direcți ai existenței statului Republica Moldova. Propaganda rusă, care nu a fost stăvilită după 1991, a influențat direct perpetuarea stărilor de spirit pro-ruse în societate. Iată de ce azi acțiunile unioniștilor în vederea promovării beneficiilor Unirii poartă și un caracter pragmatic – cetățenii RM sunt informați despre avantajele socio-economice oferite de România, țară membră a UE și NATO. Este adevărat că falimentul vădit al Republicii Moldova ca stat (după furtul miliardului, însoțit de exodul fără precedent al populației) i-a metamorfozat pe unii cetățeni ai RM, cândva românofobi din ignoranță, în unioniști pragmatici. În varii discuții cu cetățeni alolingvi din RM am dedus că și aceștia doresc Unirea, ei recunosc caracterul inevitabil al Unirii, chiar dacă nu este soluția lor preferată, privilegiind astfel raționamentele economice.

4. Realizarea Unirii presupune nu doar entuziasm, ci si strategii concrete. Experții din partidul dvs lucrează la elaborarea unor asemenea modele, care sa vizeze inclusiv implicațiile economice, administrative, politice ale
   Unirii ?

Desigur, experții lucrează la detalierea programului politic al PUN, care este unul unionist. Unirea celor două state românești înseamnă, în primul rând, prezența României aici în RM prin investiții, interconectarea energetică, armonizarea instituțională, legislativă etc. Unirea este un proces complex, dar nu și complicat, care va trebui asumat de RM în primul rând la nivel de voință politică. De fapt, această voință politică constituie soluția tuturor problemelor în procesul Unirii. Ea trebuie să se manifeste în două etape: prima etapă – decizia de a uni Republica Moldova cu România, și, cea de a doua etapă –  disponibilitatea și eficiența instituțională de a armoniza Republica Moldova la toate nivelele cu România. Da, nu va fi ușor, vor exista piedici, cu siguranță (coloana a cincea nu doarme în RM), dar ele vor fi surmontate.

5. Pare greu de crezut ca Transnistria si Gagauzia pot fi convinse sa accepte proiectul Unirii și să devină parte a unei Românii Mulți se așteaptă ca ele sa sară direct in brațele Rusiei într-o asemenea eventualitate. Asta înseamnă practic o noua vecinătate intre UE/NATO și Rusia.  Cum se poate gestiona un asemenea scenariu, care aparent complică problema Unirii, spre mulțumirea Moscovei ?

De fapt, invocarea argumentelor ”factorului găgăuz” și a separatismului din stânga Nistrului e stratagema rusească în problematica Unirii, stratagemă propagandistică, utilizată pe larg de apologeții imperialismului putinist modern, unii din ei fiind primiți și în pereții Parlamentului României (sic!). Unirea RM cu România trebuie să se realizeze la prima etapă cu teritoriul controlat administrativ de RM, adică până la Nistru. Prezența armatei a 14-ea la Tiraspol, jocul de-a statul în stânga Nistrului, a făcut ca acest teritoriu secesionist să fie luat în seamă, din păcate. Astfel, în formatul 5+2 administrația separatistă de la Tiraspol este parte componentă a formatului de negocieri.  RM a fost mereu somată de Rusia și chiar unii aliați din UE să facă cedări interminabile în fața regimului separatist, care, din păcate, la ora actuală nu este tratat ca atare. A fost introdusă în uz denumirea teritoriului secesionist ”Transnistria”, a dispărut din terminologia mediatică și calificativul ”așa zisul”, ”autoproclamatul” (ziariștii, experții, unii politicieni nu se ostenesc să le reia). Problema diferendului înghețat de pe Nistru trebuie internaționalizată, formatul d negocieri trebuie să excludă partea separatistă din el, Româna ar trebui să intre în acest format de negocieri pentru a asigura pacea la frontierele UE și NATO după Unire. Cât privește găgăuzii – această minoritate este prea puțin numeroasă ca să decidă soarta celor 82 de procente de români din RM. Găgăuzii vor simți primii beneficiile Unirii, e au trăit foarte bine pe timpul României Mari și viitorul apropiat le va oferi ocazia să trăiască într-o țară membru UE, cu cele mai largi drepturi pentru minoritățile etnice. Și, să fie clar, Moscova nu va putea fi mulțumită niciodată, iar noi nu trebuie să ne ieșim din piele pentru a o mulțumi. Mai presus de toate este demnitatea. Noi, românii, să fim demni de istoria glorioasă a națiunii noastre.

6. Este posibil un dialog cu comunitatea rusofona din RM, astfel încât aceasta sa nu mai fie speriata de perspectiva Unirii cu Romania ?

Comunitatea minoritară monolingvă rusofonă din RM (circa 18% din totalul populației) trebuie să înțeleagă faptul (așa cum prevăd rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei la subiectul drepturilor minorităților etnice și naționale) că a locui într-o țară de adopție înseamnă a respecta cultura respectivei țări, a vorbi limba ei, a te integra plenar  în societate. Foarte mulți minoritari monolingvi au deja cetățenie română, au business în România. Mulți din ei recunosc Unirea ca unica soluție pentru supraviețuire cetățenilor. Pe ei vom miza în realizarea dezideratului Unirii.

7. Traian Băsescu este in acest moment destul de popular in RM, dar mai puțin popular in Romania. Alegerea sa ca președinte onorific al PUN poate aduce valoarea adăugată in proiectul unionist ?

Traian Băsescu este un politician de anvergură, cu o experiență politică enormă, inclusiv pe dimensiunea internațională. În 2013, decembrie, și-a exprimat dorința de a se implica în politica din RM după expirarea mandatului său de președinte al României, lansând proiectul său de Țară – Unirea RM cu România. Acest lucru s-a întâmplat acum, în 2017, când mai rămâne un an până la alegerile parlamentare. Cetățenii RM sunt cuprinși de o decepție totală și o lipsă de încredere în politicienii autohtoni. Traian Băsescu a fost președintele României care a facilitat procesul de redobândire a cetățeniei române, cel care l-a apostrofat pe Putin și a sărit în apărarea românilor din RM. Popularitatea lui Traian Băsescu în RM va ajuta recoagularea partidei unioniste, românești, care în esență este pro-europeană. Deoarece a dori Unirea RM cu România înseamnă a fi pro-european convins. Așteptăm deznodământul în cazul cetățeniei RM a lui Traian Băsescu și imediat cum va fi repus în drepturi, Traina Băsescu va fi ales în fruntea PUN.

8. Colaborați sau comunicați cu partide sau ONG-uri din Romania pe subiectul Unirii sau pe orice alta tema de interes ?

La congresul PUN din 25 iunie a fost semnat un acord de colaborare cu Partidul Mișcarea Populară, iar deputatul PMP Constantin Codreanu a fost ales prim-vicepreședinte al PUN.  Orice colaborare cu ONG-urile din România pentru promovarea și realizarea Unirii celor două state românești este privilegiată.

9. Ce așteptări concrete aveți de la Romania ? Inclusiv referitor la implicarea ei in proiecte in RM – sociale, culturale, economice – de anvergura?

Consider că toate partidele politice din România trebuie să facă un efort în a depăși disensiunile doctrinare, pentru a sprijini proiectul Unirii celor două state românești, ar trebui și să încheie un Pact pentru Unirea Republicii Moldova cu România.  În baza acestui Pact partidele politice trebuie să acționeze solidar întru realizarea proiectului Unirii pe dimensiunea politică și economică, deoarece la nivel cultural și educațional, practic, Unirea s-a înfăptuit.