Daily Archives

ALMA MATER CEA DE IERI ȘI DE MÂNE: DESPRE REFORMA UNIVERSITĂȚILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

21.07.2022

După obținerea de către Republica Moldova a statutului de stat-candidat pentru aderarea la UE (o perspectivă solicitată fără succes de echipa guvernamentală de negociatori încă în anii 2013-2014, perioada în care s-a negociat și a s-a semnat Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu UE), după ce s-a calmat nițel valul de euforie mediatică, guvernarea PAS a revenit la discursul reformator. Până în prezent cuiul lui Pepelea din domeniul reformelor a fost (și continuă să fie) domeniul justiției, care ar trebui să curme corupția la toate nivelele.

Mai nou, guvernul PAS a decretat marea reformă în domeniul învățământului superior. Desigur, am așteptat să fi fost anunțată o reformă imediată a administrației publice centrale și o reformă teritorial-administrativă – imperios necesare pentru simplificarea instituțională a statului Republica Moldova și optimizarea resurselor umane – extrem de deficitare, inclusiv din cauza hemoragiei accelerate de populație.

Dar, mingea a fost aruncată în zona academia. Eu personal m-am bucurat că, într-un sfârșit, ideile mele, lansate încă în 2010 pe când eram deputat în parlamentul Republicii Moldova, în sfârșit, au început să prindă contur. Atunci lansasem un proiect de lege, prin care optam pentru reformarea Academiei de Științe, reformă în urma căreia AȘM trebuia să se transforme într-o instituție-simbol, în custodia/responsabilitatea căreia să fie puse domeniile de patrimoniu, istorie și limbă română, după modelul Academiei Franceze, iar institutele de cercetare urmau să fie optimizate și transferate către universități, în funcție de domeniul științific. În afara acestei reforme, mă pronunțasem public pentru optimizarea instituțiilorde învățământ superior după modelul occidental, am invocat atunci problema demografică și redundanța programelor de formare, numărul acestora depășind cererea pe piața educațională internă și regională. A urmat o campane de denigrare a umilei mele persoane în presă  de către academicieni, desigur, am fost criticată și de rectorii instituțiilor universitare. Totuși, afirmasem atunci, că această reformă este inevitabilă și că banii europeni, banii din fondurile internaționale, vor veni în sistemul învățământului superior al Republicii Moldova doar după o reformă profundă a acestuia. Chiar lansasem un pronostic în 2011– ziceam că fie și peste 10 ani, dar această reformă se va întâmpla. Pe timpul guvernului Filip (2016) s-a realizat reforma Academiei de Științe, însă, într-o cheie eronată. AȘM a fost transformată într-o instituție cu profil incert, institutele de cercetare au fost transferate ministerelor de profil (o eroare sau, mai degrabă, un rezultat al luptei pentru controlul patrimoniului material).

Acum guvernul PAS a dat start optimizării instituțiilor publice de învățământ superior, reformă care a stârnit nemulțumiri și revolte, deseori absolut neîntemeiate. Zona de confort și conservatorismul mentalităților universitare sunt greu de învins. Voi cita doar un singur exemplu, pentru a justifica necesitatea imperioasă a optimizării instituționale în învățământul superior din Republica Moldova: Franța, cu 65 milioane populație, are 87 de universități publice. Republica Moldova cu doar 2 milioane 600 mii de locuitori va avea tocmai 11 universități publice. Din păcate, guvernanții au cedat și au acceptat păstrarea Universității din Taraclia. Nu mai vorbesc de faptul că Universitatea din Comrat flutură și ea steagul existențial.

Din punctul meu de vedere, din cele 11universități publice trebuie să rămână Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Tehnică din Moldova, iar instituțiile universitare din Bălți, Cahul, Comrat, Taraclia să se transforme în extensiuni ale acestor trei universități de bază, cu programe de formare adaptate la necesitățile regionale. Aceasta ar fi adevărata reformă a sistemului de învățământ superior din Republica Moldova, care va aduce competitivitate în mediul resurselor umane – vor fi angajați cei mai buni profesori, pentru ei se vor găsi bani de salarii motivante. Și, nu în ultimul rând, se va exclude competiția nocivă între instituții pentru ”captarea” studenților în cadrul programelor de formare populare. Explic, știați că la Universitatea Agrară exista program de formare în domeniul dreptului? Și chiar în domeniul economiei. Și la ASEM există un program de formare la ciclul licență în domeniul dreptului. Ba chiar și la Universitatea Tehnică! V-ați întrebat vreodată cine predă în cadrul acestor programe? Vă zic eu – deseori aceiași profesori, de fapt ”turbo-profesori”, care aleargă de la o instituție la alta pentru a avea un salariu mai decent. Culmea este că aceiași profesori apar în grila standardelor de acreditare a programelor de formare – dar în instituții de diferite. Și aici întrebarea mea se adresează experților de la ANACEC: oare misiunea instituției de evaluare externă nu era să facă ordine în multitudinea programelor de formare identice la ciclul licență, pentru a promova excelența universitară și calitatea studiilor?

O adevărată reformă universitară trebuie să fie însoțită și de amendarea legislației în domeniul educației. Codul Educației necesită să fie revăzut și adaptat noilor realități. ANACEC – instituția creată să evalueze calitatea programelor de studii, calitatea prestației universitarilor cercetători, trebuie să devină mai vocală, mai obiectivă în a promova excelența universitară în formare și cercetare, și nicidecum să tranzacționeze mediocritatea pentru a o ridica la rang de normalitate.

Ce e cu Academia de Științe? Se pare că AȘM a rămas fără ”une raison d’être”. Din mastodontul sovietic, unde se oploșiseră toți kgb-iștii și ideologii Rusiei comuniste, mari specialiști în inginerie cosmică și submarină, nevorbitori de limbă română la 60% din personal angajat, păstrați până mai recent ca salariați ai AȘM, instituția care nu a dorit să se reformeze benevol (dar a avut această șamsă), a devenit o epavă. Consider că e nevoie de o lege nouă, ce ar reglementa activitatea Academiei de Științe. AȘM trebuie să devină un club select al înțelepților, cu un număr modest de academicieni notorii, care să se facă auziți în chestiuni importante din societate. În cadrul AȘM trebuie să rămână un institut de cercetare și salvgardare a patrimoniului cultural material și imaterial românesc, al patrimoniului lingvistic și istoric – elemente definitorii al identității românești dintre Prut și Nistru.

Toată reforma sistemului de învățământ superior din Republica Moldova trebuie în mod obligator să se racordeze la realitățile educaționale și academice din România. În rezultatul reformei trebuie eliminate scheletele trecutului comunist-sovietic, ce riscă să perpetueze teorii și practici obscure, mediocritate și minciună. Stindardul acestei reforme în mod obligatoriu trebuie să fie soclul identitar românesc, ca mediu firesc de dezvoltare și promovare a valorilor civilizaționale europene. Și sper să putem pronunța cu mândrie: Vivat Academia, vivant profesores!