Portret de candidat. Ana Guţu, candidat PMP la Senat, Vrancea: „Unirea cu Republica Moldova e un scop politic suprem, pentru care merită să mă implic în activitatea politică din România”. Interviu pentru podul.ro
Portret de candidat. Ana Guţu, candidat la Senat, în Vrancea, din partea PMP
Vorbim prea mult despre politicienii cu notorietate. Fie că îşi continuă cariera, după multe mandate, fie că nu au mai prins loc pe liste, deşi sunt foarte cunoscuţi.
Proiectul Portret de candidat îşi propune să le ofere un spaţiu de exprimare celor care încă nu sunt familiari publicului. Dar care au ceva să îi propună acestuia.
Invitaţi sunt candidaţi la alegerile parlamentare care se prezintă pentru prima dată. Oameni deja realizaţi într-un domeniu profesional, care au intrat după aceea în politică.
Cine sunteți, doama Ana Guţu, şi ce căutaţi în politica românească? Aveti deja un parcurs politic important în Republica Moldova.
Sunt profesor universitar, doctor în filologie romanică, am parcurs academic axat pe cercetare/predare în domeniul lingvisticii romanice și o bogată experiență în managementul universitar. Am fost activ implicată în proiectele Agenției Universitare a Francofoniei și am făcut parte din instanțele sale de conducere (2009-2017), sunt autoare de monografii științifice, manuale, curricula, articole și eseuri științifice, redactate în limbile franceză și română. Iar sintagma dumneavoastră interogativă: ”Ce caut în politica românească?” îmi pare provocatoare. În primul rând, sunt româncă, cetățean al României cu acte în regulă, am drepturi constituționale, de a alege și a fi ales. Nu sunt un vagabond anonim, sau un oportunist penal, venit de nicăieri, care ”atentează” la fotoliul de ales al poporului din România. Nu am căutat și nici nu caut vreun interes material în politică. Mă preocupă valorificarea prestației mele intelectuale în procesul decizional politic din România pentru binele comun. Activismul meu ca cetățean informat, integru și bine intenționat, cu un spirit acut al responabilității, m-a propulsat atât în viața politică din Republica Moldova (deputat în parlamentul RM 2009-2014), unde am făcut istorie, cât și în viața politică din România. Din ianuarie 2020, la propunerea lui Traian Bpăsescu, președintele de onoare al PMP, mi-am asumat funcția (politică) de secretar de stat la recent creatul Departament pentru Relația cu Republica Moldova din Guvernul României, iar de curând am acceptat invitația de a deschide lista pentru Senatul României în județul Vrancea.
Ce le propuneţi alegătorilor din Vrancea? Nu sunteți de pe aici. De ce să vă voteze?
Un senator sau deputat, chiar dacă este ales pe circumsripție, are nu doar responsabilități în fața alegătorilor din teritoriu, ci și responsabilități la nivel de țară. În acest sens, pe lângă faptul că voi fi receptivă la toate solicitările cetățenilor români din Vrancea, unde voi avea audiențe, voi promova legi pentru implementarea în România a politicilor publice din domeniile prioritare: sănătate, educație, infrastructură. Nu în ultimul rând, mă voi implica plenar în elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii naționale pentru a asigura dezvoltarea în ascendență a relației bilaterale România-Republica Moldova. Voi menționa că PMP este unicul partid din România, care promovează prin programul său politic cel de-al treilea proiect de Țară – Unirea României cu Republica Moldova. După aderarea României la UE și NATO, unirea cu Republica Moldova este un scop politic suprem, pentru care merită să mă implic în activitatea politică din România.
Primul lucru pe care îl veţi face în Parlamentul României? Din ce comisii parlamentare doriţi să faceţi parte?
Dacă alegătorii din Vrancea îmi vor acorda votul lor de încredere și voi ajunge senator, prima mea inițiativă va fi crearea unui grup interparlamentar România-Republica Moldova pentru unificarea celor două state românești. Republica Moldova a semnat și a ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014, care îi permite să beneficieze de zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător, produsele moldovenelști având acces pe piața europeană, inclusiv cea românească. De altfel, România a devenit cel mai importamt partener comercial al Republicii Moldova. Totodată, în Acordul de Asociere, nu este stipulată nicio referință la art.49 al Tratatului de la Lisabona, care i-ar garanta Republicii Moldova o perspectivă clară de aderare la UE. Prin urmare, amplasarea Republicii Moldova în același pachet ”post-sovietic” al Parteneriatului Estic, alături de Ucraina, Belarusi, Georgia, Armenia și Azerbaigean, e stigmatizată de incertitudinea unei date predictibile pentru accederea Republicii Moldova în UE. Vor urma și alte inițiative legislative legate de sănătate (o nouă legislație de reglementare a domeniului sănătății), educație (promovarea coerentă a educației incluzive, elaborarea noilor politici educaționale pentru diminuarea analfabetismului funcțșional și a abandonului școlar), protecția mediului ambiant (promovarea energiilor renuvelabile, a transportului ecologic, diminuarea poluării zonelor urbane etc), digitalizarea instituțională a României, democrație electorală (reducerea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, modificarea legii referendumului pentru a permite comunităților locale de a decide împrumuturi angajate în beneficiul comuntăților). Îmi doresc foarte mult să am posibilitatea de a activa în Coimisia pentru Politică Externă, în Comisia Educație, Cercetare, Mass-Media, în Comisia pentru Românii de Pretutindeni, deoarece experiența mea profesională și politică îmi va permite să fac față tematicilor ce țin de activitatea lor.
Cum vedeţi raportul dintre Stat şi cetăţean? Până unde trebuie să intervină Statul în economie?
Un monarh francez în secolul XVI l-a întrebat pe cardinalul său cum ar trebui să guverneze regatul Franței ca poporul să fie fericit. Cardinalul i-a răspuns: lăsați poporul să se guverneze prin el însuși, și cu siguranță oamenii vor fi fericiți. Pledez pentru libertatea economică a individului, pentru un stat instituțional minimalist, în care individul beneficiază de drepturi garantate de stat, muncește liber, își plătește impozitele, și, desigur, grație simplificării birocrației instituționale, să poată accesa de pe telefonul mobil orice instituție, de la care să obțină facil orice tip de document de care are nevoie. Desigur, cetățeanul să și poată vota electronic, prezervând astfel resurse materiale și umane costisitoare. Economia de piață nu are nevoie de reglementări, statul intervenind suveran în situații de forță majoră, de tipul pandemiei Covid-19, când, ar fi fost ideal ca statul român să fi fost capabil să lanseze tratamente și vaccinuri anti-Covid-19, investind generos (anterior) în cercetarea autohtonă și în sistemul sanitar autohton.
Ce raport trebuie să fie între Stat si Biserică?
Credința este cadrul existențial uman constituit de-a lungul secolelor, care îi asigură omului echilibrul spiritual, atât de important pentru relațiile de familie, cle profesionale și societale. În același timp, laicitatea în versiunea franceză, pentru care a militat Aristide Briand în Adunarea Națională a Franței în 1910, deseori nu are aceeași interpretare în România, țară majoritar creștin ortodoxă. Convingerea mea este că instituțiile ecleziastice trebuie să fie separate instituțional de stat, indiferent de cultul pe care îl reprezintă. Iar exemplul Republicii Moldova este elocvent în sens negativ la acest subiect: Mitropolia Moldovei, cu cel mai mare număr de enoriași și biserici, este dependentă de Patriarhia Moscovei, iar implicarea Mitropoliei Moldovei în fenomenul politici din Republica Moldova a făcut să frâneze calea sa firească spre vest, spre România.
Basarabia este România? Ce agendă trebuie să avem în relatia cu Republica Moldova? Aveţi o platformă unionistă, credeţi că este posibil acest lucru în viitorul apropiat?
Așa cum am menționat mai sus, pledez pentru reunificarea celor două state românești – România și Republica Moldova, această reunificare politico-juridică se poate produce în conformitate cu Actul final de la Helsinki din 1977, articolul 1, prin metode pașnice, democratice, agreate de cetățenii ambelor state. Unirea poate fi votată fie prin referendum, fie în parlamentele Republicii Moldova și cel al României. Eu pledez pentru democrația electivă, adică pentru votul în parlamentele din România și din Republica Moldova. Să ne amintim că în an centenar, 2018, cele două camere ale Parlamentului României a votat o Cdeclarație, punctul final al căreia stipulează foarte clar: ” ….că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora”. Prin urmare, soluția Unirii celor două state românești se află în Republica Moldova, unde masa critică a alegătorilor unioniști (cotată actualmente la 33% confrom ultimelor sondaje) trebuie să trimită în parlamentul din Chișinău o majoritate calificată pentru a vota Declarația cu privire la Unirea Republicii Moldova cu România. Cnd se va întmpla acest lucru – atunci se va produce Unirea,căci vă asigur, la doar o oră-două distanță Parlamentul reunit al României va recunoașlte o astfel de Declarație și o va sprijini prin vot majoritar.
Sunteți într-o companie foarte pestriță pe liste. Foști șefi PSD, că Radu Preda și Alexandru Oprean, figuri din trecut, că Elena Băsescu și Sergiu Sechelariu, sau Doru Coliu, actualul deputat pentru Diaspora, care a fost la închisoare, nu are nici un fel de studii, a demisionat din funcțiile din PMP dar candidează la Telorman. Este posibil ca politicienii basarabeni să fie pe liste doar pentru a atrage electoratul cu acte românești din Republica Moldova, dar rolul decizional viitor să fie decorativ ?
Sistemul de vot circumscripțial din România atrage inevital fenomene de genul nomadismului partinic – liderii politici de la nivel local, constrânși să obțină finanțări de la bugetul public central pentru proiecte infrastructurale majore, deseori ăși schimbă carnetele de partid. Acest fenomen este propiru democrațiilor emergente, în care deocamdată nu s-a înrădăcinat cultura politică transgenerațională – de exemplu, a fi conservator sau liberal din străbunici. Totodată, consider că cetățenii care au probleme serioase cu integritatea, ar trebui să se abțină de la participarea în competiții electorale – căci ne dorim cu toții ca România să facă progrese notorii în toate domeniile, inclusiv pe dimensiunea constituirii unei clase politice integre, responsabile și demne.
Iată de ce, din punctul meu de vedere, implicarea intelectualilor, după exemplul lui François-René de Chateaubriand, care a militat politic pentru libertatea de exprimare a oamenilor presei în secolul XIX, Victor Hugo care a dominat secolul XIX prin militantismul său politic împotriva pedepsei cu moartea, pentru drepturile cetățenești, Nicolae Iorga, cel care și-a identificat viața/creația sa de intelectual cu luptă politică pentru binele comun, – este o condiție sine qua non întru succesul fenomenului politic din orice țară.
România este Țara noastră, unică, irepetabilă, frumoasă, cu oameni minunați, cu resurse binecuvântate de Dumnezeu, și este necesar ca să muncim cu toții, inclusiv pe teren politic (oricât de inconfortabil ar fi el pentru un intelectual) pentru a o reîntregi, a o moderniza și a o mișca înainte pe calea progresului în marea familie europeană.
Ultima carte pe are aţi citit-o. Ultimul film pe care l-aţi văzut.
”Tu sera un homme, mon fils”. Paris, Gallimartd, 2020, de Pierre Assouline.
”Le chant du loup”, realizator Antonin Baudry.
Interviu realizat de Ciprian Apetrei