Category Archives

45 Articles
Internațional/opinii/politic/Ucraina/Unirea/Uniunea Europeană/USA

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE CEL MAI PUTERNIC MEREU ARE DREPTATE (JEAN DE LA FONTAINE)

Posted by anagutu on
LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE CEL MAI PUTERNIC MEREU ARE DREPTATE (JEAN DE LA FONTAINE)

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE

CEL MAI PUTERNIC MEREU ARE DREPTATE

(JEAN DE LA FONTAINE)

 

06.01.2026

 

 

La 24 februarie 2022, în ziua când rusia fascistă a declanșat războiul de agresiune împotriva Ucrainei, sistemul de drept internațional, de facto, a fost aruncat în aer. Pacea, care a durat timp de 80 de ani în Europa, traversând perioada războiului rece, s-a încheiat. Instituțiile internaționale, create după cel de-al doilea război mondial – ONU, NATO, OSCE s-au pomenit într-o criză existențială profundă: rusia, ca stat membru (succesor al defunctei URSS) în Consiliul de securitate ONU continuă să-și păstreze dreptul de veto asupra deciziilor importante, chiar dacă este stat-agresor cu un lider declarat criminal de război de Curtea Penală Internațională; NATO manifestă comportament ezitant în a declanșa articolul 5 al Tratatului său fondator, când este vorba de atacuri sistematice asupra teritoriilor țărilor membre NATO (multiplele cazuri de încălcare a spațiilor aeriene, terestre și maritime ale Țărilor membre NATO în ultimii ani de război); OSCE a devenit nefuncțională din cauza lipsei de finanțare, care venea mai cu seamă din rusia.

 

Pe fonul incongruențelor instituțiilor internaționale, Ucraina este țara, care a devenit teatrul războiului genocidar al rusiei fasciste (să spunem lucrurilor pe nume, fără ambiguități și pretinsă corectitudine politică) – un război care a pus capăt păcii pe continentul european, un război care a lovit cu nulitatea în  tratatele internaționale în vigoare. Este vorba despre  Convențiile de la Geneva (set de patru tratate internaționale fundamentale, adoptate în 1949, care stabilesc normele Dreptului umanitar internațional pe timp de conflict armat, protejând persoanele necombatante – civili, medici, ajutoare umanitare, și pe cei care nu mai pot lupta – răniți, bolnavi, naufragiați, prizonieri de război), dar și despre Memorandumul de la Budapesta din 1994 – un acord prin care Rusia, SUA și Marea Britanie au oferit garanții de securitate Ucrainei (precum și Belarusului și Kazahstanului) în schimbul renunțării acestora la armamentul nuclear, moștenit după destrămarea URSS.

 

Rusia fascistă de patru ani omoară, violează civili de toate vârstele, distruge infrastructura civilă a Ucrainei – cea energetică, spitale, școli, instituții culturale,  cartiere rezidențiale, astfel încălcând Convențiile de la Geneva, pe când Ucraina răspunde asimetric, respectând aceste Convenții, apărându-se și lovind doar ținte strategice militare și de susținere a complexului militar rusesc. Astfel, Ucraina continuă să respecte dreptul internațional, iar rusia fascistă – nu. Porta-vocile kremlineze fac referire la dreptul internațional doar atunci când le convine – un astfel de comportament este fățiș criminal și ipocrit.

 

Garanțiile de securitate, pe care trebuia să i le asigure Ucrainei SUA, Marea Britanie și rusia conform Memorandumului Budapesta (în urma acestuia Ucraina i-a transmis rusiei circa 2000 de focoase nucleare, astfel rusia devenind alături de SUA cel mai puternic stat nuclear cu peste 5 000 focoase nucleare)  în 2014, odată cu anexarea de către rusia fascistă a Crimeii – pur și simplu nu au funcționat. Occidentul atunci a reacționat anemic și a continuat să facă business cu rusia criminalului putin.

 

Există o multitudine de experți care neagă rolul istoriei în politică. Mai mare eroare nu poate exista! Politica, la fiecare secvență temporală, este rezultatul presiunii pe care o exercită istoria asupra deciziilor luate de liderii timpului. Liderii politici sunt purtătorii memoriei istorice a națiunilor lor și acționează în virtutea victoriilor, înfrângerilor, dar și a dorințelor nerealizate în trecut, care dorințe iremediabil sunt legate de dominare, de putere, de cucerire. Europa Unită a subestimat sau poate chiar a ignorat poftele imperiale ale lui putin. Liderii europeni nu au studiat în măsură suficientă  nici istoria continentului european, nici, mai cu seamă, istoria rusiei – țara care de-a lungul secolelor a putut să existe și să se hrănească doar din războaie, țara, pe care a înțeles-o cu 200 de ani în urmă  Marchizul Astolphe de Custine ((1790 – 1857), autorul cărții “La Russie en 1839” – “Rusia în 1839” – o analiză strălucitoare, lucidă și severă a autocrației ruse. De Custine descrie rusia drept o țară în care frica ține loc de lege, unde aparențele ascund mizeria morală și unde poporul este dresat să admire propriul lanț. (https://anagutu.net/2025/11/01/invitatie-la-lectura-marchizul-astolphe-de-custine-rusia-in-1839/)

 

Occidentul relaxat, consumist, refuza să creadă că rusia lui putin ar fi capabilă să declanșeze un război fierbinte, chiar dacă semnalele au fost clare încă în 2008, când Georgia și-a pierdut Abhazia și Osetia de Nord în urma agresiunii ruse. În momentul în care putin, venit la putere în 2000, a afirmat că destrămarea URSS a fost cea mai mare tragedie a secolului XX, Occidentul trebuia să înțeleagă și să se pregătească de un nou război cu rusia. În realitate  ruisa a continuat să fie curtată de Occident – ea a fost admisă în cluburile selecte (G8), rusiei i s-a permis (sic!) să devină finanțatorul principal al Consiliului Europei și al OSCE, să-și extindă prin corupție devastatoare rețeaua de agenți ai săi la cele mai înalte vârfuri ale politicii internaționale și la nivel național al multor state europene – unde partide extremiste și lideri ale acestora au ajuns la cheremul rușilor.

 

Occidentul a reacționat lent și inadecvat la declanșarea războiului genocidar al rusiei împotriva Ucrainei. Mai țineți minte ce ajutoare au trimis țările europene în primele luni ale războiului? Materiale sanitare, veste antiglonț….etc. De ce? De frică și din cauza dezunirii. Din păcate, dacă primul ajutor pentru Ucraina martiră ar fi constat din rachete cu rază lungă de acțiune, avioane, sisteme de apărare antiaeriană – victoria asupra rusiei fasciste ar fi fost asigurată rapid și cu pierderi minime. Dar nu a fost să fie! Din păcate, ajutoarele occidentale au venit porționat, lent și cu întârziere. Rezultatul este tragic – ucrainenii au continuat să moară, apărând libertatea și dreptul lor la națiune, dar și pacea la frontierele Uniunii Europene.

 

Între timp, Ucraina și-a mobilizat talentele inginerești, a devenit campioană în producerea de drone și rachete la costuri mici, a organizat operațiuni militare de succes, inclusiv adânc pe teritoriul inamicului. Însă, nici rușii nu au stat pe loc – mașinăria diabolică a resurselor sale s-a reprofilat în totalitate pe o singură platformă – cea a războiului. Pentru rusia nu contează prețul – fie că e vorba de carnea de tun sau de mijloace financiare. Rusia la ora actuală nu poate funcționa în afara războiului. Oligarhii și-au înmiit averile, economia de război asigură locuri de muncă și înflorirea businessului mic. Rusia poate duce acest război încă mulți ani înainte. Poporul acceptă, revoluții nu se prevăd, propaganda funcționează impecabil.

 

Zilele acestea se împlinesc patru ani de când rusia fascistă a lui putin duce acest război genocidar împotriva Ucrainei. Durata lui deja depășește durata așa zisului ”marelui război pentru apărarea patriei”, a cărui isterie ”victorioasă” a fost ridicată de putin la cotele supreme ale doctrinei sale propagandistice. Pentru rusia nu contează că succesele ”cuceririlor” pe frontul ucrainean (1% din teritoriul Ucrainei ocupat în 4 ani de război) nu este comparabil cu cel din al doilea război mondial (cucerirea Berlinului împreună cu armatele aliaților). Rusia a înțeles că poate. Poate să-și permită chiar și declanșarea unui alt război împotriva țarilor membre NATO și UE.

 

Reașezarea lumii a devenit necesară și inevitabilă în rezultatul războiului. Ucrainenii îl numesc Marele Război. Ei au dreptate – nu e doar un război între două națiuni slave, e un război total, mondial centrifug, cu varii puncte fierbinți pe glob. Un război care antrenează resurse umane, logistice, materiale din întreaga lume – efect al mondializării economice. Toate sunt amalgamate – nu există delimitare între reguli și sancțiuni. În pofida sancțiunilor împotriva rusiei, echipamentele sale militare conțin componente de fabricație occidentală, deoarece este imposibil să asiguri controlul lanțului valoric – de la extracție până la fabricare și transportare pe căi oculte, terțe etc. Petrolul rusesc circulă pe valurile tuturor oceanelor sub steaguri străine. Toate țările de pe glob sunt antrenate în acest Mare Război. Iar reașezarea lumii – a se înțelege reîmpărțirea zonelor de influență geopolitică, are loc acum, sub ochii noștri.

 

Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a impulsionat haotismul și impredictibilitatea în luarea deciziilor la nivel internațional. Cea mai grea misiune i-a revenit lui Volodymyr Zelensky – președintele Ucrainei, care doar în 2025 a vizitat 100 de țări, a făcut practic imposibilul pentru a-l impresiona pe Trump și pentru a încetini  retragerea acestuia de pe balanța europeană anti-putin. Zelensky a demonstrat o abilitate diplomatică excepțională, chiar dacă, deseori, puteam intui revolta sa interioară împotriva ignoranței/indiferenței stăpânului de la Casa Albă. Trump, care, mai ieri insista până în pânzele albe ca Ucraina să semneze acordul referitor la metalele prețioase (acord ce asigura beneficii în valoare de circa 500 miliarde de dolari pentru SUA), îi promitea lui Zelensky că prezența companiilor investitoare americane în Ucraina sunt deja o garanție de securitate,  azi deja nu mai vorbește despre acel ”deal”. De ce? Petru că Trump s-a dovedit a fi neputincios în a garanta securitate întreprinderilor americane din Ucraina când putin a bombardat în august 2025 întreprinderea americană de produse electronice din Moukatchevo, iar zilele acestea –  întreprinderea americană din Dnipro  (300 000 tone de ulei s-au revărsat pe străzile orașului).

 

Întrebarea zilei – pentru cât timp și ce formă trebuie să ia garanțiile de securitate, la care aspiră Ucraina prin vocea lui Zelensky?  Am urmărit cu toții saga așa ziselor negocieri de pace ruso-americane. De ce ”așa zise”? Pentru că rusia fascistă a lui putin nu vrea pace, nici nu se pregătește de ea – kremlinul refuză o încetare măcar provizorie a focului, fiecare rundă de întâlniri SUA-Ucraina, UE – Ucraina este însoțită de atacuri rusești furibunde cu rachete și drone asupra întreg teritoriului Ucrainei. Populația Ucraine stă fără lumină și căldură pe timp de iarnă. Hâdoasa față a rusiei criminale nu întrezărește sens într-un eventual tratat de pace. În aceste condiții Uniunea Europeană, totuși, rămâne unicul partener fiabil, fidel al Ucrainei, cu mici excepții ungurești, slovace și cehe. Liderii Uniunii Europene și Marii Britanii demonstrează angajament și consecvență, țările UE și cele care fac parte din Coaliția Voinței sunt gata să trimită trupe pacificatoare pe teritoriul Ucrainei în calitate de garanție de securitate. Uniunea Europeană se va federaliza, cu siguranță, își va revedea Tratatele. Pentru că Vechiul Continent are tradiții de Pace. Uniunea Europeană rămâne garantul inamovibil al valorilor general-umane, al păcii și de acum încolo – și al securității noastre.

 

Dar, Zelensky nu renunță la SUA. Perseverent, cu încăpățânare, liderul Ucrainei, se agață de Trump și SUA, le mulțumește de sute de ori, îi presează insistent prin parabola ”SUA este motorul garanției de securitate a Ucrainei” și el reușește, deloc ușor, dar reușește să-l întoarcă pe Trump cu fața spre datoria morală a SUA – să vegheze nu doar asupra businessului american și al intereselor financiare, ci și asupra unei lumi mai democratice, mai drepte și mai libere.

 

Exfiltrarea lui Maduro, prietenul lui putin, dictatorul narcotraficant – este un prim pas (desigur, deloc univoc din punct de vedere al dreptului internațional) spre reasumarea de către SUA a rolului de cerber internațional la poarta democrației. Operațiunea infanteriei marine Delta, care a durat 34 minute și a demonstrat puterea și talentul militar american (a propos, el nu i se datorează lui Trump…) i-a dezmierdat narcisismul stăpânului de  la Casa Albă – Trump nu s-a sfiit să-și afișeze extazul satisfacției sale, transferând asupra propriei sale persoane pentru a parada în fața camerelor  de luat vederi toată supra-potența SUA. Trump este fericit și mulțumit. Asta contează pentru el, chiar mai mult decât ce se va întâmpla mai departe în Venezuela. Pentru că mai e mult până departe: compania americană Chevron care planifică să extragă petrol în Venezuela, va avea nevoie de garanții de securitate. De ce? În Venezuela rămân mii de mercenarii ruși, cubanezi, chinezi, care sunt la sol, și, fără o cizmă americană la sol forarea petrolului venezuelean de către companiile americane nu va fi deloc ușoară sau nu va fi deloc. Dar la moment – să-l lăsăm de Trump să-și savureze teatralitatea misiunii Delta.

 

Garanțiile de securitate americane pentru Ucraina pe durata a 15 ani sunt insuficiente – spune Zelensky, i el are dreptate. Președintele ucrainean vrea garanții pentru 50 de ani. E rațională dorința lui Zelensky, pentru că o pace de 15 ani, fie și cu garanții pe hârtie, nu este o pace durabilă – este o pace fragilă, care doar va întări și va îndârji rusia fascistă să se pregătească pentru o revanșă: un război și mai crunt, și mai sângeros. Un efect co-lateral al reașezării lumii ar putea fi destrămarea rusiei. Sunt 87 de subiecți federativi și confederativi în rusia. O destrămare a rusiei după modelul destrămării URSS ar fi benefică pentru amortizarea efectelor reașezării lumii. Eu consoder că destrămarea rusiei oricum va avea loc. Ne-o dorim cât mai rapidă!

 

Este important să înțelegem că omenirea a pășit într-o eră nouă, o eră post-pace, adică o eră în care rezolvarea conflictelor între țări/națiuni pe calea războiului nu mai este o interdicție. Am pășit în era războiului, era înarmărilor, era forței în care ”La raison du plus fort est toujours la meilleure” – Cel care este mai puternic are mereu dreptate:  e morala fabulei lui La Fontaine ”Lupul și mielul”.

Și atunci, de ce fel de garanții de securitate are nevoie Ucraina?

 

Ucraina la ora actuală este țara/națiunea far, în raport cu care se va reașeza lumea. Rezultatul războiului va defini noul regim de securitate și de pace pe glob. Se vor reseta zonele de influență, se vor reface alianțe internaționale militare, se vor reorganiza instituțiile internaționale. În centrul tuturor alianțelor se va afla Ucraina.

 

Eu admir  vizionarismul lui Volodymyr Zelensky- acesta își antrenează echipa politică prin rotația personalităților în cadrul instituțiilor, prin noi numiri, noi promovări, noi mutări, posibil și în scopul asigurării succesiunii. Dar, un lucru este cert – după război, viitoarea echipă prezidențială, guvernamentală a Ucrainei va fi dominată de oameni extrem de puternici, toți cu vocație militară, talentați, patrioți, integri. Pentru că Ucraina a înțeles că nicio garanție de securitate, promisă, fie și în scris, din exterior nu o poate apăra de o agresiune rusească: principiul Phoenix – resuscitarea din propria cenușă – rămâne a fi mântuirea. Deci, Ucraina se va înarma, Ucraina va avea cea mai pregătită armată din lume, Ucraina va avea cel mai tehnologizat armament, și da, Ucraina va redeveni stat nuclear. Pentru că cel mai puternic are mereu dreptate.

 

Republica Moldova? Dacă nu vrea să fie servită cu muștar la masa fasciștilor kremlinezi –  trebuie să se unească cu România! Urgent! Altă șansă pentru a se salva pur și simplu nu există.

opinii/politic

TOP POLITIC 2025

Posted by anagutu on
TOP POLITIC 2025

📢TOP POLITIC 202

👉Alegerea politică inteligentă a anului – alegerea lui Nicușor Dan în calitate de președinte al României🇹🇩.💯

👉 Națiunea glorioasă a anului – Ucraina🇺🇦 și poporul său.

👉 Solidaritatea și unitatea politică a anului – Uniunea Europeană 🇪🇺.
👉 Cel mai puternic lider politic european/mondial – Volodimyr Zelensky 🇺🇦.

👉Cea mai tare armată a lumii – Forțele Armate ale Ucrainei 🇺🇦.

👉Fascistul/teroristul/criminalul de război numărul unu al lumii – vladimir putin.

👉Cea mai degradată națiune a lumii – rusia fascistă și poporul său.

👉Liderul politic dezumflat al anului – Trump🇺🇸.

👉Bluf-ul politic al anului – negocierile ruso-americane de pace.

👉Miopia politică a anului – politicienii și alegătorii din Republica Moldova🇲🇩 care NU vor să accepte Unirea Republicii Moldova cu România.

👉 Manipularea politică a anului – Republica Moldova membru UE în 2028.

👉Bâlbâială politică a anului – realitățile socio-economice-politice din Republica Moldova.🇲🇩

opinii/politic

INVITAȚIE LA LECTURĂ: MARCHIZUL ASTOLPHE DE CUSTINE “RUSIA ÎN 1839”.

Posted by anagutu on
INVITAȚIE LA LECTURĂ: MARCHIZUL ASTOLPHE DE CUSTINE “RUSIA ÎN 1839”.

 Invitație la lectură.

Astolphe-Louis-Léonor, marquis de Custine (1790 – 1857), autorul cărții “La Russie en 1839” – “Rusia în 1839”.

Origini și familie

S-a născut la 18 martie 1790 în Niderviller, Lorena (Franța), într-o familie aristocratică. Tatăl său, Armand de Custine, și mama sa, Delphine de Sabran, erau figuri remarcabile ale epocii. Ambii părinți au fost victime ale Revoluției Franceze: tatăl și bunicul au fost ghilotinați în 1793, ceea ce a marcat profund copilăria lui Astolphe.

Crescut de o mamă inteligentă și cultivată (apropiată de Talleyrand și Madame de Staël), De Custine a primit o educație rafinată.

Formarea și începuturile literare

Tânăr romantic, el a frecventat cercurile literare și filozofice ale epocii, fiind influențat de romantismul francez și de spiritul liberal. A publicat piese de teatru și eseuri, fără mare succes la început.

Călătoria în Rusia (1839).

În 1839, dezamăgit de revoluțiile occidentale și căutând un model de stabilitate, De Custine a plecat într-o călătorie în Imperiul Rus.
Inițial, el spera să găsească acolo un stat ordonat, un exemplu de autoritate morală — dar a descoperit exact opusul.

Rezultatul a fost cartea sa din 36 epistole „La Russie en 1839”, publicată în 1843: o analiză strălucitoare, lucidă și severă a autocrației ruse. De Custine descrie o țară în care frica ține loc de lege, unde aparențele ascund mizeria morală și unde poporul este dresat să admire propriul lanț.

Cartea a fost interzisă în Rusia și denunțată de guvernul țarist, fapt care nu a împiedicat circulația să pe sub mantale. Dar cartea a avut un ecou imens în Europa Occidentală. De Custine a fost comparat ulterior cu Tocqueville, pentru finețea cu care a analizat un sistem politic prin observație directă.

Peste 100 de ani cartea marchizului De Custine a redevenit populară în Europa pe timpul lui Stalin, apoi în perioada războiului rece.

“Rusia în 1839” a lui Astolphe De Custine revine în prim planul opiniei publice europene, deoarece analiza vizionară a lui De Custine se pliază perfect pe realitățile rusești actuale în condițiile războiului de agresiune împotriva Ucrainei și, de fapt, a Europei.

Citate din cartea lui Astolphe De Custine “Rusia în 1839”:

„În Rusia, toată lumea minte, de la primul până la ultimul.”
Custine observă ipocrizia și frica din societatea rusă, unde adevărul era considerat periculos. Această frază e adesea citată pentru a descrie cultura minciunii instituționalizate — de la țar până la supuși.

„Rușii sunt sclavi și mândri de propria lor sclavie.”
O critică devastatoare la adresa supunerii voluntare și a cultului puterii, actuală și azi în raport cu atitudinea unei părți din populația rusă față de Putin.

„Supunerea oarbă este prima necesitate a rusului.”
Custine remarcă tendința spre conformism și obediență, văzând în ea obstacolul major pentru libertate și democrație.

„Rusia este o țară a aparențelor: totul strălucește, nimic nu este adevărat.”
Autorul descrie propaganda imperială, construcțiile fastuoase și imaginea falsă menită să impresioneze Occidentul – o temă reluată și în Rusia contemporană.

„Acest popor este bătrân înainte de a fi trăit.”
Custine vorbește despre o societate obosită, lipsită de inițiativă și vitalitate, epuizată de servilism și frică.

„Guvernul rus este o mașină care strivește oamenii pentru a face statul să funcționeze.”
O imagine sumbră, dar precisă, a statului autoritar rus — unde individul nu are valoare decât prin utilitatea lui pentru regim.

„Rusul nu respectă decât forța; el nu înțelege libertatea decât ca pe o dezordine.”
Custine descrie mentalitatea autoritară înrădăcinată: libertatea e percepută nu ca drept, ci ca haos. Un diagnostic valabil și azi.

„Minciuna este o necesitate politică în Rusia.”
Propaganda ca sistem de guvernare: Custine observă că falsul și dezinformarea nu sunt accidente, ci instrumente de stat.

„Rușii au talentul de a imita, nu pe cel de a crea.”
Custine critică tendința de a copia modelele occidentale fără a le înțelege spiritul. O ironie care se potrivește și în epoca actuală, a tehnologiei importate și a ideologiei fabricate.

„Poporul rus își adoră lanțurile, pentru că a fost învățat să le numească glorie.”
Una dintre cele mai citate fraze ale sale — o explicație profundă a cultului supunerii și a propagandei patriotice.

„Această țară este guvernată prin frică, întreținută ca un foc sacru.”

O metaforă care rezumă întreaga logică a autocrației ruse: frica e nu doar instrument, ci religie de stat.

opinii/politic/Republica Moldova/România/Unirea

OSTRACIZAREA UNIONIȘTILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Posted by anagutu on
OSTRACIZAREA UNIONIȘTILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

OSTRACIZAREA UNIONIȘTILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Vreau să aduc în discuție un subiect de maximă importanță pentru eșichierul politic din Republica Moldova.
Desigur, voi vorbi despre unionism și unioniști. În perspectiva alegerilor parlamentare din toamna acestui an inevitabil apare întrebarea : vor accede oare unioniștii în parlamentul de la Chișinău ? Judecând după toate opiniile experților și părerologilor de tot felul în viitorul parlament vor accede doar pasiștii și kremlinoizii.

Excluderea unioniștilor din vâltoarea bătăliilor politice este nu doar un simplu eșec, ci și rezultatul unor politici concertate, organizate și foarte bine planificate, inclusiv în laboratoarele politologice ale actualei puteri.

Dacă e să examinăm cu atenție evoluția și involuția partidelor unioniste în ultimii 20 de ani, vom constata faptul că eternele 10 procente de unioniști, care în trecut mergeau în pușculița lui Iurie Roșca, au migrat ulterior către Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu (2009), iar odată cu accederea lui Plahotniuc/Dodon/Sandu la putere, unioniștii, practic, au fost spulberați din opțiunile electorale ale cetățenilor Republicii Moldova. Iar narațiunea de blam, îndreptată împotriva unioniștilor, injectată în spațiul public, a fost plăsmuită în laboratoarele rusești. Ba că unioniștii sunt trădători, ba că unioniștii nu pot să se unească într-un singur partid, iar mai nou, unioniștii din Republica Moldova sunt băgați în buzunarul lui putin.

Când spun că unioniștii sunt ostracizați in Republica Moldova, reproșul meu merge nu doar către kremlinezii din Republica Moldova – toată șatra de idioți utili de tipul lui Dodon, Ceban, Tkaciuk, Shor și alții. Cel mai mare reproș îl adresez partidului de guvernare – PAS și liderului său Maia Sandu. Odată cu venirea la putere Partidul Acțiune și Solidaritate a acreditat ideea că este unica formațiune, care are de propus un proiect politic viabil, și anume, integrarea europeană.

Toți politicienii PAS utilizează o terminologie moldovenistă de sorginte rusească – brusc a început să fie acreditat termenul de “moldoveni” în loc de “cetățeni moldoveni”, termenul “Moldova” în loc de “Republica Moldova”, instinând subliminal că de fapt în Republica Moldova nu locuiesc români.

Recensământul organizat recent pe teritoriul Republicii Moldova, din cauza întrebărilor ambigue formulate, a fost din start viciat. Între timp pe rețelele de socializare în discursurile publice ale politicienilor a fost fortificată ideea că unioniiștii votează PAS, că acum nu e timp pentru Unire, că doar integrarea europeană este parcursul firesc al Republicii Moldova.

Între timp persoanele publice, care promovează Unirea Republicii Moldova cu România, au dispărut din spațiul public – posturi de radio și TV finanțate din bugetul Republicii Moldova și cel al României. Mai bine zis, unioniștii au fost “exilați” din spațiul mediatic. Nu este greu de presupus că dispariția unioniștilor de la posturile TV și radio este orchestrată de actuala guvernare. Pentru a justifica blamul și ostracizarea unioniștilor s-a mai adăugat niște piper putinist : peste noapte, brusc toți unioniștii au fost catalogați drept putiniști, iar această idee a fost ușor de sprijinit, inclusiv datorită ascensiunii partidelor anti-sistem din România.

În atare condiții absolut orfane, în Republica Moldova este cu cvasi-imposibil să ridici din genunchi un partid unionist. Eu am încercat să fac acest lucru în 2016 și am fost spulberată de tot felul de presă angajată, care scrie exact ceea ce i se dictează, indiferent din ce parte vin banii. Desigur, în spatele acestor acțiuni au stat, în primul rând, fundațiile germane, cele care “au fabricat-o” pe Maia Sandu și partidul său.

Dorin Chirtoacă de 10 ani luptă cu morile de vânt prin instanțele judiciare din Republica Moldova. Dosare inventate de regimul lui plahotniuc nu-și găsesc finalitatea. De ce oare ? După mine răspunsul este foarte simplu: Dorin Chirtoacă este unionist și încă reprezintaă un potențial politic important. Jocul de-a ostracizarea unioniștilor l-a adus pe Ivan Ceban în fruntea primăriei Chișinău. Acesta irosește banii publici cu nemiluita prin scheme clientelare și nimeni nu-i trântește dosare penale pentru prevaricațiuni financiare. Nu cumva un Ivan Ceban este mai comod pentru PAS în calitate de oponent politic decât un Dorin Chirtoacă, unionist convins, cu discurs anti-kremlin bine pronunțat? Sigur că da.

Mai recent, odată cu apariția liderului politic Dragoș Galbur, președintele partidului Național Moldovenesc, un politician cu un discurs unionist bine articulat, bine argumentat, observăm că tunurile partidului de guvernare au fost puse pe el. Și nu este vorba de faptul că acțiunile lui Dragoș Galur și ale partidului său sunt impregnate de critici ale guvernării PAS. Cauza principală este una simplă – PAS își dorește anihilarea unui potențial lider și partid unionist în creștere, își dorește voturile unioniștilor la toamnă în pușculița sa.

Puterea, oricât de pro-europeană ar fi ea, trebuie criticată, pentru că nimeni nu a anulat bunul simț, discernământul, nimeni nu a anulat gândirea critică. Rămân siderată atunci când citesc mesaje de genul noli tangere (nu atingeți ): Vai, nu atingeți PAS-ul! Vai, nu o criticați pe Maia Sandu! Vai, acum nu este momentul pentru Unire! etc.

Repet, Unirea Republicii Moldova cu România până în frontiera controlată administrativ pe Nistru este o opțiune politică viabilă și fezabilă în condițiile războiului din regiune. Lașitatea și ipocrizia actualei guvernări, prin ostracizarea unionismului și a discursului unionist, denotă, de fapt, slăbiciunea sa și fricile pe care le are. Actuala guvernare se face vinovată de faptul că până în prezent nu a adoptat legea anti-rașism și anti-putinism, actuala guvernare în patru ani de zile nu a scos Republica Moldova din CSI, actuala guvernare, din păcate, nu a introdus vize pentru cetățenii ruși, care vin în Republica Moldova. Impotența instituțiilor, dar și a legislativului, și a executivului de a ține piept războiul hibrid rusesc rămâne pe față. Propaganda kremlineză continuă să răsune și să fie difuzată în Republica Moldova, iar agenții fsbi-ului și ai kremlinului mișună prin toate ungherele posibilele și imposibile.

Duplicitatea discursului politic al actualei guvernări, care își imaginează că relația cu rusia fascistă poate să revină la normalitate, optând totodată pentru integrarea europeană, îi știrbește din credibilitate, o lipsește de demnitate. Nu mai zic de schemele corupționale, care trec de la o guvernare la alta aproape intacte.

Toate bâlbâiala actualelor partide stataliste din Republica Moldova se rezumă la partajarea funcțiilor în stat, la realizarea cu succes a unui business profitabil cu bugetul public, la angajarea în fotolii călduțe a rudelor și prietenilor. Niciun partid politic din Republica Moldova zis de stânga sau de centru dreapta nu este credibil în ochii mei.

Adevărata reformă, în profunzime, sistemică, de resetare instituțională, economică, socială, juridică și politică va surveni doar în cazul Unirii Republicii Moldova cu România.

Către alegerile din toamnă se profilează trei forțe unioniste, care vor participa ca entități politice în acest scrutin: Partidul Național Moldovenesc cu Dragoș Galbur în frunte, Blocul Unității Naționale cu Valentin Dolganiuc în frunte și Partidul Liberal cu Mihai Ghimpu în frunte. Toate trei partide merită votul dumneavoastră. Toate cele trei partide enumerate merită să se regăsească în viitorul parlament.

Unioniștii au un singur scop și un singur ideal – Unirea Republicii Moldova cu România. Luați aminte – Republica Moldova practic nu are suficientă resursă umană calificată. Majoritatea cetățenilor maturi au trecut cam prin toate partidele. Instituțiile statului duc lipsă de cadre profesioniste, salariile sunt mici și nu justifică efortul, care trebuie depus pentru a asigura funcționalitatea unei sau altei instituții .

Perpetuarea Republicii Moldova ca stat Independent va fi o adevărată muncă sisifică – de lungă durată și fără rezultate.

Și mai este ceva. Partidele kremlineze nu ar trebui să existe în Republica Moldova. În condițiile războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei a fi putinist pro-kremlin înseamnă să fii criminal de război.

Putinismul nu este opțiune politică.

Putinismul este fascism.

Guvernarea PAS a avut în mâinile sale tot instrumentarul necesar pentru a stârpi o dată pentru totdeauna putinismul în Republica Moldova. Dar PAS nu a făcut acest lucru. Ei au preferat să lupte politic cu putiniștii, alegându-i ca adversari, iar în această luptă i-au sacrificat pe unioniști și i-au transformat pe ei în oponenți indezirabili. Mare greșeală !

Apelul meu către toți unioniiștii este să ne strângem rândurile și la alegerile parlamentare din 28 septembrie să realizăm un efort, și anume, cel de a vota doar partidele unioniste. Aveți posibilitatea de a alege, alegerea înseamnă libertate.

Țineți minte: Unirea Republicii Moldova cu România este inevitabilă ! Noi, românii din Republica Moldova, putem să decidem cât de repede va avea loc Unirea noastră cu Țara mamă.

14.07.2025

educație/opinii/Republica Moldova

”Ultimul sunet” la ”careul” din curtea școlii.

Posted by anagutu on
”Ultimul sunet” la ”careul” din curtea școlii.

”Ultimul sunet” la ”careul” din curtea școlii.

30 mai 2025

 

E sfărșit de mai. URSS s-a destrămat demult. Dar nu și în uzanțele ”tradiționale” din instituțiile de învățământ din Republica Moldova.

 

Asist la  ceremonia de absolvire în curtea unui liceu din Chișinău. M-a invitat finuța de botez.

 

Discursuri, mulțumiri, diplome. Părinți, profesori, elevi, absolvenți – toți emoționați, agitați, fericiți. Frumoase clipe, irepetabile. Să fie justificată sintagma transliterată din limba rusă încă din inexistentul deja URSS? ”Ultimul sunet”. De ce ultimul? Cine stă să moară? De ce să nu prindă rădăcini o altă sintagmă, de exemplu, ”Adio, ani de liceu” sau ”Adio, școală”, sau pur și simplu ”Gaudeamus”, în buna limbă latină, atât de eternă și  salvatoare.

 

”Careu”? De ce careu? Iarăși transliterație din limba rusă sovietică – ”lineika”, adică, elevi și profesori trebuiau  să stea aliniați, drepți, la introducerea drapelului roșu comunist la manifestările școlare de tot genul. De ce să nu fie pur și simplu ceremonie festivă? Limba română e atât de frumoasă.

 

Flash back. Déjà vu. Cahul, școala nr.2, anul 1979. Tot ”careu”. Tot ”ultimul sunet”. Doar că fără dronă-cameră de luat vederi, fără dans al absolvenților. Uniforma școlară. Pentru fete. Rochie cafenie. Urăsc această culoare. Era cea mai urâtă culoare pe care regimul comunist sovietic putea să o născocească pentru fetițele școlărițe.

 

Mereu am avut probleme cu această uniformă. Eram de statură înaltă, iar industria textilă sovietică nu prevăzuse rochii pentru domnișoare 170 cm plus. Veneam în alte ținute negru-alb la școală. Țin minte că am fost penalizată pentru acest lucru: nu am mai fost însoțitoare de port-drapel la o ceremonie stil ”careu”. Și chiar eram fericită. Îmi părea grotesc să însoțesc tot felul de drapele la ceremoniile școlare profund ideologizate. Dar, fiind eminentă la studii, administrația școlii voia cumva să mă ”onoreze”.

 

Azi priveam absolvenții de liceu și mă bucuram pentru libertatea lor, pentru  accesul fără precedent la civilizație, la oportunități, la surse de informare. Ce bine e că nu s-au născut în URSS! Ce frumoase, luminate, pline de speranțe le sunt chipurile! Dezinvolți, emancipați, determinați – aceștia sunt tinerii de azi! Pe ei nu-i mai bagi în uniforme cafenii, nu-i obligi să mărșăluiască în pas cadențat la ”careu”, ei sunt generația libertății și democrației.

 

Noi am fost generația constrângerilor. Am absolvit școala cu medalie de aur. Am fost eminentă și la facultate, dar nu am beneficiat de bursa ”Lenin”, pentru că nu eram ”activist comsomolist”. Eram nepoată de jandarm român. Aveam rude în România. Eram fiică de profesori. Aduceam cărți românești la școală. Eram unica la facultate care aveam dicționare editate în Franța, pe care le-am procurat prin prieteni din Lituania. Sfidam lecțiile de propagandă comunistă pentru a face teatru, vorbeam mult și critic, iar cineva dintre colegii studenți a avut grijă să mă toarne la KGB-ul sovietic. Mai târziu, prietenul meu, viitorul soț, tot era abordat de omul securității sovietice pentru a-l convinge să accepte să urmeze școala KGB. Ba chiar i s-a spus să rupă relațiile cu mine, căci kgb-iștii obișnuiau să se căsătorească la recomandarea instituției (sic!), de fapt, așa era prevăzut în manualul kgb-ismului sovietic. Sigur, viitorul meu soț nu a acceptat. De aia l-au luat în armata sovietică, practic, ”cu arcanul”.

 

Noi nu am avut ”pile”, ne-am construit parcursul profesional singuri, învățând și perseverând. Din păcate, vestigiile sovietice – foștii nomenclatutirști comuniști, majoritatea kgb-iști, practic, timp de 30 de ani au continuat să conducă abil instituții de învățământ, anume ei ne-au pus piedici atunci când am dorit să fim promovați.

 

Astfel, în 1990, eu am ”picat” la senatul universitar concursul pentru postul de lector-asistent universitar la catedra de limbi străine a Universității Agrare din Chișinău,  unde am fost învinuită de naționalism de la tribuna senatului de fosta mea șefă de catedră, o șovină velicorusă pe numele său Kașceeva.

 

În anul următor ”m-a picat” la concursul pentru postul de lector-asistent universitar la catedra de limbi străine a Universității de Stat din Moldova însuși rectorul de atunci al USM – Boris Melnic – el anulase concursul printr-un ordin special, deoarece rezultatele evaluării candidaților mă dădeau pe mine câștigătoare.

 

Am plecat în sectorul academic privat, am înțeles că în instituțiile universitare publice nu era loc pentru talentul și creativitatea mea.

 

Ani mai târziu, profesoara universitară Alexandra Macarov, care ne predase civilizația franceză la USM, fostă șefă la catedra filologie franceză, în 2011, la 90 de ani, mă invitase la ea acasă. Suferea de cancer. Am cumpărat un buchet de crizanteme și  i-am făcut o vizită. Doamna era perfect lucidă,  mi-a spus că e pe moarte și că vrea să-și ceară scuze de la mine. Am rămas surprinsă. Habar nu aveam despre ce urma să fie vorba. Doamna profesoară a mărturisit că pe timpul studenției mele, pe când ea era șefă de catedră, facultatea trebuia să delege cel mai bun  student la olimpiada URSS la limba franceză. Mi-am amintit de acel episod – participasem prin anul trei la facultate la un concurs interuniversitar, și,  fiind sigură de cunoștințele mele, credeam că voi obține locul câștigător. Nu l-am obținut. Însă, nu mi-am pus întrebarea ”de ce”. Doamna profesoară mi-a mărturisit că, de fapt, ea a fost obligată de organizația de partid (de sus) să trimită pe altcineva la olimpiada zisă ”universitară unională”. Și-a cerut scuze pentru acea decizie, zicând că, din păcate, i-a lipsit curajul să mă susțină. Mi-a spus că eu am fost cea mai bună, că eu trebuia să merg la acea olimpiadă unională. Am zâmbit binevoitor. Nu mă deranja amintirea. Și nici neștirea adevărului. Nu sunt bântuită de fantomele trecutului.  Am asigurat-o că o iert, că îi înțeleg remușcările, și că nu am cum să-i port pică pentru acea decizie. La doar trei zile profesoara Alexandra Macarov s-a stins. A plecat la Domnul împăcată.

 

Meritocrația e mare dar! Și e un mare har să poți aprecia la justa valoare oamenii, talentele lor, să știi să le dai un sfat la timp. Eu, cel puțin, m-am străduit în cei 43 de ani de carieră pedagogică să acord tot sprijinul, absolut necondiționat, elevilor, studenților mei talentați, capabili să muncească, dornici de a cunoaște, de a persevera, de a reuși. Mi s-a transmis acest elan de la părinții mei, pedagogi și ei. Pedagog este omul înzestrat cu vocație. Vocația îl înalță pe piedestalul onoarei și demnității. Chiar dacă societatea nu este suficient de matură ca să-l aprecieze.

 

Recunoștința pentru prestația mea academică și politică a venit din România – Ordinul ”Steaua României” în Grad de Mare Cruce; din Republica Franceză – Ordinul ”Legiunea de Onoare” în Grad de Cavaler; de la Consiliul Europei – ”Medalia de Membru Onorific pe Viață” a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Strasbourg, Franța; din Republica Moldova – ”Ordinul Republicii”.

 

Și deoarece noi, profesorii, suntem suflete tinere și neliniștite, anul trecut, deja la 62 de ani, am participat la un concurs pentru statutul de membru în Consiliul de Administrare al Agenției Naționale pentru Asigurarea Calității în Educație și Cercetare (ANACEC). Mai mult pentru a contribui prin expertiza mea la ameliorarea managementului calității în sistemul de învățământ superior din Republica Moldova. CV-ul meu este unul excelent în acest sens – publicații, proiecte, expertize etc. Am depus dosarul pentru concurs. Mi-am întrerupt concediul pentru a veni rapid să particip la interviul organizat de un juriu la Ministerul Educației și Cercetării. În juriu erau 6 membri, în frunte cu un secretar de stat al ministerului. Doi membri internaționali participau la interviu on-line. Cred că nu vă este greu să ghiciți rezultatul concursului – nu am fost selecționată. De ce? Deoarece am ideile mele politice, pe care le expun în libertate pe rețelele mele de socializare. Nici după 35 de ani de la revoluția poeților nomenclaturișitii ”new age” nu tolerează persoanele deștepte, talentate, și, mai ales curajoase. La solicitarea mea de a prezenta punctajul acordat de membrii juriului, inclusiv de cei internaționali, am primit un răspuns de toată penibilitatea de la secretarul de stat al ministerului: membrii juriului NU au dat acceptul de a face publice punctajele, iar mesajul formula clauza non-divulgării conținutului. Ca pe vremurile comuniste. Clientelismul, mediocritatea continuă să macine instituțiile statului, și, din această cauză, batem pasul pe loc.

 

….”Ultimul sunet”, ”Careu”… Aceste vestigii lexicale sunt mai mult decât niște formalități. Sunt cușca ruginită care ține în captivitate mentalitatea socială, libertatea gândirii critice, corectitudinea și responsabilitatea pentru progres, dezvoltare și ascensiune.

 

 

 

 

 

 

Internațional/opinii/politic/Ucraina/Unirea/Uniunea Europeană

MONSTRUL ȘI SATRAPUL

Posted by anagutu on
MONSTRUL ȘI SATRAPUL

📢Monstrul și satrapul.

👉Trump putinofilul l-a sunat pe satrapul de la kremlin, agresorul Ucrainei.
👉Ambii au convenit împărțirea Ucrainei după modelul de împărțire a Poloniei în 1939 de către Hitler și Stalin.
👉Trump și anturajul său au decis, fără a recunoaște statutul de țară agresată al Ucrainei, că 🔴Ucraina nu poate accede în NATO,
🔴că doar UE trebuie să asigure forțe pacificatoare în Ucraina,
🔴că Ucraina trebuie să restituie ajutorul acordat de SUA în perioada cadenței lui Biden prin cedarea zăcămintelor prețioase în valoare de 500 mlrd dolari.
👉Trump și putin s-au înțeles că vor efectua vizite reciproce în țările lor (posibil Trump va participa la parada de 9 mai la moskova).
👉Trump l-a sunat în primul rând pe putin, apoi pe Zelensky. Simbolic aceasta înseamnă că Trump consideră Ucraina ca obiect, și nu că subiect al negocierilor.
👉 În persoana lui Trump SUA abandonează Ucraina, somând-o să – și cedeze teritoriile, iar UE să-și asume de una singură susținerea Ucrainei.
👉Nefrecventabilul putin și clica sa kremlineză primește legitimitatea de a continua cu războaiele acolo unde doresc ei.
👉Trump și putin – un monstru și un satrap criminal – au aceeași “viziune” de sfidare a sistemului de drept internațional, a legii, a dreptății democratice globale.
👉 În aceste condiții SUA pierde statutul de țară de referință în materie de model al democrației (cel puțin pentru 4 ani).

‼️Concluzie: Republica Moldova va fi “servită” la masa “negocierilor”, se pregătește al doilea “28 iunie 1940”, adică va fi din nou ocupată de rusia fascistă.
👉Unica soluție – Unirea Republicii Moldova cu România până în frontiera controlată administrativ pe Nistru.🇹🇩🇹🇩🇹🇩🇹🇩

opinii/politic/Republica Moldova/România/Ucraina

UNIREA FĂRĂ “TRANSNISTRIA”

Posted by anagutu on
UNIREA FĂRĂ “TRANSNISTRIA”

📢Unirea fără transnistria.

👉kremlinul fascist și Erdogan au bătut palma pentru asigurarea transnistriei separatiste cu gaze prin conducta transbalcanică.
👉Era ridicol entuziasmul unora care comentau prin studiouri că: iată iată, zona separatistă va cădea în genunchi în fața Chișinăului și gata! “Reîntregim Țara”.

❓ Cât de naiv, inconștient, dezinformat, neexperimentat trebuie să fii ca să faci astfel de afirmații?
👉zona separatistă din stânga Nistrului nu poate fi nici democratizată, nici demilitarizată pe cale pașnică. rusia fascistă nu va permite acest lucru, ea va merge la orice – război fierbinte, moarte, pârjol, doar să-și marcheze teritoriile sale.
👉Maia Sandu și echipa sa trebuie să accepte această realitate: oamenii din stânga Nistrului nu doresc unificarea cu Republica Moldova, cu mici excepții, care se cifrează la câteva mii de locuitori.
👉Anume pentru ei Chișinăul oficial trebuie să instituie un program de ajutor umanitar prin propunerea de a se muta in dreapta Nistrului.
👉Acordul Elțin-Snegur din 1992 trebuie denunțat, iar frontiera pe Nistru trebuie securizată administrativ.
👉Războiul rusiei fasciste împotriva Ucrainei va mai continua, prin urmare, problema securității cetățenilor Republicii Moldova trebuie rezolvată prin încheierea unui acord de securitate trilateral: Republica Moldova – România – Ucraina.
‼️E o urgență imperioasă de a lansa, inclusiv la nivel european, discuțiile politice referitoare la Unirea Republicii Moldova cu România până în frontiera controlată administrativ pe Nistru.
#numaiunirea
🇹🇩🇹🇩🇹🇩🇹🇩🇹🇩

opinii/politic/Uniunea Europeană

Democrația amenințată de rețelele sociale.

Posted by anagutu on
Democrația amenințată de rețelele sociale.

📢Democrația amenințată de rețelele sociale.

👉 În ultimii cel puțin 10 ani rețelele de socializare au progresat geometric și au scos la suprafață libertatea de exprimare, inclusiv a celor care au gândire izvorâtă din creiere netede.

👉Deci, toată lumea se exprimă, scriind/zicând ce vrea și cum vrea: injuriile, ofensele gratuite, ura, amenințările cu moartea – toate prevalează asupra mesajului doct.
👉 Dacă ar fi să punem pe cântar binele și râul provocate de rețele – cu siguranță, râul e marele câștigător: propagarea fulminantă a dezinformării, violența privilegiată ca soluție a oricărei probleme, dezvoltarea rețelelor criminale organizate, psihicul afectat al adolescenților, etc.etc.
‼️Una din consecințele cele mai grave a acțiunilor prin intermediul rețelelor sociale este prejudicierea democrației electorale.
👉Consider că amploarea fenomenului demult deja viciază rezultatele alegerilor cam peste tot în lume.

❓Cine își mai amintește de clovnul Beppe Grillo, fondatorul partidului Cincue Stelle din Italia? A fost primul partid care a introdus “democrația internetului” în gestionarea treburilor interne ale partidului. A fost partidul cu o creștere fulminantă și neașteptată, care i-a asigurat intrarea în parlamentul Italiei.
👉Cu 15 ani în urmă era de “bon ton” și “politic corect” să aperi caracterul “deschis” al internetului, libertatea de exprimare nelimitată (cu excepția discursului de ură).
👉 După fenomenele electorale mai recente – ultimul cu răsunet fiind alegerile prezidențiale din România (nu mai zic de Republica Moldova – alegerile din Orhei, Bălți, Komrat, referendumul, prezidențiale) devine tot mai clar, că imixtiunea nocivă, în primul rând a rusiei fasciste, în democrația electorală din întreaga lume trebuie combătută prin racordarea cadrului legislativ electoral la noile realități.
‼️ În Republica Moldova se apropie alegerile parlamentare.
👉 Până la apariția noiii directive europene de reglementare a rolului rețelelor sociale în perioada alegerilor, parlamentul Republicii Moldova trebuie deja să aibă un proiect de lege în acest sens și să-l adopte cat mai curând.
👉Idei pentru proiectul de lege:
🔵Interzicerea TikTok-ului pentru durata pre/ electorală (TikTok este o rețea socială a guvernului chinez).
🔵Interzicerea sponsorizării conturilor politicienilor (lik-urile și urmăritorii din Asia constituie o mare minciună pentru percepția alegătorilor).
🔵Blocarea tuturor conturilor, pe orice tip de rețele, care fac dezinformare politică: blamarea UE, a României, a valorilor occidentale, care promovează putinismul, fascismul, genocidul în Ucraina și terorismul etc.

Internațional/opinii/politic

Fără “corectitudine politică”

Posted by anagutu on
Fără “corectitudine politică”

📢 Fără “corectitudine politică”.

👉Trump a revenit la Casa albă după o întrerupere de 4 ani de la primul său mandat. Spectaculoasă revenire în albia politică a aceluiași râu.
❓Totodată, oare cea mai notorie democrație a lumii SUA nu a fost capabilă să genereze un lider politic tânăr, adecvat, fără zeci de dosare penale? Un lider care să cunoască suficient istoria pentru a nu trânti prostii de genul: SUA și Italia sunt buni parteneri de pe timpul Imperiului roman.
❓De ce viitoarea administrație Trump este cea mai bogată din întreaga istorie a SUA? 13 miliardari fac parte din ea. Nu mai zic de numărul de rude și amici (cam toți octogenari), care, în loc să-și cheltuie miliardele liniștit pe iahturi, acum se vor amesteca și în treburile publice.
❓De ce opiniile unui multimiliardar excentric (poate chiar smintit) precum e Musk trebuie luate în considerare atunci când susține extrema dreaptă din Germania, îl face pe Scholtz prost, îl adoră pe “putin”, își bate joc de Zelensky și de Ucraina, și, critică anularea de către CCR a prezidențialelor din România? Unde mai pui că a corupt electorii în alegeri cu sute de milioane de dolari.
👉 Toată isteria referitoare la inaugurarea lui Trump, la pretinsa redefinire a lumii odată cu venirea sa la Casa albă este exagerată in extremis. Până la urmă, Trump nu e decât un moșneguț octogenar, bogat, excesele căruia vor fi stăvilite de instituțiile democratice solide ale SUA.
👉Criza meritocrației intelectuale nu este o singularitate.
👉Așa a fost și mereu va fi: tupeismul fortificat de bani se va cocoța în vârful puterii. Important este că filosofii să-și facă loc în preajma lui.

opinii/politic/Republica Moldova/România/Unirea

Vanitatea pasiunilor de enclavă.

Posted by anagutu on
Vanitatea pasiunilor de enclavă.

📢Vanitatea pasiunilor de enclavă.

👉 Republica Moldova, în lipsa unei istorii statale bine conturate, de 33 de ani încearcă să-și demonstreze legitimitatea existențială.
👉 Jocul de-a statul pare a fi captivant – există instituții, există personaje, și, desigur, o sumedenie de probleme, pe care personajele încearcă să le rezolve.
👉 Personajele se înregimentează în partide politice, acestea aburind populația cu promisiuni multe și deșarte.
👉 Ca și orice experiment, care trenează de prea mult timp fără nicio izbândă, Republica Moldova seamănă din ce în ce mai mult cu un animăluț rozător, amuzat de mișcarea sa într-o roată de laborator.
👉 Se amuză și personajele politice, pentru că cetățenii le permit acest amuzament, iar multiplele pasiuni de enclavă sunt servite populației drept fapte epocale majore.
👉Jocul de-a statul s-a transformat într-o competiție vană, în care marele perdant este cetățeanul de rând.
👉Între timp, cel mai hâdos dușman al omenirii – rusia neo-fascistă – a pornit un război împotriva lumii civilizate. Republica Moldova, experimentală fiind, neputincioasă și slabă, se zbate în mlaștina problemelor interne, asezonate cu gaze rusești, separatism și prostie.
‼️ În tumultul acestui haos Republica Moldova nu dorește să vadă, să conștientizeze și să înfăptuiască soluția simplă, axiomatică, salvatoare pentru cetățenii săi: Unirea Republicii Moldova cu România.
👉 Atâta timp cât Republica Moldova va insista asupra experimentului său statal, ea va fi sortită să se bălăcărească în mlaștina problemelor guberniale, pe care și le-a propus să le perpetueze.