Yearly Archives

Gabriel Teodor Gherasim: Stimata doamna Guțu, vă rog, în primul rand, să le împărtășiți cititorilor noștri câteva date biografice, academice și din activitatea dumneavoastră politică, inclusiv până în prezent:

Ana Guțu: Sunt profesor universitar de 30 ani, doctor în filologie romanică, autor a circa 300 publicații științifice și publicistice, cunosc mai multe limbi străine, în politica am venit în 2009 pe valul mișcarii anticomuniste, pentru a redobândi libertatea de exprimare și de gândire.

Gabriel Teodor Gherasim: Ce înseamnă pentru dumneavoastră limba română și de ce este o necesitate realitatea recunoașterii ei în Basarabia, și trecerea la index a etichetei de “limba moldovenească” atât de apărată, de la comuniștii lui Voronin, la unii membrii ai alianței de la putere, gen membrii formației lui Marian Lupu?

Ana Guțu: Limba română este cadrul existențial spiritual, în care am fost educată de bunicii și părințîi mei, eu fiind originară din sudul Basarabiei, dintr-o localitate de pe malul Prutului, orășelul Cahul. În copilărie am avut cărți românești în casă, am privit TVR 1, am vizitat România chiar pe timpul sovietic, deoarece aveam rude la Iași și Galați, străbunica pe linia tatălui plecată fiind în România încă din 1933, pe timpul României Mari, cu trei fiice ale sale, bunica rămânând dincoace de Prut. Bunicii mei niciodată nu au folosit glotonimul ”limba moldovenească”, toate confuziile survenind de fapt mai târziu, când am venit la Chișînău la facultatea de limbi străine. În RM problema denumirii limbii este și, cu siguranță, vă fi pe larg exploatată de către politicieni în scopuri manipulatorii, astfel contribuind la ținerea în neștire a unei părți bune a electoratului. Partidele de stnga insistă asupra teoriei moldovenismului, care coboară în Evul Mediu, aceștia ignorând astfel în mod voit istoria, deoarece statele naționale europene moderne s-au format către mijlocul sec. al XIX.

Gabriel Teodor Gherasim: Se spune mult în istorie că forțele comuniste au “eliberat” Estul/Centrul Europei de “fasciști” (corect naziști), dar ce nu se spune este, -după cum a fost demonstrat foarte bine de documentarul The Soviet Story/Povestea Sovietelor (Snore 2008, Latvia) -, că, până în 1941, comuniștii și naziștii au fost prieteni la cataramă, văzându-se unii pe alțîi că “revoluționari” și ajutându-se politic, militar, economic, și strategic în haicuirea și impărțirea Europei după bunul lor plac. Cazul Basarabiei/Bucovinei de Nord/Bugeac și respectiv al Nordului Transilvaniei, furate României și împărțite “frățește” de comuniști și naziști între ei și aliații lor în 1939 (Pactul Molotov-Ribbentrop ), – ceea ce a dus ulterior la intrarea României în război în 1941pentru eliberaera acestor pământuri românești -, este tipic în acest sens. Cuvântul “revoluție” înseamnă să răstorni ceva cu fundul în sus: valori, straturi sociale, țesutul etnic al popoarelor neaoșe de mii de ani. S-au pierdut mulți membrii ai familiei datorită “purificării entice anti-românești” din Basarabia. Pe cine au deportat și/sau ucis rușii cu precădere în Basarabia, și ce fel de coloniști au adus și promovat că să-i înlocuiască pe acești români?

Ana Guțu: Decizia Curții Constituționale din 5 decembrie repune în drepturi adevărul istoric despre Basarabia, și anume că aceste pământuri au fost ocupate, rupte din trupul Țării românești, Basarabia fiind supusă unui proces feroce de deznaționalizare și epurare etnica. Deportările și foameea organizata, care au fost un adevărat genocid împotrivă băștinașilor români, dar și altor etnii conlocuitoare, au fost declanșate, în primul rând, pentru a-i pedepsi pe cei care se autoidentificau  români, pe cei care erau gospodari în bun spirit românesc. În urma acestui genocid al sovieticilor împotrivă românilor basarabeni au pierit sute de mii de oameni.

Gabriel Teodor Gherasim: Să vorbim de confuzia deliberată dintre românii din regiunea Moldovei, numiți “moldoveni” (cum sunt “texani” americanii din Texas) și ideea fantezistă că aceștia ar fi o așa-zisă “etnie moldovenească” și vorbind o “limba moldovenească”. În librăriile din Europa și SUA nu există vreun “dicționar Moldo-“, ci numai “Romno-Englez”, ”Româno-Italian” etc. Mă uluiește continuarea inepției despre o “etnie/limba moldovenească” și după revenirea la grafia latină a limbii române în Basarabia. Deloc întâmplător – și frații mai mici ai rușilor, Iugoslavii (slavii de la sud – acum sârbii) îi supun aceleiași politici privind o falsă dicotomie pe românii din sudul/vestul Dunării (Timoc), față de românii din România, numindu-i pe primii …”vlahi.” Același lucru îl fac cu românii din Grecia și grecii, bulgarii, albanezii și croații în propriile țări, mai puțin macedonenii. Ungurii fac același lucru cu împărțirea românilor din Ungaria în români și “băieși”, care vezi Doamne ar vorbi…”limba băiașă”.

Repet, aici nu-i nici macar vorba de aromâni, deci tot de români, dar care au un dialect; este vorba de români că și Dvs.și că mine, care ne înțelegem fară fițuici cu pretenții de “dicționare” (vezi maculatura lui Vasile Stați, la care nici măcar domnul Marian Lupu nu face referință ). Deci am două întrebări: cum explică (neo)comuniștii și rusofilii aceeași limba românească că fiind “două” limbi în era Internetului și a lipsei de sârmă ghimpată, și –mai important poate – ,ce au ei de câștigat cu aceste insulte față de evidența bunului-simț?

Cum s-ar simți rușii din Basarabia de exemplu, daca i-am numi “poporul nărozilor” care ar vobi “limba năroadă”, adică rusă dar scrisă în…alfabetul latinesc?

Ana Guțu: După cum am mai menționat cu varii ocazii, inclusiv în scrierile mele științifice, confuzia identitară și lingvistică este rezultatul ocupațiilor din 1812 și 1940/1944, deoarece inițial imperiul țarist, iar mai apoi imperiul sovietic, au dus o luptă acerbă pentru eradicarea suflării românești, însă nu au reușit. Partidele de stângă, mai ales comuniștii, sunt ereditari de drept ai doctrinei leniniste, ai fostului partid comunist din URSS. Ei au misiunea de a promova în continuare aceste politici nihiliste. Trist este faptul că reprezentanții minorităților naționale și etnice, nu toți, dar totuși,  o buna parte din ei, fac jocul comuniștilor și nici nu acceptă ideea de a respecta națiunea majoritara în tot ceea ce înseamnă istoria, civilizația, limba româna, ducând o politică de negare și respingere a adevărului științific.

Gabriel Teodor Gherasim: Țin minte, pe timpul “democrației” comuniste tovarășul Voronin a impus schimbarea – printre altele – a titulaturii Liceului Româno-Francez Gheorghe Asachi din Chișinău în Liceul “Moldo”-Francez, și i-a pedepsit cu expulzarea pe curajoșii elevi care au opus rezistență. Este interesant și faptul că directoarea Liceului Româno-German din capitală a acceptat modificarea, argumentând, disprețuior: “Aici spunem Liceul Moldo-German, pentru că nu suntem la Asachi”. Aceasta ridică două întrebări: există două conștiințe contrapuse între generațiile mai tinere “pro-românești” și cele adulte “filo-rusești,” sau există oameni de bun-simț, care se recunosc drept români din ambele generații, după cum există și unelte de dezbinare “moldoveniste” în toate generațiile?

Ana Guțu: Dialogul generațiilor este mai dificil în RM, deoarece există familii în care adulții mai votează ideologia comunistă, poate mai mult din nostalgie, căci erau pe atunci tineri, iar tinerețea e pentru orice om periaoda vieții cea mai fericită. Adevărat e că vom avea nevoie de ceva timp că să se producă un schimb de generații, să-și facă efectul educația, cartea, lumina. Accelerarea acestui proces poate fi obținută prin educarea populației cu ajutorul unui spațiul informațional românesc adecavt, din pacte acest spatiu informațional în RM nu există, suntem invadați de canale rusești, prin care este continuată opera de ținere în prizonierat nostalgic a oamenilor cu rezistență inadecvată la tot ceea ce înseamnă propagandă și minciună de la Kremlin.

Gabriel Gherasim: Încă de pe timpul imperiului roman, zicala “Divide et Impera” (Împarte și Domina!) a fost folosită cu succes de toate imperiile în zonele ocupate. Ceea ce am văzut în Basarabia, au fost români basarabeni care “s-au dat cu rușii” și au devenit parte integrantă în persecutarea propriului popor (mancurții). Mai greu de acceptat este că oameni, ale căror familii au suferit crunt sub persecuția comunistă rusească nu numai că au pășit peste cadavrele înaintașilor și au trecut de partea opresorilor, dar au și devenit porta-voce a lor. Să îl luam pe Vladimir Bujeniță, al cărui bunic matern, Isidor Sârbu a fost luptător anti-comunist și refugiat în România după ocuparea rusească a Basarabiei. E vorba de numele conspirativ de Vladimir Voronin (Cioara), fost și prezent milionar și președinte al comuniștilor, care a numit tricolorul Moldovei (deci romanesc) “steag fascist”. Alt caz e tovarășă Zinaida Greceanâi, fosta prim-ministru pusă de comuniștii aserviți Moscovei, ai carei părinți Marioara Ursu și Petrea Bujor au fost deportați în Siberia în anii ’50.

Ce instrumente și tehnici a folosit sistemul comunist de a fost în stare că să desfigureze în așa hal indivizii, să îi transforme pe unii din victime în asupritori?

Ana Guțu: S-a scris deseori despre sindromul Stockholm, atunci când victima devine adoratoare a călăului sau, probabil aceasta s-a întâmplat cu românii din Basarabia, frica încuibărindu-se în mintea populației de aici. Secolul al XIX-lea a fost un secol al luminilor în Europa, dar pentru basarabeni acest secol a fost unul al analfabetismului, al privării de drepturi identitare și lingvistice. Basarabia nu a venit pregătită către Ziua Marii Uniri din 1 decembrie 1918. Era un spațiu profund rusificat, unde abia după 1 decembrie 1918 au fost deschise circa 3 000 de școli românești, cămine culturale, a început viață culturala adevărată, dar 22 de ani au fost mult prea puțini în acest sens. După 1940/1944 ocupanții sovietici și-au făcut bine treaba prin intermediul propagandei și ideologizarii, migrației forțate și schimbării componentei etnice a populației (casatroii mixte în special, din care rezultau copii vorbitori de rusă). Aici în RM s-a înrădăcinat termenul de ”mancurt”, personaj lipsit de memorie originară, un termen mai puțin cunoscut în vest, deoarece vine dintr-un roman al unui scriitor kirghiz. Din păcate, inclusiv acum RM e plină de mancurți, oameni lipsiți de sentimentul identitar, chiar dacă au nume românești.

Gabriel Teodor Gherasim: Cealaltă parte a ecuației iarăși este de ce, în ciuda aceluiași sistem de mutilare sufletească, au fost și sunt români basarabeni, care în ciuda aceluiași regim de deznaționalizare, și în ciuda persecutării familiei până la omucidere de către rusi, au păstrat și au promovat de-o viață cultura, limba, istoria, și civilizația daco-romana dintre Nistru și Prut? Ce-a creat de fapt diferență dintre cedare, și rezistență, în fata persecuțiilor comuniste rusești?

Ana Guțu: Păstrarea sentimentului identitar național a fost mai ales posibilă în familiile de intelectuali, unde bunicii, părinții, au fost profesori, medici, familiile în care părinții au fost oameni gospodari și au fost expropriați, apoi deportați în Siberia. Universitatea din familie a contat foarte mult în acest sens.

Gabriel Teodor Gherasim: Să ajungem la minoritari. La 20 de ani de la independența Moldovei după jugul rusesc, un număr important de alogeni rusolingvi păstrează frânghiile economiei de la Chișinău. Populația minoritară rusofonă insistă că majoritatea de 80% de etnici români să știe rusește, pentru că ei să nu vorbească românește. Aceiași rusolingvi, odată ajunși în Vestul Europei sau în SUA (inclusiv daca sunt sub 60 de ani) învață limba țării-gazdă în 6 luni sau știu că ajung să nu aibă ce mânca, adică din ce își câștiga existența. Mai tragic, pentru gospodarii români basarabeni deportați în Siberia, Kazahstan s.a., alternativa era să învețe imediat rusește sau să moara. Cum explicați persistenta rusofonilor din Basarabia de a refuza să învețe limba româna, pe care ei o numesc “moldovenească”, și mă refer aici la copii de la 16 ani până la adulți sub 60 de ani? Sau cum explicați tupeul bașcanului din “Gagauzia” care amenință că restituie scrisorile Chișinaului pentru că sunt în…”limba moldovenească”, și nu “în rusă,” după cum tot aceeași Gagauzia insistă că să predeie în “limba moldovenească” refuzând sintagma Limba Română?

Ana Guțu: Să nu uitam că rușii sunt exponenții unei mari națiuni, națiuni care până a se constitui, a dus războaie, a cucerit popoare. Rusia e o țară destul de mare, ca rușii să se poată mândri cu ea, cu istoria lor, cu civilizația și cultura lor. Aceasta le-a dat legitimitatea de a se simți mari și tari oriunde s-ar afla. E filosofia existențială, în spirit imperial, care e îmbrățișată cu plăcere și nicio reținere de ruși. De aici vine și handicapul lingvistic, propriu exponenților națiunilor mari. Rusul se vrea stăpân oriunde ar merge. Explicația este de sorginte istorica. E greu să răstorni o astfel de filosofie existențială. În RM cele 20 de procente de minorități, 5% de rusi, 11% de ucraineni, 3% de găgăuzi, 1% de bulgari s.a., luate la un loc formează o minoritate rusolingvă puternică, ce renunță la limba lor maternă în favoarea limbii ruse. Toate bune și mai bune până în momentul când reprezentanții acestor minorități încep a decide soarta limbii oficiale din RM. Pentru astfel de acțiuni, menite să submineze ordinea constituțională a statului,  oricine, indiferent de naționalitate sau etnie, trebuie să fie tras la răspundere, mai ales după decizia Curții Constituționale din 5 decembrie 2013.

Gabriel Teodor Gherasim.: Când retorica antiromânească pierde teren, se recurge la violență: agresivitate și violența contra participanților la Marșul Unirii de la Balți, împușcarea cetățenilor civili la punctul de trecere al “vameșilor transnistrieni” rusi, violarea și omorârea tinerilor la protestele din aprilie 2010, asasinarea, prin diverse “accidente”, a artiștilor și intelectualilor unioniști români de-a lungul anilor, invadarea în scoli, și/sau expulzarea profesorilor și a elevilor din școlile românești “moldovenești” din Estul Moldovei (Transnistria), arestarea sub acuzații false de “teroriști” a elevilor români din Transnistria, existența armatei rusești de ocupație din anii 90 până în prezent, în ciuda Tratatului de Retragere semnat la Istambul în 1999 etc. În ce măsură trebuie să inventariem și repeta aceste fapte publicului românesc și internațional, pentru a arăta cât de “democratica”, este, de fapt, Rusia azi în Republica Moldova?

Ana Guțu: Inventarierea o vor face istoricii, aceasta este misiunea lor, eu consider că presiunile Rusiei vor urma, inclusiv după parafarea și semnarea Acordului de Asociere cu UE, deoarece Rusia, în virtutea veleităților sale imperiale,  nu dorește să piardă teren în fostele spatii sovietice. Important e să fim consecvenți, demni, să rezistam și să ne urmăm destinul european.

Gabriel Teodor Gherasim: Să revenim la condamnarea comunismului: România a făcut-o în 2006, la fel și tarile din Estul Europei. R.Moldova a interzis, în 2012, simbolurile “secera și ciocanul”, sub a căror flamura roșie au murit peste 150 000 000 de civili în țoață lumea în regim comunist. Rusia, însă, mai are steaua roșie pe Kremlin și venerează hoitul lui Lenin, pe post de “Mesia al comuniștilor”.

Și Comunitatea Europeana a refuzat în repetate rânduri să condamne comunismul, cel mai recent în 2010, când România, Republica Ceha, Ungaria, Bulgaria, Latvia și Lituania au cerut din nou acest lucru. Frica pentru că o să le taie rușii gazele naturale și conlucrarea partidelor de stânga din Grecia și Vestul Europei au făcut că occidentalii să respingă inițiativă.

În Londra în 2011 a avut loc o expoziție cu chiloți de damă cu seceră și ciocan pe ei în loc de floricele și au venit propuneri din SUA să se facă băuturi de limonada chemate Leninada. Fascinația cu dictatorii comuniști a ajuns și la Casa Alba a lui Obama, unde, în 2009, pe bradul de Crăciun a apărut și un glob cu fata lui…Mao Tse Dung (65 000 000 de victime, conform Cărții Negre a Comunismului). Iar în 2010, în același an când Georgia a demolat statuia lui Stalin din Groznâi, în Bedford Virginia, americanii i-au ridicat o statuie lui … Stalin, pentru “eliberarea” Frânței (de menționat că singurii “estici” care au participat, de fapt, la eliberarea Occidentului, a fost armata poloneză din exil, pe care Cherchill a predat-o după război rușilor; aceștia i-au arestat pe soldați și i-au omorât pe supraviețuitorii luptelor contra germanilor din Franța și Italia). Președintele Nicolae Timofti a declarat în revista austriacă Die Presse că: “nu există nicio diferență intre sistemul nazist și cel sovietic.” Deci cum trebuie educați acești occidentali că să afle memoria atâtor martiri, pe care ei o terfelesc prin bagatelizarea sau chiar glorificarea ideologiei și a acțiunilor comuniste?

Ana Guțu: Fiind delegat la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei  am contribuit la elaborarea raportului și apoi, prin amendamente votate în plen, la adoptarea în 2010 a Rezoluției 1723 cu privire la ”Comemorarea victimelor Holodomorului” – foametei organizate în Ucraina, document în care se face referință la foametea organizata din Transnistria în 1932-1933 și Basarabia în 1946-1947. Deja în 2006 APCE a adoptat Rezoluția 1486 cu privire la ”Necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor totalitar-comuniste”. Parcă există un cadru internațional pentru a realiza demersul în cauză, eu, însă, consider că statele post-comuniste nu au fost suficient de insistente în acest sens. Recent am adresat președintelui RM Domnului Nicolae Timofti o scrisoare deschisă, prin care solicit crearea unui institut de studiere a crimelor regimului comunist. Institutul va avea drept sarcină   elaborarea unui rechizitoriu, în baza mărturiilor vii, documentelor și dosarelor de arhivă. Rechizitoriul împotriva crimelor comunismului trebuie să fie prezentat într-o instanță judiciara din RM care să se pronunțe în sensul condamnării regimului comunist pentru crimele comise împotrivă cetățenilor din Basarabia. Deja având un căștig de cauza la nivelul instanțelor naționale, putem vorbi și de concertarea eforurilor pe dimensiunea internațională și să insistăm asupra unui  proces judiciar internațional, care ar condamna crimele regimurilor totalitare comuniste, așa precum o recomanda APCE în rezoluția 1486 din 2006. 

Gabriel Teodor Gherasim: În ciuda rusificării și a tribalizarii masive așa-zis “moldoveniste” din Moldova, totuși, Basarabia dă exemple demne de urmat întregii națiuni daco-romane: Festivalul Limba Noastră Cea Română (devenit fenomen universal în România și comunitățile românofone), Protestele Tinerilor din Aprilie, Podul de Flori din anii ‘90, Marșul Unirii, cel mai mare drapel tricolor romanesc din lume desfășurat la Chișinău. Unde vedeți redeșteptarea romanilor dintre Nistru și Prut în viitorul apropiat și depărtat al poporului nostru?

Ana Guțu: Consider că redeșteptarea românilor dintre Prut și Nistru a început încă în anii 1988-89, e un proces continuu, deoarece schimbarea mentalităților sociale ne va lua ceva timp. E nevoie de foarte multă lumină, multă carte, multă informație. Schimbarea mentalităților este inevitabilă odată cu schimbarea generațiilor și deschiderea definitivă a frontierelor. Din 2014 cetățenii RM vor călători fară vize în UE, deci, inclusiv, în România. Sângele se vă reamesteca, ad literam, prin căsătoriile tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului, iar odată cu deschiderea frontierelor li se vor deschide larg ochii și celor care se încăpățânează să vadă soarele de asupra capului, țintindu-și cu obstinație privirea doar spre bocancii ocupantului.

Gabriel Teodor Gherasim: Mult stimata doamna Guțu, ne întâlnim la amurgul anului 2013. Puneți că să ne dați un sumar a ceea ce a însemnat 2013 pentru Basarabia și pentru poporul roman în general?

Ana Guțu: În primul rand, a fost un an aniversar, s-au împlinit 95 de ani de la Marea Unire din 1918. România a jucat un rol definitoriu în realizarea unui eveniment istoric pentru Republica Moldova – parafarea Acordului de Asociere a RM la UE, Vilnius, Lituania. România a fost și este mai mult decât țară-avocat pentru Republica Moldova în sprijinirea parcursului său european. Integrarea economică și politică a Republicii Moldova în UE va însemna și reîntregirea civilizației românești. Un alt eveniment important, din punctul meu de vedere, îl constituie hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova, în privință constituționalizării Declarației de Independență a RM din 1991, document în care se utilizează glotonimul LIMBA ROMÂNĂ. Prin modesta-mi contribuție, și anume, sesizarea pe care am făcut-o la Curte la 26 martie 2013, am declanșat un răspuns juridic important – limba română s-a întors din punct de vedere gloto-politic în Republica Moldova.

Gabriel Teodor Gherasim: Ce înseamnă faptul că limba română este considerată ca limba de stat pentru Republica Moldova?

Ana Guțu: În primul rând, aceasta consfințește următoarea realitate axiomatică: suntem un popor, avem o istorie comună, avem aceeași limbă  – limba română, dar, deocamdată, locuim în doua state românești. Cei care vor continua să nege acest fapt, din start sunt înregimentați fie în tagma celor obscuri la minte, fie în tagma propagandiștilor manipulatori, căci și de aceștia există destui în RM, din păcate

Gabriel Teodor Gherasim: Cine au fost promotorii limbii române a Declarației de Independența, cărora le rămânem îndatorați, și cine au fost promotorii “limbii moldovenești” din Constituție, care s-au acoperit de ridicol de-a lungul decadelor, până la culminarea în infama fițuică de “dicționar moldo-român”?

Ana Guțu: Dintoteauna promotorii și salvatorii limbii române în Basarabia au fost oamenii de cultura, oamenii luminați la minte, scriitorii, poeții, actorii, profesorii vizionari – adică, filosofii. Providența a făcut ca textul Declarației de Independență  a RM din 1991 să fie ticluit cu mult har. Nici viciosul articol 13 din Constituție, care este rodul ocupației sovietice, nu a stăvilit adevărul științific. Nomenclatura comunistă a avut tentacule și încă le mai are până în ziua de azi.  Un imperiu al răului, precum a fost cel sovietic, nu dispare niciodată fară urme. Finalmente, adevărul științific triumfă, spiritul unui popor învinge, oricât de mari ar fi stavilele ridicate în mod artifical de imperii și dictatori.

Gabriel Teodor Gherasim: De la politicieni din Gagauzia, care s-au născut și trăiesc în Moldova, dar vorbesc numai rusește, la ucrainienii din Bucovina de Nord și Bugeac, diverse autorități au continuat că să publice cărți și să creeze matricole școlare unde limba română și “limba moldovenească” erau considerate limbi diferite, iar vorbitorii lor, drept “popoare diferite”.

În ce măsură decizia Curții Constituționale de la Chișinău poate obliga universalitatea limbii românești în curiculumurile școlare și/sau datele statistice ale densității poporului român (acum re-adus sub aceeași identitate)?

Ana Guțu: Trebuie să spunem foarte clar, din 1991 încoace, nu au existat probleme cu denumirea corectă a limbii în curricula și manuale, documente științifice, academice, instituționale, culturale etc. Minoritarii utilizează intenționat problema denumirii limbii în scopuri politice, pentru a destabiliza situația din republică, pentru a opri mișcarea RM pe calea integrării europene. Unii din ei sunt cu simbrie din est, nici nu ne miră acest lucru. Dar, atitudinile se vor schimba, cu siguranță, odată cu schimbarea calității vieții.

Gabriel Teodor Gherasim: Mulți au fost copiii și adulții care au fost abuzați verbal și fizic în marșurile unioniste, din Chișinău, la Balți, și în alte locații. A meritat suferință lor pentru rezultatele din acest an?

Ana Guțu: Agresiunile verbale și de orice alt gen pe motive unioniste sau lingvistice nu sunt o noutate în RM. Eu personal am crescut într-un orășel profund rusificat, și acum îmi amintesc de certurile pe motive etnice, care izbucneau intre elevii moldoveni și cei rusi în timpul faimoaselor parade de 1  mai sau 7 noiembrie. Toleranța și acceptarea celuilalt este o lecție pe cate trebuie s-o învețe mai ales reprezentanții minorităților din RM. Mai ales ei, deoarece noi le-am învățat limba, chiar daca ei sunt mai putini, însă, fenomenul invers așa și nu s-a produs în masă, ci doar foarte sporadic. Acum, primind mesaje electronice amenințătoare la adresa mea, pentru că pledez în favoarea limbii române, identității noastre românești, stau și mă întreb: ce s-a schimbat de la ocupația sovietică încoace? Mai nimic. Același nerespect pentru băștinași, același dispreț. E cazul să fim noi mai demni și să ne facem respectați, prin promovarea valorilor noastre românești cu multa fermitate și caracter.

Gabriel Teodor Gherasim: În ciuda deportărilor dine perioadele țariste, comuniste și “democrate” (a la Puțin, în Transnistria) de deznaționalizare românească din Basarabia/Bucovină de Nord Bugeac, și a introducerii constant de coloniști rusofoni, supraviețuitorii victimelor deportărilor și a persecuțiilor anti-românești făcute de Rusia intre Nistru și Prut, s-au ridicat la înălțimea înaintașilor lor, prin culminarea legiferării limbii române, că să revină în Basarabia la ea…acasă (la fel că și tricolorul și leul monedei).

Ce mai trebuie de făcut pentru ca Basarabia să re-ajungă în România?

Ana Guțu: E nevoie de multa curiozitate din partea românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Frații, separați de un rău, încă nu se cunosc suficient. Să trecem Prutul cu mai multa îndârjire, să comunicăm pe toate căile posibile, să facem astfel că românii din Romania să aibă cetățenia Republicii Moldova, pentru a nu le permite comuniștilor și acoliților coloanei a cincea să vină vreodată la putere, să ne dicteze cine suntem și de unde venim. Lecția istoriei este una dureroasă, dar ea este o lecție! Ar fi bine s-o învățam și să utilizam în mod pragmatic toate oportunitățile, de ordin economic, mai ales, că să unim cele două maluri ale Prutului, pas cu pas, inteligent, ireversibil, odată și pentru totdeauna.

Gabriel Teodor Gherasim: Ce doriți că să urați Republicii Moldova și României pentru Noul An?

Ana Guțu: Cele doua state românești să se regăsească cât de curând, un prim pas fiind, ridicarea barierelor de circulație în 2014. E un pas gigantic spre reîntregirea neamului românesc. Să se poată întâlni frate cu frate, părinții cu copiii lor, să se re-amestece sângele, care să o ia la fuga prin venele noastre românești, readucând la viață părțile atrofiate ale trupului României, dandu-i o speranță nouă, plină de energii creatoare.

Gabriel Teodor Gherasim: Ați mai vrea să adaugați ceva pentru cititorii noștri din țoață lumea?

Ana Guțu: Le doresc tuturor Crăciun fericit, sărbători de iarnă luminoase, curaj și perseverență, sănătate și fericire personală.

Vezi aici: http://www.clipa.com/a6160-Interviu.aspx  interviul publicat și în cartea: