Despre situația politică actuală din Republica Moldova

Ieri la Chișinău s-a produs schimbarea puterii politice. Noua majoritate parlamentară constituită din blocul ACUM și PSRM a investit un guvern în frunte cu Maia Sandu. Nu cunoaștem dedesubturile înțelegerii între aceste două entități politice, opinia mea este că o coaliție cu PSRM nicidecum nu poate aduce beneficii cetățenilor Republicii Moldova, iar alegerea Zinaidei Greceanâi în funcția de președinte al parlamentului reprezintă un mare regres pentru înrădăcinarea vectorului pro-occidental pe teritoriul RM controlat până la Nistru. PSRM deja cântă victorie în conferințele sale de presă – raportând glorios lui Kozak îndeplinirea misiunii promise. În același timp, blocul ACUM promite că-și asumă consecințele aceste coaliții și ne dorim ca Maia Sandu și Andrei Năstase să se țină de cuvânt, notând că unioniștii i-au susținut în alegerile parlamentare din 24 februarie. Dezaprob reacția disproporționată a Partidului Democrat, la indicația căruia, probabil, ședințele parlamentului se desfășoară fără asigurarea logistică necesară. Le amintesc democraților că 61 de voturi în parlament nu sunt egale cu 30. Partidul Democrat trebuie să se comporte civilizat și să accepte trecerea în opoziție. Vlad Plahotniuc, dacă dorește să demonstreze că este un politician cu angajamente față de cetățeni, NU trebuie să se agațe de putere. Să treacă în opoziție, să folosească mandatul de deputat pentru a critica noua putere și să lupte în continuare politic pentru a reveni la guvernare. Puterea politică este efemeră. Democrația veritabilă înseamnă alternanță la putere. Curtea Constituțională a căzut în derizoriu. Interpretarea cu rea credință a normelor constituționale o descalifică irevocabil. Diferențele de abordare care există azi între forțele politice din RM care au acces în parlament (nu scriu doctrinare, căci doctrine nu există), riscă să degringoleze în posibile altercații. Luați aminte, niciun politician din Republica Moldova NU merită viața cetățenilor. Politicienii trebuie să se angajeze în beneficiul cetățenilor, să le asigure trai decent, viață prosperă, libertate, și nu mită electorală sau bani pentru a ieși la manifestații. Funcționarii din instituțiile statului trebuie să dea dovadă că nu degeaba s-au cheltuit milioanele din fondurile europene pentru reforme prin varii proiecte de calificare a resurselor umane, întru asigurarea bunei guvernanțe și performanțelor în management operațional.  Acum e nevoie ca transferul puterii să se producă în mod pașnic, corect, civilizat. Instituțiile coercitive să-și facă datoria, să păstreze calmul și să demonstreze că sunt garantul statului de drept.

Despre Dodon. Consider că Igor Dodon demult a depășit linia roșie. Ne este clar tuturor că el a trădat interesele statului Republica Moldova nu după ce am vizionat cu toții probele video lansate ieri de PD în spațiul public. Declarațiile pro-rusești, susținerea separatismului din stânga Nistrului, acțiunile de demarare a federalizării RM au demonstrat că Igor Dodon deschis face jocurile geopolitice ale Rusiei din prima zi de când a ajuns președintele RM. Dar, Dodon a fost susținut de PD în campania de alegeri prezidențiale din 2016 și au contribuit plenar la înfrângerea Maiei Sandu. PD și Vlad Plahotniuc au avut tot timpul la dispoziție să-l descalifice pe Igor Dodon nu abia cum, ci mult mai înainte. Lipsa de perspicacitate politică, în pofida consilierii de multe milioane de dolari, l-au plasat pe Vlad Plahotniuc în afara jocului puterii. Totuși, dincolo de competiție și animozitățile interpersonale ale politicienilor, organele de drept ale Republicii Moldova sunt obligate să-și îndeplinească obligațiunile funcționale. Igor Dodon, dacă este vinovat, merită să răspundă penal pentru înaltă trădare și corupție politică. Dezvăluirile despre averile lui Igor Dodon din Rusia, conturile sale din Elveția, urmare a finanțărilor ilegale din Rusia, mă face să afirm că și Igor Dodon este un oligarh. Nici Zinaida Greceanâi, speakerul ales, nu trece filtrul integrității politice.

Situația politică actuală este complexă și complicată, total nouă pentru democrația emergentă din Republica Moldova. Scindarea abordărilor politice nu este una doctrinară, nici geopolitică, ci strict conjuncturală. Noua coaliție PSRM+ACUM nu poate să ne placă în esență, nouă, unioniștilor. Dar ea s-a format. Zarurile sunt aruncate. Actualmente, la 10 ani de la revoluția Twitter din 7 aprilie 2009, când a început prăbușirea regimului Voronin, are loc transferul puterii politice. Sper foarte mult, ca acest transfer să nu pericliteze implementarea Acordului de Asociere a RM cu Uniunea Europeană, să nu asistăm la derapaje anti-naționale românești. Consider mai ferm ca niciodată că doar Unirea Republicii Moldova cu România va fi capabilă să restabilească demnitatea noastră națională, statul de drept, libertatea și prosperitatea în spațiul civilizator european.