DOCTRINA ANTI-CORUPȚIE SAU POLITICA STRUȚULUI FERICIT CU CAPUL ÎN NISIPURI MIȘCĂTOARE

Posted by on
DOCTRINA ANTI-CORUPȚIE SAU POLITICA STRUȚULUI FERICIT CU CAPUL ÎN NISIPURI MIȘCĂTOARE

DOCTRINA ANTI-CORUPȚIE SAU POLITICA STRUȚULUI FERICIT CU CAPUL ÎN NISIPURI MIȘCĂTOARE

18.08.2021

Ascensiunea doctrinei anti-corupție.

În Republica Moldova la 11 iulie 2021 a avut loc o adevărată revoluție electorală, în rezultatul căreia partidul prezidențial al Maiei Sandu a obținut 63 de mandate în parlamentul de la Chișinău. Atât campania Maiei Sandu în alegerile prezidențiale, cât și discursurile politice ale liderilor Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) în campania electorală de alegeri parlamentare anticipate s-au bazat în exclusivitate pe un singur subiect: combaterea corupției. Programul politic al PAS este unul absolut fad, fără mari subiecte de importanță crucială pentru Republica Moldova ca stat. Nu conține scopuri strategice de politică externă, nu exprimă clar atitudinea față de România, față de Rusia. Programul politic al PAS reia aceeași poziție de dublă caschetă: și cu Estul, și cu Vestul, pe care au promovat-o toate partidele mari ce s-au perindat la guvernare, indiferent de doctrină – de stânga sau de dreapta.

În lupta sa politică Maia Sandu a mizat pe cartea câștigătoare – discursul anti-corupție, fiind consiliată, mai cu seamă, de experții fundațiilor germane, cu care Maia Sandu și PAS colaborează etanș din 2015, atunci când a decis să creeze partidul său politic. Subiectul anti-corupție a picat bine, mai ales după furtul miliardului din băncile comerciale ale Republicii Moldova, și, cadrează bine cu mișcările anti-corupțe din Europa Centrală și Orientală. Acest obiectiv imperios necesar de luptă anti-corupție a fost pe larg inoculat cetățenilor Republicii Moldova prin intermediul instituțiilor media, finanțate și ele copios de fundații europene, care au scos în prim plan experți-ONG-iști, finanțați la rândul lor generos de fundații europene. Astfel, personaje fără nicio experiență profesională concretă au ajuns să ne vorbească (neapărat în două limbi – română și rusă) de la ecranele televizoarelor despre inutilitatea vectorului geopolitic care dezbină, despre vanitatea subiectului identitar în Republica Moldova, deoarece el dezbină, despre fericirea supremă a unei societăți unite în jurul unui singur subiect: lupta anti-corupție.

Nașterea națiunii civice moldovenești.

Abandonarea problematicii geopolitice și celei identitare, prin privilegierea  luptei anti-corupție, tendința de a aborda doar subiectele comune din societatea extrem de diversă a Republicii Moldova a dus inevitabil la fortificarea construcției pe nume națiunea civică moldovenească.

Această construcție este, după părerea mea, o adevărată găselniță, un Graal al fericirii supreme în Republica Moldova, promovat de anumite forțe care se opun unirii Republicii Moldova cu România și contestă esența românească a statului Republica Moldova, categorisindu-l drept stat polietnic și multinațional. Vom aminti că în Republica Moldova sunt 82% de români (ei se identifică fie români, fie moldoveni, dar această diadă nu este una antagonistă, ea având explicații istorice și mai ales educaționale clar determinate), și doar 18 % de reprezentanți ai altor minorități etnice și naționale. Deci, Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc, construit pe un ex-teritoriu ocupat de URSS în 1940 și 1944.

Afirmarea politică a națiunii civice moldovenești în Republica Moldova este o tentativă absolut reprobabilă de a uita trecutul istoric orfan al acestui teritoriu, genocidul împotriva cetățenilor săi prin foametea organizată și deportările comuniste, un fel de revoluție proletară care vrea să facă tabula rasa din memoria noastră genetică națională, și să ne scrie pe creierele noastre că suntem moldoveni fericiți.

Conceptul de națiune civică moldovenească vine din zona înțelegerilor germano-ruse cu privire la teritoriul dintre Prut și Nistru și locuitorii acestui teritoriu. Dorința de a construi cu tot dinadinsul o națiune civică moldovenească într-un stat aflat în comă identitară profundă din cauza trecutului sovietic-comunist concordă perfect cu politica imperială rusească promovată în Basarabia secolului XIX și  politica de deznaționalizare prin deportări, genocid și propagandă din perioada sovietică. Cu atât mai diabolică pare a fi această construcție – națiunea civică moldovenească (NCM) atunci când este promovată de politicienii progresiști ai noii generații, înscăunați comod pentru patru ani la guvernare. Orice subiect este bun – curățirea instituțiilor statului (prin înscăunarea rudelor noilor guvernanți, că de – nu sunteți atât de pregătiți să credeți în adevărata resetare instituțională, care poate surveni doar prin unirea Republicii Moldova cu România), ziua internațională a pisicilor, pensii majorate până la 2000 de lei, mersul pe bicicletă al demnitarilor etc – numai despre limbă română nu, despre identitatea românească nu, despre geopolitică nu, despre planul Kozak nu.

Uite așa, pas cu pas, faimoasa doctrină anti-corupție, care a fagocitat complet curentul unionist din Republica Moldova, și a dat naștere națiunii civice moldovenești (sloganul ei fiind: nu importă ce limbă vorbim, important e să avem ce pune pe limbă) începe să semene cu imaginea struțului fericit, care, atunci când își bagă în nisip capul – crede că se protejează de orice pericol, deoarece nu vede prădătorul. Cetățenii Republicii Moldova sunt somați prin această doctrină să fie fericiți doar datorită faptului că va fi schimbat procurorul general, că se schimbă responsabilii instituționali vechi cu cei ”noi”, trecuți prin schemele politice ale PLDM-ului, sau ale PD-ului, sau ale PCRM-ului și așa ad infinitum.

Cum rămâne cu marii corupți?  

Pe fundalul propice al existenței clanurilor criminale-mafiote în varii domenii socio-economice, îngemănate cu politica mare, cetățeanul simplu a fost sensibilizat (și pe bună dreptate) că a venit timpul să se pună capăt dezmățului hoților și corupților. Personaje odioase precum Vlad Plahotniuc, Igor Dodon, Veaceslav Platon, Ilan Șor, Vlad Filat  sunt blamate de popor, iar cetățenii așteaptă de la noua guvernare acțiuni concrete pentru a-i judeca, a-i pedepsi și a le confisca averile. Între timp, Plahotniuc nu e de găsit, Șor stă bine, merci, în Israel și mai e și deputat în parlamentul din Chișinău (sic!), Platon le-a zis tuturor pa-pa și a zburat în Londra, Dodon are imunitate parlamentară și își negociază, probabil, evadarea în Rusia unde va găsi protecție. Unicul care se simte confortabil este Filat – i-au fost uitate păcatele, acum se bucură pentru foștii săi ortaci din rândul doi și trei, care se pricopsesc cu funcții importante în stat. Confiscarea extinsă a averilor, atât de mult dorită de popor, este posibilă în baza actualului cod penal. Doar că, până acolo …mai e mult! Observăm cum sistemul judiciar încearcă să se adapteze obiectivului anti-corupție anunțat de noua putere. Lupta pentru supraviețuirea sistemului a început.  Resursele umane în Republica Moldova sunt extrem de limitate, iată de ce anunțata ofensivă anti-corupție, care va trebui să aibă loc, în mare parte, cu aceiași oameni ai sistemului, riscă să dureze mult prea mult.

Concluzii

Doctrina anti-corupție, atât de populară în Europa Centrală și Orientală, a asigurat victoria absolută a Partidului Acțiune și Solidaritate în alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021. Totodată, consider că lupta anti-corupție nu poate constitui o veritabilă doctrină politică (combaterea corupției la toate nivelele  trebuie să fie un obiectiv al oricărei guvernări din orice țară).

În Republica Moldova, stat falimentar la cei 30 de ani de pretinsă independență, nu poți asigura bunăstarea și fericirea cetățenilor prin a ocoli subiectul politic esențial al tuturor timpurilor – cum se raportează politicienii la  identitatea cetățenilor Republicii Moldova, la perspectiva Unirii Republicii Moldova cu România – cea mai sigură reformă de resetare instituțională, teritorială a Republicii Moldova? Prin evitarea acestui subiect partidul prezidențial al Maiei Sandu poate fi categorisit drept partid moldovenist cu față  pro-occidentală (născător de națiune civică moldovenească), spre deosebire de PSRM, care este un partid moldovenist fățiș pro-rusesc.

Unde sunt unioniștii (alegătorii) în această formulă? Alegătorii unioniștii au fost fascinați de doctrina anti-corupție și de fumigena rusească ”acum nu e momentul pentru Unire”.

Nimeni și niciodată nu va desena conjunctură politică pentru Unirea cu Țara. Dacă cineva crede că momentul propice va fi anunțat cu surle și trâmbițe  – greșește amarnic. Unionist ori ești – ori nu. Unirea trebuia făcută în 1991.  Din păcate, după 30 de ani, Unirea celor două state românești într-un singur teritoriu pare să se fi transformat într-o misiune politică imposibilă.