CÂND PUTEREA A PATRA DEVINE COLOANA A CINCEA

CÂND PUTEREA A PATRA DEVINE COLOANA A CINCEA

09.09.2021

Libertatea presei de-a lungul istoriei. Libertatea presei este o valoare incontestabilă a unei societăți democratice. A fi un jurnalist liber înseamnă a-ți putea exprima nestingherit opiniile referitoare la realitățile sociale, politice, economice, culturale în baza propriilor cunoștințe/competențe, pe care un jurnalist le utilizează cu discernământ pentru a analiza, a face sinteze, a trage concluzii. Un jurnalist talentat este ochiul de veghe în orice societate. Datoria de a fi obiectiv, echidistant, dar și sarcina de a educa informațional publicul receptor ține de deontologia jurnalismului din orice țară democratică.

Vom aminti că libertatea presei, dreptul la libera exprimare a jurnaliștilor s-au afirmat prin lupte intelectuale în tribunale. Filosofi, scriitori, poeți, jurnaliști au fost persecutați de-a lungul istoriei pe motiv că au dat frâu liber ideilor, gândurilor, imaginației lor. Socrate a fost condamnat la moarte în 399 pentru că predica nestingherit ideile sale printre tineri, fusese învinuit că promova altă credință decât cea în zeii grecești. Și-a acceptat otrăvirea ca pe un catarsis, în numele respectării legii și democrației în Atena de atunci. Socrate a refuzat propunerea elevul său Platon să evadeze.

În 1833 Pierre Antoine Berryer (1790-1868), deputat de Marsilia, ales academician al Academiei Franceze, pronunța pledoaria de avocat în apărarea lui François-René de Chateaubriand, scriitor, jurnalist, politician francez, în cadrul procesului ce i se intentase (Chateaubriand scrisese și publicase, în pofida interdicției guvernului, un Memoriu în care a luat partea ducesei de Berry, aceasta dorind să-și vadă revenit la tron pe fiul său, ultimul descendent din dinastia Bourbon, tronul Franței era ocupat atunci de  Ludovic-Philippe, duce de Orléans). Subiectul central al pledoariei este apărarea dreptului la libertatea de exprimare a jurnaliștilor. Faimoasa sa zicere: ”Domnilor judecători, voi sunteți francezi, voi sunteți poporul, voi îl veți achita pe Chateaubriand!” a devenit proverbială în istoria gândirii judiciare a Franței.          

În 1857 procurorul Ernest Pinard (1822-1909) pronunța rechizitoriul în timpul procesului  împotriva culegerii de versuri ”Les fleur du mal”/”Florile Răului” a lui Charles Baudelaire. În fața celei de-a șasea camere corecționale Baudelaire era  acuzat de ofensă adusă moralei publice și religioase. Pinard este procurorul care a instrumentat și procesul împotriva romanului lui Flaubert ”Madame Bovary”.  

În 1851 Victor Hugo (1802-1885) pronunța pledoaria împotriva pedepsei cu moartea, în apărarea fiului său, Charles Hugo, jurnalist,  care se prezentă în fața tribunalului Senei pentru că  a publicat un articol în ziarul Evenimentul (L’Evénement), în care a descris în detalii ororile unei execuții prin ghilotinare.

Lista exemplelor culese din istorie poate continua. Nu sunt sigură că aceste exemple sunt cunoscute și profund conștientizate de jurnaliștii din Republica Moldova, care, exact ca și politicienii din acest tânăr stat în comă identitară, mai degrabă consumă/profită de drepturi, libertăți democratice, pentru care omenirea a plătit cu vieți, cu sacrificii intelectuale pe parcursul a mii de ani.  În 1840 Balzac, scriitor francez, afirma: ”Presa este în Franța o a patra putere în stat: ea atacă tot și nimeni nu o atacă pe ea”. Această aserțiune a devenit omniprezentă în toate percepțiile legate de rolul instituțiilor media în societate. A patra putere în stat – prin opoziție celor trei puteri în stat: legislativă, executivă și judiciară, este dotată cu posibilități extraordinare de a modela mentalitățile colective, direcționând opinii, raționamente, decizii la nivel de societăți.

Instituțiile media pot deveni a patra putere liberă și independentă într-un stat cu vechi tradiții democratice. În același timp, nu e un secrete pentru nimeni că ”libertatea presei” este o noțiune relativă, atâta timp cât cea de a cincea putere în stat – banii – dictează comportamente, decizii politice, economice și sociale. Există, desigur, și instituții media, mai cu seamă la nivel internațional, care și-au adjudecat statutul de ”liberă și independentă” prin eforturi, talent, dedicație.

De la puterea a patra – la coloana a cincea. Din păcate, Republica Moldova nu este un stat cu vechi tradiții democratice, nici nu are de unde să fie: Republica Moldova este un teritoriu rupt din România prin ocupație imperială rusească și sovietică. În lipsa unei identități statale, determinate istoric, lingvistic, național – Republica Moldova a fost și continuă să fie un adevărat poligon experimental în materie de spațiu comunicațional. Profund ideologizată în perioada de ocupație sovietică – 1944 – 1991, presa scrisă, audiovizualul au muncit din greu pentru a oculta adevărului despre populația majoritară dintre Prut și Nistru, la ”cioplirea homo sovieticus” prin propagandă comunistă deocheată, prin atrofierea noțiunii de grijă față de proprietatea privată, prin idolatrizarea liderilor/satrapilor comuniști, prin supunerea docilă față de fratele mai mare Rusia etc. După declararea independenței în 1991 și prăbușirea URSS instituțiile media din Republica Moldova au început sfios să-și croiască drum în tumultul schimbărilor democratice. Au apărut publicații noi în limba română, cele mai vestite fiind hebdomadarul Uniunii Scriitorilor ”Literatura și Arta”, redactor-șef până în 2021 Nicolae Dabija, revista ”Basarabia”, redactor-șef scriitorul Nicolae Matcovschi, ziarul ”Timpul”, redactor-șef Constantin Tănase,  revista ”Natura”, redactor-șef Alecu Reniță ș.a.

În același timp, cetățeanul proaspăt creat al tinerei Republici Moldova, nu a reușit nicidecum peste noapte să renunțe la vechile obiceiuri sovietice: el continua să se aboneze și să citească publicațiile de limbă rusă ”Komsomoliskaya pravda”, ”Argumenty i facty”, care (sic!) și azi au supraviețuit în Republica Moldova și sunt bine merci citite/solicitate. Mai mult ca atât, lipsa de curaj și voință politică pentru a sancționa instituțiile media de limbă rusă, care erau majoritare pe piața comunicațională la începutul anilor *90, au asigurat perpetuarea dominației acestora până la ora actuală. Federația Rusă a înțeles foarte repede că prin menținerea unui spațiu comunicațional rusesc în Republica Moldova ea își asigura influența incontestabilă asupra mentalităților nostalgice dar și a celor mai tinere, fortificându-și poziția de control a proceselor democratice. De fapt, puterea a patra din tânărul stat Republica Moldova la începutul anilor *90 devenea ”coloana a cincea” de ancorare a cetățenilor Republicii Moldova în  trecutul sovietic/comunist. Astfel, manipularea și minciuna au devenit armele predilecte ale propagandei ruse pe teritoriul Republicii Moldova, utilizate pentru a frâna dezvoltarea societală, conștientizarea identității naționale românești a locuitorilor dintre Prut și Nistru, dar mai ales, pentru a împiedica Unirea Republicii Moldova cu România.

Situația la zi a spațiului comunicațional din Republica Moldova. Scandalul în jurul adevărului dezgolit frumos de către jurnalista Natalia Morari – figură influentă în spațiul mediatic al Republicii Moldova, prin revelarea identității paterne a copilului său, și anume faptul că tatăl fiului jurnalistei anti-mafie este un bancher controversat, Veaceslav Platon,  implicat în procese scandaloase de spălare de bani prin băncile din CSI, a aruncat în aer la propriu fragila construcție deontologică a presei din Republica Moldova.  Nu e scandalos faptul că Natalia Morari a făcut un copil cu un oarecare personaj. Inadmisibilă este situația de conflict de interese, în care jurnalista port-drapel al luptei anti-oligarhice se afla de ceva timp la postul de televiziune TV8, instituție finanțată copios de fundația European Endowment for Democracy (Bruxelles), dar și de cetățenii creduli, care erau îndemnați timp de câțiva ani să-și aducă o contribuție financiară pentru a asigura emisia postului TV.

Interferențele, ca să nu le zicem ”încrengăturile”, jurnalismului din Republica Moldova cu sfera politică și cea de afaceri au devenit o tradiție. În 2013 prezentatoarea TV Angela Gonța se căsătorea cu premierul acuzat ulterior de furtul miliardului Vlad Filat. În goană după bani, oricare ar fi proveniența acestora – fundații, afaceri ilegale – jurnaliștii acceptă să fie angajați pentru a manipula opiniile publice,   pentru a induce societatea să gândească într-un anume fel, pentru a spăla sau dezonora imaginile politicienilor, persoanelor publice.

Astfel, același post de televiziune TV8 a devenit vestit prin acreditarea ideii de a construi în Republica Moldova ”națiunea civică moldovenească”. TV8 a lansat emisiuni, la care se perindau personaje publice cu un trecut controversat: foști neo-comuniști, nomenclaturiști, ONG-iști și care personaje aveau scopul de a inculca prin manipulare idei păguboase, ambalate în doctrina anti-mafie: nu importă cine sunt locuitorii dintre Prut și Nistru, nu importă ce limbă vorbesc, nu avem nevoie de Unirea cu România – important este să construim o națiune civică moldovenească bazată pe ”valoarea burții” și nu a spiritului. Unioniștii au fost complet excluși din formatul emisiunilor. Invitați extrem de rar la unele emisiuni, unioniștii erau înjosiți, denigrați public prin felul de a purta dialogul cu ei, prin tonul nepermis de agresiv al jurnalistelor pe parcursul emisiunii. La TV8 au apărut proiecte jurnalistice de toată jena, care promovau nostalgia sovietică, așa precum a fost proiectul călătoriei într-un automobil marca Jiguli a actualului ambasador al Republicii Moldova la Viena Andrei Popov prin fostele republici sovietice, pentru a filma dialoguri cu oameni simpli. Alte emisiuni au strălucit prin penibilitate: emisiuni de dialog pe teme politce, prezentate în două limbi – română și rusă. Mai ridicolă tentativă de a resuscita perioada sovietică nu am mai văzut! Prin pseudo-scopul de a asigura ”unitatea civică moldovenească” finanțatorii postului TV8, dar și jurnaliștii pur și simplu s-au făcut de râs!

La TV8 niciun proiect jurnalistic nu a vizat memoria istorică a românilor dintre Prut și Nistru, valorile intelectuale și morale, patrimoniul cultural al românilor din Republica Moldova. Scandalul în jurul jurnalistei Natalia Morari desființează, de fapt, întreaga instituție media TV8.  Sistarea emiterii acestui post de televiziune este o necesitate imperioasă.

Presa de limbă română din Republica Moldova. După 30 de ani de independență a Republicii Moldova spațiul comunicațional al acestui stat în comă identitară nu este unul sănătos. Când scriu ”sănătos” – mă refer la instituțiile media de limbă română. Publicațiile de limbă rusă domină piața presei scrise! Spațiul digital este rusificat la maxim, canalele de televiziune rusești constituie  80% din grila de emisie a furnizorilor de servicii TV. Iar canalele TV de limbă română sunt nevoite să difuzeze producție comercială dublată în limba rusă din cauza costurilor mult mai mari pentru conținuturile audio-vizuale în limba română sau în limbi originale cu subtitrare. Astfel Bred Pitt și Jean-Paul Belmondo sunt sortiți să ne vorbească de la ecranele televizoarelor în limba rusă. De parcă suntem încă în URSS.

Am fost preocupată de-a lungul anilor, prin activitatea mea politică în calitate de deputat în parlamentul de la Chișinău (2009-2014), dar și în funcția de secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din Guvernul României (2020-2021) de chestiunea creării spațiului comunicațional comun Republica Moldova – România. Se pare că soluția este la Chișinău, unde nu a existat niciodată voință politică pentru a unifica spațiile comunicaționale ale celor două state românești. Din această perspectivă, voi aminti că și România, și Republica Moldova au semnat și au ratificat Convenția Consiliului Europei cu privire la televiziunea transfrontalieră. În baza acestei Convenții cele două state românești pot să-și reseteze spațiile comunicaționale astfel, încât să nu mai existe bariere în a retransmite canalele TV românești pe teritoriul Republicii Moldova, după modelul Franței-Elveției sau Franței-Belgiei.

Pe de altă parte, există un impediment major pentru a difuza filme de producție internațională în limba română pe teritoriul Republicii Moldova: am constatat că, din păcate, Republica Moldova figurează în zona geografică a ”spațiului lingvistic rusesc” pe harta agențiilor internaționale de distribuitori ai conținuturilor comerciale audio-vizuale. Consider că acest litigiu lingvistic poate fi tranșat într-un proces judiciar internațional, la solicitarea oficialităților Republicii Moldova, solicitare formulată către oficialitățile României.

În ceea ce privește instituțiile de presă scrisă/audiovizualul de limbă română din Republica Moldova – acestea sunt la limita supraviețuirii. Nu poți compara micile proiecte de finanțare a instituțiilor media de limbă română de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Secretariatului General al Guvernului României cu milioanele pe care Kremlinul le pompează în Sputnik-ul de la Chișinău. Am văzut jurnaliști, care au călcat pe propriile principii/valori și activează actualmente la Sputnik. Ce contează că banul vine pe filiera propagandei ruse? Sărăcia nu întreabă de unde vin banii, ea, ca și foamea,  dă pe de-a dreptul.

O soluție pertinentă pentru susținerea instituțiilor media de limbă română din Republica Moldova ar fi crearea de către Guvernul României a unui fond special de finanțare a presei de limbă română în Republica Moldova. Unicul principiu de acordare a finanțării trebuie să fie promovarea fără tăgadă a comunității de limbă, istorie, tradiții, identitate națională românească de către instituțiile media solicitante de finanțare. Până nu va fi creat un astfel de fond instituțiile de limbă română din Republica Moldova nu vor deveni niciodată o veritabilă ”putere a patra” și se vor zbate la limita supraviețuirii.

Între timp, tot felul de proiecte jurnalistice, aidoma TV8, menite să păstreze vie propaganda Kremlinului cu iz sovietic comunist, chemate să distrugă prin manipulare identitatea românească a locuitorilor dintre Prut și Nistru, vor mai apărea în Republica Moldova, unde rolul de coloana a cincea este jucat de însăși mass-media angajată politic în serviciul Ursului din Est.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.