RAPORTUL KROLL, SIMULACRUL REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIREA

foto 1

Lovitura lașă pe nume BEM & Co, aplicată endemic RM care a devenit sinonim cu paralizia instituțională, pare să fi fost pregătită nu doar de forțe din interior, ci și cu acordul /implicarea activă a   unor agenți din exterior, specialiști în hemoragii financiare.  RM a fost pentru ei un teren perfect de realizare a furtului prin BEM – stat în derivă schizofrenică, populație îndobitocită de propagandă de nu știu moldovenii ce-i cu viața lor, oameni apatici incapabili să protesteze fără a fi plătiți generos (că moldoveanul nu mișcă un deget fără a avea din asta vreun folos), lideri politici corupți și insațiabili, instituții nefuncționale ce parazitează pe bugetul public. Uite așa Republica Moldova a ajuns pe primele pagini ale celor mai prestigioase ziare din lume. Nu din contul diplomației noastre infatigabile, nu din contul performanțelor sporadice, și acelea obținute de elevi, adică tânăra generație, nu din contul descoperirilor geniale ale ditamai academiei de (ne)științe ale Moldovei iredentiste – ci grație unei lovituri, unui Jack Pot  care a plecat în buzunarele nu știu cui, dar cert este că a fost furat din buzunarele noastre, ale cetățenilor care muncesc și își plătesc onest impozitele!

Panaceul pe nume ”Raportul Kroll”, în jurul căruia s-a făcut mult tam-tam, care ne-a costat pe noi 300 000 Dolari, bani plătiți iarăși din buzunarele cetățenilor contribuabili (și nu ale partidelor politice, dar ar fi trebuit….), s-a dovedit a fi ….un bluf, împachetat în bâlbâieli publice parvenite de la politicieni și responsabili instituționali. Raportul Kroll pare să  rămână o ficțiune, care nu va evolua niciodată în finalități gen arestări și penalizări. Aici se va încheia istoria unui  jaf neordinar, înfăptuit într-un stat post-totalitar, pierdut între Ucraina și România, devastat de mentalități sociale turmentate, incapabil să se autoguverneze în beneficiul  brumei de cetățeni care au mai rămas între frontierele semi-controlate constituțional.

Pe rețele de socializare circulă și o scrisoare anonimă, presupus redactată de un grup de ofițeri SIS, care ofițeri dezvăluie complicitatea instituțională în cazul furtului de la BEM. Scrisorile anonime nu sunt personal pentru mine o modalitate acceptabilă și fiabilă pentru dezvăluiri și învinuiri, ideal ar fi oamenii care știu ceva să iasă la rampă, în lumina reflectoarelor presei și să cuvânteze, dacă vor să facă bine acestei societăți în expectativă.

Problema e că pentru a ieși la rampă, fie acești ofițeri anonimi, fie alți responsabili instituționali trebuie să aibă…..pantaloni (ca să nu o parafrazez pe Natalia Morari a propos de ministrul Maia Sandu). La moment întrebarea sacramentală pentru instituțiile paralizate din punct de vedere politic ale statului pe nume Republica Moldova este:  au sau nu au responsabilii instituționali (de la procuratură, MAI, BNM, CNA etc…) curaj (alias, pantaloni)?

În funcție de răspuns putem constata, dacă statul Republica Moldova există de jure și de facto.

Să zicem că răspunsul este afirmativ – dacă DA, atunci trebuie să vedem cu toții arestări, procese de judecată, pedepse penale pentru vinovații în cazul jafului de la BEM. Din păcate, nimic din acest scenariu nu este realizat, NIMIC.

Prin urmare, răspunsul este – NU. Fără a cădea în logica sofismelor, ci cu raționamente la vedere, constatăm, că statul Republica Moldova există doar de jure, iar de facto – adică în realitate – avem de afacere nu cu un stat, ci cu un simulacru de stat, în care politicienii simulează  competiție partinică,  dar de fapt fac business cu bugetul public; un stat în care cetățenii primesc pașapoarte cu cetățenia RM, dar de fapt obțin cetățenia României ca să poată părăsi RM și să emigreze peste hotare devenind automat cetățeni europeni;  un stat în care instituțiile subordonate politic se prefac a funcționa independent, dar în realitate fac jocurile politicienilor corupți sau cumpărați de serviciile secrete imperiale rusești; un stat în care se pretinde că există o identitate moldovenească, o limbă moldovenească, o cultură moldovenească, dar toți se închină celui mai mare dintre români care a fost Ștefan cel Mare și  celui mai mare poet al Românilor care a fost Mihai Eminescu (ambii au trăit în spațiul românesc de dincolo de Prut și picior de-al lor nu a călcat dincoace); un stat  în care populația autohtonă se prezumă a fi la ea acasă, dar unde fosta limbă de ocupație este și acum dominantă în verba scrisă și cea orală, iar pretinsa populație autohtonă majoritară trebuie să ceară voie de la minorități venetice să vorbească în glas tare pe pământul strămoșilor săi…. Șirul argumentelor poate fi continuat, dar, ne vom limita în a trage concluzia: deoarece în Republica Moldova  toată lumea simulează ceva, Republica Moldova e un simulacru de stat, care și-a epuizat resursele umane și instituționale viabile.

Unica soluție pentru a pune capăt acestui simulacru de entitate statală este reunirea cât mai urgentă cu România. Pentru a salva puținul care a mai rămas din ceea ce numim Demnitate, dacă a mai rămas!