Monthly Archives

La 23-24 aprilie 2008 ULIM a găzduit Simpozionul studenţesc internaţional la cea de a  doua ediţie, organizat de Asociaţia Studenţilor din Republica Moldova, Asociaţia Studenţilor din Transnistria cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova. Cei circa 80 de participanţi au dezbătut în sesiunile plenare şi în ateliere probleme ce ţin de valorile europene în învăţământul superior,  participarea studenţilor la procesul de luare a deciziilor,  definirea şi asigurarea calităţii în universităţi, dimensiunea socială a universităţilor, mobilitatea academică, reforma Procesului de la Bologna.

Doamna Ana Guţu, prim-vicerector ULIM şi delegat al RM în Comitetul Director pentru Învăţământ Superior şi Cercetare (CDESR) la Consiliul Europei, Strasbourg, Franţa, a moderat  sesiunea ce ţinea de valorle europene şi calitatea proceselor universitare.

Agenda simpozionului

Prezentarea Doamnei Ana GUŢU partea I

Prezentarea Doamnei Ana GUŢU partea II

MINCIUNA TIMPULUI

Nebănuite sunt căile Domnului într-un secol grăbit, alertat de globalizare, de supraîncălzirea planetară, de incoerenţele politicienilor, de ipocrizia societăţilor, de greşelile istoriei, şi, tot aşa am putea continua lista nemulţămirilor noastre. Tumultul evenimentelor dezechilibrează esenţele fenomenelor, denaturează atitudinile şi lasă suficient spaţiu pentru animozităţi. Toate au o locaţie temporală precisă şi par a se întâmpla conform unui scenariu bine pus la punct, în care voinţa omului nu poate strămuta persoane, regimuri, condamnaţi şi călăi.

Timpul – o dimensiune opacă şi aporetică. Voltaire prin personajul magului se întreba antinomic în povestea filosofică „Zadig” : „Care din toate lucrurile lumii este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai prompt şi cel mai lent, cel ce e divizibil, dar şi cel mai întins, cel mai neglijat şi cel mai regretat, fără de care nimic nu se poate face, care devorează totul ce-i mic şi eternizează totul ce-i măreţ?” Şi Zadig răspundea : „Timpul”, adăugând: „Nimic nu e mai lung, deoarece el e măsura eternităţii; nimic nu e mai scurt, deoarece el ne lipseşte în toate proiectele noastre; nimic nu e mai lent pentru cel care aşteaptă; nimic nu e mai rapid pentru cel care e fericit; el se întinde la infinit până la foarte mare; el se împarte la infinit până la segmente foarte mici; toţi oamenii îl neglijează, şi toţi îi regretă pierderea; nimic nu se face fără el; el face să fie dat uitării tot ce e nedemn pentru posteritate şi el imortalizează lucrurile măreţe” (traducerea noastră).

Articolul integral