La 26 februarie 2021 mi-am încheiat mandatul în calitate de secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova în Guvernul României, fiind demisă de prim-ministrul Florin Cîțu, care l-a numit în funcția de secretar de stat al DRRM pe Adrian Dupu (PNL). Voi aminti că Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova a fost înființat la inițiativa europarlamentarilor Partidului Mișcarea Populară Traian Băsescu și Eugen Tomac, PMP făcând parte din colaiția de guvernare minoritară în frunte cu Ludovic Orban. Alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 au adus în parlamentul României următoarele partide politice: PSD,PNL, USR și AUR. Partidul Mișcarea Populară nu a trecut pragul de 5% de acces în parlament. Noul guvern condus de Florin Cîțu reprezintă alianța din trei partide – PNL, USR și UDMR. Conform algoritmului politic funcția de secretar de stat al DRRM i-a revenit Partidului Național Liberal.

Pe parcursul anului pandemic 2020 în condiții neprietenoase (mă refer, desigur, la restricțiile cauzate de pandfemia Covid-19) am reușit să punem la punct o instituție absolut nouă în cadrul guvernului României. Am investit toată experiența și priceperea mea de profesor universitar, politician și manager cu experiență în această provocare profesională inedită. Am lansat în premieră proiecte novatoare, de perspectivă – toate în beneficiul perpetuării relației strategice între România și Republica Moldova. Aduc sincere mulțumiri tuturor consilierilor mei Cătălina Cășvean, Valerian Vreme, Marius Poșa, Eugen Popescu, Iulian Lupu, Dorin Dușciac, Mihai Crețu, Mădălina Cargol, , întregului colectiv D.R.R.M. pentru prestație, angajament ferm și competențe.

La 16 februarie 20121 urmare a solicitării formulate de D.R.R.M., am prezentat activitatea D.R.R.M. în ședința reunită a Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaților și Comisia pentru comunitățile de români din afara țării din Senatul României.

Am trecut în revistă elementele de strategie ale D.R.R.M., prinicpalele realizări ale D.R.R.M. din anul 2020, dar și prioritățile departamentului în anul 2021, printre care se numără consolidarea instituțiilor media de expresie românească din Republica Moldova prin susținerea presei, radio și TV, instituțiilor media și online românești, promovarea identității și valorilor românești în Republica Moldova cu accent pe limba și istoria românilor și pe promovarea valorilor culturale și spirituale românești, consolidarea cooperării dintre România și Republica Moldova la nivelul administrației publice centrale și locale.

De asemenea am solicitat sprijinul senatorilor și deputaților din cele două Comisii reunite pentru soluționarea sistemică a problemelor legate de teme precum crearea spațiului comunicațional comun România – Republica Moldova, fluidizarea procesului de acordare a cetățeniei române solicitanților din Republica Moldova prin ameliorarea legislației în domeniu, urgentarea procedurii de reunoaștere a diplomelor de medic, eliberate de Universitatea de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testimițeanu” din Chișinău, încheierea unui nou acord între România și Republica Moldova de liberalizare a accesului pe piața muncii din România a cetățenilor Republicii Moldova, posesori ai pașapoartelor biometrice emise de autoritățile Republicii Moldova, și alte subiecte importante pentru relația de cooperare strategică România – Republica Moldova.

La reuniune au participat membrii ambelor comisii, deputați și senatori, care au adresat întrebări, au formulat solicitări de informare și au exprimat angajamentul ferm de a se implica activ pe dimensiunea parlamemtară în promovarea/susținerea plenară a cooperării bilaterale România – Republica Moldova.

La 11 februarie ]n calitatea mea de secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din Guvernul României am avut o întrevedere cu Excelența Sa Ambasadoarea Republicii Franceze în România doamna Laurence Auer.Am exprimat sincere mulțumiri în adresa Franței și a instituțiilor sale culturale pentru activitatea prodigioasă în România și Republica Moldova, care prin multiple proiecte au creat punți de colaborare în domeniul învățământului, cercetării, culturii, administrației, infrastructurii, mediului, patrimoniului arhitectural etc.Discuția noastră s-a axat pe importanța programelor culturale, educaționale și universitare, desfășurate în România și Republica Moldova, de Ambasada Franței, Institutul Cultural Francez, Alianța Franceză, Agenția Universitară a Francofoniei (AUF).Am accentuat necesitatea majoră a promovării și susținerii culturii, civilizației și limbii franceze și a francofoniei pe dimensiunea unui parteneriat trilateral Franța – România – Republica Moldova. În altă ordine de idei, am solicitat sprijinul Ambasadei Franței și a instituțiilor culturale/educaționale franceze în vederea relansării proiectului claselor bilingve de limbă franceză-romănă în liceele din Republica Moldova.

La 10 februarie am avut o întrevedere cu Ambasadorul Regatului Spaniei în România, Excelența Sa domnul Manuel Larrotcha. În cadrul discuției am abordat problema cooperării academice, educaționale și culturale din perspectiva parteneriatului trilateral Spania – România – Republica Moldova în cadrul proiectelor universitare de cercetare, de predare/învățare a limbii spaniole la facultățile specializate, inclusiv pentru susținerea examenului și certificării DELE. Am convenit asupra necesității sporirii numărului de mobilități academice și școlare Republica Moldova – România – Spania, având la bază promovarea limbii și culturii spaniole, dotării centrelor de limbă și cultură spaniolă cu manuale și suporturi educaționale moderne. E.S. Ambasadorul Regatului Spaniei în România, domnul Manuel Larrotcha, a menționat că acordul între Ministerele Educației ale Republicii Moldova și Regatului Spaniei, referitor la inaugurarea claselor bilingve română-spaniolă la Liceul Miguel de Cervantes din Chișinău, va fi curând semnat, iar experiența celor zece licee cu clase bilingve română-spaniolă din România va fi implementată și peste Prut.

Cel care posedă aproape de perfecțiune o limbă este înzestrat cu autoritatea de a convinge oamenii din jur. Limba/discursul este însăși puterea persuasiunii. În politică discursul joacă un rol determinant pentru a înclina balanța opțiunilor electorale. Ține de integritatea/moralitatea politicienilor ca discursurile lor să fie corelate cu realitatea, iar manipularea și minciuna să dispară definitiv din verbul politic.În decembrie 2020 am publicat cartea cu discursurile mele politice și academice ”Discours/Discursuri. Ars oratoria” . O bună parte din discursurile politicie au fost concepute de mine în limba franceză, deoarece au fost rostite în cadrul ședințelor plenare ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, eu făcând parte din delegația parlamentară permanentă a Republicii Moldova (2009-2014). Mi-am tradus discursurile și în limba română pentru a asigura accesul mai larg la informație al instituțiilor media, al tuturor celor care sunt interesați de fenomenul politic din Republica Moldova. Aduc sincere mulțumiri doctorandului meu Ghenadie Râbacov, pentru faptul că a lecturat cu atenție cartea.Le sunt recunoscătoare colaboratorilor tipografiei Sirius din Chișinău, unde mi-am publicat marea majoritate a cărților mele.

Portret de candidat. Ana Guţu, candidat la Senat, în Vrancea, din partea PMP

Vorbim prea mult despre politicienii cu notorietate. Fie că îşi continuă cariera, după multe mandate, fie că nu au mai prins loc pe liste, deşi sunt foarte cunoscuţi.

Proiectul Portret de candidat îşi propune să le ofere un spaţiu de exprimare celor care încă nu sunt familiari publicului. Dar care au ceva să îi propună acestuia.

Invitaţi sunt candidaţi la alegerile parlamentare care se prezintă pentru prima dată. Oameni deja realizaţi într-un domeniu profesional, care au intrat după aceea în politică.

Cine sunteți, doama Ana Guţu, şi ce căutaţi în politica românească? Aveti deja un parcurs politic important în Republica Moldova.

Sunt profesor universitar, doctor în filologie romanică, am parcurs academic axat pe cercetare/predare în domeniul lingvisticii romanice și o bogată experiență în managementul universitar. Am fost activ implicată în proiectele Agenției Universitare a Francofoniei și am făcut parte din instanțele sale de conducere (2009-2017), sunt autoare de monografii științifice, manuale, curricula, articole și eseuri științifice, redactate în limbile franceză și română. Iar sintagma dumneavoastră interogativă: ”Ce caut în politica românească?” îmi pare provocatoare. În primul rând, sunt româncă, cetățean al României cu acte în regulă, am drepturi constituționale, de a alege și a fi ales. Nu sunt un vagabond anonim, sau un oportunist penal, venit de nicăieri, care ”atentează” la fotoliul de ales al poporului din România. Nu am căutat și nici nu caut vreun interes material în politică. Mă preocupă valorificarea prestației mele intelectuale în procesul decizional politic din România pentru binele comun. Activismul meu ca cetățean informat, integru și bine intenționat, cu un spirit acut al responabilității, m-a propulsat atât în viața politică din Republica Moldova (deputat în parlamentul RM 2009-2014), unde am făcut istorie, cât și în viața politică din România. Din ianuarie 2020, la propunerea lui Traian Bpăsescu, președintele de onoare al PMP, mi-am asumat funcția (politică) de secretar de stat la recent creatul Departament pentru Relația cu Republica Moldova din Guvernul României, iar de curând am acceptat invitația de a deschide lista pentru Senatul României în județul Vrancea.   

Ce le propuneţi alegătorilor din Vrancea? Nu sunteți de pe aici. De ce să vă voteze?

Un senator sau deputat, chiar dacă este ales pe circumsripție, are nu doar responsabilități în fața alegătorilor din teritoriu, ci și responsabilități la nivel de țară. În acest sens, pe lângă faptul că voi fi receptivă la toate solicitările cetățenilor români din Vrancea, unde voi avea audiențe, voi promova legi pentru implementarea în România a politicilor publice din domeniile prioritare: sănătate, educație, infrastructură. Nu în ultimul rând, mă voi implica plenar în elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii naționale pentru a asigura dezvoltarea în ascendență a relației bilaterale România-Republica Moldova. Voi menționa că PMP este unicul partid din România, care promovează prin programul său politic cel de-al treilea proiect de Țară – Unirea României cu Republica Moldova. După aderarea României la UE și NATO, unirea cu Republica Moldova este un scop politic suprem, pentru care merită să mă implic în activitatea politică din România.

Primul lucru pe care îl veţi face în Parlamentul României? Din ce comisii parlamentare doriţi să faceţi parte?

Dacă alegătorii din Vrancea îmi vor acorda votul lor de încredere și voi ajunge senator, prima mea inițiativă va fi crearea unui grup interparlamentar România-Republica Moldova pentru unificarea celor două state românești. Republica Moldova a semnat și a ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014, care îi permite să beneficieze de zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător, produsele moldovenelști având acces pe piața europeană, inclusiv cea românească. De altfel, România a devenit cel mai importamt partener comercial al Republicii Moldova. Totodată, în Acordul de Asociere, nu este stipulată nicio referință la art.49 al Tratatului de la Lisabona, care i-ar garanta Republicii Moldova o perspectivă clară de aderare la UE. Prin urmare, amplasarea Republicii Moldova în același pachet ”post-sovietic” al Parteneriatului Estic, alături de Ucraina, Belarusi, Georgia, Armenia și Azerbaigean, e stigmatizată de incertitudinea unei date predictibile pentru accederea Republicii Moldova în UE. Vor urma și alte inițiative legislative legate de sănătate (o nouă legislație de reglementare a domeniului sănătății), educație (promovarea coerentă a educației incluzive, elaborarea noilor politici educaționale pentru diminuarea analfabetismului funcțșional și a abandonului școlar), protecția mediului ambiant (promovarea energiilor renuvelabile, a transportului ecologic, diminuarea poluării zonelor urbane etc), digitalizarea instituțională a României, democrație electorală (reducerea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, modificarea legii referendumului pentru a permite comunităților locale de a decide împrumuturi angajate în beneficiul comuntăților). Îmi doresc foarte mult să am posibilitatea de a activa în Coimisia pentru Politică Externă, în Comisia Educație, Cercetare, Mass-Media, în Comisia pentru Românii de Pretutindeni, deoarece experiența mea profesională și politică îmi va permite să fac față tematicilor ce țin de activitatea lor.    

Cum vedeţi raportul dintre Stat şi cetăţean? Până unde trebuie să intervină Statul în economie?

Un monarh francez în secolul XVI l-a întrebat pe cardinalul său cum ar trebui să guverneze regatul Franței ca poporul să fie fericit. Cardinalul i-a răspuns: lăsați poporul să se guverneze prin el însuși, și cu siguranță oamenii vor fi fericiți. Pledez pentru libertatea economică a individului, pentru un stat instituțional minimalist, în care individul beneficiază de drepturi garantate de stat, muncește liber, își plătește impozitele, și, desigur, grație simplificării birocrației instituționale, să poată accesa de pe telefonul mobil orice instituție, de la care să obțină facil orice tip de document de care are nevoie. Desigur, cetățeanul să și poată vota electronic, prezervând astfel resurse materiale și umane costisitoare. Economia de piață nu are nevoie de reglementări, statul intervenind suveran în situații de forță majoră, de tipul pandemiei Covid-19, când, ar fi fost ideal ca statul român să fi fost capabil să lanseze tratamente și vaccinuri anti-Covid-19, investind generos (anterior) în cercetarea autohtonă și în sistemul sanitar autohton.  

Ce raport trebuie să fie între Stat si Biserică?

Credința este cadrul existențial uman constituit de-a lungul secolelor, care îi asigură omului echilibrul spiritual, atât de important pentru relațiile de familie, cle profesionale și societale. În același timp, laicitatea în versiunea franceză, pentru care a militat Aristide Briand în Adunarea Națională a Franței în 1910, deseori nu are aceeași interpretare în România, țară majoritar creștin ortodoxă. Convingerea mea este că instituțiile ecleziastice trebuie să fie separate instituțional de stat, indiferent de cultul pe care îl reprezintă. Iar exemplul Republicii Moldova este elocvent în sens negativ la acest subiect: Mitropolia Moldovei, cu cel mai mare număr de enoriași și biserici, este dependentă de Patriarhia Moscovei, iar implicarea Mitropoliei Moldovei în fenomenul politici din Republica Moldova a făcut să frâneze calea sa firească spre vest, spre România. 

Basarabia este România? Ce agendă trebuie să avem în relatia cu Republica Moldova? Aveţi o platformă unionistă, credeţi că este posibil acest lucru în viitorul apropiat?

Așa cum am menționat mai sus, pledez pentru reunificarea celor două state românești – România și Republica Moldova, această reunificare politico-juridică se poate produce în conformitate cu Actul final de la Helsinki din 1977, articolul 1, prin metode pașnice, democratice, agreate de cetățenii ambelor state. Unirea poate fi votată fie prin referendum, fie în parlamentele Republicii Moldova și cel al României. Eu pledez pentru democrația electivă, adică pentru votul în parlamentele din România și din Republica Moldova. Să ne amintim că în an centenar, 2018, cele două camere ale Parlamentului României a votat o Cdeclarație, punctul final al căreia stipulează foarte clar: ” ….că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora”. Prin urmare, soluția Unirii celor două state românești se află în Republica Moldova, unde masa critică a alegătorilor unioniști (cotată actualmente la 33% confrom ultimelor sondaje) trebuie să trimită în parlamentul din Chișinău o majoritate calificată pentru a vota Declarația cu privire la Unirea Republicii Moldova cu România. Cnd se va întmpla acest lucru – atunci se va produce Unirea,căci vă asigur, la doar o oră-două distanță Parlamentul reunit al României va recunoașlte o astfel de Declarație și o va sprijini prin vot majoritar.    

Sunteți într-o companie foarte pestriță pe liste. Foști șefi PSD, că Radu Preda și Alexandru Oprean, figuri din trecut, că Elena Băsescu și Sergiu Sechelariu, sau Doru Coliu, actualul deputat pentru Diaspora, care a fost la închisoare, nu are nici un fel de studii, a demisionat din funcțiile din PMP dar candidează la Telorman. Este posibil ca politicienii basarabeni să fie pe liste doar pentru a atrage electoratul cu acte românești din Republica Moldova, dar rolul decizional viitor să fie decorativ ?

Sistemul de vot circumscripțial din România atrage inevital fenomene de genul nomadismului partinic – liderii politici de la nivel local, constrânși să obțină finanțări de la bugetul public central pentru proiecte infrastructurale majore, deseori ăși schimbă carnetele de partid. Acest fenomen este propiru democrațiilor emergente, în care deocamdată nu s-a înrădăcinat cultura politică transgenerațională – de exemplu, a fi conservator sau liberal din străbunici. Totodată, consider că cetățenii care au probleme serioase cu integritatea, ar trebui să se abțină de la participarea în competiții electorale – căci ne dorim cu toții ca România să facă progrese notorii în toate domeniile, inclusiv pe dimensiunea constituirii unei clase politice integre, responsabile și demne.

Iată de ce, din punctul meu de vedere, implicarea intelectualilor, după exemplul lui François-René de Chateaubriand, care a militat politic pentru libertatea de exprimare a oamenilor presei în secolul XIX, Victor Hugo care a dominat secolul XIX prin militantismul său politic împotriva pedepsei cu moartea, pentru drepturile cetățenești, Nicolae Iorga, cel care și-a identificat viața/creația sa de intelectual cu luptă politică pentru binele comun, – este o condiție sine qua non  întru succesul fenomenului politic din orice țară.

România este Țara noastră, unică, irepetabilă,  frumoasă, cu oameni minunați, cu resurse binecuvântate de Dumnezeu, și este necesar ca să muncim cu toții, inclusiv pe teren politic (oricât de inconfortabil ar fi el pentru un intelectual) pentru a o reîntregi, a o moderniza și a o mișca înainte pe calea progresului în marea familie europeană.    

Ultima carte pe are aţi citit-o. Ultimul film pe care l-aţi văzut.

”Tu sera un homme, mon fils”. Paris, Gallimartd, 2020, de Pierre Assouline.

”Le chant du loup”, realizator Antonin Baudry.

https://www.podul.ro/articol/12462/portret-de-candidat-ana-guu-candidat-pmp-la-senat-vrancea-unirea-cu-republica-moldova-e-un-scop-politic-suprem-pentru-care-merit-s-m-implic-in-activitatea-politic-din-romania?fbclid=IwAR25JpOHHiYZr1dXj3DuRBKfdBVzt-utfYyzF7x0fgT1UKJBhfBN2fizROY

Interviu realizat de Ciprian Apetrei

Interviu Ana Guțu, dr.prof.univ., secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova, Guvernul României pentru sportmedia.ro, realizat de Camelia Badea

1. Cum priviți dvs rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din R. Moldova? Se putea mai bine? Se putea mai rău? Ce credeți că a contat cel mai mult în aceste alegeri (influența rusească, starea economiei, dezinteresul UE, pandemia etc? ce credeți dvs)

Alegerile prezidențiale din Republica Moldova, aidoma altor scrutine electorale din lume, sunt marcate profund de pandemia Covid-19, dar păstrează specificul regional postsovietic – influența pregnantă a propagandei ruse asupra deciziilor electorale, nostalgia sovietică prezentă în mentalitățile sociale, elanul democratic participativ al reprezentanților diasporei. Rezultatele primului tur sunt încurajatoare pentru electoratul pro-european și pro-românesc, Maia Sandu este prima clasată. Totodată, un simplu calcul matematic ne arată că stângă extremă și stânga populistă împreună au acumulat 55% din opțiunile de vot. Iar acest scor îngrijorează. Turul doi va demonstra cât de mult au avansat în opțiuni geopolitice cetățenii Republicii Moldova, și sper că dincolo de dispozițiile anti-sistem (promovate de partidul lui Renato Usatâi, un populist-justițiar cu antecedente penale în Rusia), dincolo de dorințele asistențiale de tip comunist (suscitate de partidul fugarului Ilan Șor, acuzat penal de implicarea în furtul miliardului din 2014), dincolo de paternalismul echilibrist al lui Igor Dodon (parabola mai veche a lui Voroni cu vițelul care suge de la două vaci) – cetățenii Republicii Moldova și-au învățat lecția și au înțeles că viitorul lor este alături de România în spațiul civilizațional european. Deoarece, inclusiv  în momentele când clasa politică din Chișinău a demonstrat lipsă de maturitate, de resposabilitate, România și Uniunea Europeană au fst alături de cetățeni – prin ajutoare și finanțări non-rambursabile, prin proiecte transfrontaliere, care schimbă la față realitățile din Republica Moldova.

• Ce credeți că i-a motivat pe tinerii din diaspora, inclusiv din România, să stea la cozi lungi ca să voteze duminică președintele R.Moldova?

Cetățenii din diaspora recentă – migranții în prima și a doua generație din Republica Moldova, stabiliți peste hotare, sunt cei care s-au familiarizat cu regulile democrației vestice – o democrație veche, cu tradiții, ei s-au integrat plenar în țările-gazdă, au acceptat să respecte legile acestor țări, muncesc legal și plătesc impozite, beneficiind în schimb de facilitățile societăților civilizate. Cetățenii din diasporă au parcurs mult mai rapid calea tradițiilor democratice, iată de ce ei sunt foarte sensibili la necesitatea schimbărilor care trebuie să survină în Republica Moldova. Mulți din ei au rude acasă, și, desigur,  doresc să contribuie prin vot la schimbarea la față a Republicii Moldova. Elanul participativ este de apreciat și de admirat.

3) Ce șanse îi dați Maiei Sandu să câștige turul doi și de cine ar depinde victoria ei?? Care ar putea fi strategia câștigătoare? Cum credeți că se vor poziționa Renato Usatîi și alegătorii lui?

Maia Sandu are șanse mari să ajungă președinte al Republicii Moldova, sunt sigură că diaspora se va mobiliza exemplar, se vor cumula și voturile unioniștilor, care sunt segmentul cel mai responsabil al alegătorilor. Cât privește electoratul lui Usatâi, este foarte probabil ca acesta să condiționeze  apelul său de susținere a Maiei Sandu. În același timp, să nu uităm că, în conformitate cu studiile sociologice, orice apel al unui lider perdant în scrutin este urmat de 33% din alegătorii săi, ceilalți fie votează invers, fie nu ies la vot. Un lucru este cert, la momentul actual Maia Sandu are nevoie de un sprijin masiv și anunțat atât din interiorul Republicii Moldova, cât și din exteriorul ei. Sunt sigură că aceste declarații de sprijin vor urma.

• Cum ați caracteriza evoluția R.Moldova în mandatul lui Igor Dodon, care ar fi principalele 3 tendințe pe care le-ați remarcat (politic, economic, social etc) ?

Mandatul prezidențial al lui Igor Dodon a fost unul totalmente ineficient. Primii doi ani Dodon a fost ”ținut sub control” de Vladimir Plahotniuc, fostul lider democrat, anunțat și el în căutare pentru corupție, cetățenii țin minte suspendările consecutive ale lui Dodon de către Curtea Constituțională, din cauza că acesta nu a dorit să promulge legea cu privire la combaterea propagandei ruse și alte legi. Ulterior, Dodon și partidul său a fost fortificat, fiind cooptat la guvernare. Impresia generală este că Dodon în cei patru ani de mandat s-a tot plimbat mereu pe la Moscova, fiind primit acolo mai mult prin culoarele puterii decât în biroul lui Putin, a bătut mătănii pe muntele Athos, a împrăștiat decorații și s-a odihnit din belșug prin varii destinații turistice. În același timp, Igor Dodon a reușit să-și crească imperiul financiar al familiei sale, așa precum  menționează investigațiile jurnalistice. Cam acesta este bilanțul mandatului prezidențial al lui Igor Dodon.

• Cum s-a comportat România față de R.Moldova în ultimii 4 ani? Mulți comentatori sunt critici cu Bucureștiul. Credeți că se putea face mai mult și mai bine?

România a fost mereu alături de cetățenii Republicii Moldova, indiferent de culoarea puterii de la Chișinău. Pe lângă faptul că în plan internațional România este permanent preocupată de ancorarea Republicii Moldova în parcursul său european (să amintim că Republica Moldova a semnat și a ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014), Guvernul României,  administrațiile publice locale din România au implementat numeroase proiecte infrastrcuturale, culturale, educaționale, menite să schimbe în bine viața cetățenilor din cel de-al doilea stat românesc. Gazopductul Iași-Chișținău-Ungheni a fost finalizat, această investiție de 26 milioane de euro va contribui plenar la independența energetică a Republicii Moldova. Proiectul SMURD, investiție de 10 milioane de euro, contribuie la salvarea de vieți umane în Republica Moldova. Reabilitarea a circa 1100 de grădinițe, investiție în valoare de 32 milioane de euro, a adus lumină, căldură, copilărie fericită în aceste instituții preșcolare. În plină pandemie Covid-19 Guvernul României a trimis la Chișinău o echipă de 50 de medici și asistenți medicali și un ajutor umanitar în valoare de 3,5 milioane de euro. Sunt foarte multe exemple de acest fel. Am deosebita plăcere să anunț că Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova, pe care am onoarea să-l conduc, a lansat o hartă interecativă pe site-ul său www.drrm.gov.ro, și pe această hartă pot fi vizualizate toate ajutoarele și finanțpărle non-rambursabile, acordate de România Republicii Moldova. De altfel, și crearea acestui departament a fost decisă în februarie 2020, un gest instituțional important, prin care România demonstează cât de valoroasă este comuniunea de limbă, istorie, tradiții în relația sa privilegiată  cu Republica Moldova.

6) În 2016 ați pledat pentru Unire în SUA. Mai este Unirea un subiect de actualitate în 2020?

Am pledat pentru Unirea Republicii Moldova cu România nu doar în 2016, este crezul meu de o viață, moștenit prin eduicație de la bunici și părinți. În 2016 am pledat politic pentru Unire în scrutinul prezidențial de atunci din Republica Moldova, în calitate de candidat. Unirea celor două state românești este mai mult decât oricând actuală în 2020, și, eu mă bucur că am putut contribui plenar la promovarea opțiunilor politice unioniste în Republica Moldova. Unirea Republicii Moldova cu România este inevitabilă și va fi mereu, până la realizare, un deziderat pentru care optează segmentul cel mai elevat și mai educat al societății. În același timp, conform ultimelor sondaje, circa 33% din populația Republicii Moldova doresc Unirea cu România, altele circa 25 % nu se opun acestei opțiuni. Ține de responsabilitatea politicienilor unioniști să coaguleze aceste opinii în scoruri electorale importante pentru a schimba balanța votului în parlament în favoarea Unirii. 

7) Cum poate fi readusă DEFINITIV R.Moldova pe calea europeană? E suficientă alegerea unui președinte pro-european? Ce-ar mai trebui îl plus?

Consider că Republica Moldova este deja ancorată pe calea integrării europene grație Acordului de Asociere cu UE, chiar dacă aderarea la UE nu pare afi foarte aproape. Vom menționa că exporturile Republicii Moldova către țările UE au depășit valoric  exporturile către țările membre CSI, iar România este partenerul comercial cel mai important al Republicii Moldova. Toate ajutoarele, finanțările non-rambursabile vin în Republica Moldova din UE, din România, și nicidecum nu vin din Federația Rusă.

Republica Moldova are actualmente o problemă majoră cu discursul politic instituțional – dinspre președinție și parlament vine un discurs peo-estic, dinspre guvern – un discurs ambiguu, iată de ce alegerea unui președinte cu un discurs pro-euroatlantic și pro-românesc va schimba imaginea Republicii Moldova pe dimensiunea internațională. În același timp, de unul singur, președintele nu va putea schimba nimic pe interior fără o majoritate parlamentară clar orientată spre vest. Dar o schimbare la vârful instituției prezidențiale poate fi un început de bun augur. Din această perspectivă îi doresc mult succes Maiei Sandu în cel de-al doilea tur al scrutinului prezidențial din 15 noiemebrie.  

Vă mulțumesc foarte mult (și vă urez succes în alegerile parlamentare din 6 decembrie!) !

Trăim o perioadă tulburată de pandemie, de statistici îngrijorătoare referitoare la criza economică mondială, o perioadă dominată, pe de o parte, de anxietăți, depresii,  pe de alta – de animozități electorale, de contestări ale libertăților democratice.

Rețelele de socalizare abundă în tot felul de teorii ale conspirației, dar și de superficialități accesorizate ”mega-accesate”, care superficialități, evaluate/planificate metodic, dar mai ales financiar, îmbogățesc cu fiecare secundă mastodonții posesori de date personale. Cât de simplu și-au construit imperiile financiare acești proprietari de rețelele sociale! Au speculat doar cu o singură dorință a individului/omului – cea de a se face remarcat de mulțime și de a fi apreciat cu orice preț (inclusiv fără merite, expunând chipul/corpul natural sau modificat mecanic, afișând (pseudo)talente, (pseuod)idei, (pseudo)valori etc.).   

În iureșul ”covidoid”, generator de profituri pentru gangsterii on-line, lumea este pe cale de a suferi transformări radicale. Cu sau fără pandemia de Covid-19, umanitatea deja intrase într-o eră nouă, asemănătoare cu revoluția industrială, care s-a datorat invenției motorului cu aburi și a electricității.

Descoperirea internetului și progresul accelerat al noilor tehnologii informaționale constituie  un nou Rubicon, iar omenirea este în punctul nevralgic al traversării acestui fluviu-frontieră între epoci.

Până în prezent, de o manieră generalizată, noile tehnologii erau privite ca un instrument complementar  în toate activitatățile omului – fie că e vorba de finanțe, comerț, marketing, transport, medicină sau pedagogie școlară/universitară.

Încetul cu încetul, izvorâtă din formule matematice, coduri, rețele neuronale de cip-uri, în viața noastră, a oamenilor, își face loc fenomenul/invenție-star al secolului XXI – Inteligența Artificială (Artificial Intelligence – AI). Visul umanității a fost și continuă să fie cunoașterea cât mai profundă și  mai completă a lumii, a lucrurilor. Inteligența Artificială ridică ștacheta cunoașterii la înălțimi inaccesibile capacităților omului.

Filozofii au demonstrat caracterul infinit al cognoscibilității, și totodată, caracterul finit al posibilităților omului de a cunoaște totul în profunzime și în extensiune. Inteligența Artificială, rezultând din procesarea/analiza a milioane de date (pe diferite domenii, în funcție de interesul științific), este capabilă să furnizeze răspunsuri exacte, soluții concrete, punctuale pentru o sumedenie de probleme și întrebări, la care omul, oricât de vastă ar fi experiența sa profesională, oricât de cotate ar fi diplomele sale de studii,  nu ar putea răspunde.

Ar trebuie să ne bucure sau să ne sperie Era Inteligenței Artificiale?  

Ținând cont de faptul că Inteligența Artificială a) va putea contribui la tratarea/prevenirea bolilor incurabile precum cancerul, bolile autoimune, bolile genetice, b) va propune soluții pentru operații chirurgicale complicate, tratamente, elaborarea vaccinurilor, c) va contribui la robotizarea sferei serviciilor, producției, reducând drastic accidentele rutiere și cele la locul de muncă, d) va inventa soluții pentru stoparea încălzirii globale (altele decât cele pe care le vede omul de știință astăzi), e) va inventa/produce roboți, f) va programa softuri și va dezvolta aplicații pentru toate situațiile vieții noastre sociale, economice etc.etc.etc. – da, Inteligența Artificială este o reușită incontestabilă a geniului uman.

În același timp, în acest proces accelerat de dotare a mașinilor cu potențial cognoscibil profund și complex (să nu uităm episodul când serverele Google au început să comunice cu serverele Facebook fără ingerința umană….), există posibilitatea ca mașinile supradotate să genereze probleme, asupra cărora trebuie să reflectăm de astăzi (se prea poate să fi întrziat deja).

Cea mai importantă din problemele generate de Inteligența Artificială va fi  dispariția drastică a unor profesii, poate circa 50%, din numărul celor existente. Aparent, cifra, dar mai ales, detalierea nomenclatorului profesiilor, ar putea speria pe mulți dintre noi. Vor dispărea multe specializări din domeniul IT, care astăzi fac gloria Silicon Valley sau a replicilor acesteia de pe mapamond (de exemplu, programarea, deoarece Inteligența Artificială va fi capabilă să genereze ea însăși programe, softuri, aplicații etc).

Va dispărea meseria de șofer profesionist – deja există companii de transport care utilizează camioane inteligente, fără șofer (unele companii de transport din SUA deja planifică să-și diminueze cheltuielile până la 50 % prin suprimarea posturilor de șoferi de tiruri, lansând camioanele inteligente fără șoferi).  Compania Amazon, una din liderii în vânzările on-line, a lansat de curând camionetele electrice sută la sută automatizate, care vor transporta și vor livra comenzile direct la ușile clienților săi. Vor dispărea mai multe profesii din sfera serviciilor,  construcțiilor,  ingineriei ușoare, ingineriei grele etc.

Cred că trebuie privită partea plină a paharului – în locul profesiilor evanescente vor apărea altele, iar cea mai importantă  dintre ele va fi profesia de gestionar inteligent al Inteligenței Artificiale. Căci omenirea va trebui să-și demonstreze capacitatea de a controla, cu orice preț și necondiționat, Inteligența Artificială. Atenție, în momentul în care Omul va pierde din neglijență, din nepăsare, din inconștiință (erare humanum est) controlul asupra Inteligenței Artificiale – scenariile de  genul războiului stelelor vor deveni extrem de reale.  

Văzută din această perspectivă, fenomenologia activităților umane, viziunea asupra educațieri și muncii sunt pe cale de a suporta  modificări serioase.

Din păcate pandemia Covid-19 a capturat toată atenția instituțiilor media, care de la începutul anului 2020 fac mai cu seamă statistici și dezbateri despre numărul infectaților, numărul celor decedați și numărul internaților în terapie intensivă, despre oportunitatea sau lipsa acesteia de închidere a restaurantelor și barurilor, despre vaccinuri, despre tratamente etc. Dar, aproape nicio instituție media nu a invocat rolul Inteligenței Artificiale, care a crescut vertiginos anume pe timpul  pandemiei Covid-19.

Întrebările pe care omenirea  trebuie să și le formuleze de pe acum, în contextul începutului erei Inteligenței Artificiale, par a fi retorice, dar, crtedeți-mă, nu sunt. Voi formula doar câteva din aceste întrebări (numărul lor e cu certitudine mult mai mare! )

1. Cum va trebui modelată/gestionată/înțeleasă/ democrația, dar și politica, atunci când, într-un sfârșit, toți alegătorii de pe glob vor putea vota printr-un singur clic de pe telefonul lor inteligent printr-un sistem sigur, bine criptat și protejat,  evitându-se scandalurile inutile referitoare la renumărarea buletinelor de vot imprimate pe hârtie (o altă risipă a resurselor naturale și umane!)? Care este relevanța votului, aparent democratic, atunci, când Inteligența Artificială, manipulată în scopuri de dominație, va manipula la rândul său, tirajând personaje politice clonate, și, punând pe seama lor vorbe pe care nu le-au spus sau fapte pe care nu le-au comis?
2. Ce va face statul (oricare din cele circa 200 recunoscute pe glob) cu armatele de funcționari, disponibilizați rând pe rând, într-un viitor foarte apropiat? Cum va evolua conceptul muncii pe parcursul întregii vieți, pentru a-ți asigura existența materială în tinerețe și pensia socială la bătrânețe?
3. Cum vor funcționa economiile statelor, în care o parte majoră a profesiilor va fi exercitată de Inteligența Artificială, iar progresul demografic pe Terra se menține? Ce se va întmpla cu banii, bursele de valori și băncile, din moment ce cripotomonedele virtuale își fac loc pe piețele financiare? Va avea Inteligența Artificială o soluție în acest sens?
4. Ce se va alege din oameni, din sensul vieților acestora, dacă potențialul lor intelectual, cu toate studiile grefate, va fi net inferior potențialului matematic organizat, profund, complex și infinit al Inteligenței Artificiale?
5. Cum va arăta cea mai veche instituție intelectuală a omenirii, unde dascălii și elevii se întrunesc pentru a căuta Graalul vieții prin transmiterea cunoașterii – școala și universitatea? Cum vor arăta tezele de doctorat, elaborate de studenți, știind că o cercetare științifică relevantă, menită să răspundă la întrebări punctuale, va fi realizată de Inteligența Artificială  printr-un singur clic la calculator?  
6. Cum va evolua jurisprudența, instituțiile și profesiile ei – procurori, judecători, avocați, atunci când Inteligența Artificială, dotată cu sute de mii de precedente judiciare, coduri, texte de legi, va formula verdicte obiective în orice proces judiciar?
7. Care va fi autoritatea medicilor și cum trebuie regândită formarea acestora, atunci când Inteligența Artificială va pune diagnoze, va oferi și va crea tratamente, va opera și va însoți în procesul de convalescență oamenii suferinzi?
8. Care va fi rolul Profesorului în era Inteligenței Artificiale, dacă elevul/studentul va putea întreba direct computerul și va obține răspunsuri exacte și complete, mult mai persuasive decât cele ale Profesorului?
9. Ce vor ajunge oamenii de creație? Poeți, muzicieni, pictori, sculptori, atunci când Inteligența Artificială va picta, va compune, va sculpta, va cânta exact ce îi va comanda omul să execute? Vrei un tablou impresionist în stilul lui Monet, dar cu peisajistică Dunăreană? Poftim! Dorești un poem în stilul lui Baudelaire, dar cu rime și simboluri eminesciene? Inteligența Artificială își va furniza produsul!
10. Inteligența Artificială, va conserva oare divergențele religioae, rasiale, politice, care au stat la baza conflictelor naționale/internațioanle? Sau poate Inteligența Artificială va oferi soluții mai inteligente decât cele propuse de Om pentru a instaura Pacea Universală?

Toate aceste întrebări sunt formulate din perspectivă umană, în baza experienței umanității, care este atât de înfinită și diversă. Dar, cred că ar fi bine să formulăm aceste întrebări și pentru Inteligența Artificală! Cu siguranță, răspunsurile vor fi formulate! Desigur, în funcție de bigdata care au fost stocate în memoria mașinii.

Deocamdată, noi, românii, balcanici așa cum suntem,  ne cam pierdem în detalii fără a vedea esențialul. Important este, totuși, să nu ratăm acest tren, care vine peste noi, Inteligența Artificială, și care nicidecum nu mai o simplă imagine în negru-alb din filmul proiectat de Frații Auguste și Louis Lumière la finele secolului XIX.

AI is coming!

Portalul TRIBUNA continuă proiectul „Ani de școală”. De această dată, vă propunem să cunoașteți experiența fostei deputate Ana Guțu, secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova.

„Când am mers la școală prima dată… principala grijă pe care o aveam era să nu răstorn călimara cu cerneală (în acele timpuri scriam cu toc cu peniță pentru a caligrafia frumos literele) deoarece riscam să-mi pătez șorțul alb.

Cea mai frumoasă amintire din anii de școală este…sentimentul de revenire în clasă după vacanța de vară, atunci când eram plini de energie și impresii estivale. Lunile de vară treptat-treptat ne schimbau pe toți, la 1 septembrie eram în parcă alții, dar totodată aceiași – am avut marele noroc să mă regăsesc în aceeași clasă cu toșți colegii mei de la început până la absolvire.

Cel mai greu în acea vreme era. Să suport cravata pionierească la gât și să rezist la careurile dedicate sărbătorilor sovietice-comuniste.

Disciplinele mele preferate -… limba franceză, limba română, istoria și matematica.

Profesorul care și-a lăsat amprenta asupra mea… (cine și de ce?) prima mea învățătoare Eudochia Bălăescu, era ageră, energică și avea cheița fermecată pentru toți copiii din clasă, indiferent de temperament, capacități și aptitudini.

Școala m-a învățat… să fiu insistentă în a-mi promova ideile și proiectele mele, chiar dacă nu prea armonizau cu ideologia timpului.

Anii de școală sau cei de studenție? De ce? Anii de studenție, deoarece vârsta tinereții oferă deschidere, oportunități, iar universitatea – libertatea de a gândi, de a adera la doctrine filosofice și de a decide referitor la propia-ți mondoviziune.

Dacă aș da timpul înapoi – în anii de școală sau de studenție, aș… reface același parcurs, doar că aș comunica mai liber cu profesorii, pentru a le cunoaște istoriile lor, frământările care îi măcinau.

Sfatul meu pentru cei care sunt elevi și studenți în această perioadă este…să profite de oportunitățile fabuloase ale noilor tehnologii informaționale, să nu se piardă în multitudinea posibilităților, să-și definească prioritățile la fiecare etapă avieții, și,în consecință, să-și gestioneaze proiectele educaționale și profesionale cumpătat,  cu multă pasiune și dedicație”, a mărturisit Guțu.

Andriana Cheptine