Monthly Archives

Stimaţi colegi deputaţi,

În numele Fracţiunii PL adresez cele mai sincere felicitări colegului nostru Domnului Igor Corman cu ocazia alegerii sale în funcţia de Preşedinte al Parlamentului.

În numele colegilor din fracţiunea Partidului Liberal aş vrea să ne felicităm toţi pentru depăşirea crizei politice  care s-a declanşat după accidentul din Pădurea Domnească.

Constituirea noii majorităţi parlamentare pro-europene este o asumare responsabilă şi serioasă pentru  un act al guvernării în următorii doi ani în scopul realizării interesului naţional major – integrarea europeană a RM.

Recunoaştem, că noi, liberalii reformatori, am trecut printr-o perioadă dificilă de la căderea guvernului la 5 martie până în prezent. Am pledat dintotdeauna pentru o luare de atitudine constructivă vis-a-vis de evenimentele politice declanşate. Ne-am detaşat de opiniile eronate de a trece în opoziţie faţă de un guvern pro-european. Ne-am aşezat la masa de negocieri cu ai noştri parteneri de coaliţie, am promovat principiile responsabilităţii şi maturităţii politice în actul guvernării, am pledat pentru non-imixtiunea politicului în sfera organelor de drept, am fost supuşi presiunilor, inclusiv din partea colegilor liberali, fără a mai menţiona campania publică de denigrare a liberalilor reformatori. Am căutat compromisul, ne-am detaşat de interesul îngust personal şi de partid, am cedat, dacă a fost nevoie în materie de responsabilitate instituţională, deoarece am pus în prim plan interesul naţional – integrarea europeană.

După toate aceste luni de incertitudine, suntem cu adevărat convinşi, că pasul nostru a fost unul corect şi păstrarea PL în arcul guvernării va consolida partidul, susţinătorii săi, dar mai ales vor salva ideea parcursului nostru european, pentru care PL a pledat dintotdeauna.

Stimaţi colegi deputaţi,

Votarea învestirii guvernului Coaliţiei Pro-Europene   deschide posibilitatea înaintării noastre pe un drum larg şi luminos către civilizaţia europeană, acolo unde cetăţenii se bucură de drepturi şi trăiesc cu demnitate o viaţă asigurată. Fracţiunea PL în formula ei reformatoare va vota pentru învestirea guvernului Coaliţiei Pro-Europene şi  pentru programul de guvernare, care a fost pus la dispoziţia tuturor deputaţilor.

Aceasta va însemna, în primul rând, votarea pentru ireversibilitatea parcursului european al RM, redarea încrederii cetăţenilor RM  în capacităţile clasei politice actuale, cu toate metehnele şi imaturitatea ei. Relansarea reformelor socio-economice  pe toate segmentele societăţii va permite dinamizarea proceselor de dezvoltare durabilă, vor aduce stabilitate, fie chiar şi pe termen mediu, dar mai cu seamă, va reabilita imaginea RM în ochii partenerilor noştri de dezvoltare. RM merită o a doua şansă  în ceea ce priveşte parafarea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE la summit-ul de la Vilnus din noiembrie acestui an.

Stimaţi colegi deputaţi cu viziuni europene, care  doriţi să rămâneţi în afara procedurii de votare a guvernului pro-european,

Mă adresez în speranţa că în pofida lipsei semnăturii Dumneavoastră pe acordul CPE, veţi găsi suficient discernământ pentru a vota astăzi în favoarea învestirii guvernului. Gândiţi-vă la momentul crucial prin care trecem, şi mai ales, la ceea ce vor scrie manualele de istorie modernă a RM despre prestaţia Dumneavoastră politică.

În final aş vrea să ne felicităm toţi cu sfârşitul crizei politice şi  să  îmi exprim speranţa că e ultima pe durata acestui mandat.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Le 7 – 9 mai 2013, à Sao Paulo, Brésil, dans l’enseinte du Mémorial de l’Amérique Latine, a eu lieu la 16-e Assemblée Générale de l’Agence Universitaire de la Francophonie. Le choix du Brésil et de Sao Paulo pour cette assemblée générale se justifie pleinement. le Brésil confirme sa place de pays émergeant et de pole universitaire: sixième puissance économique mondiale, devant le Ryaume-Uni, elle mobilise 6% de son PIB dans l’éducation et s’est classée à la 13 place parmi les pays producteurs de connaissance, dépassant la Russie en 2009. Avec ses 6,5 millions d’étudiants, le Brésil a lancé le programme “Science sans frontières”; son objectif est d’envoyer 100 000 étudiants brésiliens de toutes disciplines, parfaire leur formation à l’étranger d’ici à 2015.

La 16-e Assemblée Générale de l’AUF a été une véritable opportunité d’échanges académiques francophones en matière d’opportunités  d’établir les priorités des actions universitaires francophones pour les quatre prochaines années. Les délégués ont eu la possibilités d’établir des contacts directs avec des partenaires grace aux rencontres académques expresses, ils ont participé aux ateliers scientifiques visant les sujets de la professionalisation des formations, le numérique éducatif, l’innovation dans l’ensiegnement supérieur, les classements, l’évaluation et l’assurance qualité – modèles différenciés, la programmation quadriennale 2014-2017.

Lors de l’assemblée des prix de l’AUF ont été décerné aux jeunes chercheurs.

Les délégués des établissements membres (760 au total de 65 pays du monde entier) ont élu les membres des instances de l’AUF ainsi que le nouveau président de l’AUF. Les établissements ont élu par région leurs représentants dans les instances de l’AUF – le Conseil d’Administration et le Conseil Associatif. Mme Ana GUTU a été élue en tant que membre du Conseil d’Administration et, selon les statuts de l’AUF, membre d’office du Conseil Associatif au nom du Bureau Europe Centrale et Orientale de l’AUF.

Les délégués de la 16 Assemblée Générale de l’AUF ont adopté la Déclaration de Sao Paulo.

Le président de l’Université Cadi Ayyad (UCA) de Marrakech, Maroc, Monsieur Abdellatif MIRAOUI a été élu en tant que Président de l’AUF pour un mandat de 4 ans. Il succède à M.Yvon Fontaine, recteur de l’Université de Moncton, Canada.

Voir les détails sur la 16 Assemblée Générale de l’AUF ICI.

Domanelor și Domnilor deputați,

Onorată asistență,

Săptămâna aceasta este cea a patimilor pentru creștinii ortodocși, este săptămâna care ne îndeamnă a fi mai buni,  mai mărinimoși, mai condescendenți față de aproapele nostru. Dar în  realitățile politice din RM se pare că nici Sfintele Sărbători Pascale nu sunt în stare să ne adune și să ne reconcilieze în numele interesului național suprem – cel al integrării europene.

Drapelul european, simbol al Europei Unite, simbol al unui spațiu valoric, din care face parte RM la nivel spiritual, nu va flutura în Piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău la 9 mai, atunci când toate țările membre ale UE vor sărbători Ziua Europei. În anul 1950, la 9 mai, Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franţei de atunci, a propus crearea Comunităţii europene a cărbunelui şi oţelului în scopul evitării unui nou conflict armat între Germania şi Franţa, după cum s-a  exprimat în discursul său Schuman ”pentru ca războiul să devină nu doar inimaginabil, dar şi din punct de vedere material imposibil”.

Ce vom sărbători noi, cetățenii din RM la 9 mai? Exact ca pe timpurile sovietice, rămași în tranșeele celui de-al Doilea Război Mondial,  aici, la Chișinău, în Piața Marii Adunări Naționale, peste care va pogorî duhul nostalgiei cadaverice a tot ce a însemnat ocupație sovietică, unii vor  încremeni în timp și vor sărbători așa zisa ”Victorie”.

Care ”Victorie”, Doamnelor și Domnilor?

Războiul dintre URSS și Germania nazistă nu a fost războiul părinților și buneilor noștri. Acesastă conflagrație mondială a ciocnit doi dictatori, doi tirani, Hitler și Stalin, iar ostașii căzuți în luptele crâncene, oricare ar fi partea baricadei pentru care au luptat cu arma în mână, nu au fost decât niște victime nevinovate ale timpurilor de răstriște. Zeci de milioane de jertfe aduse pe altarul celui de-al Doilea Război Mondial nu pot fi calificate drept ”Victorie”. Așa zisele ”legende” ale gloriei militare sovietice, generali și strategi, nu s-au gândit nicio clipă la viețile sutelor de mii de ostași sacrificați în calitate de carne de tun. Totul le-a fost permis, căci istoriografia sovietică i-a înveșnicit doar pe ei, marii generali ziși ”victorioși”, iar ostașii anonimi, mulți din ei buneii și părinții noștri, nu au încăput pe paginile manualelor de istorie din trecutul totalitar.

În Basarbaia soarta părinților și buneilor a fost mult mai tragică. Practic fiecare familie a trăit drama înrolării bărbaților în două armate diferite – armata română și armata sovietică. Ce facem cu memoria noastră? Memoria pământului nostru? Zeci de ani la rând au fost onorați și sărbătoriți doar veteranii din armata sovietică. În memoria lor au fost înălțate monumente, au fosts crise poeme și le-au fost închinate cântece. Ce facem cu memoria veteranilor din armata română? Ei nu au avut parte decât în ultimul timp, foarte recent, de  o masă de pomenire ;i ateníe din partea autorit[ílor.

Doamnelor și Domnilor,

La începutul mileniului trei, după ani și ani de încrâncenare, după ani și ani de tranșee ireconciliabile, a venit momentul reconcilierii memoriilor. Cel de-al doilea război a fost unul pentru toți. În acest război nu au fost nici învingători, nici învinși. Statele europene mai adineaori beligerante au dat dovadă de solidaritate și multă înțelepciune, ca să vină deja către anul 1949 cu ideea creării CoE, iar în 1950 să lanseze crearea Uniunii Europene  a cărbunelui și oțelului.  La doar 5 ani de la sfârșitul războiului!

Dar RM? Suntem în anul 2013, Doamnelor și Domnilor. Și iată că în Piața Marii Adunări Naționale la 9 mai ne vor cânta aceiași artiști care au legănat estrada sovietică în trecutul de tristă pomină. Pentru cine sau pentru ce, Doamnelor și Domnilor? Pentru a resuscita patimi care vin să umple golul imens de personalități eroice? Pentru a ne impune o pretinsă ”victorie”?

Care ”Victorie”, onorată asistență?

Buneii mei tot au fost la război, în armate diferite, pe fronturi diferite, au încheiat  războiul  la Varșovia și Viena, dar ei s-au bucurat nu pentru victorie, ei s-au bucurat că acel război într-un sfârșit s-a terminat, iar ei au putut reveni acasă la vetrele lor. Însă, aici, în Basarabia postbelică, din care așa zișii ”biruitori” au uitat să plece pe la casele lor, ce-i aștepta? Exproprierea de pământuri și bunuri, foametea organizată și „prodrazviorstka”, pușcăria stalinistă și deportările. Iată ce a însemnat pentru basarabeni pretinsa ”victorie” pe care unii o vor sărbători cu fast.

La 9 mai nu va fi ziua victoriei, la 9 mai, Doamenlor și Domnilor, vom sărbători Ziua Europei, ostașii veterani ai celui de-al doilea război mondial vor pomeni vitregia sorții și vor sărbători gloria vitejiei lor și ai camarazilor de luptă la 8 mai, data când în 1945  a luat sfârșit cea mai mare conflagrație militară a secolului XX. Iar concertul din Piața Marii Adunări naționale din 9 mai va fi o dovadă în plus că aici, în RM, spre marele regret, al meu și al colegilor mei, dar nu numai,  URSS parcă ar fi la ea acasă…

Vă mulțumesc pentru atenție!