CUI NU-I CONVINE UNIREA?
Scriam cu ocazia celei de-a 97 –ea aniversări de la Unirea Basarabiei cu România despre faptul că refacerea României Mari prin reunificarea RM cu România este unica soluție valabilă și benefică pentru cetățenii RM din punct de vedere economic, social și politic.
Colapsul sistemic financiar, instituțional, informațional, securitar al RM în condițiile războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei și corupția internă fără precedent au creat o conjunctură propice pentru reunificarea celor două state românești. Unionismul ca ideal național de unitate românească, ideatic vorbind, este propriu românilor din RM. Românii din Țară îl manifestă deschis și nu l-au izgonit niciodată în zona gri a fricii sau melancoliei romantice. Pe lângă unionismul ideatic, în RM unionismul de profesie politică și-a făcut loc în doctrinele partinice, unele afișate deschis și asumat, altele voalate în discursuri aluzive (azi sunt unionist, când sunt în opoziție, mâne nu mai sunt, când sunt la guvernare). Altfel spus, unionismul a ajuns să fie monedă speculativă în funcție de interesele înguste de partid, sau, de lideri de partide.
Dar, la modul pragmatic, dacă ar fi luați la bani mărunți politicienii pretinși unioniști, vom constata că, de fapt, niciunul din ei nu dorește Unirea RM cu România. Explicația este simplă – odată cu reunificarea celor două state românești micii feodali, care mișună în toate sferele vieții socio-politice (primari de comune depopulate cu 300 de locuitori, președinți și vicepreședinți de raioane, judecători și procurori semidocți, șefi și șefuleți de cabinete, departamente, etc), dar și marii feodali peste teritoriul dintre Prut și Nistru (președinte de stat, președinte de parlament, deputați, șef de guvern, miniștri, viceminiștri, directori de agenții etc) VOR RĂMÂNE fără fotolii. RM este un stat sărac unde fiecare al treilea cetățean apt de muncă este funcționar public. E un indicator dezonorant și pauperizator! Media în țările europene la acest capitol este alta – fiecare al treilea cetățean apt de muncă este funcționar public.
Nu există în lume un alt exemplu mai propice, mai favorabil și mai imperios necesar de realizare a reîntregirii unui neam, decât exemplul României și RM. Exemplul Coreii de Nord și Coreii de Sud e de altă natură, dar oricum, și acolo reunificarea celor două state va avea loc inevitabil, deoarece un regim totalitar e sortit pieirii.
Aici în RM ne zbatem ca peștele pe uscat, suntem dedublați și deșirați la nivel de mentalități sociale, nu mai suntem la noi acasă, separatismul ne macină și ne roade din teritoriu, spațiul informațional este unul străin, alofon și imperialist, securitatea cetățenilor e la cota zero, justiția coruptă a ieșit de pe orbita statului de drept – despre ce fel de stat suveran, independent, indivizibil, integru mai poate fi vorba?
A venit timpul ca politicienii să înfrunte adevărul inalienabil: Republica Moldova a ajuns la stația terminus a posibilităților sale de funcționare ca stat de drept. Politicienii nu mai pot să amăgească lumea și să se auto-amăgească referitor la capabilitatea lor și a instituțiilor subjugate partinic să armonizeze piesele de puzzle pentru a pune pe picioare un stat.
RM este un simulacru de stat, iar în aceste condiții, pentru a salva măcar ceea ce a mai rămas din Basarabia istorică, reunificarea RM cu România este o urgență stringentă. Altă soluție pentru această palmă de pământ pur și simplu nu există.