CU SAU FĂRĂ TRANSNISTRIA?

CU SAU FĂRĂ TRANSNISTRIA?

04.12.2022

Tranzacția din sera de 3 decembrie 2022 între Energocom-ul moldovenesc și Centrala electrică de la Cuciurgani –  a se citi între guvernul PAS al Republicii Moldova și pseudo-guvernul separatist de la Tiraspol – a spulberat visul optimist de a ne rupe energetic odată pentru totdeauna de Rusia. Experții au demonstrat prin cifre că cetățenii Republicii Moldova sunt în pierdere, că industria relansată din stânga Nistrului va menține în viață regimul separatist, iar locuitorii din teritoriul secesionist o vor duce bine ca până acum, fără a plăti pentru gazele rusești consumate, datoria căzând pe umerii malului drept al Nistrului.

Imediat s-au infamat  rețelele de socializare. Unii cer demisia ministrului Spânu, alții jubilează că vor avea energie electrică mai ieftină – fiecare apăsând pe butonul argumentativ de care dispune la nivelul materiei sale cenușii.

Din tot acest scandal  (căci este un scandal!) este cazul să punctăm următoarele: problema contractelor încheiate între malul drept și malul stâng al Nistrului (atenție la ce termeni am ajuns…) cu privire la furnizarea energiei electrice este una eminamente politică. Și această problemă se rezumă la o întrebare foarte concisă și clară, care cere un răspuns la fel de concis și foarte clar: Republica Moldova vrea să adere la UE sau să se unească cu România CU SAU FĂRĂ ZONA SEPARATISTĂ DIN STÂNGA NISTRULUI?

Vom aminti aici că RASS Moldovenească a fost special creată în 1924 în coasta României Mari pentru a destabiliza administrația românească în Basarabia. Mai mult, acest teritoriu, de fapt, nici nu era cazul să fie inclus în cel constituțional independent declarat la 27 august 1991.

De la războiul de pe Nistru din 1992 nicio guvernare până acum nu a avut vreo soluție viabilă pentru încorporarea Transnistriei în Republica Moldova. Or, astăzi, a dori să rezolvi conflictul separatist din stânga Nistrului prin integrarea acestui teritoriu în Republica Moldova înseamnă, de fapt, recrearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.  E lesne să înțelegem – alipirea Transnistriei la Republica Moldova, cu orice condiții (federalizare, autonomie, sau alte ”statute speciale”) înseamnă aruncarea Republicii Moldova înapoi în timp cu 60-70 de ani. Cei circa 400 000 de cetățeni, mulți din ei cetățeni ai Rusiei, vor vota mereu partide pro-ruse. Visul european și românesc, abia înfiripat între Prut și Nistru, se va spulbera ca fumul.

Astfel, răspunsul meu la întrebarea ”Cu sau fără Transnistria în România și UE” este unul nepopular, rejectat la moment de majoritatea politicienilor, dar unicul valabil, spre decepția (dar și ignoranța) multora: Republica Moldova trebuie să-și vadă de viitorul său euroatlantic/românesc FĂRĂ TRANSNISTRIA. Românii (foarte puțini, de altfel) care au mai rămas în stânga Nistrului, la buna dorință de a se muta cu traiul în dreapta Nistrului,  trebuie să beneficieze de programe ale statului Republica Moldova, care să le asigure gratuitatea mutării pe malul drept, cu asigurarea de locuințe, locuri de muncă, asigurări sociale, economice, medicale etc. Zona separatistă din stânga Nistrului trebuie declarată drept zonă de ocupație rusească și să fie transformată în non-teritoriu, fără statut, sub controlul instituțiilor internaționale. Orice cooperare economică trebuie sistată între malul drept și malul stâng al Nistrului.

Dacă această soluție (repet, unica viabilă politic,economic și social) nu este asumată de guvernarea/guvernările de la Chișinău – cetățenii de pe malul drept al Nistrului vor plăti mereu oalele sparte ale republicii sheriff, iar ”băieții șmecheri” se vor face miliardari grație schemelor energetice, și, nicio luptă împotriva corupției nu va învinge tentația politicienilor venali de a se îmbogăți pe seama separatismului.

Este trădare ceea ce a făcut ministrul Spânu? Da, este. A făcut-o pe cont propriu? Nu, nu cred. Cu siguranță, și președinta Maia Sandu, și premierul Natalia Gavriliță au fost la curent și au aprobat acest pas. De ce? Deoarece au mizat pe bucuria majorității cetățenilor, că se va ieftini energia electrică, și, poate va crește în sondaje partidul de la guvernare. În același timp, cum pot ei să procedez altfel, dacă, dânșii afirmă milos că și în stânga Nistrului ”sunt cetățeni ai Republicii Moldova”, iar ”acest teritoriu aparține de drept Republicii Moldova”. Deci, guvernarea PAS, cea care a promis independența energetică a Republicii Moldova, după eforturi enorme de sprijin din partea partenerilor de dezvoltare, a României și UE, a căzut, inevitabil, în discursul politic tradițional al tuturor guvernărilor precedente: cu Rusia, cu Transnistria, dar și cu UE, și cu România pe post de donatori generoși pentru un stat falit, corupt, cerșetor și inept.