99 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA – DECLARAȚIA PARTIDULUI UNIONIST DREAPTA

   

La 27 martie 2017 partidul unionist Dreapta a organizat o conferință de presă în cadrul căreia a dat citire Declarației cu ocazia aniversării a 99 de ani de la votarea Unirii Basarbiei cu România de către Sfatul Țării. După conferința de presă membrii partidului au organizat un tren automobilistic cu tricoloare și drapele ale partidului prin Chișinău.

Declarație cu prilejul aniversăriia 99 de ani de la votarea de către Sfatul Țării a Unirii Basarabiei cu România

La 27 martie 1918 Sfatul Țării – structura legislativă a Basarabiei din acea vreme, a votat în favoarea Unirii Basarabiei cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare. Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României.

Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. La 28 octombrie 1920 România a semnat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia care prevedea: “Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România”, părţile contractante recunoşteau “suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest hotar”.

Au urmat 22 de ani de modernizare fără precedent a Basarabiei, teritoriu supus deznaționalizării pe parcursul secolului XIX de către Rusia țaristă. Timp de 22 de ani în Basarabia României Mari au fost deschise circa 3 000 de instituții școlare de limbă română, au fost inaugurate bănci, au fost construite poduri, trei aeroporturi, au fost modernizate infrastructurile feroviare și drumurile. Instituțiile culturale românești au prins viață în Basarabia și au devenit veritabile forjerii de noi talente literare și artistice.

Menționăm că Unirea Basarabiei cu România, prin actul votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918, constituie un eveniment epocal al secolului XX pentru națiunea română. Importanța votului Sfatului Țării este amplificată prin responsabilitatea și maturitatea politică, de care au dat dovadă generația de politicieni Pantelimon Halippa, Elena Alistar, Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu și alți înaintași. Ei nu s-au gândit la funcții și beneficii materiale, ei au decis binele comun pentru cetățenii Basarabiei, ei s-au situat deasupra oricăror interese meschine de moment. Ei au făcut istorie și s-au acoperit de glorie eternă.

Azi, când celebrăm cea de-a 99-a aniversare de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România, a venit timpul să ne întrebăm, unde a ajuns o parte din teritoriul Basarabiei, pe nume Republica Moldova? Răspunsul îl cunoaștem cu toții – Republica Moldova, dorind să fie stat independent, a demonstrat cu lux de amănunte că nu este posibil să construiești o entitate statală pe loc viran, un teren minat de vestigii sovieto-comuniste, cu elite politice educate în stilul apucăturilor hoțești-kolhoznice. Republica Moldova a atins limitele existenței sale administrative și instituționale. Cu frontieră estică necontrolată, cu pericolul unui război de agresiune din partea secesioniștilor de la Tiraspol ajutați de Rusia, cu o corupție generalizată, o justiție ghidată din sediile partidelor politice, cu o viteză cosmică de depopulare a localităților –   Republica Moldova lunecă in jos pe o pantă periculoasă fără posibilitate de a reveni la normalitate.

Contextul regional este generator de instabilitate. În condițiile când țările sunt pe cale de a reevalua locul lor în varii structuri internaționale, menirea lor existențială, a venit timpul pentru națiunea română să-și decidă proiectul de Țară. Iar acest proiect de Țară este unirea Republicii Moldova cu România.

Celebrarea zilei de 27 martie ca zi a Unirii Basarabiei cu România la București, votată în unanimitate de Parlamentul României, este un lucru important. Ar fi fost bine ca și Chișinăul să aibă aceeași sărbătoare atât la 27 martie, cât și la 1 decembrie.

Sărbătorirea datelor istorice este importantă, totuși, reunirea Republicii Moldova cu România înseamnă, în primul rând, poduri peste Prut, investiții românești în Republica Moldova, salarii și pensii la nivelul celor din România, bunăstare, securitate pentru toți cetățenii fără nicio discriminare.

Lui Dodon și adversarilor Unirii le spunem că, de fapt, Unirea, a început, a început cu investițiile și ajutoarele de sute de milioane de euro din partea României, bani care au mers la modernizarea infrastructurilor, instituțiilor, ba chiar la plata pensiilor și salariilor, căci fără cele 150 milioane  de euro astăzi și Dodon, și deputații săi socialiști de rând cu alții din parlament, ar sta fără salarii. Considerăm că este o lașitate din partea guvernanților să ceară ajutoare de la frații de peste Prut, să rostească metafore frumoase la ședințele comune ale guvernelor, dar să nu pună pe tapet direct, fără ocolișuri, problema Unirii. Dorința de a păstra statul pe nume Republica Moldova este strâns legată de funcții, pe care actualii lideri politici, sau chiar și cei care râvnesc la putere, și le doresc cu un singur scop: să controleze și să prade puținul ce a mai rămas din populația Republicii Moldova.

Astăzi a face politică în Republica Moldova, politică adevărată – înseamnă să revendici Unirea Republicii Moldova cu România. Orice alt proiect politic după 25 de ani de fiasco nu este decât deșertăciune, vanitate.

Cetățenii trebuie să înțeleagă odată și definitiv că nu plecarea din acest teritoriu este o ultimă soluție pentru salvarea lor, ci scoaterea hotarului de pe Prut. Dacă elitele din 1991 nu au avut curajul să o facă, a venit timpul să decidem noi, nu alții în locul nostru, ce este mai bine pentru familiile noastre.

Revenirea Republicii Moldova la trupul Țării noastre România este mântuirea noastră, mântuirea prin Unire, mântuirea prin scăparea de corupție politică, Unirea va aduce stabilitate și prosperitate pe această palmă obosită de pământ, unde numai fericire nu a mai fost de la 1940 încoace.

Partidul unionist Dreapta aduce sincere și calde felicitări tuturor românilor de pe ambele maluri ale Prutului cu ocazia celei de-a 99 aniversări de la votarea Unirii Basarabiei cu România de către Sfatul Țării și lansează un apel de unitate către partidele unioniste pentru constituirea unui pol unionist puternic din perspectiva alegerilor parlamentare din 2018. Parlamentul din 2018 trebuie să devină Parlamentul Unirii, Parlamentul care va vota Unirea Republicii Moldova cu România.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

Serviciul de presă al partidului unionist Dreapta.

27.03.2017