După ce Curtea Constituțională a pronunțat la 5 decembrie 2013 verdictul pe marginea sesizării cu privire la interpretarea art.13 din Constituție, depuse la 26.03.2013 de Ana Guțu, deputat liberal reformator, agențiile de presă, portaluri de știri, canale TV, Radio, au și anunțat că interpretarea a fost pronunțată la solicitarea inclusiv a deputaților din PL. Vomveni cu unele precizări în acest sens, deoarece în mod evident PL-ul dorește să culeagă glorie și dividende politice din decizia CC. Le vom aminti celor care îi glorifică pe deputații PL că sesizarea a fost depusă de Ana Guțu la 26 martie, când PL-ul umbla cu sesizări pe la CC, solicitând interpretarea cu rea voință a constituției și legilor statului. PL-ul era în așteptarea alegerilor anticipate, liderul PL își freca mânile de plăcere, savurând din eterna-i țigară nerespectuoasă față de colegi și zicând: ”Eu simt că vor fi anticipate!” Și cum să nu fi fost! Nu-i ardea lui Ghimpu la 26 martie de limba română! El se războia cu corupții din guvernul AIE, dar desigur, care corupți nu erau cei din PL, iubitori de business cu benzină și motorină.
Sesizarea deputatului Ana Guțu nu a vânat dividende politice, ea (sesizarea) nici măcar nu a fost luată în seamă, căci nu a existat conferință de presă, nu a existat PR ieftin, RM trecea printr-o profundă criză politică etc. Iată că trec șase luni și se trezește brusc la cei din PL dragostea subită pentru limbă română (ăștia pomenindu-se în opoziție din prostia și miopia liderului). La 15 septembrie PL depune cu fast, anunțând acest lucru într-o conferință de presă, o sesizare pe aceeași temă la CC. Cel mai interesant moment urmează abia după data de 15 septembrie. Ana Guțu este telefonată de un insider de la CC, VictorbPopa, judecător la CC ajuns din mila lui Ghimpu, care dezvăluie faptul că textul deciziei CC (un draft) pe marginea sesizării referitor la interpretarea art.13 din Constituție a fost sustras nu se știe în ce mod de la CC de către deputații PL. Furtul secolului, (ne)distinşi deputaţi din Partidul Liberal! Nu e pentru prima dată, liderul obosit al PL-ului s-a evidenţiat prin adjudecarea neruşinată nu doar a ideilor, ci şi a textelor de iniţiative legislative, fie de la colegii de partid, fie de la cei din coaliţie, aşa că experienţă există la acest capitol!
În fine, sesizarea depusă de PL a fost posibilă doar grație faptului că parlamentul NU a fost dizolvat așa cum visa Ghimpu, și faptului că sesizarea Anei Guțu a nimerit în vizorul presei, în ajunul sărbătorii Ziua Limbii Române, inspirându-i pe cei din PL, năpustiți în graba mare de prin vacanțele lor. Deoarece subțirile competențe în materie constituțională nu aveau de unde să emane o ditamai sesizare, PL-iștii au recurs la cea mai scurtă cale de a soluționa problema! Isteții deputați din PL au decis să recurgă la un mijloc deloc creștinesc, ba chiar banditesc: au furat din patrimoniul documentar al CC draftul deciziei pe marginea sesizării Anei Guțu. Sau, poate acest draft le-a fost pus la dispoziție de Victor Popa? Culmea e că acești deputați mai îndrăznesc acum să bolmojească despre deosebirea conținuturilor sesizării deputatului Ana Guțu și sesizării PL.
Unde au fost deputații PL rămași alături de Ghimpu 3,5 ani? Au făcut business cu statul și au îmbogțit lidertul lor, care a ajuns al cincilea cel mai mare importator din RM de produse petroliere, cifra de afaceri ridicându-i-se la circa 100 mln euro! Despre care pregătire juridică în materie constituțională poate fi vorba? Benzina, Domnilor, motorina, Domnilor, șușoteli pe la spatele colegilor cu băieții șmecheri din guvern.
Ana Guțu a vorbit în spațiul public pe parcursul lunii august și septembrie despre principiul constituționalizării Declarației de Independență din 1991 după modelul Franței, care, începând cu anul 1973, a constituționalizat Declarația Universală a Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789.
Vezi aici video, discursul Anei Guțu din 31 august 2013, Grădina Ștefan cel Mare, când Ana Guțu vorbește despre constituționalizarea Declarației de Independență a RM din 1991 după modelul Franței. Deputatul PL Valeriu Munteanu a fost prezent la acest discurs.
Toate aceste documente video atestă faptul că cei din PL sunt doar niște plagiatori ordinari!, sesizarea lor fiind depusă la 15 septembrie. Documentele video sunt o dovadă a consecventei deputatului Ana Guțu. Doar cei care nu vor să vadă nu vor vedea niciodată.
(Ne)stimați foști colegi din PL! Ați furat nu doar ideea (fapt reprobabil, dar poate fi iertat, căci Ana Guțu a promovat dintotdeauna libera circulație a cunoașterii), grav este că ați furat nerușinat documente de la Curtea Constituțională! Cetățenii trebuie să afle adevărul.
(Ne)stimați foști colegi din PL! Niciodată nu ați pus mare preț pe ideile deputatului Ana Guțu, care vă sensibiliza în cadrul ședințelor de birou, de fracțiune, despre necesitatea promovării proiectului de lege privind politicile lingvistice, despre alte proiecte cu subiecte identitare, la care, pretindeți de o manieră fariseisă, a fi partidul number one în materie de preocupare! Fals! Vă acuz public de furt intelectual, de sustragere ilicită de la CC a documentelor Înaltei Instanțe, ați procedat ca niște hoți ordinari, acum ne dăm seama că aceasta, de fapt, vă definește.
A propos despre dividendele politice, Ana Guțu niciodată nu a avut nevoie de ele, este profesor universitar și cel mai mare dividend al său este recunoștința academică a discipolilor și recunoașterea scrierilor științifice în plan internațional. Aceste dividende sunt perene, restul e vanitas vanitatis…
Aseară la emisiunea Fabrika de la Publika TV subiectul pus în discuție suna așa ”PL propune profesionalizarea armatei”. Wow!!! Genial!!! Fabulos!!! Câtă originalitate și inovație! A dat Domnul și PL s-a trezit din somn, Ghimpu amintindu-și, probabil dintr-o dată, că da, parcă insista cândva fostul ministru Vitalie Marinuță la una din ședințele biroului PL, asupra necesității profesionalizării armatei naționale. …Țin minte perfect acea ședință. Ministrul apărării de atunci Vitalie Marinuță îi explica, mai ales liderului ”în fum” – urat al PL (ceilalți colegi nu aveau niciun dubiu referitor la necesitatea profesionalizării armatei naționale) cu lux de amănunte, care ar trebui să fie strategia dezvoltării armatei în sensul profesionalizării ei pe etape, astfel încât procesul să fie finalizat către 2017. La toate argumentele prezentate de Marinuță, Ghimpu arunca replici tăioase, neacceptând ideea, invocând contextul preelectoral, lipsa banilor și faptul că profesionalizarea armatei nu va găsi sprijin popular(!).
Uite că după autocatapultarea în opoziție, liderul PL este vizitat de muza pe nume ”mintea moldovanului cea de pe urmă”. ”Genialitatea” flerului politic al lui Ghimpu s-a dovedit a fi o iluzie. Dorindu-și cu tot dinadinsul alegeri anticipate în mai anul trecut, ”prezicând profetic” revenirea comuniștilor la guvernare pentru 8 ani de zile, după 31 mai 2013 liderul patriotard, s-a pomenit la covata spartă a partidului său. Disperat, Ghimpu scotocește prin ideile lansate cândva de foștii colegi, și mai lansează câte una în spațiul public, prezentând-o drept super-hiper-mega-originală, dar de fapt, aceste idei fiind niște cópii palide ale inițiativelor asupra cărora au insistat cândva cei ce s-au lepădat de el.
Îmi amintesc de zicerea lui Valeriu Munteanu (fost coleg ”de bancă” în parlament) în ajunul votării guvernului pro-european din 31 mai 2013: ”Dacă azi se votează guvernul Leancă și vor fi evitate alegerile parlamentare anticipate, înseamnă că eu trebuie să dau foc la toate cărțile de politologie pe care le-am citit”. Nu știu dacă Valeriu Munteanu s-a ținut de cuvânt și a dat foc cărților sale de politologie, din care s-a inspirat făcând politică, dar, un lucru este cert: ideile scoase de la naftalină prin copiere sau plagiat și prezentate publicului larg drept niște genialități ale PL, nu merită dezbătute ca idei originale. Sfatul pentru organizațiile media este: orice idee care va veni de la PL, trebuie supusă testului antiplagiat și e nevoie de mers la sursă… Vezi cazul Sesizării la CC pe marginea art.13 din Constituție,Sesizării CC în problema constituționalității Concepției politicii naționale, ș.a.
Alegerile parlamentare din 11 iulie 2021, la peste 30 de ani de la revoluția poeților care a adus limba română în instituțiile statului proaspăt creat în 1991, au fost marcate de tăcerea asurzitoare a intelectualilor. Când spun intelectuali – desigur, mă refer la scriitori, filosofi, profesori universitari – cei care prin tradiție sunt promotori ai identității românești pe meleagurile fostei Basarabii, astăzi o parte din acea Basarabie istorică fiind constituită în Republica Moldova, stat independent și subiect de drept internațional.
Gloriosul an 1989, marcat prin revoltele populare în favoarea schimbării, dar mai ales, în favoarea revenirii noastre la limba română, la identitatea românească, a fost posibil nu doar vântului politic al schimbării, care bătea în întreaga URSS, ci și grație curajului scriitorilor din Republica Moldova, pe atunci RSSM, scriitori implicați plenar în mișcarea de emancipare națională. Scriitorii au devenit adevărate legende, adevărați lideri ai maselor populare: Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Ion Hadârcă, Dumitru Matcovschi. Iată de ce sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, ani care ne-au adus libertatea spirituală prin a gândi și vorbi românește, a ne raporta la Țara noastră Mare de peste Prut – România, pot fi considerați drept o revoluție a poeților. Poeții au trezit masele largi ale populației, ei au adunat lumea în Piața Marii Adunări Naționale, ei au glorificat limba română și românismul, poeții au ghidat deciziile majore în primul parlament generator al Declarației de Independență din 1991.
Faptul că puterea politică, din păcate, nu a ajuns să fie delegată poeților/intelectualilor pentru a duce la bun sfârșit opera reunificării cu Țara – este un subiect aparte. Știm foarte bine că KGB-ul sovietic nu dormea, au urmat o serie de asasinate a oamenilor de cultură influenți și populari, fapt ce a permis ieșirea în prim-planul vieții politice a nomenclaturiștilor sovietici și a tinerilor oportuniști politici, racolați de serviciile secrete ale fostei URSS. Astfel cauza națională a încăput pe mâna unor trădători, care au făcut pact cu diavolul roșu și au capturat Republica Moldova ab initio pentru a o transforma într-un cordon gri, pauperizat, profund corupt, impredictibil, cu armată de ocupație pe o parte de teritoriu declarată ca și componentă a Republicii Moldova, doar că, de facto, această zonă de dincolo de Nistru a fost mereu o zonă separatistă, plăsmuită în cabinetele lui Lenin la începutul anilor 20 ai secolului trecut.
Desigur, intelectualii sunt romantici – ei nu au scopuri materiale, meschine, sunt onești, integri, și, putem observa că deseori, sunt fentați în politică de ”adevărații politicieni” – intriganți și șmecheri.
Astfel, entuziasmul emancipării naționale de la finele anilor 80 ai secolului trecut a început să se stingă după plecarea în demisie a primului parlament. Intelectualii implicați în politică au fost învinși de nomenclaturiști, prin trădare, și încetul cu încetul au fost ”exilați” din viața politică activă a Republicii Moldova. Scriitorii, filosofii s-au întors la masa de scris, având drept armă la îndemână doar penița. Și de atunci, dacă e să facem o retrospectivă, vom observa că orice implicare a intelectualilor în politica activă a fost pedepsită prin dezaprobare publică, unii din ei fiind supuși linșajului mediatic. Această tristă realitate, foarte bine regizată cu sprijinul ochiului de veghe al Moscovei, a făcut ca în prim-planul vieții politice să ajungă mai cu seamă golanii, semi-docții, hoții și penalii.
Ce au decis să facă intelectualii între timp? S-au retractat în turnul de fildeș al gândirii eclectice și a exegezelor filosofice. Marea majoritate dintre ei au găsit de cuviință să facă un pas în umbră, să nu iasă în prim-planul opiniei publice cu pledoarii care ar pune pe tapet problemele serioase ale devenirii noastre naționale. Pentru plăcerea spiritului, cei mai mulți au scris cărți, au publicat articole, au editat reviste, și…din când în când au cochetat cu puterea, oricare a fost culoarea acesteia. Iar puterea știa că scriitorii și academicienii sunt săraci, că pentru o carte editată sau o serată de creație poți obține declarații de susținere a unui sau altui partid/lider politic. De altfel, a devenit o modă la politicieni să se asigure de susținerea publică a unei notorietăți intelectuale – susținere, care, făcând referință la revoluția poeților din 1989, pare că aduce puncte electorale.
Istoria implicării active a intelectualilor în politică sau în disputele politice de rezonanță demonstrează cu lux de amănunte că marile victorii politice le-au obținut tot intelectualii! Lupta pentru valorile și libertățile democratice de pe vechiul continent a fost marcată mai cu seamă de numele sonore ale celor mai de vază intelectuali – Victor Hugo a fost nu doar un mare scriitor al Franței, ci și un politician talentat, care a pledat împotriva pedepsei cu moartea prin ghilotinare și a multor valori republicane, François-René de Chateaubriand scriitor, mare intelectual al Franței din secolul XIX, s-a implicat în politică, a pledat printre altele pentru libertatea presei, fiind acuzat într-un proces judiciar răsunător, Emil Zola, scriitorul francez, s-a implicat prin luarea de poziție publică în procesul Dreyfus în 1898 cu faimoasa pledoarie ”Eu acuz” în apărarea ofițerului Alfred Dreyfus, acuzat pe nedrept de trădare de militarii corupți, Nicolae Iorga, cel mai prolific istoric al României, autor a 12 000 de volume și circa 140 000 de scrieri, a marcat profund politicul interbelic românesc. Toate aceste exemple, și multe altele, ne demonstrează că intelectualii s-au zbuciumat de-a lungul secolelor pentru a transforma lumea spre bine, pentru a le oferi oamenilor, concetățenilor lor o viață mai justă, mai bună.
Despre importanța intelectualilor și a operelor acestora în societatea modernă a fostelor teritorii basarabene putem discuta la infinit, căci s-au publicat cărți, volume, au fost filmate producții documentare, artistice, s-a compus muzică excepțională. Acest patrimoniu cultural constituie piatra de temelie a unei națiuni. Da, a unei națiuni. A națiunii române. Fiindcă intelectualii din Republica Moldova sunt români și operele lor aparțin patrimoniului cultural românesc. Dar, dincolo de acest patrimoniu cultural imperisabil, misiunea esențială a intelectualilor din spațiul basarabean este păstrarea și afirmarea identității românești, promovarea românismului și ideii de reîntregire a națiunii române într-un singur stat așa cum ni-l lăsară înaintașii noștri la 1918. Actualmente dezideratul reîntregirii neamului românesc poate fi realizat prin unirea juridico-politică a Republicii Moldova cu România, pe cale pașnică, în conformitate cu articolul 1 al Actului final de la Helsinki din 1975.
Revenind la subiectul alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 vom aminti că în cursa pentru parlament a participat o echipă de intelectuali, care și-au asumat deschis, onest, fără a minți sau a trișa, dezideratul Unirii Republicii Moldova cu România. De ce? Pentru că nu puteau profesorul, istoricul Octavian Țicu (cu zeci de misiuni efectuate în Siberia pentru recuperarea memoriei noastre naționale, zeci de volume de istorie a românilor de la Est de Prut), filologul Ana Guțu (profesor, lingvist, autor a zeci de volume științifice în limbă franceză și română, care a contribuit, inspirându-se din experiența Franței, la constituționalizarea Declarației de Independență în 2013, deci a Unirii și a limbii române), profesorul de drept constituțional Alexandru Arseni (cel care a votat Declarația de Independență a Republicii Moldova în 1991) – ei nu puteau merge în fața alegătorului cu minciuni despre o posibilă resuscitare a statului falit Republica Moldova, despre un viitor luminos prin crearea națiunii civice moldovenești. Partidul Unității Naționale a mers în această campanie cu drapelul adevărului – tricolorul românesc, pe care este scris ”Unire.” Mulți s-au grăbit să ne eticheteze drept perdanți ai acestor alegeri.
Și voi, intelectualii/filosofii/scriitorii/profesorii, ascunși prin birourile universitare, academice, scriitoricești, cu proiecte copios finanțate de România, cum v-ați manifestat opțiunile de vot? Cum ați educat opinia publică în spiritul adevărului științific? Cum ați combătut teza neghioabă ”că acum nu e timpul pentru Unire”? Cum i-ați susținut pe frații voștri de gândire intelectuală, care, au îndrăznit să ridice sus tricolorul întru iluminarea cetățenilor buimăciți de propaganda rusească și de manipulările televiziunilor angajate partinic? Cum ați contribuit la demantelarea gândirii de turmă, de care nu putem scăpa de două secole?
Voi, profesorilor de limbă română și istorie a românilor din instituțiile preșcolare, sunteți circa 5300 în întreaga republică! Sunteți cei care edificați identitatea românească a elevilor voștri! Datoria voastră sfântă este să le explicați elevilor voștri că nu există altă cale pentru prosperitatea teritoriului între Prut și Nistru decât prin Unirea Republicii Moldova cu România! Orice zi de întârziere
Au existat și puține excepții – pe această cale le mulțumesc tuturor intelectualilor – profesorilor, care s-au implicat alături de echipa Partidului Unității Naționale în campania electorală din 11 iulie 2021 și au contribuit la iluminarea populației noastre întru adevăr și izbândă.
Din păcate, marea majoritate a intelectualilor au tăcut asurzitor în aceste alegeri din 11 iulie 2021. Tăcerea intelectualilor, din frică, din comoditate, din oportunism – ne costă foarte scump și ne răpește din demnitate, din crez, din adevăr, din viață. Tăcerea asurzitoare a intelectualilor va contribui la afirmarea minciunii, la permanentizarea rătăcirilor identitare, la menținerea Republicii Moldova într-o zonă gri, impredictibilă, docilă în fața amenințărilor hibride ale Rusiei.
Vorba turcului: capul plecat sabia nu-l taie. Eu zic, capul plecat al unui deștept își pierde rostul, iar cel care-l poartă pe umeri își merită soarta de nebun al regelui.
”Nu poți construi ”o țară” așa cum se complac a numi Republica Moldova majoritatea politicienilor de aici, pe un teritoriu lipsit de o identitate clară națională, conștientizată de întreaga populație. Niciun basm de tipul ”edificării națiunii civice moldovenești”, fără memorie, fără istorie, fără limbă, fără valori referențiale naționale nu va aduce nici fericirea, nici pacea socială în Republica Moldova. Consider sincer, cu toată fermitatea gândirii mele de profesor și om politic ,că doar unificarea celor două state românești – România și Republica Moldova – va aduce starea de normalitate, civilizația, prosperitatea în teritoriul dintre Prut și Nistru. ”
Întrebări pentru Ana Guțu de la Ziarul NAȚIONAL:
Dnă Ana Guțu, campania pentru alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie curent este în plină desfășurare. Avem deja nouă concurenți electorali care au depus documentele la Comisia Electorală Centrală pentru a participa în cursa electorală. Au apărut și „dezvăluiri”, și scandaluri, și spoileri, ca de obicei. Dvs. cum ați caracteriza actuala stare de lucruri din politica moldovenească?
Politica din Republica Moldova a evoluat puțin de la 1991 încoace, exact atât cât a permis evoluția noilor tehnologii informaționale – obiectivele și mijloacele au rămas aceleași: utilizarea manipulării în scopul obținerii unui scor electoral major, coruperea alegătorilor, minciuna ca armă infailibilă în atingerea vârfului puterii pentru putere. Într-un stat cu trecut imperial și sovietic, sărac din punct de vedere material și spiritual, este ușor să aplici aceste artificii electorale. Republica Moldova nu are un trecut istoric glorios, ca să se ralieze la vechile democrații europene. Republica Moldova nu are o istorie a valorilor democratice, a statului de drept – toate aceste principii esențiale ale libertăților și drepturilor umane au fost preluate ”de-a gata” din experiența civilizatoare a vechiului continent. Sarcina Republicii Moldova era să le aplice corect. Uite că istoria bate politica: nu poate o societate dezorientată pe parcursul a două secole, influențată profund de propaganada rusească să genereze politicieni responsabili și integri. Diferitele abuzuri, hoții, violări ale constituției continuă și după 30 de ani de independență. La fiecare ciclu politic, când are loc schimbarea puterii, tot ne pare că e ultima luptă, cea mai importantă, decisivă, după care vom intra în normalitate. Dar, din păcate, aceste speranțe sunt niște iluzii deșarte. Nu poți construi ”o țară” așa cum se complac a numi Republica Moldova majoritatea politicienilor de aici, pe un teritoriu lipsit de o identitate clară națională, conștientizată de întreaga populație. Niciun basm de tipul ”edificării națiunii civice moldovenești”, fără memorie, fără istorie, fără limbă, fără valori referențiale naționale nu va aduce nici fericirea, nici pacea socială în Republica Moldova. Consider sincer, cu toată fermitatea gândirii mele de profesor și om politic ,că doar unificarea celor două state românești – România și Republica Moldova – va aduce starea de normalitate, civilizația, prosperitatea în teritoriul dintre Prut și Nistru.
Dvs. aveți experiență în Parlamentul de la Chișinău și în Guvernul României, iar din ultimele declarații publice ale Dvs. reiese că veți candida la alegerile din 11 iulie curent pe lista electorală a Partidului Unității Naționale. Ce vă motivează să vă implicați din nou în politica de la Bâc?
Motivația de a participa în luptele electorale este de sorginte intelectuală și nu politică, în înțelesul ”politicii de pe Bâc”. Istoria valorilor și libertăților democratice de pe vechiul continent a fost marcată mai cu seamă de numele sonore ale celor mai de vază intelectuali – Victor Hugo a fost nu doar un mare scriitor al Franței, ci și un politician talentat, care a pledat împotriva pedepsei cu moartea prin ghilotinare și a multor valori republicane, François-René de Chateaubriand scriitor, mare intelectual al Franței din secolul XIX, s-a implicat în politică, a pledat printre altele pentru libertatea presei, fiind acuzat într-un proces judicair răsunător, Nicolae Iorga, cel mai prolific istoric al României, autor a 12 000 de volume și circa 140 000 de scrieri, a marcat profund politicul interbelic românesc. Toate aceste exemple, și multe altele, ne arată că intelectualii s-au zbuciumat de-a lungul secolelor pentru a transforma lumea spre bine, pentru a le oferi oamenilor, concetățenilor lor o viață mai justă, mai bună. Desigur, intelectualii sunt romantici – ei nu au scopuri materiale, meschine, sunt onești, integri, și, putem observa că deseori, sunt fentați în politică de ”adevărații politicieni” – intriganți și șmecheri. Consider că dacă mai mulți intelectuali și-ar asuma militantismul politic – am putea depăși mai ușor crizele și obstacolele în procesul edificării unei societăți moderne, civilizate.
Când va depune PUN actele pentru a fi înscris în cursa electorală și care va fi oferta acestui partid pentru alegătorul din R. Moldova care va ieși la urne pe 11 iulie?
PUN se va prezenta la CEC foarte curând, iar oferta electorală ține de un Plan de urgență pentru redresarea Republicii Moldova după pandemia Covid-19 și un Proiect de reunificare a Republicii Moldova cu România, văzut ca un proces de acțiuni și politici publice asumate la nivel de guvernare, printre ele: campanie de vaccinare împreună cu România, modernizarea și ajustarea sistemului medical la cel românesc, construirea a trei spitale regionale sud, centru și nord, conectate la sistemul medical din România, cu echipe mixte de medici; obținerea independenței energetice a Republicii Moldova prin conectarea la resursele de gaze naturale și energie electrică la rețelele din România (punerea imediată în funcțiune a gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău și lansarea conexiunilor de energie electrică Bălți-Suceava și Isaccea – Vulcănești); conectarea la proiectele de digitalizare instituțională și sectorială din România; construcția hub-urilor de prelucrare a produselor agricole în zona frontalieră pe Prut: sud, centru și nord, pentru a asigura piață de desfacere a prodiselor agricole din Republica Moldova în spațiul românesc și european; reforma teritorial-administrativă prin revenirea la județe și descentralizarea serviciilor în ebneficiul cetățenilor la nivel de primării; reformarea sistemului justiției în vederea accelerării proceselor de judecare a dosarelor de mare corupție prin conectarea CNA-ului din Republica Moldova la DNA-ul din România, armonizarea instituțională și atragerea cadrelor anti-corupție din România în sistemul instituțional omolog din Republica Moldova; crearea în arcul guvernmental a Ministerului pentru Relația cu România, care se va ocupa de proiectele de finanțare oferite de România Republicii Moldova, de procesul de armonizare instituțională, comunicațională, legislativă, teritorial-administrativă, economică, socială etc a Republicii Moldova cu România.
Decizia de a merge separat la alegeri este bătută în cuie?
A rămas puțin timp pentru a mai putea reuși ceva, cu atât mai mult că tentativele de a unifica cei doi poli unioniști au suferit eșec.
De ce au eșuat negocierile cu AUR în vederea participării în comun la alegerile parlamentar pentru a oferi cetățenilor R. Moldova o singură opțiune unionistă în buletinele de vot? Acest lucru e în interesul curentului unionist din R. Moldova?
Consider că era mult mai productiv dacă toate partidele unioniste s-ar fi regăsit într-o singură structură politică – de dorit un singur partid unionist. Știm cu toții că această opțiune a fost lansată și susținută de Traian Băsescu, unicul politician din România, care a venit sincer să promoveze dezideratul Unirii aici în Republica Moldova. Din păcate acest ”zbor” a fost frânt de o manieră absolut brutală de ex-peședintele Igor Dodon în complicitate cu Plahotniuc, primul retrăgându-i lui Traian Băsescu cetățenia Republicii Moldova. Cred că dacă nu se întâmpla acest lucru – peisajul politic actual din Republica Moldova ar fi arătat altfel. Liderii politici care marchează istoria națiunilor nu se nasc atât de des. În preajma centenarului Unirii din 2018 am avut șansa să generăm aici, în Republica Moldova, o victorie politică incontestabilă a forțelor românești. Dar nu a fost să fie. Traian Băsescu a fost umilit de ”pudelul lui Putin”, iar cetățenia Republicii Moldova nu i-a mai fost restabilită nici până astăzi – Băsescu fiind președintele României care a fondat Autoritatea Națională pentru Cetățenie. După retragerea lui Traian Băsescu din peisajul politic din Republica Moldova nu au mai existat lideri capabili să-i adune pe unioniști la masa de negocieri. Reprezentanții AUR au venit la sediul PUN ”să negocieze” – dar cu o singură opțiune: candidații PUN să meargă pe lista AUR. PUN a respins această opțiune, propunând un bloc electoral din mai multr partide unioniste cu o denumire neutră. Propunerea nu a fost acceptată. De altfel, un lider AUR a fost foarte explicit la prima sa vizită la sediul PUN – AUR este împotriva UE, împotriva NATO, nu-și dorește să participe la givernare și are un singur scop – să ajungă în parlamentul Republicii Moldova, să stea în opoziție ”împotriva tuturor”, să aibă un grup parlamentar AUR ca în Parlamentul României, atât. PUN nu a acceptat o astfel de abordare, deoarece PUN este un partid unionist, pro-european, pro-NATO, ancorat în valorile libertăților și drepturilor fundamentale ale omului.
Dnă Guțu, Dvs. ce aveți de spus despre ultimele „păruieli” publice între AUR și PUN? Are dreptate editorialistul Nicolae Negru când spune: „Luptele politice de peste Prut, dușmăniile, resentimentele între partidele de la București le vedem reproduse la Chișinău. De ce s-ar mai implica Moscova să ne dezbine, dacă lucrul acesta îl facem cu succes noi înșine”?
PUN nu s-a angajat în niciun fel de păruieli, dimpotrivă, unele instituții media politizate atacă PUN, echipa PUN, și asta nu le face față. Până la urmă, democrația înseamnă pluralism – fiecare cetățean este în drept să evalueze prestația echipelor politicie și să aleagă acea echipă care îi exprimă încredere. Alegerile sunt despre competiție, mult discernământ și informare corectă.
Care sunt scenariile pe care le luați în calcul la partid – câți deputați sperați să aveți în Parlament, cu cine veți face alianțe postelectorale, există riscul ca PUN să nu prindă pragul electoral etc.?
PUN va participa pentru prima dată la alegeri parlamentare cu o echipă de oameni integri, buni profesioniști, ne vom strădui să obținem un scor onorabil, ne proopunem să fim parteneri într-o guvernare exclusiv pro-occidentală, pentru a asigura tuturor Republicii Moldova o perspectivă de viață prosperă, cu un sistem de sănătate modern, cu educație calitativă pentru toți, cu securitate socială și economică decentă. Și trebuie să știm că o astfel de guvernare este posibilă doar cu sprijinul României, Țara pe care o dorim reîntregită și respectată.
Ce ar însemna pentru R. Moldova, în opinia Dvs., lipsa unei voci unioniste pronunțate în Parlamentul de la Chișinău?
Această voce unionistă nu va lipsi niciodată, oricât de mult și-o doresc unii pretinși influenceri, politicieni, ziariști, deoarece masa critică a votanților unioniști în Republica Moldova este pe cale de a depăși 50%. Acum ne rămâne un singur obiectiv – să convingem pe toți votanții unioniști să voteze pentru Partidul Unității Naționale, cu o echipă de buni români, profesioniști de pe ambele maluri ale Prutului. Împreună facem Unirea. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Partidul unionist Dreapta vine cu viziunea sa asupra problemei conflictului înghețat din stânga Nistrului, considerând că problema așa zisei Transnistria trebuie înţeleasă într-un context mai larg şi într-o perspectivă mai generală decât cea a statului Republica Moldova din prezent.
Evenimentele secolului XX ne permit să concluzionăm că teritoriul din stânga Nistrului a fost folosit de statul sovietic pentru a separa regiunea dintre Nistru şi Prut de restul teritoriului României. Statul actual Republica Moldova se plasează într-o continuitate istorică faţă de Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, înfiinţată în 1924 pe malul stâng al Nistrului. Faza următoare de evoluţie a formaţiunii statale, create în mod arbitrar de sovietici în 1924, a fost Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în care zona din stânga Nistrului nu avea un statut aparte din punct de vedere legal, însă, neoficial, domina prin reprezentanții săi politici la Chișinău.
Astfel, partidul unionist Dreapta consideră că Republica Moldova de astăzi, ca stat, este o emanaţie a zonei profund sovietizate şi rusificate din stânga Nistrului, o regiune care ne-a devenit demult străină şi care nu aderă, prin locuitorii ei, la valorile împărtășite pe malul drept al Nistrului. Dintr-o perspectivă statalistă radicală, promovată de cercurile pro-ruse de la Chișinău, inclusiv președinția actuală a Republicii Moldova, teritoriul ocupat din stânga Nistrului trebuie reintegrat cu Republica Moldova. Această mult-râvnită reintegrare presupune cedări, inclusiv în materie de politici culturale-identitare, care s-ar schimba radical.
Pe parcursul anilor au fost diverse tentative de soluţionare a conflictului transnistrean: semnarea unui Tratat în care Republica Moldova şi Transnistria erau părţi egale în edificarea unui stat comun, iniţiativa guvernării comuniste de federalizare asimetrică, planul Kozak, propunerea societății civile privind Strategia 3D, adoptarea Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului din 2005, internaţionalizarea procesului de negocieri şi instituirea formatului 5+2, au existat planuri de rezolvare a conflictului propuse de OSCE, Kiev, Transnistria, au fost exercitate presiuni prin introducerea noilor reguli vamale etc., pe ambele maluri ale Nistrului au fost schimbate conducerile.
Aceste acţiuni, dar și nerespectarea de către Federaţia Rusă a multor acorduri şi rezoluţii ale organismelor internaţionale de retragere a armatei ruse din stânga Nistrului au dus la dezvoltarea paralelă a Republicii Moldova şi Transnistriei prin experienţe de confruntare şi nu de colaborare.
Toate incongruențele economice, politice și sociale induc ideea, că există prea mulți beneficiari ai perpetuării status quo-ului zonei secesioniste din stânga Nistrului. Cert este că ideea recuperării teritoriului secesionist ţine în captivitate cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului, iar diferendul va rămâne înghețat pentru o perioadă foarte îndelungată.
In eventualitatea reincorporării zonei din stânga Nistrului Republica Moldova va fi ”transnistrizată” și va cădea pentru totdeauna de pe harta vestului european, sucombând în haosul neo-imperialismului rus, aducător de războaie, hoții și sclavie națională.
Argumentele expuse mai sus induc la concluzia că diferendul înghețat din stânga Nistrului nu va fi soluționat în termen scurt, mediu sau lung, iar dorința politică de a recupera controlul asupra teritoriului din stânga Nistrului ascunde intenția de a împiedica cu orice preț unirea Republicii Moldova cu România și ancorarea de facto a Republicii Moldova în spațiul euroatlantic. Evenimentele se precipită și se aud din ce în ce mai multe voci precum că a venit vremea acordării unui statut special zonei separatiste din stânga Nistrului.
În aceste condiții partidul unionist Dreapta atenționează cetățenii Republicii Moldova și opinia internațională, că orice tentativă de a acorda un statut politic special zonei secesioniste din stânga Nistrului, propusă și acceptată în cadrul formatului 5+2, conține riscul iminent al transnistrizării Republicii Moldova și excluderii pentru totdeauna a Republicii Moldova de pe orbita parcursului său euroatlantic.
Ținând cont de conjunctura regională și internațională creată, Partidul unionist Dreapta cere puterii oficiale de la Chișinău să întreprindă următoarele diligențe:
Înghețarea negocierilor în formatul actual 5+2 pe problema acordării unui statut special raioanelor din stânga Nistrului și reincorporării lor în componența Republicii Moldova.
Securizarea administrativă pe Nistru prin instalarea punctelor de control aparținând autorităților constituționale ale Republicii Moldova, cu demarcarea clară a teritoriului controlat constituțional de Republica Moldova. Asigurarea ulterioară a liberei circulații a cetățenilor Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului. După finalizarea acestor operațiuni, participarea Republicii Moldova la formatul 5+2 devine inutilă și trebuie încheiată.
Constituirea unui fond de sprijin financiar (fonduri speciale atât din bugetul public al Republicii Moldova, cât și din fonduri internaționale) pentru procurarea de locuințe pentru cetățenii din stânga Nistrului, care vor dori să se transfere cu traiul în partea dreaptă a Nistrului, pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova.
Urgentarea procesului de conectare energetică a Republicii Moldova (gaz şi energie electrică) la sistemul energetic din Romania pentru a rupe definitiv dependența de energia electrică produsă de centrala de la Cuciurgani, solicitând în acest sens sprijin financiar extern (pană la finele anului 2018).
Partidul unionist Dreapta consideră că adevărata soluționare a diferendului din zona secesionistă din stânga Nistrului constă în rezolvarea problemelor oamenilor, cu asigurarea securității lor economice, sociale, cu respectarea strictă a drepturilor omului tuturor cetățenilor, utilizând instrumentarul democratic național și internațional.
Partidul unionist Dreapta este sigur de faptul că o astfel de abordare va aduce claritate și va pune punct celor 25 de ani de tatonări inutile în speranța de a găsi o soluție viabilă conflictului înghețat de pe Nistru.
Partidul unionist Dreapta cheamă parlamentul, guvernul, organizațiile non-guvernamentale, instituțiile media, ambasadele acreditate în republica Moldova, să pună în dezbatere publică necesitatea tranșării diferendului transnistrean într-o atmosferă calmă, pacifică, rațională – în beneficiul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.
DISCURSUL ANEI GUȚU LA CONGRESUL DE CONSTITUIRE A PARTIDULUI UNIONIST DREAPTA
Stimați colegi, onorați oaspeți ai congresului de constituire a partidului unionist Dreapta,
În primul rând, vă mulțumesc tuturor pentru prezența la congresul de constituire a partidului unionist DREAPTA, iar celor care au votat pentru candidatura mea la președinția partidului nou creat – le exprim gratitudinea, în primul rând, pentru încrederea ce o manifestă față de umila mea persoană, deoarece această încredere simbolizează pentru mine corectitudinea deciziilor luate pe parcursul ultimilor ani, inclusiv decizia de a forma o nouă echipă politică, o echipă consolidată în jurul unei idei, și nu în jurul unei persoane.
Stimați colegi,
Dreapta este un partid în devenire, un partid, care deschis și asumat se declară unionist, reunirea Republicii Moldova cu România constituind, din punctul nostru al tuturor de vedere, nu doar un ideal romantic, opac, plasat în paranteze conjuncturale, ci un scop suprem, pus în aplicare prin acțiuni concrete, realizate de oameni concreți.
Reunificarea Republicii Moldova cu România pentru noi, cei din Dreapta, depășește limitele unor slogane triumfaliste și devine un cadru de luptă politică în condițiile democrației și pluralismului, cu toate atribuțiile ce decurg din această luptă. Ne propunem să devenim un partid competitiv, să accedem la putere prin convingerea fermă a electoratului de necesitatea reunificării națiunii române, dar nu utilizând lozinci mincinoase, ci explicând cetățenilor, celor care încă stau la dubii, că pentru binele lor, pentru binele copiilor lor – revenirea la sânul Țării-Mame România este șansa vieții lor. Masa critică a unioniștilor la ora actuală nu este doar de 20% din opțiunile electorale, ci mult mai mult, unioniștii fiind dispersați, inclusiv prin toate partidele politice, din vina conjuncturii. Sarcina Dreptei este să contribuie la concentrarea și concertarea tuturor eforturilor și energiilor unioniste, pentru a nu risipi votul la alegeri în favoarea partidelor stataliste, deoarece la ora actuală, orice proiect statalist, fie de stânga, extremă stânga sau populist, dar și de centru dreapta – nu vor face decât să prelungească agonia atingerii obiectivelor importante pentru viața cetățenilor Republicii Moldova – viață asigurată din punct de vedere economic, social, securitar, drept fundamental consfințit în documentele internaționale și europene, dar și în Constituția Republicii Moldova, pe care Dreapta o respectă.
De ce Dreapta are ca scop suprem Unirea Republicii Moldova cu România?
Națiunea română este singura națiune europeană istorică, rămasă despărțită în urma celui de-al doilea război mondial, care a fost precedat de pactul Hitler-Stalin, cunoscut, Ribbentrop-Molotov, pact ce a despărțit nu doar teritorial, ci și sanguin națiunea română. Sechelele celui de-al doilea război mondial au fost reparate una câte una: a căzut URSS, s-a destrămat așa zisul ”lagăr socialist”, s-a reunificat națiunea germană, țările Europei de Est și-au recăpătat libertatea politică, multe din ele sunt deja țări-membre ale Uniunii Europene.
A rămas o singură restanță a celui de-al doilea război mondial – reunificarea națiunii române. Națiunea română a fost decimată de regimul comunist, am suferit deportări, foamete organizată, genocid – istoria ni le povestește pe toate cu lux de amănunte. Noi nu vom uita niciodată crimele comunismului împotriva națiunii române, noi, românii, avem memorie genetică, noi știm cine suntem, de unde venim, care ne este originea și neamul. Anume de aceea dorim reîntregirea națiunii române – pentru repararea unei mari nedreptăți istorice și pentru că a venit timpul, ca teritoriul de Est al României să revină de drept în frontierele Țării, așa cum a fost dat de la strămoși și de la Dumnezeu. Dumnezeu de aia a făcut fiecare națiune pe pământul său, cu limba sa, cultura și tradițiile sale. Identitatea românească a teritoriului actual al Republicii Moldova și a oamenilor care locuiesc aici este evidentă și incontestabilă.
De ce cetățenii vor unirea Republicii Moldova cu România?
Orice problemă care frământă astăzi cetățeanul de rând al Republicii Moldova este indisolubil legată de dezideratul Unirii.
Cetățeanul își dorește bunăstare și o calitate a vieții conformă standardelor europene – salarii și pensii decente, plătite la timp, grație unor politici fiscale previzibile, grație utilizării resurselor naturale și energetice conforme cu normele europene, într-o țară cu cea mai mare creștere economică în UE – deci, cetățeanul trebuie să înțeleagă – aceasta este posibil doar prin unirea Republicii Moldova cu România.
Femeia își dorește sănătatea copiilor săi și a familiei sale într-un sistem medical prietenos, cu asigurarea accesului gratuit la echipamente de diagnosticare, consultații înalt profesioniste, tratamente și medicamente moderne – deci, femeia, stâlpul familiei, trebuie să dorească unirea Republicii Moldova cu România.
Cetățenii vor să-și asigure libertatea economică, înființând afaceri proprii, plătind impozite onest în bugetul statului, fără teama că va veni cineva să le fure afacerea, antreprenorii mici și mijlocii vor să activeze nestingheriți de excesele numeroaselor organisme de control fiscal – deci, antreprenorii mici și mijlocii cu siguranță doresc unirea Republicii Moldova cu România.
Cetățenii vor să aibă încredere în justiție, vor să se asigure că dacă măcar unul din drepturile lor fundamentale va fi încălcat, dacă vreun demnitar corupt le va fura banii din buzunarele lor, așa cum s-a întâmplat cu furtul miliardului, grație căruia Republica Moldova a devenit vedetă în plan internațional (eforturile diplomației moldovenești plătite din buzunarele noastre sunt egale cu zero în fața unei ditamai lovituri de PR) justiția va fi de partea cetățeanului și nu va intra în cârdășie cu hoții – și în acest caz cetățenii înțeleg că doar unirea Republicii Moldova cu România va asigura normalitatea funcționării sistemului judiciar – garant al investițiilor externe și interne. DNA nu poate trece Prutul doar decât în cazul când DNA va fi instituție legală aici, pe actualul teritoriu al Republicii Moldova.
Cetățeanul își dorește o securitate fizică și geopolitică într-un mediu regional incert, cu un pericol evident din partea Rusiei, devenit între timp stat agresor în Ucraina vecină, rupându-i nerușinat din teritoriul suveran – deci, cetățeanul trebuie să dorească reunificarea cu România, stat membru NATO, gata oricând să-și apere cetățenii săi în cazul unei agresiuni militare, de oriunde ar veni ea.
Tinerii doresc să le fie asigurat un viitor educațional și profesional previzibil în propria lor țară, și nu undeva peste hotare, departe de casă și de familie – prin urmare, tinerii, doresc unirea Republicii Moldova cu România.
Conflictul înghețat de pe Nistru riscă să se dezghețe în orice clipă, iar în stânga Nistrului locuiesc cetățeni de-ai noștri, buni români – și ei își doresc o viață decentă, fără a fi deportați, izgoniți din teritoriul lor, care este casa lor, unde locuiesc familiile lor – unirea Republicii Moldova cu România va aduce soluționarea conflictului de pe Nistru, căci nu există cetățean dincolo de Nistru care nu și-ar dori un trai onest, asigurat, într-un spațiu european unde legea este una pentru toți, unde libertățile și drepturile omului sunt respectate.
Care este planul Dreptei pentru realizare Unirii Republicii Moldova cu România?
Dreapta consideră că votarea Declarației de independență a Republicii Moldova în 1991 a fost o eroare politică, eroare comisă din vina imaturității liderilor, mulți din ei foști nomenclaturiști, aflați în vârful piramidei de la guvernare. Declarația de independență a Republicii Moldova a fost votată cu întârziere după modelul țărilor baltice, a Ucrainei. Doar că, liderii slabi ai fostei republici socialiste au avut curaj exact pentru a imita acțiunile fostelor republici-surori. Ei nu au avut suficient fler politic, dar nici curaj, pentru a raționa clar, că republica socialistă Moldova avea o cu totul altă șansă de eliberare de sub jugul sovieto-comunist – cea de revenire la sursă – cea de reunificare cu România. Dacă nu au dat dovadă de fler politic, era suficient să-l întrebe de Vitautas Landsbergis, ce ar fi făcut Lituania dacă ar fi avut o Țară-Mamă la frontieră în 1991 – și pianistul Landsbergis le-ar fi dat răspunsul adecvat – uniți-vă cu Țara voastră România!
După 25 de ani de experiențe nefaste, statul Republica Moldova a ajuns în pragul unui faliment financiar, din cauza că demnitarii, ce s-au perindat la guvernare nu au fost capabili să-și asume rolul de demnitari de stat, nu au fost capabili să îndeplinească ceea ce au votat, cel puțin unii din ei, în 1991 – proiectul de stat suveran pe nume RM. Azi noi spunem că proiectul de stat suveran a falimentat, au falimentat instituțiile, subjugate partinic, a falimentat justiția, au falimentat partidele politice, ajunse niște SRL-uri la cheremul unor clanuri mafiote, cu baroni locali și la nivel central. Aceasta, însă, deloc nu înseamnă că noi, cetățenii onești ai acestui stat, buni contribuabili, am falimentat. În Republica Moldova au rămas 3,5 mln de cetățeni, care, sunt disperați și decepționați de viața grea, lipsa rezultatelor în materie de securitate economică, socială, ecologică etc., de politicienii corupți și venali. Dar, noi, acești cetățeni, trăim pe pământul nostru, la noi acasă, noi avem familii, avem copii, nepoți, avem profesii, avem locuri de muncă. Noi nu avem planuri de plecare, că doar nu pot toți să părăsească Republica Moldova, oricât de mult ar dori-o guvernanții pentru a asigura veniturile la buget din contul remitențelor. Și atunci, noi, cetățenii, ne întrebăm – cât și de ce trebuie să mai acceptăm experiențele politice ale partidelor stataliste, care ne promit marea și sarea, o viață într-un paradis ce nu va surveni niciodată? Această cale se arată a fi extrem de lungă: iar vom experimenta cu alegerea președintelui de întreg poporul – un gadget electoral exploatat pe larg de cine vrei – și partide din parlament, și partide încropite în stradă pe seama speculațiilor cu revendicările economice ale cetățenilor; apoi vom experimenta cu perindarea la guvernare a diferitor platforme, uitând că neamul plahotniucilor și filaților e mereu de veghe și se reîncarnează peste noapte în formațiuni noi-nouțe, numai bine de votat.
Dreapta propune cetățenilor unica opțiune valabilă pentru supraviețuirea lor fizică și morală, pentru relansarea cadrului instituțional democratic, pentru resetarea democratică a societății și a instituțiilor, pentru asigurarea unei vieți decente într-o Țară liberă, puternică, prosperă, cu justiție onestă și instituții responsabile – Dreapta cheamă cetățenii Republicii Moldova să opteze responsabil și conștient pentru unirea Republicii Moldova cu România.
Dreapta consideră că reunificarea Republicii Moldova cu România trebuie să fie realizată în baza unui act politico-juridic, votat, în primul rând, în legislativul Republicii Moldova și ulterior în cel al României. Prin urmare, Dreapta pledează pentru unirea celor două state românești pe calea democrației reprezentative.
Pentru a obține realizarea acestui vot, e necesar ca deputații unioniști, aleși în parlamentul Republici Moldova să întrunească o majoritate absolută, actul reunificării celor două state românești fiind discutat și agreat în prealabil cu conducătorii României și conducătorii principalelor puteri mondiale.
Procesul de discuții privind reunificarea națiunii române trebuie să fie internaționalizat în baza unor eforturi diplomatice susținute, dar nu la nivel de analize făcute de agenții de presă sau institute științifice. Reunificarea națiunii române trebuie să devină subiect de discuții și dezbateri deschise, cu plan de acțiuni și termene punctuale, în instituțiile europene și în Senatul SUA.
Am descris punctual, care este scenariul optim pentru reunificarea Republicii Moldova cu România. Unirea Republicii Moldova cu România va fi un eveniment punctual, dar el nu va asigura survenirea imediată a bunăstării.
După votarea reunificării Republicii Moldova cu România urmează procesele de armonizare. Armonizarea legislativă, instituțională și teritorială poate fi înfăptuită rapid, chiar dacă la prima vedere aceasta ar părea un lucru dificil. Noi trebuie să ne inspirăm din experiența istorică a națiunii române – și anume, România interbelică, deoarece acei 22 de ani au fost un exemplu de succes economic, social, cultural de mare anvergură a națiunii române reunificate. Anume procesele de armonizare politică, legislativă, socio-economică, militară, diplomatică – vor necesita investiții intelectuale majore din partea generației tinere de aici, din Republica Moldova.
Am spus și voi repeta – unirea Republicii Moldova nu înseamnă distrugerea statului, deoarece statul suntem noi – oamenii, cetățenii. Cetățenii cei mai buni, din segmentul de expertiză profesională, cetățenii stabiliți peste hotarele Republicii Moldova, cu studii selecte, cariere profesionale strălucite vor fi solicitați să contribuie la profesionalizarea instituțională rapidă și eficientă în România reîntregită. Nu întâmplător Dreapta a atras în primele sale rânduri tineri pregătiți profesional din diasporă, tineri realizați în țări europene, care sunt integri, care știu să respecte legislația, care știu cum trebuie de făcut reforme, care inovează și creează, care contribuie la progres și dezvoltare durabilă, deocamdată în țările de adopție. Acești tineri sunt gata să revină, să muncească la civilizarea societății din republica Moldova, dar, ei își doresc să-și manifeste talentele într-o Românie reîntregită, cu o națiune prosperă.
Stimați colegi,
M-am străduit în discursul meu să formulez clar și succint răspunsul la unele întrebări, care, cu siguranță ați dori să ni le adresați nouă, celor care am decis să formalizăm echipa partidului unionist Dreapta.
Urmează să desfășurăm împreună cu dumneavoastră o vastă activitate pentru a construi și dezvolta partidul Dreapta, dar mai ales, pentru a duce în mijlocul cetățenilor disperați mesajul nostru – unic valabil din punct de vedere politic pentru toți cetățenii, fără nicio excepție, fără nicio discriminare: doar unirea Republicii Moldova cu România va da startul unei noi vieți de calitate – căci noi, cetățenii, vrem să ne simțim acasă, vrem să trăim bine la noi acasă, vrem să trăim bine azi, acum, imediat, și nu cândva departe sau niciodată.
Pentru această trebuie să îmbrățișăm cu toții doar o singură idee majoră, o singură opțiune salvatoare, să cerem doar un singur lucru de la politicieni, guvernanți – unirea Republicii Moldova cu România. Așa să ne ajute Dumnezeu, într-un ceas bun nouă tuturor, într-un ceas bun partidului unionist Dreapta!
Republica Moldova și-a urmat gloriosul parcurs european din 2009 până în iulie 2014 anul când a fost semnat și ratificat Acordul de Asociere cu UE. Oficialii europeni și nord-americani se rânduiau în 2013-2014 în a vizita RM, toți cu mesaje de încurajare, de susținere. RM era citată drept exemplu de succes al Parteneriatului Estic – ”la niña bonita” – cea care a votat legi euro-conforme, inclusiv legea anti-discriminare (în pofida unor isterii ale fundamentaliștilor ortodocși și ale unor lideri și politicieni zeloși de creștini în vorbe). Perindarea prin cancelariile moldovenești a înalților oficiali ne umplea sufletele de bucurie și speranțe. Toți au început a vorbi despre ”ireversibilitatea” vectorului european, cetățenii, pe bună dreptate, se entuziasmau la ideea ancorării solide a Republicii Moldova în perspectiva europeană .
Rămânea o nimic toată: câștigarea alegerilor parlamentare de către coaliția partidelor pro-europene și punerea în aplicare într-un regim alert a planului de acțiuni în baza Acordului de Asociere. Cetățenii și-au făcut datoria, au votat la 30 noiembrie 2014, mulți cu ochii închiși, scrâșnind din dinți, dar au votat trei partide pro-europene. Nu le voi numi, nu mai are rost, căci nici partide nu mai pot fi numite, și nici pro-europene.
Cine sunt vinovații? Toți responsabilii politici de atât în funcții partinice cheie, cât și în funcții de stat cheie de la 1991 încoace. Fost președinți foști nomenclaturiști, foști și actuali lideri de partide, care au vândut iluzia că Republica Moldova poate să se constituie într-un stat, iluzie vândută (și mulțimea a cumpărat-o tacit) la 27 august 1991. Or, care e diferența dintre sovietismul ”solnetchnaia Moldavia” -, grânarul URSS și Republica Moldova – stat independent? Niciuna! RM nu s-a ridicat mai sus decât vechea ștachetă de ”republică sovietică socialistă”. În 2014 a existat o șansă unică de la 1991 încoace – de a demara modernizarea RM prin europenizare. Șansa era creditată de larga susținere a UE ș SUA. Astăzi am ajuns rușinea opiniei publice internaționale – admonestați în Parlamentul European, primă pagină în presa internațională în scandaluri de corupție și hoții de mari proporții. Republica Moldova și-a căpătat ceea e a căutat – calificativul de stat banditesc.
Dacă ar fi să roșească cineva pentru acest blam în adresa RM, meritat de altfel, cine ar roși? Răspunsul tot îl cunoaștem, dar, nu vă faceți griji, vinovații nu roșesc niciodată de rușine. Mai ales cei din Republica Moldova, stat în derivă identitară, deja un cadavru, pe care medicii (unii oficiali europeni naivi) mai încearcă să-l resusciteze. Pe un teritoriu devastat de ocupație sovietică recentă, unde niciodată nu a existat entitate statală, nu poți construi nimic.
Stimați politicieni corupți, lideri de trei parale, hapsâni, golani, și bandiți, negociatori–negustori, încetați să ne vindeți iluzii deșarte, ele sunt menite să umple doar buzunarele voastre.
Republica Moldova nu există, ea a căzut demult de pe harta regională, a venit timpul să ne luăm soarta în mâni și să ne întoarcem la sânul Țării noastre România, acasă.
