ETERNUL PUPĂTOR DE DRAPELE

Posted by on

În Republica Moldova iar e criză politică, acestea survin cu o regularitate uimitoare. Criza politică s-a transformat într-o stare de fericire permanentă, pe care, după cum gândesc politicienii de pe Bâc, trebuie să și-o asume toți cetățenii ca pe o binecuvântare, din moment ce ei, politicienii, nu-s în stare să ofere compatrioților lor bunăstarea elementară, că de bogăție nici nu mai e vorba.

De la epoca lui Lucinschii încoace, un singur om cu demnitate publică din Republica Moldova poate să se laude că a supraviețuit tuturor intemperiilor politice. Acesta este insubmersibilul Gheorghe Duca – președintele Academiei de (ne)Științe a Moldovei – AȘM. Omul în 1989 declara că este moldovean, ba chiar a și făcut publicații la subiect, mai târziu s-a lipit de clanul Lucinschii și a promovat hotărâri de parlament, reproduse și azi fără prea mari schimbări. În 2001, odată cu venirea comuniștilor la putere, Duca se erijează în mare savant și promovează Codul pentru Știință și Inovare, în care ridică la rang de lege statutul său de membru al guvernului ”din oficiu”(sic!). Atenție: legea cu privire la guvernul RM nu spune niciun cuvânt despre acest statut al președintelui AȘM. Comuniștii îl îndrăgiseră tare pe Duca – și de ce nu l-ar îndrăgi – omul se afișa cu ei la monumentul lui Ilici de la Moldexpo (dacă mai zăboveau un pic la guvernare, Duca îl aducea chiar în fața AȘM pentru mai multă comoditate), cu floare roșie în piept, ca un veritabil și inextricabil comunist. L-a făcut și pe Voronin Doctor Honoris Causa, pentru ”merite” pe ”tărâmul anevoios al științei”. Pentru aceste favoruri ”intelectuale”  comuniștii i-au permis lui Duca să-și tragă o universitate și un liceu pe banii statului, ca să pompeze bani și afaceri dintr-o instituție a sa în altele două (omul e chimist, știe cum se face asta), tot ale sale, căci soția lui Duca este rector la universitatea de buzunar academic. În perioada 2001-2009 Duca și-a zis comunist.

Hopa și revoluția tinerilor, anul 2009. Se schimbă puterea, se pare că din rosu-comunist, Duca a înțeles că veni moda de albastru pro-european, ba chiar român. Duca se transformă în patriot. Trece Prutul, ține discursuri înflăcărate la Academia Română despre cât de român este, și cât de mult dorește unirea. Când trece Prutul înapoi în RM, roșește dacă e întrebat despre discursul său de la București. Se vede treaba că de purpuriul comunist, trecut al său, nu se poate dezbăiera ușor.

În tot acest răstimp, în 12 ani,  Duca, pe lângă faptul că a conservat AȘM ca pe o feudă a familiei sale, unde banul public e spălat și clătit în șapte ape,  s-a specializat pe pupatul drapelelor. Toate guvernele vin și pleacă – numai un singur om rămâne eternul membru al guvernului, ditamai membru ”din oficiu”, cu mașină guvernamentală la scară, chiar dacă are și o altă mașină de serviciu la AȘM. Se schimbă prim-miniștrii, unii pleacă în anonimat, alții înfundă pușcăria, da ”intelectualul academician” Duca e mereu la datorie – cu ochelarii pe nas fericește cetățenii fiind prezent la toate ședințele tuturor guvernelor.

Tarlev, Greceanâi, Filat-1, Filat-2, Leancă, Gaburici, Streleț, Filip – poate am mai omis pe cineva – toți au pupat drapelul RM odată, maxim de două ori, da iaca Duca este unicul om care se poate lăuda că a pupat drapelul RM de muuulte ori!

Stau și mă gândesc – oare ce spune Duca în sinea lui când din nou este chemat la pupat drapelul? Poate spune că s-a învechit stofa drapelului? Poate zice: ”Of, iar trebuie să mă pun în genunchi”. Da poate că, din spirit intelectual select, în alternanță, pupă culorile drapelului pe rând – odată partea roșie, când era cu comuniștii, altă dată partea albastră când se făcuse român-european, dar iată noaptea între 20-21 ianuarie 2016 poate că a pupat partea galbenă, ca să se facă lumină mai multă la miezul nopții?

De fapt, sunt sigură, că Duca râde de prostia celor care l-au avut și-l vor avea cot la cot vecin de fotolii guvernamentale – nimeni, dar nimeni din miniștrii și prim-miniștrii investiți de-a lungul anilor nu a îndrăznit măcar să se gândească la relevanța calității de membru al guvernului al președintelui AȘM. Erau prea ocupați cu furturile din buzunarele statului și nu și-au bătut capul de furturile lui Duca – l-au lăsat și pe el să fure. Într-un stat cu hoți la guvernare –  un președinte de academie e tot hoț, nu poate el face figură aparte, nu i-ar sta bine. Vivat Academia! Vivat eternul pupător de drapele! Și de alte recuzite circumstanțiale….