Ana Guțu, doctor în filologie romanică, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova, Școala Doctorală Științe Umaniste; prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale (PUN), Interviu pentru Staș Marian, președintele Clubului Liderii mileniului trei, București.

1. În contextul geopolitic de azi, redefinit structural de i) războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei; ii) aprobarea, de către Senatul SUA, a aderării la NATO a Finlandei și Suediei, țări anterior neutre; iii) și, respectiv, statutul de țară candidată la Uniunea Europeană acordat recent Republicii Moldova, cum apreciați, prevederile din Constituția Republicii Moldova, de la art. 11, Republica Moldova, stat neutru, potrivit cărora: (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său? Strategic, menținerea neutralității este de natură să consolideze sau să vulnerabilizeze securitatea Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni hibride / armate, declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?

Răspuns:

Articolul  11 din Constituția Republicii Moldova (care Constituție nu a fost supusă unui referendum popular, ci a fost adoptată doar de o majoritate parlamentară a partidului agrarian din Republica Moldova în 1994) declară neutralitatea Republicii Moldova, statut ce stârnește multiple interpretări, mai ales din partea politicienilor. În condițiile războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv politicienii de la guvernare, au invocat de multe ori statutul de neutralitate, acordându-i puteri exagerate, crezând că invocarea statutului de neutralitate va asigura apărarea împotriva Rusiei sau va stopa poftele imperiale ale acesteia de refacere a URSS.

Din păcate, niciun politician nu a recurs la jurisdicția constituțională, adică, la invocarea Hotărârii  Nr.14 a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 05 mai 2017 cu privire la interpretarea art.11 din Constituție. Din această perspectivă, Curtea a interpretat cu lux de amănunte ce înseamnă neutralitatea Republicii Moldova, cum trebuie ea înțeleasă în contextul conflictelor regionale. Mai mult decât atât, această hotărâre, elaborată după anexarea Crimeii de către Rusia,  pare să fi prevăzut actualul război din regiune, care perturbă ordinea internațională și pune în pericol securitatea oamenilor de pe planetă. Prezint unele secvențe din această Hotărâre, pe care trebuie să o cunoască absolut toți politicienii din Republica Moldova, pentru a evita orice manipulare.

https://constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=hotariri&docid=613

”174. Dreptul neutralității dezvoltat la începutul secolului trecut se referă la comportamentul statelor neutre în caz de război și nu menționează măsurile de apărare preventivă în timp de pace. În măsura în care, la sfârșitul secolului trecut, armele s-au dezvoltat în așa fel încât să nu mai putem asigura apărarea noastră decât prin cooperarea cu alte țări în anumite domenii, această cooperare (cu condiția să nu depășească anumite limite) trebuie considerată compatibilă cu spiritul neutralității. Acest lucru se aplică cu atât mai mult cu cât un stat neutru nu este numai îndreptățit, ci și obligat să ia măsuri de precauție militare pe care le poate solicita în mod rezonabil, pentru a-i permite să se apere eficient împotriva atacurilor posibile.”

” 181. Astfel, faptul că Federația Rusă nu și-a retras trupele sale de ocupație din estul țării, ci, dimpotrivă, și-a consolidat prezența militară în partea transnistreană a Republicii Moldova, constituie o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la independența, suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum și a dreptului internațional.”

H O T Ă R Ă Ș T E:

1. În sensul articolului 11 din Constituție coroborat cu articolele 1 alin.(1), 3 și 8 din Constituție:

– Ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova în momentul declarării neutralității, precum și lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale ale acestui statut, nu afectează validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate;

– în cazul unor amenințări în adresa valorilor fundamentale constituționale, precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestor amenințări;

– dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau baze militare, conduse și controlate de către state străine, este neconstituțională;

– participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate.

2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

În altă ordine de idei, neutralitatea unui stat presupune un buget extrem de consistent pentru apărarea națională. Republica Moldova nici pe departe nu-și poate permite să investească sume exorbitante în capacitățile sale de apărare, deoarece pur și simplu nu are bani. Fiind un stat sărac, fără economie, fără resurse naturale, și, mai ales, fără resurse umane suficiente, Republica Moldova își asigură existența din granturi și credite, acordate de România, UE, SUA și alte state bogate. Narativul politic despre neutralitate nu a putut fi învins de ideea necesității de aderare la NATO din cauza propagandei rusești, dar și din cauza ipocriziei politicienilor, aceștia preferând să mintă, decât să-și educe electoratul, asigurându-le adevărată securitate și protecție.

Astfel, consider că, din păcate, nu există o majoritate suficientă a populației pentru a cere aderarea Republicii Moldova la NATO, nici chiar urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Republica Moldova este, de fapt, un proiect statal eșuat din punct de vedere politic, economic și social. Unica soluție de salvare a cetățenilor Republicii Moldova de la un colaps total este unirea teritoriului controlat constituțional/administrativ de către Republica Moldova (adică, până la Nistru, excluzând zona separatistă, transformând-o într-o zonă neutră, sub control internațional, cu negocieri în format relansat după victoria Ucrainei asupra Rusiei în acest război).

2. În același context geopolitic explicitat anterior, cum apreciați securitatea viitoare a Republicii Moldova, dobândită prin statutul de țară membră NATO, urmând precedentele create de Finlanda și Suedia, țări anterior neutre constituțional? Ca stat membru NATO, Republica Moldova va fi mai protejată sau mai vulnerabilă în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?

Răspuns: Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei este o acțiune teroristă, de genocid, Rusia făcându-se vinovată de crime împotriva umanității. Rusia a detonat normele dreptului internațional, edificate cu atâta migală, sacrificii de-a lungul timpului de întreaga umanitate. În același timp, acest război de agresiune a scos în prim plan o mare națiune slavă – națiunea ucraineană,  prin puterea, determinarea sa de a lupta pentru libertate și democrație prin sacrificii de vieți umane. Victoria Ucrainei asupra Rusiei este vitală pentru întreaga planetă. Cu siguranță, această victorie va redefini ordinea mondială, iar Rusia va fi demantelată, deoarece minoritățile naționale și etnice, care locuiesc în zone compacte, își vor revendica independența. O necesitate stringentă va deveni denuclearizarea totală a statelor de pe planetă. Pacea universală a fost dintotdeauna idealul omenirii, exprimat de-a lungul secolelor de către filosofi și intelectuali. În numele acestei păci vor fi redefinite, restructurate organismele internaționale, principiile și normele de care se vor ghida după război.

Republica Moldova, din păcate, învață foarte lent și ineficace din lecțiile istoriei îndepărtate și celei mai recente. Sondajele arată că opiniile pro-NATO cresc prea puțin pentru a avea o majoritate covârșitoare la un eventual plebiscit. Maturitatea politică a populației rămase în Republica Moldova (cetățenii emigrați în afară spre Vest au opinii corecte euroatlantice și unioniste) lasă de dorit. Atâta timp cât politicienii de orice factură (de stânga pro-ruși, de dreapta pro-europeni) nu-și vor asuma responsabilitatea securității cetățenilor prin aderarea Republicii Moldova la NATO, nu va apărea acea majoritate pro-NATO. Excepție fac politicienii unioniști, deoarece ei mereu au fost pro-NATO, pro-Vest, și, desigur, pro-România.

3. Admițând, pe baza răspunsului la întrebările anterioare, că decizia strategică “Republica Moldova, stat membru NATO” – statut fundamental diferit de cel de stat membru al Uniunii Europene – permite o consolidare radical mai consistentă a securității și capacității de apărare a Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina, care sunt pașii pe care clasa politică și societatea din Republica Moldova îi vor avea de făcut în următorii 5-10 ani, pentru a pune în fapt schimbările constituționale necesare îndeplinirii acestui obiectiv strategic?

Răspuns: Acum Republica Moldova depinde 100% de rezultatul războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Îmi doresc din tot sufletul ca Ucraina să iasă victorioasă din acest război, și atunci, fiind deja protejați de eroismul soldaților ucraineni, Republica Moldova va putea să ia decizii epocale, dacă, desigur, va exista curaj și voință politică în acest sens. Oscilarea permanentă a politicienilor pro-europeni între Vest și Est nu a făcut decât să întărească revanșismul partidei pro-ruse.  Ucraina acum este scutul nostru. Trebuie să învățăm de la clasa politică ucraineană cum să-ți aperi demnitatea și libertatea. Spre regret, pun la îndoială capacitatea actualei guvernări de a-și asuma obiectivul aderării Republicii Moldova la NATO. Nu cred că există curaj, voință politică, dar nici unitate de opinii în interiorul majorității parlamentare.

Să nu uităm, de asemenea, că parcursul european al Republicii Moldova, pe care l-a obținut prin semnarea Acordului de Asociere la UE (2014) și obținerea statutului de candidat pentru aderare la UE (2022) nu este ireversibil. Pe fondul războiului din regiune, multiplele crize (energetică, economică, socială etc) au făcut să scadă ratingul partidului de guvernare PAS și au declanșat activizarea partidelor pro-ruse. Există, din păcate, marea posibilitate ca acestea să ia o majoritate confortabilă la următoarele alegeri parlamentare. Și atunci, din nou ( a câta oară), Republica Moldova va bate pasul euroatlantic pe loc, sau chiar va îngheța vectorul pro-vest.

Repet, din punctul meu de vedere, soluția politică optimă în condițiile acestui război este Unirea Republicii Moldova cu România, deoarece două state, ca subiecte de drept internațional, în conformitate cu Tratatul final de la Helsinki din 1975, articolul 1 și 2, pot să-și decidă soarta pașnic, democratic, de a modifica frontierele lor, prin unire. Este nevoie de a inernaționaliza această soluție, de a sensibiliza opinia și instituțiile internaționale despre necesitatea imperioasă a actului Unirii a două state – România și Republica Moldova (în frontierele sale controlate constituțional). În caz contrar, Republica Moldova va fi mereu un teritoriu în derivă, unde Vestul va pompa miliarde pentru a menține o pseudo-statalitate, o pace aparentă, cu un viitor incert din cauza depopulării rapide (circa un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au și cetățenia europeană a României, fapt care le permite o emigrare facilă în vest de unde nu se mai întorc înapoi în Republica Molodva).

Istoria Românilor trebuie să ne inspire prin curajul fără precedent al înaintașilor noștri, care au realizat Unirea românilor într-un singur stat național la 1 decembrie 1918. A venit timpul deciziilor importante și vitale pentru destinul nostru național.

📜Găgăuzii.

👉La 3 septembrie 2022 președinta Republicii Moldova Maia Sandu a avut o întrevedere la Comrat cu mediul universitar și politicienii găgăuzi – un fel de coloană a cincea instituționalizată in Republica Moldova: au autonomie, au instituții, au universitate. (Găgăuzii sunt o moștenire imperială rusească din secolul XIX, când pământul Basarabiei române a fost dăruit de țarul rus unor turci creștini din Bulgaria, care erau persecutați de turcii musulmani).

❌A câtă oară liderii găgăuzilor au sfidat orice norme de bun simț, ofensând prin brutalitate nu doar instituția prezidențială, ci Republica Moldova – pământul care i-a primit, i-a făcut gospodari și beneficiari ai unei autonomii ce nu o merită.

🔴Maia Sandu trebuia să le fi vorbit în limba română – era problemă găgăuzilor să găsească un traducător. Din păcate, toți au comunicat într-o limbă rusă infectă, ezitantă și absolut deplasată în contextul actual al războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

📢Concluzii după 31 de ani de independență:

🔴 Găgăuzii au trădat interesele statului Republica Moldova atunci când au votat la un referendum anticonstituțional de unire cu Rusia (nășit de Furmuzal și Vlah), ei susțin constant politica imperialistă a lui Putin, boicotează permanent politicile pro-occidentale și pro-românești ale Chișinăului (chiar dacă banii României și UE curg gârlă pentru găgăuzi).

👉Deci, trebuie retrasă autonomia găgăuzilor, prin abrogarea legii respective, care, de altfel, este anticonstituțională (e nevoie de o sesizare la CC in acest sens). Din păcate, atunci când libs-a acordat găgăuzilor autonomia, nu s-au amendat și constituția pentru a preveni separatismul. De exemplu, în constituția Spaniei exista faimosul articol 155, care este declanșat în eventualitatea comportamentului separatist al regiunilor, astfel ducând la retragerea autonomiei.

👉Politica discriminării pozitive a minorităților naționale în Republica Moldova a dus la discriminarea majorității românești a populației. Astfel, minoritățile așa și nu au mai învățat limba română, revendică și obțin finanțări fabuloase pentru infrastructură/ business/ONG, dar nu oferă în schimb loialitate statului și nici respect populației majoritare.

👉A venit timpul adevărului pentru găgăuzi, rămâne de văzut cum stă cu voința politică și determinarea guvernarea PAS.

#numaiunirea

DEMNITATEA NAȚIONALĂ  PIERDUTĂ  PE  CĂRAREA INDEPENDENȚEI

 26.08.2022

 Independență declarată ezitant și tardiv.

 Încă un an ne mai îndepărtează de cel 27 august 1991, când o mare de oameni, reuniți în Piața Marii Adunări Naționale, au cerut independența republicii socialiste moldovenești, iar parlamentul, după o ezitare de mai multe zile, a adoptat într-un sfârșit Declarația de independență a Republicii Moldova. Nu voi uita niciodată, cum stăteam cu urechea la aparatul de radio, iar unda publică transmitea doar muzică clasică. Noi așteptam barem vreo noutate legată de decizia politică a parlamentarilor moldoveni. Țările Baltice, Ucraina (chiar și Transnistria!) își declaraseră deja independența, iar aici, la Chișinău, aveam senzația că o ezitare plutește în aer și nu știam la ce să ne așteptăm.

Într-un sfârșit, inclusiv sub presiunea mulțimii din PMAN, parlamentul a adoptat Declarația de independență. Eram tineri atunci, totuși, eu la cei 29 de ani realizam că doar reunirea urgentă cu România ne putea asigura un parcurs sigur pe viitor.

Am afirmat de mai multe ori că declararea independenței Republicii Moldova a fost pentru mine o mare decepție. Nu eram politician, eram un simplu cetățean informat, fusesem educată într-o familie de profesori, cu profunde convingeri identitare românești, moștenite inclusiv de la bunicii pe linia paternă și maternă. Despre România se vorbea deschis în familia mea. Aveam cărți românești în casă, la televizor captam nestingherit TVR (Cahul e doar la 3 km de Prut). Bunicii și tata vorbeau des despre foametea organizată, despre exproprierea averilor de către ruși. Fraza ”Cu românii a fost foarte bine, iar cu rușii e un dezastru”, repetată atât de des de bunici și de părinți, sprijinită cu exemple din istoria familiei mele, mi-a format convingerile mele de viață.

În 1991 mi-am dorit puternic Unirea cu Țara.

 Suita de declarații de independență ale fostelor republici sovietice după destrămarea URSS era un lucru firesc pentru acele republici, deoarece ele aveau propria istorie a statalității, cu vechi constituții, la care au revenit ulterior. Cazul Republicii Moldova era cu totul deosebit: fosta republică sovietică NU a avut o istorie proprie, nu prezenta o formațiune statală națională distinctă, istoria teritoriului fiind strâns legată de cea a edificării națiunii române moderne.

Pe parcursul secolului XIX Basarabia a fost o gubernie rusească, supusă unui profund proces de deznaționalizare și de rusificare, în secolul XX Basarabia a reușit doar timp de 22 de ani să fie împreună cu Țara noastră România (1918-1940), pe parcursul  a 18 ani tot gubernie rusească a fost (1900-1918) și timp de 48 de ani a fost parte a ocupației sovietice rusești (1944-1991).

La 27 august 1991 cei adunați în PMAN încercau să se consoleze cu faptul că declararea independenței este o desprindere de URSS și  că Unirea cu România va urma curând. Îmi amintesc cât de mult mi-am dorit să părăsesc atunci tânărul stat.  Am prezis de fapt că tranziția va dura, că nu ne vom mai uni cu România, că orice stare de provizorat riscă să se permanentizeze prin rutină, care urma să anihileze complet elanul de emancipare națională.

Azi constat că intuiția nu m-a înșelat. La 31 de ani din acel an 1991 realizăm că administratorii politici ai Republicii Moldova, în mare parte foști nomenclaturiști comuniști și kgb-iști, s-au complăcut în a avea propriul fief, cu instituții pe care să le controleze, cu business imperisabil grație drenării banilor din bugetul public, cu posibilități nelimitate de îmbogățire ilicită, făptașii fiind protejați prin tradiție de o impunitate cronică.

În loc de felicitare.

Niciodată nu am ”celebrat” independența Republicii Moldova. Un gust amar, dar și o senzație de datorie neîmplinită față de bunicii și de prinții mei îmi macină sufletul. Nu am reușit nimic în acești 31 de ani:  majoritatea cetățenilor dintre Prut și Nistru nu au mai devenit români – făcându-și fariseic acte de identitate românești pentru a putea munci legal în UE spun că sunt moldoveni și vorbesc limba moldovenească, votează pro-Rusia și îl venerează pe Putin. Administratorii politici ai Republicii Moldova le țin hangul: unii stau cu mâna întinsă către România pentru ajutoare, se roagă lui Dumnezeu ca să reziste ucrainenii în războiul genocidar al Rusiei împotriva Ucrainei, alții, coloana a cincea a Rusiei,  pregătesc flori și colaci pentru ocupanții ruși, în caz dacă aștia ajung la Chișinău, și, tot tacâmul pentru ca Republica Moldova să existe ca STAT INDEPENDENT. Qui prodest?

Spre regret, cetățenii Republicii Moldova, din lipsa de educație istorică, de memorie genetică, de discernământ, de demnitate națională românească, au ales drumul independenței, dar de fapt, acesta independență nu aduce! Cu o zonă secesionistă la care administratorii politici ai Republicii Moldova nu vor să renunțe (Transnistria), cu o autonomie inutilă și nejustificată (UTA Gagauz Yeri), cu jumătăți de măsură în discursuri și acțiuni politice, Republica Moldova este condamnată la mulți-mulți ani de rătăcire existențială, sfâșiată fiind de crize politice, de depopulare, de incapacități economico-financiare, administrative și securitare.

Unirea Republicii Moldova în hotarele sale până la Nistru (zona de dincolo de Nistru niciodată nu a fost pământ românesc), o unire cât mai grabnică – este singura, inebranlabila opțiune politică, economică, securitară pentru supraviețuirea cetățenilor care locuiesc între Prut și Nistru, în condițiile vitregi ale schimbărilor ce vin, urmare a războiului din regiune.

Din păcate, nici acest război nu a accelerat rezolvarea problemei identitare în Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, unde rușii se declară ucraineni, după ce au simțit pe propria piele genocidul comis de armata lui Putin.

La cei 31 de ani ai ”independenței” Republicii Moldova eu spun: Slavă Ucrainei și eroilor săi! Să înfăptuim, cât încă nu e târziu, Unirea Republicii Moldova cu România!

RĂZBOIUL ȘI CURAJUL POLITIC DE A FI LIBER.

04.05.2022

Războiul naziștilor ruși împotriva Ucrainei pare să intre în faza cronicității, iar informațiile referitoare la bombardarea de către ruși a localităților din Ucraina riscă să devină o cronică obișnuită, la care o bună parte din locuitorii Republicii Moldova nu mai reacționează. Prea puțin se vorbește despre faptul că Ucraina ține piept invaziei barbare rusești, iar datorită eroismului ucrainenilor Republica Moldova este absolvită (pentru moment) de ororile agresiunii militare rusești. În raport cu războiul din Ucraina nimic nu mai are sens în plan politic acum: nici lupta împotriva corupției, nici încălzirea globală, nici reformele în justiție etc. Toate realitățile vieții noastre – cele economice, sociale, politice, trebuie raportate la războiul din Ucraina.

Desigur, efortul de a găzdui refugiații din Ucraina, este de apreciat, mai cu seamă efortul cetățenilor Republicii Moldova, deoarece anume ei au întins o mână de ajutor considerabil ucrainenilor care fug din calea războiului. Consider, însă, că Republica Moldova, aflându-se în imediata apropiere a conflictului ruso-ucrainean, este obligată să pună pe tapet multiplele probleme geostrategice, care s-au acumulat de-a lungul timpului în relațiile sale cu Rusia. Din păcate, Chișinăul oficial continuă să penduleze (de frică, din lipsă de caracter și curaj politic) în exprimarea atitudinilor sale vis-a-vis de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Acest comportament va antrena în perioada post-război anumite consecințe, care nu vor fi deloc în favoarea rolului politic al Republicii Moldova în regiunea Europei de Est. Anume acum e nevoie de determinare, de voință politică pentru a demonstra adeziunea totală, suportul plenar în favoarea Ucrainei, care duce o luptă crâncenă pentru libertatea întregii Europe.

Astfel, în condițiile războiului din regiune, actuala guvernare a Republicii Moldova nu trebuie să se limiteze doar la depunerea cererii de aderare la UE. Înțelegem cu toții că nu va exista o procedură accelerată de aderare la UE nici pentru Ucraina, și nici pentru Republica Moldova. Statutul de țară-candidat va dura ani de zile, cu atât mai mult că diferendul secesionist din stânga Nistrului va constitui o piatră de moară la gâtul Republicii Moldova.

Deciziile curajoase pe care trebuie să le ia actuala guvernare PAS în regim de urgență, invocând războiul din apropiere sunt:

1. Renunțarea la invocarea neutralității drept principiu constituțional care ne-ar proteja de un eventual atac al Rusiei împotriva Republicii Moldova. Putin a sfidat toate tratatele internaționale și a încălcat toate principiile dreptului internațional, prin urmare, un articol din Constituția Republicii Moldova nu-i va opri intențiile imperiale.
2. Declararea zonei secesioniste din stânga Nistrului drept zonă de ocupație rusească și suspendarea oricăror responsabilități guvernamentale pentru evenimentele provocatoare, pentru escaladarea conflictului din regiune și o posibilă antrenare a forțelor separatiste în războiul rusesc împotriva Ucrainei. Insistarea asupra faptului că teritoriul secesionist din stânga Nistrului aparține Republicii Moldova duce inevitabil la antrenarea Republicii Moldova ca aliat al Rusiei, în războiul împotriva Ucrainei.
3. Votarea urgentă în Parlamentul Republicii Moldova a deciziei de părăsire a Comunității Statelor Independente.
4. Interzicerea prin lege a partidelor pro-Kremlin, a ONG-urilor pro-ruse, care susțin războiul Rusiei împotriva Ucrainei și penalizarea prin lege a discursului public pro-război.
5. Suspendarea imediată a tuturor posturilor de televiziune și radio rusești, care sunt retransmise pe teritoriul Republicii Moldova.
6. Pentru acțiuni anti-constituționale în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, anularea de către Parlament a Legii cu privire la autonomia găgăuză și transformarea teritoriului într-o unitate teritorial-administrativă similară celorlalte ”raioane”.

Este evident că cea mai importantă decizie pe care ar putea să și-o asume guvernarea PAS este votul în favoarea Unirii Republicii Moldova cu România – unica șansă de a ne salva prin accederea imediată la spațiul euro-atlantic. Cum ar arăta o asyfel de Declarație? Vedeți mai jos textul:

DECLARAȚIA DE UNIRE A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA

Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, care a izbucnit la 24 februarie 2022, este o dovadă a expansionismului imperial al regimului lui Putin. Tragediile umane  care au loc pe teritoriul Ucrainei, criza umanitară provocată de acest război, îl fac pe Vladimir Putin și anturajul său vinovat de crime de război împotriva umanității.

În acest context regional extrem de periculos pentru viața și securitatea cetățenilor Republicii Moldova, când tancurile armatei a 14-ea pot intra în marș triumfal în Chișinău, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova hotărăsc să ia o decizie istorică întru salvarea tuturor cetățenilor Republicii Moldova de la agresiunea militară rusă – Unirea Republicii Moldova cu România.

Astfel,

Considerând comuniunea de istorie, limbă și cultură a Republicii Moldova și României drept fundament unificator inalienabil al unei națiuni moderne,

Insistând asupra lichidării consecințelor pactului Hitler-Stalin din 1940, care a supus decimării națiunea română, unica națiune europeană separată până în prezent după cel de-al doilea război mondial,

Conștientizând necesitatea imperioasă de a oferi tuturor cetățenilor Republicii Moldova fără nicio discriminare o perspectivă clară de dezvoltare durabilă economică și socială cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

Constatând o conjunctură regională și internațională marcată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, tensiuni, instabilitate și insecuritate, care pot afecta soarta cetățenilor Republicii Moldova prin a fi izolați de spațiul valoric european și a sucomba în fața aspirațiilor imperiale ale Rusiei,

Înțelegând importanța consolidării eforturilor creatoare ale cetățenilor din Republica Moldova și România întru promovarea națiunii românești în marea familie a Uniunii Europene,

Aspirând la înflorirea națiunii românești reîntregite în cadrul unei singure țări, unde nu vor mai exista frontiere artificiale între frați, unde toți cetățenii vor beneficia de plenitudinea drepturilor garantate de Constituția României și legislația internațională și europeană la care România este parte,

Considerând că Declarația de Independență a Republicii Moldova din 1991 a fost o primă etapă pe calea reîntregirii națiunii române,

Acceptând armonizarea juridică, politică, economică și socială a Republici Moldova cu România,

PARLAMENTUL ȘI GUVERNUL  REPUBLICII MOLDOVA DECID

UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA ÎNTR-UN SINGUR STAT,

ASTFEL:

STATUL REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONTIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU ÎNCETEAZĂ EXISTENȚA SA,

REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU DEVINE PARTE COMPONENTĂ A ROMÂNIEI ȘI SE SUPUNE ÎN TOTALITATE LEGISLAȚIEI ROMÂNIEI,

CETĂȚENII REPUBLICII MOLDOVA DEVIN CETĂȚENI AI ROMÂNIEI ȘI CETĂȚENI AI UNIUNII EUROPENE.

Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova în componența actuală timp de 6 luni vor pregăti procesul de aplicare a legislației României pe teritoriul fostei Republici Moldova, după care se vor autodizolva.

Administrația publică locală își va exercita mandatul în timpul neceasr până la re-organizarea teritorial-administrativă în conformitate cu legislația României. până la alegerile locale ordinare organizate pe întreg teritoriul României reîntregite.

Așa să ne ajute Dumnezeu !

La aniversarea a 104 ani de la Unirea Basarabiei cu România speranța că Republica Moldova se va uni cu România este și mai puternică. 

***

 DECLARAȚIE DE UNIRE A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA

Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, care a izbucnit la 24 februarie 2022, este o dovadă a expansionismului imperial al regimului lui Putin. Tragediile umane  care au loc pe teritoriul Ucrainei, criza umanitară provocată de acest război, îl fac pe Vladimir Putin și anturajul său vinovat de crime de război împotriva umanității.

În acest context regional extrem de periculos pentru viața și securitatea cetățenilor Republicii Moldova, când tancurile armatei a 14-ea pot intra în marș triumfal în Chișinău, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova hotărăsc să ia o decizie istorică întru salvarea tuturor cetățenilor Republicii Molodva de la agresiunea militară rusă – Unirea Republicii Moldova cu România.

Astfel,

Considerând comuniunea de istorie, limbă și cultură a Republicii Moldova și României drept fundament unificator inalienabil al unei națiuni moderne,

Insistând asupra lichidării consecințelor pactului Hitler-Stalin din 1940, care a supus decimării națiunea română, unica națiune europeană separată până în prezent după cel de-al doilea război mondial,

Conștientizând necesitatea imperioasă de a oferi tuturor cetățenilor Republicii Moldova fără nicio discriminare o perspectivă clară de dezvoltare durabilă economică și socială cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

 Constatând o conjunctură regională și internațională marcată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, tensiuni, instabilitate și insecuritate, care pot afecta soarta cetățenilor Republicii Moldova prin a fi izolați de spațiul valoric european și a sucomba în fața aspirațiilor imperiale ale Rusiei,

Înțelegând importanța consolidării eforturilor creatoare ale cetățenilor din Republica Moldova și România întru promovarea națiunii românești în marea familie a Uniunii Europene,

Aspirând la înflorirea națiunii românești reîntregite în cadrul unei singure țări, unde nu vor mai exista frontiere artificiale între frați, unde toți cetățenii vor beneficia de plenitudinea drepturilor garantate de Constituția României și legislația internațională și europeană la care România este parte,

Considerând că Declarația de Independență a Republicii Moldova din 1991 a fost o primă etapă pe calea reîntregirii națiunii române,

Acceptând armonizarea juridică, politică, economică și socială a Republici Moldova cu România,

 PARLAMENTUL ȘI GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA DECID

UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA ÎNTR-UN SINGUR STAT,

ASTFEL:

STATUL REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONTIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU ÎNCETEAZĂ EXISTENȚA SA,

REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU DEVINE PARTE COMPONENTĂ A ROMÂNIEI ȘI SE SUPUNE ÎN TOTALITATE LEGISLAȚIEI ROMÂNIEI,

CETĂȚENII REPUBLICII MOLDOVA DEVIN CETĂȚENI AI ROMÂNIEI ȘI CETĂȚENI AI UNIUNII EUROPENE.

Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova în componența actuală timp de 6 luni vor pregăti procesul de aplicare a legislației României pe teritoriul fostei Republici Moldova, după care se vor autodizolva.

Administrația publică locală își va exercita mandatul în timpul neceasr până la re-organizarea teritorial-administrativă în conformitate cu legislația României. până la alegerile locale ordinare organizate pe întreg teritoriul României reîntregite.

RĂZBOI ÎN EUROPA. UNIREA SE AMÂNĂ?

 24.03.2022

 Inevitabilul s-a întâmplat: Putin a declanșat război împotriva unei națiuni slave, la teritoriul și bogățiile căreia râvnea de mult timp. Anexarea Crimeii de către Putin în 2014 a fost un prim pas pentru a testa reacția Occidentului. Atunci anexarea Crimeii nu a fost urmată de sancțiuni dure împotriva Rusiei, UE a șovăit, iar la o distanță de câțiva ani, Occidentul deja era pe cale de a accepta această anexare, Rusia a fost reîntoarsă în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, țările membre ale UE și NATO au continuat să facă business în Rusia, au continuat să utilizeze gazul rusesc, contribuind astfel la fortificarea armatei lui Putin. Iar Putin a pus gând rău omenirii. Or, războiul împotriva Ucrainei, de fapt, este o consecință logică a poftelor imperialiste ale Rusiei, pe care Putin nu s-a obosit să le ascundă:  recunoașterea de către Putin că destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX a servit drept fundament al acțiunilor sale ca președinte/țar al Rusiei. Putin a urmat traiectoria tradițională a unui dictator ordinar – după câțiva ani de domnie și-a tras averi nemeritate și și-a imaginat că ar trebui să rămână în istoria Rusiei aidoma lui Petru cel Mare. În 2008 Putin a atacat Georgia și a creat acolo două regiuni separatiste nerecunoscute internațional de nicio țară. A urmat anexarea Crimeii în 214. O sumedenie de experți în politică ne convingeau că Putin nu va îndrăzni să meargă mai departe. Doar președintele Traian Băsescu ne avertiza că Putin vizează gurile Dunării, dorind să recreeze Novorosia, un teritoriu care ar cuprinde sudul Ucrainei, pentru a realiza joncțiunea cu Crimeea.

24 februarie 2022 este data declanșării unui război fierbinte în Europa, trecerea de la etapa războiului hibrid purtat de Rusia în regiune la acțiuni militare de genocid împotriva unei națiuni slave, împotriva unei țări suverane cu aspirații clare euroatlantice – împotriva Ucrainei. Ceea ce face armata lui Putin acum în Ucraina – bombardări intense ale orașelor ucrainene, ale civililor, ale instituțiilor școlare, medicale, ale cartierelor rezidențiale – este calificat drept crime de război, iar Putin și responsabilii pentru aceste atrocități sunt criminali de război. Occidentul a impus Rusiei sancțiuni economice fără precedent, sancțiuni care vor transforma în timp Rusia într-un stat izolat internațional, cu grave probleme de dezvoltare. Din păcate, aceste sancțiuni au venit prea târziu, atunci când în Ucraina deja mor oameni nevinovați. Este foarte clar că aceste  sancțiuni trebuiau aplicate Rusiei încă în 2008, când Rusia a atacat Georgia. Occidentul i-a dat lui Putin un credit de încredere exagerat de mare. Putin a demonstrat încă în 2008 că pentru el dreptul internațional, tratatele și acordurile la care Rusia este parte, nu constituie pentru el un impediment pentru a duce până la capăt ambițiile sale imperiale. Să amintim și de cele două războaie ale Rusiei împotriva Ceceniei, în rezultatul cărora Rusia a impus și acolo un regim criminal în frunte cu Kadyrov.

După războiul declanșat de Putin în Ucraina Rusia se transformă într-un stat terorist, care nu are loc la masa lumii civilizate. Fluturarea armei nucleare ca sperietoare împotriva întregii lumi de către Putin și acoliții săi este picătura care ar trebui să umple paharul răbdării comunității internaționale. Avem de afacere cu un regim nazist, oploșit la Kremlin, iar tiranul Putin nu se va opri de unul singur. El este încolțit, dar se pare că nu va ceda. Spațiul de manevră s-a îngustat. Putin a pus gând rău omenirii.

Pe fundalul războiului Rusiei împotriva Ucrainei se întețesc la nivel mondial problemele legate de securitatea alimentară, de cea energetică, de criza financiară etc. Totodată, aici, în spațiul nostru, noi, cetățenii de rând, ne preocupăm de soarta celor apropiați, de soarta noastră. Republica Moldova și România fac față cum pot fluxului de refugiați, care fug din calea bombelor lui Putin. Republica Moldova este vizitată de înalți oficiali occidentali, care elogiază eforturile guvernării PAS și ale cetățenilor în gestionarea crizei refugiaților.

În același timp, chiar dacă Republica Moldova a semnat cererea de aderare la Uniunea Europeană (în urma aceluiași gest al Ucrainei), mesajul de răspuns al UE este unul foarte clar: nu va exista o procedură accelerată nici pentru Ucraina, și nici pentru Republica Moldova și Georgia. Era de așteptat, doar cei care nu cunosc uzanțele instituționale europene puteau să-și imagineze că Republica Moldova va adera la UE peste noapte. În primul rând, Republica Moldova are un conflict înghețat pe teritoriul său – zona separatistă din stânga Nistrului unde se află și azi 22 mii de tone de armament rusesc. Fără o soluționare clară a problemei teritoriului separatist Republica Moldova nu va putea adera la UE.

Sunt consternată de repunerea pe tapet a problemei conflictului  transnistrean de către autoritățile Republicii Moldova în plin război al Rusiei împotriva Ucrainei. Insistarea pe formatul 5+2, care a devenit completamente caduc în aceste condiții, dorința ardentă de a găsi o soluție politică și un statut special pentru zona separatistă din stânga Nistrului trebuie să ne pună în gardă. Oricare statut special pentru zona separatistă din stânga Nistrului va arunca Republica Moldova în perioada interfrontului șovin din anii  90, iar direcția geostrategică a Republicii Moldova va fi pe veci îngropată în incertitudine. Am menționat și cu alte ocazii – cea mai bună soluție pentru zona separatistă din stânga Nistrului este ca Republica Moldova să renunțe la acest teritoriu, să negocieze frontiera constituțională pe Nistru (inclusiv Tighina), iar zona din stânga Nistrului, zisă ”Transnistria”, să devină un teritoriu sub jurisdicția forțelor pacificatoare ONU, al cărui statut să fie determinat în timp după demilitarizare și democratizare.

Din păcate, războiul din Ucraina a demonstrat că fără a fi stat membru NATO, nu există nicio șansă ca armata NATO să sară în ajutorul statelor vecine.  Republica Moldova va continua să fie un ”cordon sanitar” la frontierele UE. Și nu o va salva nicio neutralitate, fluturată oficios de politicienii PAS care sunt azi la putere.

Să fie foarte clar pentru toată lumea –  dacă Putin nu va fi oprit, mâine-poimâine ne trezim cu tancurile rusești pe străzile Chișinăului. Istoria se repetă.

Istoria se repetă? Depinde cum vor cetățenii Republicii Moldova să o repete: ori declarăm Unirea cu Țara, așa cum a făcut Sfatul Țării la 27 martie 2018, atunci când a votat Unirea Basarabiei cu România, și vom fi parte a spațiului civilizat euroatlantic, ori acceptăm tacit o nouă ocupație rusească, așa cum s-a întâmplat la 28 iunie 1940, care va fi urmată de persecuții, foamete, deportări și genocid.

Unirea Republicii Moldova cu România, în frontierele sale controlate până la Nistru (d’abord on s’engage et puis on voit) nu se amână. Occidentul – UE și SUA, trebuie convinși că Unirea este mai actuală și mai necesară ca niciodată. Unirea nu este un moft politic, o ambiție, un populism, ci o soluție existențială, este salvarea noastră ca oameni, ca parte a națiunii românești. Așa să ne ajute Dumnezeu!