DESTRĂMAREA PÂNĂ LA CAPĂT. DRAGĂ CORINA FUSU…
Nu mă bucur deloc pentru ceea ce i se întâmplă Partidului Liberal. Arestările membrilor PL aflați în diferite funcții publice, cu învinuiri grave de corupție, este rezultatul unui ”materialism pragmatic”, la care s-au dedat mai mulți membri ai acestui partid, dar nu doar ai acestui partid. Soarta PL era una previzibilă, căci nu poți, cu lozinci patriotice, ridica actul corupției la nivel de politică de stat și să-ți imaginezi că niciodată nu-ți vor bate cei de la CNA la ușă.
…În 2009 dăinuia un entuziasm excepțional, unul anti-comunist și pro-românesc, pe valul acestui entuziasm am decis să dau curs invitației lui Mihai Ghimpu de a adera la PL. Habar nu aveam ce înseamnă un partid politic, cum funcționează. Mă așteptam la o conlucrare în echipă, la posibilitatea de a propune idei, de a te exprima liber, de a critica, de a construi lucruri frumoase în numele ideii.
La foarte scurt timp am înțeles, mai ales după accederea într-o coaliție de guvernare pro-europeană (pro-românească nu era de unde – cu PD la mijloc), că ideile nobile pentru care luptam, de fapt, nu își au locul într-un mediu de politicieni și lideri, pentru care statul RM are un sens existențial DOAR din punct de vedere al beneficiului propriu. Cercul vicios funcționează foarte simplu: un partid politic în RM se avântă la putere pentru a pune mâna pe resurse administrative, pentru a da membrilor activi ai partidului locuri de muncă în instituțiile statului (model gubernial rusesc cu un aparat funcționăresc excesiv de mare), pentru a oferi posibilitatea membrilor de vază, mai cu seamă finanțatorilor partidului, de a face business cu bugetul public – atât. Iar, idealul național pe nume ”românism, unionism” – e un fel de paravan, care este activat când liderii politici nu se înțeleg pe tema împărțirii sferelor de influență economică. Dureros de simplu!
În 2010 am fost prima în PL care a bătut alarma referitor la unele fenomene anormale în tot ceea ce ține de democrația vieții de partid, accentele politice corecte, necesitatea schimbării liderului. Ruptura care s-a produs în 2013 a fost doar o consecință logică a conflictului dintre intelectualul universitar și ”pragmaticul el lider maximo”, care nu a ezitat să mă blameze, chiar dacă știa că în persoana mea PL a avut doar de câștigat puncte electorale. Eu, un modest profesor universitar, m-am dovedit a fi mai vizionară decât ”cel mai mare politician patriot de pe Bâc”.
Acum, la patru ani de la acea ruptură, s-a întâmplat exact ceea ce trebuia să se întâmple: a continuat destrămarea PL. Destrămarea până la capăt.
Repet: nu mă bucur. Am crezut, și în 2010 și în 2013 că în RM este loc pentru un dialog într-un partid politic, este loc pentru cedări, schimbări la vârf, remodelări de atitudini, dar m-am înșelat. Din păcate, luciditatea și rațiunea nu sunt virtuți în partidele politice din RM de tip vechi, cele care de fapt reproduc fidel modelul PCUS.
Un gând final pentru Corina Fusu. Știu, din spusele fostei ministre a educației, că în 2013 ea a rămas lângă Mihai Ghimpu, deoarece era sigură că în 2014 PL va trece pragul electoral, din nou, grație lui Dorin Chirtoacă, și ea, Corina Fusu, va ieși la pensie din fotoliul de deputat. Dragă Corina Fusu, fostă ministră a educației, care nu ai predat o singură oră în școală sau universitate, acum visul ți s-a împlinit – vei ieși la pensie dintr-o funcție publică, liniștită și împăcată, că nu ți-ai trădat scopul nobil și mai cu seamă, liderul de partid. Și încă un episod, marcat de tine ca ministrĂ. În luna mai, din postura ta de ministră a educației (sic), la Marrakech, Maroc (unde ai plecat pe banii contribuabililor din RM), la Adunarea Generală a Agenției Universitare a Francofoniei, la președinția căreia am candidat, agitai universitarii din țările francofone să nu mă voteze pe mine, din motiv că sunt președinta unui partid de extremă dreapta (ai ajuns, draga Corina Fusu, să-i consideri pe unioniști extremiști…). Pentru prima dată în istoria de 55 de ani ai acestei prestigioase asociații, un profesor universitar francofon din RM a avut șansa reală să ajungă în fruntea ei. Să nu crezi că afișându-te la acest for, universitarii francofoni te-au luat în serios. Au fost profund dezgustați de comportamentul tău. De fapt, ai fost cel mai mediocru ministru al educației. Acum vei fi o pensionară ordinară, doar dacă nu decizi iar să faci greva foamei pentru te miri cine știe ce cauză inventată. Numai că de data această nu mai suntem nici în 2004, nici în 2009. Sic transit gloria mundi.
Lupta continuă, cu sau fără PL, adevărata schimbare va surveni după Unirea RM cu România. Iar pentru aceasta suntem gata să luptăm, să luptăm până la victoria finală, până la Unirea definitivă. Așa să ne ajute Dumnezeu!
