Category Archives

17 Articles

opinii/politic/Republica Moldova/România/Unirea/Uniunea Europeană

AN 2024 NOU – PROBLEME VECHI

Posted by anagutu on
AN 2024 NOU – PROBLEME VECHI

 

AN 2024 NOU – PROBLEME VECHI

 

05.01.2024

 

Omenirea a intrat în cel de-al 2024 an de la nașterea lui Hristos, ducând povara milenară, seculară la vechilor-noilor probleme. Războaiele, care păreau să se stingă pe Terra la început de mileniu trei, cel puțin ca mijloc de soluționare a neînțelegerilor între țări, se pare că și-au reaprins flacăra, de această dată cu o putere infernală, mistuitoare, greu de stăvilit cu un simplu cuvânt, chiar dacă mai întâi a fost el, cuvântul. Ceia ce părea cucerit, stabilit, tranzacționat prin forța rațiunii la nivel internațional, cu prețul unor sacrificii enorme – pax universalis, a fost aruncat în aer de platitudinea esenței distrugătoare, prezente ineluctabil în capetele unor dictatori, cărora le-a fost încredințată puterea de a conduce și de a decide în fiefurile lor.

2023 – anul războaielor.

După invazia Rusiei în Ucraina la 24 februarie 2022 lumea  a pornit pe calea resetării la nivel mondial. Zeci de ani de muncă asiduă în stabilirea unor reguli de joc întru menținerea dialogului civilizat la nivel internațional par să se risipească în fumul bombardamentelor distrugătoare, în urma cărora rămâne doar moarte: cimitire, gropi comune, crematorii ambulante. Și parcă nu era de ajuns această apocalipsă în Ucraina, pe 7 octombrie terorismul intră în joc, antrenând izbucnirea unui alt focar, la fel de intens, între Israel și Hamas. Nimic nu a fost întâmplător, Rusia se implică în războaiele de pe glob la scară mondială, în trei state central-africane au loc lovituri de stat, iar huntele militare ajunse la putere anunță solidarizarea lor cu Rusia.

Anul 2023, conform informațiilor din Washington Post, Ucraina a primit de trei ori mai puțin ajutor din partea Occidentului, Consiliul European nu a votat la 15 decembrie 2023 acordarea ajutorului de 50 miliarde de euro pentru Ucraina (premierul Ungariei Victor Orban nu a votat în favoarea acestui ajutor),  Congresul SUA, din cauza disputelor interne între democrați și republicani, amână ajutorul financiar pentru Ucraina. În aceste condiții, chiar dacă linia frontului din Ucraina pare să fi încremenit, Rusia, cu un buget militar de 110 miliarde de dolari, și 500 miliarde de dolari câștigați în 2023 din exportul de gaze naturale spre Asia, a prins la curaj și a început să amenințe UE și NATO. Rachetele rusești atacă orașele Ucrainei zilnic, provocând pierderi logistice și de vieți omenești. O zi de război în Ucraina o costă pe Rusia  aproximativ un miliard de dolari. Rusia vrea să extenueze Ucraina, să o epuizeze de resurse, urmând tactica pământului pârjolit.

 

Președintele Volodimir Zelenskyi, în ultimul său interviu pentru The Economist, în noaptea de revelion a rostit următoarea frază: ”Putin o să vă mănânce la cină, cu tot cu UE, cu tot cu NATO, cu tot cu democrație și libertate.” Disperarea președintelui ucrainean este lesne de înțeles. Se pare că ”oboseala” față de războiul din Ucraina a pus stăpânire pe occidentali, pe lideri, pe cetățeni. Anul 2024 vine cu o cavalcadă de alegeri în mai multe state UE, dar și în SUA. Accentele s-au schimbat, Occidentul intră în campanie electorală. Ucraina, desigur, va primi ajutor în continuare, și din partea UE, și din partea SUA. Mai mult, vor funcționa și acordurile pe bilaterală, iar sprijinul logistic nu va conteni. Totuși, Ucraina e pusă în situația de a se descurca mai cu seamă, bazându-se pe propriile resurse umane, inginerești, logistice. Economia Ucrainei este deja setată pe modul ”război”. Ucraina este unica națiune, unica armată, putere militară, care se confruntă cu diavolul kremlinez. Iar în acest război Ucraina a devenit unica și cea mai curajoasă națiune din lume din singurul motiv că s-a confruntat cu Rusia, puterea nucleară de care, din pcate, Occidentul încă se mai teme.

 

Visul european.

În această conjunctură belicoasă, Uniunea Europeană a fost constrânsă, practic, să facă cedări și concesii sub presiunea războiului barbar al Rusiei împotriva Ucrainei. Astfel, în 2022 Ucrainei i s-a acordat statutul de țară candidat pentru aderarea la UE, iar în decembrie 2023 Consiliul European a votat (fără premierul ungar Victor Orban, care a fost scos la ”o cafea” de cancelarul Germaniei Olaf Scholz) pentru demararea în 2024 a negocierilor de aderare a Ucrainei la UE. Desigur, Republica Moldova a profitat de oportunitatea creată de războiul din preajmă și ”s-a agățat” de carul ucrainean. Nu este o metaforă, este o realitate, despre care aflăm din surse de informare internaționale. O simplă analiză lexicometrică din toate știrile la subiectele menționate va demonstra că Ucraina, ca stat, este menționată la fiecare pas, cel mai des, pe când Republica Moldova este menționată doar ocazional, oricât de tare s-ar strădui guvernarea Maiei Sandu de la Chișinău să-și adjudece succesele diplomatice, toată lumea cunoaște foarte bine, că salvatoarea noastră a fost și este în continuare Ucraina.

Turațiile mașinăriei mediatice, care se află în serviciul puterii din Republica Moldova, s-au triplat, iar sintagma ”integrarea europeană” este parte a lexiconului chiar și a picilor de 4-5 ani.

 

2024 – an  electoral la superlativ.

 

În 2024 vor fi alegeri prezidențiale în SUA, în Rusia, în Republica Moldova, iar în țara noastră România vor avea loc pe 9 iunie alegeri pentru parlamentul european, iar în toamnă – alegeri locale, alegeri parlamentare și alegeri prezidențiale. În circa jumătate din țările membre ale UE de asemenea vor avea loc alegeri parlamentare. Deci, anul 2024 este un an electoral la cel mai înalt grad posibil, mai ales pentru cetățenii Republicii Moldova, care mai dețin și cetățenia română!

Iar ca să nu ne plictisim, din imprudență sau rea consiliere, Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, a lansat inițiativa organizării unui referendum pe problema acceptării sau respingerii ideii de integrare europeană a Republicii Moldova. Parlamentul la ultima ședință din 2023 a și adoptat legea despre organizarea referendumului și a modificat Codul electoral, ca referendumul să fie organizat în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, locale sau parlamentare.

Din păcate, inițiativa cu referendumul este una prematură, și este complet superfluă. Republica Moldova abia de va da start în martie 2024 negocierilor (care vor fi extrem de complicate și îndelungate) pe cele 35 de capitole, fondurile europene vor veni mai târziu, deoarece noul parlament european va trebui să se constituie în grupuri politice, să aleagă noua componență a Comisiei Europene, iar procesele politice iau timp, mai ales în condițiile ascensiunii suveraniștilor în toate statele membre UE, inclusiv România. În lipsa unor investiții serioase, cu finalizări palpabile în Republica Moldova, cetățenii nu vor avea suficientă convingere pro-occidentală pentru a vota la referendum. Cu atât mai mult că, Rusia  duce liniștită războiul hibrid în Republica Moldova, având suficienți idioți utili prin partide pro-ruse, ba chiar în funcții politice importante (a se citi primarul de Chișinău Ion Ceban). Nu în ultimul rând, e bine să cunoaște că Republica Moldova a trecut prin șase referendumuri, din care doar unul a fost validat. Există riscul invalidării referendumului din cauza absenteismului sau din cauza votului protestatar. Știm foarte bine, cum, de exemplu, referendumul din 2005 pentru adoptarea Constituției Europene din Franța – țară europeană cu ditamai democrație și civilizație – a picat. Când mi-am întrebat colegii profesori universitari francezi, de ce au votat împotriva Constituției Europene, al cărui text a fost elaborat sub conducerea fostului președinte francez Valery Giscard d’Estaing – ei mi-au răspuns c, de fapt, ei nu sunt împotriva Constituției Europene, ci au dat un vot de blam președintelui francez de atunci Jacques Chirac, a cărui popularitate era în cădere liberă.

Mai există exemple în istorie, care pot fi citate, dar, la toate aceste exemple trebuie să anexăm realitatea Republicii Moldova: propaganda rusă nu a fost stârpită deocamdată, Rusia va arunca resurse financiare inimaginabile pentru a zădărnici un ”da” hotărât la acest referendum, de 15 ani victoria forțelor pro-occidentale în Republica Moldova depinde de cetățenii din diaspora, iar de data această nu există garanții că diaspora se va mobiliza exemplar.

 

Maia Sandu poate fi sigură de faptul că va câștiga cel de-al doilea mandat prezidențial, are toate datele problemei soluționate: resursa administrativă, majoritatea parlamentară și guvernul în favoarea sa, instituțiile media și ONG-urile de curte își fac bine treaba. Forțarea unui zid  poate deveni periculoasă, mai ales dacă nu te asiguri de trăinicia acestuia.

 

România, Țara noastrăcu ea trebuie să se unească Republica Moldova, până în frontiera controlată pe Nistru.

 

România a intrat în noul an 2024 cu noua legislație fiscală, cu majorări de pensii și salarii. Noi, românii, avem de ales reprezentanții noștri în Parlamentul European, iar la toamnă – ne vom alege deputații, senatorii, primarii/consilierii locali. România merge înainte. România este stat membru UE și NATO. În pofida asperităților între politicieni pe motivele luptei pentru putere, România este în siguranță, se dezvoltă economic, avansează și progresează,

În aceste condiții de restriște din regiune, sunt sigură, că pentru Republica Moldova, când Kremlinul stă cu mâna pe butonul roșu, pe lansatoarele de rachete, unica soluție geostrategică, politică, juridică este Unirea cu România până în frontiera controlată de pe Nistru.

Un vot simultan în ambele parlamente românești a unei Declarații juridico-politice de Unire ar pune capăt tuturor sinuozităților, labirinturilor, prin care își propune Republica Moldova să treacă, înfruntând lungul și, uneori improbabilul, parcurs de aderare la UE.

 

 

opinii/politic/Republica Moldova/România/Unirea

NUMAI UNIREA VA SALVA LIMBA ROMÂNĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Posted by anagutu on
NUMAI UNIREA VA SALVA LIMBA ROMÂNĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

La 31 august în fiecare an sărbătorim și onorăm limba română pe ambele maluri ale Prutului. Așa se face că anume în ajunul sărbătorii ”Limba română” se întețesc evenimentele, festivalurile, expozițiile, scrierile consacrate limbii române. Dar trece sărbătoarea și lucrurile revin la ”normalitate”. Eu aș numi-o mai degrabă anormalitate. Explic de ce.

Chiar dacă Republica Moldova își sărbătorește cu fast în fiecare an aniversarea Independenței și a primei legislații lingvistice, din păcate, cei 34 de ani au fost mult prea insuficienți întru afirmarea și, mai ales, salvgardarea limbii române în Republica Moldova.

Voi nota absența unei legi speciale de politici lingvistice, a unei concepții/strategii, unui plan de acțiuni la nivel instituțional/guvernamental – toate aceste norme ar trebui să garanteze ca limba română să ocupe locul, pe care și-l revendică legal timp de peste trei decenii. Nicio guvernare nu și-a  asumat (din lașitate) responsabilitatea elaborării unor politici lingvistice adecvate pentru un teritoriu, care a fost bântuit de ocupația sovietică rusească și unde limba română nici azi nu se simte la ea acasă.

În lipsa unei concepții de politici lingvistice – limba română este doar o disciplină școlară (adevărat, în baza unui curriculum destul de elaborat), pe care o predau profesorii-entuziaști. Dar, e suficient să părăsim pereții școlii sau ai instituțiilor de învățământ de orice gen, și, imediat sucombăm într-o atmosferă lingvistică absolut nocivă și infectă. Mă refer la prezența în exces a limbii ruse în toate sferele vieții economice, politice, sociale și culturale.

Spațiul mediatic este intoxicat de canale de televiziune și radio retransmise din Rusia agresoare. Mai mult decât atât, puținele canale de televiziune și radio care emit în limba română retransmit conținuturi media în limba rusă, deoarece la ora actuală Republica Moldova face parte din spațiul drepturilor de autor CSI, gestionat direct de Moscova. Instituțiile media din Republica Moldova preferă să achiziționeze conținuturi în limba rusă, deoarece conținuturile media în limba română sunt mai scumpe.

Bilingvismul român-rus este ilegal: legea anacronică din 1989, care instituia bilingvismul român-rus, a fost abrogată de Curtea Constituțională a Republicii Moldova în 2016. Niciun act legislativ actualmente nu impune instituțiile statului să emită documente în două limbi – română și rusă. Totuși, există anacronisme: legea cu privire la actele civile, unde (din păcate!) este stipulat că actele de identitate trebuie să fie redactate în limba română și rusă (în loc de română/engleză, de exemplu); legislația fiscală care instituie bilingvismul român-rus în formularele fiscale; toate formularele medicale în instituțiile statului sunt emise în două limbi – română și rusă; foile cu antet oficiale ale instituțiilor statului sunt imprimate în două limbi – română și rusă etc.

Nu mai zic de promovarea ilegală a bilingvismului român-rus de instituția legiuitoare supremă – Parlamentul Republicii Moldova, unde toată documentația, ce ține de procesul legislativ, este tradusă în limba rusă, pentru deputații cu handicap lingvistic major: cei care NU cunosc limba română.

Deja prezența ilegală a limbii ruse pe site-uri instituționale, în spoturi și panouri publicitare, în show-uri comerciale, festivaluri etc. e o realitate sovietică, ce nu a fost depășită până azi.

Voi menționa o tristă realitate, despre care  nu vorbește nimeni în public, și anume: tristețea pe care o resimt când trec pe lângă imobilul fostei facultăți de Filologie Română a Universității de Stat din Republica Moldova. Această clădire istorică a Universității a găzduit cu puțini ani în urmă una din cele mai cotate, cele mai vii facultăți ale Universității. În scuarul facultății de Filologie Română era mereu multă forfotă, tinerii se înghesuiau să intre la lecții, să asculte cursurile celor mai notorii profesori. Pentru a fi admis la specialitatea Limbă și Literatură română tinerii susțineau un concurs riguros.

Astăzi clădirea facultății de litere este pustie. Facultatea de Filologie Română nu mai există, ea a fost practic dizolvată în facultatea de Limbi și Literaturi străine. Există și o explicație managerială: din păcate, astăzi extrem de puțin tineri doresc să îmbrățișeze specialitatea Limbă și Literatură română. Din cea mai cotată facultate a rămas doar amintirea vremurilor frumoase și o mână de profesori entuziaști, care mai sunt fideli cauzei romanismului.

În aceste condiții nefaste, când tinerii absolvenți ai bacalaureatului pleacă peste mări și țări în căutarea unui parcurs educațional și profesional de prestigiu, limba română în Republica Moldova se zbate între supraviețuire la nivel universitar, fiind amenințată pentru ani buni înainte de un deficit de profesori calificați pentru a fi predată în instituțiile preuniversitare.

Bat alarma ca problema să între în vizorul priorităților ministerului de resort.  Populismele niciodată nu vor soluționa marea operă de promovare și salvgardare a limbii române în Republica Moldova.

Soluția optima pentru toate problemele enumerate mai sus, pentru apărarea limbii române în Republica Moldova, pentru afirmarea prin limba română a identității noastre românești aici, în Republica Moldova, este indubitabil una singură: Unirea Republicii Moldova cu România.

Ridicarea frontierei de pe Prut vă asigura nu doar libera circulație a oamenilor, a mărfurilor, a serviciilor, a finanțelor, ci și salvarea limbii române în Republica Moldova. Va fi unificat spațiul comunicațional românesc, vom scăpa de propaganda rusă, populația va auzi limbă română corectă și își va educa exprimarea, dar mai ales, gândirea în limba română.

În instituțiile preuniversitare din Republica Moldova vor veni cadre didactice din Țară. În plus, universitățile din Chișinău vor constitui un pol de atracție pentru tinerii din România din zona Moldovei, unde există o cerere mare pentru studii universitare.

Limba română din Republica Moldova are nevoie de această circulație a oamenilor tineri de pe ambele mauri ale Prutului, care va contribui esențial la ridicarea calității limbii române din Republica Moldova la nivel comunicațional, educațional, didactic, social, politic și economic.

Frontiera și vămile odioase de pe Prut opresc brutal aceste procese. Actualmente traversarea Prutul s-a transformat într-un calvar, care amintește de ghetoul sovietic de după 1940. Și asta doar pentru a satisface prostia orgolioasă a unor politicieni corupți și venali.

Cu fiecare zi, prin care îndepărtăm momentul Unirii celor două state românești, se lungește lista problemelor stringente, care trebuia să fi fost rezolvate încă ieri.

Consider că doar prin Unirea urgentă a republicii Moldova cu România vom demara un adevărat proces de armonizare lingvistică pragmatică și, desigur, un proces de reabilitare istorică a demnității noastre, de racordare instituțională, teritorială a realităților Republicii Moldova la cele din România, prin urmare, la cele din Uniunea Europeană.

Unirea Republicii Moldova cu România nu este un moft politic al cuiva, nu este un populism, Unirea Republicii Moldova cu România este salvarea noastră în tot ceea ce înseamnă limbă română, identitate românească, libertate, democrație și bunăstare. Cine nu are suficient discernământ să înțeleagă această realitate – nu-și iubește pământul, pe care s-a născut, nu-și respectă conaționalii, nici străbunii, nici părinții și nici copiii. Pe vremuri de război tot neamul trebuie să fie împreună, pentru a face față urgiei. Doar Unirea ne va aduce izbândă !

opinii/politic/Republica Moldova/România

MOLDOVENISMUL CU FAȚĂ EUROPEANĂ.

Posted by anagutu on
MOLDOVENISMUL CU FAȚĂ EUROPEANĂ.

MOLDOVENISMUL CU FAȚĂ EUROPEANĂ.

21.05.2023

 Desigur, ca și toți unioniștii, am participat pe 21 mai 2023 în Piața Marii Adunări Naționale la manifestarea ”Moldova Europeană”, la îndemnul președintei Republicii Moldova Maia Sandu. Deoarece unioniștii din Republica Moldova sunt europeni, pro-NATO și pledează pentru unire cu Țara noastră România, stat membru UE și NATO.

Manifestarea a reușit din punct de vedere organizatoric – a fost un eveniment pasional, cu multă lume frumoasă în PMAN, oameni raționali, pașnici, toți reuniți cu speranța într-un viitor luminos. Drapelele Republicii Moldova și UE au inundat PMAN sub un cer senin cu soare generos – o imagine perfectă pentru a convinge liderii summit-ului Comunității Politice Europene din 1 iunie 2023 că cetățenii Republicii Moldova își doresc o integrare cât mai grabnică în Uniunea Europeană.

Au urmat două discursuri importante – cel al Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova și discursul Robertei Metsola, președinta Parlamentului European.

Discursul Maiei Sandu a fost unul extrem de triumfalist, în care cuvintele ”Moldova”, ”moldoveni”și ”Europa” pur și simplu au constituit refrenul unei înșiruiri de verbe la timpul viitor : vom fi, vom avea, vom deveni, vom primi, vom ajunge ….în 2030.

În tot discursul președintei NU a răsunat barem o singură dată cuvintele ”România”, ”români”, ”românesc”.  Ba mai mult decât atât (chiar dacă am avut ocazia personal să-i spun Maiei Sandu la președinție, că nu este corectă aboradrea exclusivistă a integrării europene ca vector de dezvoltare strategică a Repubvlici Moldova, deoarece există calea Unirii cu România – mult mai rapidă, mai ieftină, maim corectă față de istorie), atât în discurtsul Maiei Sandu, cât și textul Rezoluției votate în PMAN s-a formulat ideea că ”Aderarea la Uniunea Europeană este calea unică ce poate aduce pentru țara noastră stabilitate în fața provocărilor și unica șansă de dezvoltare a Republicii Moldova care va permite generațiilor următoare să-și realizeze potențialul, să acumuleze bunăstare, să modernizeze țara și să ducă o viață împlinită.”

 Stimată doamnă președintă, dragi participanți la mitingul din 21 mai 2023, calea aderării la UE nici pe departe NU este unicul drum corect al cetățenilor Republciii Moldova spre bunăstare, securitate și civilizație. Prin formularea restrictivă pe care ați strecurat-o în Rezoluție au fost ofensați toți unioniștii, a fost ofensată România, care ne-a scos din pandemie, ne construiește apeducte, drumuri și  școli. Ați ofensat cei circa un million de cetățeni români care locuiesc între Prut și Nistru.

Iar eu  nu fac parte din națiunea civică moldovenească.

Doamnă președintă, noi suntem români, deci europeni. Românii au dat nume sonore civilizației europene – filosoful Emil Cioran, sculptorul Constantin Brâncuși, lingvistul Eugen Coșeriu, compozitorul Eugen Doga ș.a.

Azi discursul dumneavoastră m-a scufundat într-un moldovenism european stânjenitor. Ca lider absolut al Republcii Moldova greșiți iremediabil în a perpetua confuzia identitară din capul cetățenilor, cărora le-ați mângâiat urechile și în limba rusă, și în limba găgăuză.

Era strict necesar să ținem cu toții un minut de reculegere în memoria ucrainenilor care mor zilnic pentru pacea și libertatea noastră. Era suficient să fi rostit  în cadrul discursului doar fraze în limba uicraineană, cea mai importantă limbă slavă la ora actuală. Altfel, s-a creat impresia că împărtășiți teoria comuniștilor despre statul polietnic și multinațional.

Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc – suntem o singură națiune care trăiește în două state, deocamdată.

Ați ”livrat” (așa cum e la modă să se spună acum în stil jurnalistico-politic de pe Bâc) primisiunea că Republica Moldova va adera la UE în 2030. Sincer, e un termen scris cu furca pe apă ! Republica Moldova este lovită crunt de exodul populației, tinerii pleacă, își cresc copiii în țările lumii, cu prea puține intenții de a reveni vreodată în Republica Moldova. Se duce un război în preajma noastră. În 2030 nici nu veți mai fi președinte, stimată doamnă Maia Sandu. Noi știm cum e cu promisiunile la politicieni. Se termină mandatul – și vine potopul. După el – nimeni nu mai răspunde pentru nimic.

21 mai 2023 în PMAN a fost exaltant, a fost pasional, a fost de bun augur pentru un al doilea mandat la președinție, dar eu, profesorul  Ana Guțu, tot Unirea cu Țara mi-o doresc.

În numele memoriei bunicilor și părinților mei, pentru viitorul copiilor și nepoților mei, pentru a ne împăca definitiv cu istoria noastră zbuciumată. Avem un singur destin – destinul românesc, profund ancorat în Europa Unită.

 

opinii/politic/PUN

Să ne facem ordine în grădina noastră

Posted by anagutu on
Să ne facem ordine în grădina noastră

‼️Să ne facem ordine în grădina noastră.

👉În 32 de ani statul Republica Moldova nu și-a făcut ordine în grădina sa. Declararea Independenței față de fosta URSS trebuia să însemne ruperea totală de trecutul sovietic imperialist. Statele baltice au dat un exemplu elocvent în acest sens.

📢Retardul pe care îl înregistrează Republica Moldova în raport cu detașarea de trecutul sovietic generează perpetuarea proiectului comunist sovietic în mentalitățile sociale.

📚Educația este soluția primordială în combaterea nostalgiei comunistoide.

👉Dar la nivel politic a fost nevoie de luări de atitudine mult mai drastice pentru a înrădăcina libertatea și democrația pe această palmă de pământ.

❌Discriminarea pozitivă, un concept promovat insistent la nivel european, nu poate fi aplicată realităților post sovietice.

👉În momentul declarării Independenței Republicii Moldova minoritățile naționale și etnice, aduse de pe aiurea din fosta URSS, trebuiau să fie încadrate în sistemul de valori naționale românești, adică, să le fi fost oferită cetățenia Republicii Moldova doar cu condiția cunoașterii limbii oficiale a statului, cunoașterii și respectării istoriei, civilizației românilor. Fără nicio rezervă de a le permite să ne dea sfaturi referitoare la identitatea noastră.

📢Minoritatea găgăuză ar fi trebuit să beneficieze doar de autonomie culturală, nu și de cea teritorial administrativă. Azi politicienii găgăuzi sunt trădători de patrie și fac jocul Moscovei imperial-teroriste.

👉Spațiul mediatic trebuia să fie curățit total de canalele TV și radio rusești.

👉Educația în școli trebuia să se fi realizat doar în limba oficială a statului – limba română.

👉❌Toate monumentele sovietice – tancuri, sculpturi comuniste – trebuiau evacuate într un câmp deschis în afara capitalei, unde elevii și studenții ar fi putut primi lecții de anticomunism, de sensibilizare a tragediilor survenite în timpul ocupației sovietice – foamete, deportări, genocid.

📢‼️În lipsa acestor măsuri drastice de educație a populației din Republica Moldova nu trebuie să ne mire faptul că pe 9 mai în fiecare an, noi, oamenii cu discernământ, ne simțim ofensați de magnitudinea prostiei și ignoranței umane, înregimentate pseudo-solemn pe arterele Chișinăului, în frunte cu escroci politici, servil Kremlinului terorist.

‼️Mănușile albe nu pot învinge hoardele roșii ale coloanei a cincea, care nu se dă plecată din Republica Moldova.

📢E nevoie de o fermitate și curaj politic pentru a face ordine în grădina noastră.

#numaiunirea

politic/PUN

PUN cere abrogarea așa zisei zile a victoriei de 9 mai

Posted by anagutu on
PUN cere abrogarea așa zisei zile a victoriei de 9 mai

PUN cere abrogarea așa zisei zile a victoriei de 9 mai

Comunicat de presă

Partidul Unității Naționale cere actualei guvernări pro-europene să abroge pretinsa sărbătoare a victoriei asupra fascismului, celebrată în perioada ocupației sovietice din secolul trecut.

Pretinsa zi a victoriei de 9 mai, care pe timpul regimului autoritar al lui Putin s-a transformat într-un puternic instrument de propagandă imperială rusească, și-a pierdut complet importanța în contextul războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei.

Victoria asupra fascismului/nazismului în cel de-al doilea război mondial a fost asigurată de aliații occidentali – țările europene și Statele Unite ale Americii. Acesta este adevărul, pe care-l neagă rușii, continuând și azi să glorifice inventatele ”succese” ale armatei roșii, unde soldații serveau drept carne de tun – ființe fără valoare la cheremul generalilor.

La 24 februarie 2022 Rusia a devenit un stat neo-fascist, care a sfidat normele dreptului internațional și a declanșat un război feroce împotriva Ucrainei. Din acel moment Rusia nu mai are niciun drept moral să pretindă la statut de țară ”salvatoare” în conflicte militare din trecut. Rusia și-a dezvăluit adevărata sa față de stat terorist, imperialist.

Prin urmare, Republica Moldova NU are nicio obligație să perpetueze sărbătorile sovietice mincinoase, cu atât mai mult ziua de 9 mai, o invenție propagandistică  rusească.

Războiul doi mondial a luat sfârșit la 8 mai, o zi care trebuie să fie declarată drept zi a memoriei și reconcilierii.

La 9 mai 1950 ministrul de externe al Franței Robert Schuman a lansat renumita Declarație de 9 mai, prin care propunea crearea  Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului – structură europeană, precursoare Uniunii Europene, care proclama pacea drept condiție obligatorie a oricărei colaborări în Europa.

Partidul Unității Naționale cere majorității parlamentare PAS să abroge sărbătoarea victoriei din 9 mai, să proclame data de 8 mai drept Ziua Memoriei și Reconcilierii, iar pe 9 mai să fie consemnată  Ziua Europei.

 

6 mai 2023

opinii/politic/PUN

LIMBA ROMÂNĂ PE GRATIS?

Posted by anagutu on
LIMBA ROMÂNĂ PE GRATIS?

📢Guvernul a anunțat demararea programului de predare a limbii române (gratis pentru audienții rusolingvi, funcționari publici).

📸Pentru mine e un déjà vu. Mă întorc în anii 1990-1991. Predam limba română funcționarilor rusolingvi din instituțiile publice. Cursurile erau plătite 100% din bugetul public. Am fost șocată de numărul extrem de mare de funcționari, vorbitori doar de limbă rusă.

👉Legislația lingvistică din 1989 crease o conjunctură propice pentru a-i incita pe rusolingvi să învețe limba română.

‼️Doar că gratuitatea NU a generat o dorință aprigă din partea minorităților de a învăța limba română. Practic, funcționarii erau obligați să frecventeze cursurile de limbă română. Mulți din ei aveau ceasurile setate la ora Moscovei. Așteptau refacerea URSS.

❌Am sesizat deseori atitudini batjocoritoare în adresa limbii române, mulți din acei funcționari mă provocau la polemici despre (in)utilitatea învățării limbii române. Șovinismul velicorus țâșnea prin toți porii ființei lor imperiale

🎓Mi-a rămas un gust amar după predare a limbii române pentru funcționarii monorusolingvi. A fost cea mai ingrată experiență pedagogică din cariera mea de lingvist-romanist.

👉Orice proces de învățare cu ajutorul unui pedagog, mai cu seamă atunci când e vorba de adulți angajați în instituțiile statului, trebuie să fie condiționat de implicarea pe bune, inclusiv financiară, a audienților.

⁉️Până la urmă, CUM se face că după 32 de ani de existență a statului Republica Moldova în instituțiile publice mai există funcționari care NU cunosc limba oficială a statului – limba română?

⁉️Oare nu era de datoria personală a funcționarului să reușească să învețe limba română? Sigur că da!

👉Consider că statul nu trebuie să-și asume cheltuieli pentru a repara handicapul lingvistic al minorităților etnice.

‼️Cunoașterea de către minoritățile etnice a limbii oficiale a statului de adopție este o condiție obligatorie pentru a asigura buna înțelegere într-o societate. E valabil și pentru minoritățile etnice din Republica Moldova. Așa cum e valabil în Franța, Italia, Suedia, România etc.

#numaiunirea

opinii/politic/PUN

Despre disputa retrocedării clădirii Bibliotecii naționale către Mitropolia Basarabiei

Posted by anagutu on
Despre disputa retrocedării clădirii Bibliotecii naționale către Mitropolia Basarabiei

 

Opinie pentru Ziarul Național.

📢„Consider că disputa stârnită în societatea din Republica Moldova referitoare la retrocedare a clădirii Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei este una incorectă, indusă artificial de o manieră voită.

👉Atunci când este vorba despre reparațiile istorice în spațiul dintre Prut și Nistru, nu există marjă de eroare pentru discuții de genul acesta. Opinia mea este univocă: Parlamentul Republicii Moldova trebuie să voteze inițiativa legislativă prin care clădirea actuală a Bibliotecii Naționale să fie retrocedată Mitropoliei Basarabiei, deoarece acest bun a fost confiscat în perioada ocupației sovietice de o manieră completamente abuzivă.

👉Guvernul Republicii Moldova trebuie să identifice fonduri pentru construcția unei biblioteci moderne, dotate cu tehnologie informațională, spații bine amenajate, racordate la cerințele vremii.

👉Dacă ar fi să extindem problema retrocedărilor, vreau să menționez că Republica Moldova nu are nicio șansă de integrare euroatlantică și românească fără adoptarea unei legi separate, care ar reglementa problema retrocedării proprietăților și averilor confiscate de la cetățenii basarabeni în perioada ocupației sovietice.

👉📜Actuala legislație este foarte sumară și nu cuprinde toate cazurile de persecuție politică și economică ce au fost înfăptuite pe teritoriul Basarabiei în timpul ocupației sovietice. Atâta timp cât proprietatea privată nu va fi pusă în capul mesei și nu va fi respectată, nu avem nicio șansă să ne integrăm în spațiul civilizațional european și românesc”

https://www.ziarulnational.md/opinii-disputa-publica-legata-de-transmiterea-unui-bloc-al-bibliotecii-nationale-catre-mitropolia-basarabiei-acest-bun-a-fost-confiscat-abuziv-in-perioada-ocupatiei-sovietice-derogarea-de-la-lege-crearea-unui-precedent-cu-riscuri-majore/

opinii/politic

FĂRĂ TRANSNISTRIA

Posted by anagutu on
FĂRĂ TRANSNISTRIA

FĂRĂ TRANSNISTRIA.

Comunicatul MAE de azi al Rusiei, prin care rușii atenționează SUA, NATO că orice atac asupra Transnistriei va fi considerat atac asupra Rusiei, nu a mirat pe nimeni. Atitudinea duplicitară a Federației Rusia față de zonele separatiste, create în mod expres pe teritoriul fostei URSS, inclusiv pe teritoriu Republicii Moldova, nu este o noutate. Doar că în condițiile războiului din regiune devine foarte clar faptul că Rusia este pregătită să dezghețe conflictul din stânga Nistrului.

Din cauză cedărilor succesive, pe care le-a făcut Republica Moldova în cadrul fărmatului 5 + 2 (sub presiunea Rusiei, iar în 2016 și a Germaniei), actualmente autoritățile constituționale ale statului nu controlează din punct de vedere administrativ frontiera cu zona separatistă.

Totodată, instituțiile competente ale Republicii Moldova nu duc nicio evidență a persoanelor care vin în Republica Moldova prin aeroportul internațional și ulterior pot să se deplaseze nestingherit în zona separatistă din stânga Nistrului.

Prin urmare, separatiștii au la dispoziție căi de aducere a potențialilor provocatori sau mercenari pe teritoriul secesionist, ba chiar și la Chișinău.

Am exprimat de mai multe ori opinia mea referitoare la statutul acestei zone separatiste.

Consider că reincorporarea teritoriului secesionist în Republica Moldova va crea dificultăți geopolitice, economice, sociale, strategice de avansare a Republicii Moldova pe calea românească și euroatlantică.

Consider că Republica Moldova trebuie să se unească cu România în frontierele sale controlate până la Nistru.

Soarta zonei secesioniste trebuie să fie decisă de instituțiile internaționale.

În condițiile unui foarte probabil conflict militar în zona separatistă, apare de o manieră absolut logică următoarea întrebare : este gata armata Republicii Moldova să meargă în Transnistria și să lupte pentru acest teritoriu împotriva ocupanților ruși ?

Că doar nu va pune Republica Moldova această sarcină pe umerii armatei ucrainene !

Zona separatistă din stânga Nistrului trebuie izolată, inclusiv din punct de vedere economic. Nu poți oferi unilateral avantaje și beneficii oligarhilor separatiști de a produce și de a exporta în Uniunea Europeană, fără să percepi taxe impozite pentru bugetul public centralizat.

Cetățenilor de bună credință din zona separatistă trebuie să li se ofere posibilitatea să se transfere cu traiul pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova, autoritățile statului oferindu-le tot ajutorul logistic necesar pentru un trai decent: locuință, loc de muncă indemnizații sociale etc.

A venit timpul curajului politic de a spune sus și tare că Republica Moldova nu poate merge înainte pe calea progresului spre Uniunea Europeană sau să se unească cu România, cu o ditamai tumoare malignă în coastă precum e zona separatistă din stânga Nistrului.

Transnistria nu este pământ rusesc, dar nici pământ românesc nu e.

Este bine să învățăm din lecțiile istoriei noastre suficient de elocvente, pentru a nu comite unele din marile erori ale trecutului.

 

opinii/politic/PUN

DESPRE LEGEA LUSTRAȚIEI, interviu pentru Gazeta de Chișinău

Posted by anagutu on

Interviu realizat de Victoria Popa pentru Gazeta de Chișinău.

  1. Cât de necesară este acum o lege a lustrației în Republica Moldova?

Adoptarea Legii lustrației a fost o necesitate imperioasă încă din primele zile de existență a statului independent Republica Moldova. Odată cu trecerea anilor mulți din călăii regimului comunist-sovietic nu mai sunt în viață și au scăpat de pedepse, sau, unii din ei, dar și descendenții lor, s-au perindat la putere în funcții elective centrale și locale. Totuși, pentru o Lege a lustrației mereu va fi timp în Republica Moldova.

 2. Cât de reală ar fi realizarea unui proces al lustrației în prezent în Republica Moldova?

 

Pentru adoptarea Legii lustrației e nevoie de voință politică și o majoritate parlamentară simplă. Majoritate confortabilă parlamentară în prezent, dar din câte înțeleg, nu există nici voință, nici prioritate politică în mijlocul guvernanților actuali. Mai mult decât atât, consider că odată cu o Lege a lustrației trebuie adoptată neapărat și Legea cu privire la restituirea proprietăților confiscate de regimul comunist sovietic, fără o astfel de lege nici nu vom fi primiți în UE, deoarece în Republica Moldova a fost, și prin perpetuarea nesoluționării restituirilor de proprietăți confiscate de regimul sovietic, se încalcă dreptul la proprietate, unul din drepturile fundamentale înscris în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care Republica Moldova este parte.

 3.În ce relație ați fost cu KGB?

Nu am avut nicio relație de colaborare cu KGB-ul sovietic, dimpotrivă, am avut dosar la KGB, deoarece aveam rude apropiate în România, iar bunicul meu a fost jandarm în perioada României Mari, și chiar dacă a supraviețuit deportărilor, a fost asasinat în propria casă la comanda autorităților comuniste în 1982. Și azi caut dreptate pentru reabilitarea memoriei bunicului meu pe linie paternă.

 

4.În domeniul Dvs. de activitate ce influență avea această structură odioasă?

 Am făcut studii de limbi străine, iar studenții cunoscători de limbi moderne erau urmăriți îndeaproape de structurile KGB. Din cauza libertății mele de exprimare, chiar dacă am absolvit cu eminență facultatea, nu-mi puteam găsi loc de muncă pe potriva competențelor mele. După declararea independenței Republicii Moldova am optat pentru sectorul privat, deoarece instituțiile publice mișunau de foști colaboratori ai KGB, foști nomenclaturiști, care apreciau servilismul și obediența. Eu, fiind educată în spiritul demnității naționale românești într-o familie de profesori, cu bunici latifundiari, rămași fără averi în urma colectivizării, am spiritul liber gânditor și țin mult la libertatea mea. Iată de ce nu m-am încadrat în instituțiile publice de învățământ superior. Țin minte că am participat la un concurs de ocupare a postului de lector de limbă franceză la USM și din cauza că am prezentat cea mai bună lecție publică cu studenții și aveam șanse să susțin acest concurs, rectorul USM de atunci, Boris Melnic, a anulat concursul motivând că nu mai aveau nevoie de lector de limbă franceză. Iar în 1989, participând activ la promovarea limbii române, pledând public în instituția unde activam (Universitatea Agrară), nu am fost promovată la concursul pentru ocuparea funcției de lector de limbă franceză, fiind învinuită în ședința senatului acestei instituții de naționalism.

Toate aceste întâmplări mi-au marcat negativ cariera mea profesională, acum tinerii trebuie să fie fericiți că nu mai există astfel de impedimente și pot să-și dezvolte un parcurs profesional de invidiat în plină libertate. În numele libertății, și pentru ca să nu se mai repete oprimările, genocidul comunist/sovietic, trebuie să avem adoptată o Lege a lustrației, chiar dacă am întârziat cu 31 de ani.

 

 

opinii/politic

Despre neutralitatea Republicii Moldova, NATO și destinul românesc. Interviu cu Staș Marian.

Posted by anagutu on
Despre neutralitatea Republicii Moldova, NATO și destinul românesc. Interviu cu Staș Marian.

Ana Guțu, doctor în filologie romanică, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova, Școala Doctorală Științe Umaniste; prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale (PUN), Interviu pentru Staș Marian, președintele Clubului Liderii mileniului trei, București.

  1. În contextul geopolitic de azi, redefinit structural de i) războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei; ii) aprobarea, de către Senatul SUA, a aderării la NATO a Finlandei și Suediei, țări anterior neutre; iii) și, respectiv, statutul de țară candidată la Uniunea Europeană acordat recent Republicii Moldova, cum apreciați, prevederile din Constituția Republicii Moldova, de la art. 11, Republica Moldova, stat neutru, potrivit cărora: (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său? Strategic, menținerea neutralității este de natură să consolideze sau să vulnerabilizeze securitatea Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni hibride / armate, declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?

 

Răspuns:

 

Articolul  11 din Constituția Republicii Moldova (care Constituție nu a fost supusă unui referendum popular, ci a fost adoptată doar de o majoritate parlamentară a partidului agrarian din Republica Moldova în 1994) declară neutralitatea Republicii Moldova, statut ce stârnește multiple interpretări, mai ales din partea politicienilor. În condițiile războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv politicienii de la guvernare, au invocat de multe ori statutul de neutralitate, acordându-i puteri exagerate, crezând că invocarea statutului de neutralitate va asigura apărarea împotriva Rusiei sau va stopa poftele imperiale ale acesteia de refacere a URSS.

 

Din păcate, niciun politician nu a recurs la jurisdicția constituțională, adică, la invocarea Hotărârii  Nr.14 a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 05 mai 2017 cu privire la interpretarea art.11 din Constituție. Din această perspectivă, Curtea a interpretat cu lux de amănunte ce înseamnă neutralitatea Republicii Moldova, cum trebuie ea înțeleasă în contextul conflictelor regionale. Mai mult decât atât, această hotărâre, elaborată după anexarea Crimeii de către Rusia,  pare să fi prevăzut actualul război din regiune, care perturbă ordinea internațională și pune în pericol securitatea oamenilor de pe planetă. Prezint unele secvențe din această Hotărâre, pe care trebuie să o cunoască absolut toți politicienii din Republica Moldova, pentru a evita orice manipulare.

 

 

 

https://constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=hotariri&docid=613

 

174. Dreptul neutralității dezvoltat la începutul secolului trecut se referă la comportamentul statelor neutre în caz de război și nu menționează măsurile de apărare preventivă în timp de pace. În măsura în care, la sfârșitul secolului trecut, armele s-au dezvoltat în așa fel încât să nu mai putem asigura apărarea noastră decât prin cooperarea cu alte țări în anumite domenii, această cooperare (cu condiția să nu depășească anumite limite) trebuie considerată compatibilă cu spiritul neutralității. Acest lucru se aplică cu atât mai mult cu cât un stat neutru nu este numai îndreptățit, ci și obligat să ia măsuri de precauție militare pe care le poate solicita în mod rezonabil, pentru a-i permite să se apere eficient împotriva atacurilor posibile.”

 

” 181. Astfel, faptul că Federația Rusă nu și-a retras trupele sale de ocupație din estul țării, ci, dimpotrivă, și-a consolidat prezența militară în partea transnistreană a Republicii Moldova, constituie o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la independența, suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum și a dreptului internațional.”

 

H O T Ă R Ă Ș T E:

  1. În sensul articolului 11 din Constituție coroborat cu articolele 1 alin.(1), 3 și 8 din Constituție:

– Ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova în momentul declarării neutralității, precum și lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale ale acestui statut, nu afectează validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate;

– în cazul unor amenințări în adresa valorilor fundamentale constituționale, precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestor amenințări;

– dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau baze militare, conduse și controlate de către state străine, este neconstituțională;

– participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate.

  1. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

În altă ordine de idei, neutralitatea unui stat presupune un buget extrem de consistent pentru apărarea națională. Republica Moldova nici pe departe nu-și poate permite să investească sume exorbitante în capacitățile sale de apărare, deoarece pur și simplu nu are bani. Fiind un stat sărac, fără economie, fără resurse naturale, și, mai ales, fără resurse umane suficiente, Republica Moldova își asigură existența din granturi și credite, acordate de România, UE, SUA și alte state bogate. Narativul politic despre neutralitate nu a putut fi învins de ideea necesității de aderare la NATO din cauza propagandei rusești, dar și din cauza ipocriziei politicienilor, aceștia preferând să mintă, decât să-și educe electoratul, asigurându-le adevărată securitate și protecție.

Astfel, consider că, din păcate, nu există o majoritate suficientă a populației pentru a cere aderarea Republicii Moldova la NATO, nici chiar urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Republica Moldova este, de fapt, un proiect statal eșuat din punct de vedere politic, economic și social. Unica soluție de salvare a cetățenilor Republicii Moldova de la un colaps total este unirea teritoriului controlat constituțional/administrativ de către Republica Moldova (adică, până la Nistru, excluzând zona separatistă, transformând-o într-o zonă neutră, sub control internațional, cu negocieri în format relansat după victoria Ucrainei asupra Rusiei în acest război).

 

 

  1. În același context geopolitic explicitat anterior, cum apreciați securitatea viitoare a Republicii Moldova, dobândită prin statutul de țară membră NATO, urmând precedentele create de Finlanda și Suedia, țări anterior neutre constituțional? Ca stat membru NATO, Republica Moldova va fi mai protejată sau mai vulnerabilă în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?

 

Răspuns: Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei este o acțiune teroristă, de genocid, Rusia făcându-se vinovată de crime împotriva umanității. Rusia a detonat normele dreptului internațional, edificate cu atâta migală, sacrificii de-a lungul timpului de întreaga umanitate. În același timp, acest război de agresiune a scos în prim plan o mare națiune slavă – națiunea ucraineană,  prin puterea, determinarea sa de a lupta pentru libertate și democrație prin sacrificii de vieți umane. Victoria Ucrainei asupra Rusiei este vitală pentru întreaga planetă. Cu siguranță, această victorie va redefini ordinea mondială, iar Rusia va fi demantelată, deoarece minoritățile naționale și etnice, care locuiesc în zone compacte, își vor revendica independența. O necesitate stringentă va deveni denuclearizarea totală a statelor de pe planetă. Pacea universală a fost dintotdeauna idealul omenirii, exprimat de-a lungul secolelor de către filosofi și intelectuali. În numele acestei păci vor fi redefinite, restructurate organismele internaționale, principiile și normele de care se vor ghida după război.

 

Republica Moldova, din păcate, învață foarte lent și ineficace din lecțiile istoriei îndepărtate și celei mai recente. Sondajele arată că opiniile pro-NATO cresc prea puțin pentru a avea o majoritate covârșitoare la un eventual plebiscit. Maturitatea politică a populației rămase în Republica Moldova (cetățenii emigrați în afară spre Vest au opinii corecte euroatlantice și unioniste) lasă de dorit. Atâta timp cât politicienii de orice factură (de stânga pro-ruși, de dreapta pro-europeni) nu-și vor asuma responsabilitatea securității cetățenilor prin aderarea Republicii Moldova la NATO, nu va apărea acea majoritate pro-NATO. Excepție fac politicienii unioniști, deoarece ei mereu au fost pro-NATO, pro-Vest, și, desigur, pro-România.

 

  1. Admițând, pe baza răspunsului la întrebările anterioare, că decizia strategică “Republica Moldova, stat membru NATO” – statut fundamental diferit de cel de stat membru al Uniunii Europene – permite o consolidare radical mai consistentă a securității și capacității de apărare a Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina, care sunt pașii pe care clasa politică și societatea din Republica Moldova îi vor avea de făcut în următorii 5-10 ani, pentru a pune în fapt schimbările constituționale necesare îndeplinirii acestui obiectiv strategic?

 

Răspuns: Acum Republica Moldova depinde 100% de rezultatul războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Îmi doresc din tot sufletul ca Ucraina să iasă victorioasă din acest război, și atunci, fiind deja protejați de eroismul soldaților ucraineni, Republica Moldova va putea să ia decizii epocale, dacă, desigur, va exista curaj și voință politică în acest sens. Oscilarea permanentă a politicienilor pro-europeni între Vest și Est nu a făcut decât să întărească revanșismul partidei pro-ruse.  Ucraina acum este scutul nostru. Trebuie să învățăm de la clasa politică ucraineană cum să-ți aperi demnitatea și libertatea. Spre regret, pun la îndoială capacitatea actualei guvernări de a-și asuma obiectivul aderării Republicii Moldova la NATO. Nu cred că există curaj, voință politică, dar nici unitate de opinii în interiorul majorității parlamentare.

 

Să nu uităm, de asemenea, că parcursul european al Republicii Moldova, pe care l-a obținut prin semnarea Acordului de Asociere la UE (2014) și obținerea statutului de candidat pentru aderare la UE (2022) nu este ireversibil. Pe fondul războiului din regiune, multiplele crize (energetică, economică, socială etc) au făcut să scadă ratingul partidului de guvernare PAS și au declanșat activizarea partidelor pro-ruse. Există, din păcate, marea posibilitate ca acestea să ia o majoritate confortabilă la următoarele alegeri parlamentare. Și atunci, din nou ( a câta oară), Republica Moldova va bate pasul euroatlantic pe loc, sau chiar va îngheța vectorul pro-vest.

 

Repet, din punctul meu de vedere, soluția politică optimă în condițiile acestui război este Unirea Republicii Moldova cu România, deoarece două state, ca subiecte de drept internațional, în conformitate cu Tratatul final de la Helsinki din 1975, articolul 1 și 2, pot să-și decidă soarta pașnic, democratic, de a modifica frontierele lor, prin unire. Este nevoie de a inernaționaliza această soluție, de a sensibiliza opinia și instituțiile internaționale despre necesitatea imperioasă a actului Unirii a două state – România și Republica Moldova (în frontierele sale controlate constituțional). În caz contrar, Republica Moldova va fi mereu un teritoriu în derivă, unde Vestul va pompa miliarde pentru a menține o pseudo-statalitate, o pace aparentă, cu un viitor incert din cauza depopulării rapide (circa un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au și cetățenia europeană a României, fapt care le permite o emigrare facilă în vest de unde nu se mai întorc înapoi în Republica Molodva).

 

Istoria Românilor trebuie să ne inspire prin curajul fără precedent al înaintașilor noștri, care au realizat Unirea românilor într-un singur stat național la 1 decembrie 1918. A venit timpul deciziilor importante și vitale pentru destinul nostru național.