Daily Archives

Aşa înţeleg unii libertatea de exprimare!

Nu mă miră când în RM ești atacat de reprezentanții  coloanei a cincea – scumpele noastre minorități naționale  TOATE vorbitoare de limbă rusă. M-am învrednicit de această atenție pentru faptul că am făcut mai multe apeluri să onoreze și să stimeze această palmă de pămâmt, unde au venit în calitate de colonizatori-ocupanți fie cu 200 ani în urmă, fie după ocupația sovietică din 1940. Fenomenul, însă,  nu are remediu: șovinismul velikorus, căpătând proporții halucinante în fostele colonii sovietice, atacă fără un pic de jenă orice chemare la comportament civilizat într-o societate unde ei nu mai sunt acasă în Rusia, ci mănâncă pânea agricultorului din RM. Că dă, mă rog, minoritățile rusolingve nu s-au dat în vânt după lucrul în câmp din  kolhoz pe care îl idolatrizează cu vervă și azi. Ele s-au oploșit prin instituțiile statului, au făcut servicii puterii de ocupație, mai stau și azi, fără să cunoască limba oficială a acestui stat, își tot continuă misiunea de agenți, otrăvind și isterizând deja tânăra generație, mai caustică și mai incisivă decât îmbătrâniții KGB-iști, ce-și ridică pensii de mii de ori mai mari decât pensiile pedagogilor.

Orice chemare către acești minoritari rusolingvi de a se integra în societate (a propos, această o cer multiplele documente europene…) este interpretată de ei ca o încălcare a drepturilor lor. Iscusită demagogie, nu? Mentalitate imperială crasă. Suntem unicul stat din regiune unde este asigurat învățământul în limba minoritară rusă începând din clasa I până la universitate, fără a propune soluții viabile pentru integrarea societală a absolvenților. Ce iese în final? Un specialist monolingv, inapt de a se integra în câmpul muncii – instituții publice -și pilotat în sectorul privat. În sectorul privat legislația lingvistică este încălcată flagrant, deoarece ni se oferă servicii și produse corespunzătoare personalului handicapat din punct de vedere lingvistic, deoarece nu vorbește  decât limba ascendenților săi colonizatori.

Am primit ieri un mesaj de amenințare cu moartea, în limba rusă, gen: dacă mai zic ceva despre minoritățile din RM – îți ridicăm mandatul, te băgăm la pușcărie și acolo de vei sinucide dracului …etc. Armata de forumiști de pe portalurile velikoruse xenofobe, șovine, cu domenii la Tirasol sau Moskova, mai nou, bloggerași, scribi de tot felul, varsă cerneală îndoită cu venin, ambele produse plătite generos din buzunarul fără fund al Gazpromului,  împroașcă noroi, scuipă scursură din cloaca ce le servește drept minte buimăcită și întunecată de ură și rasizm.  O adevărată delincvență mediatică, un război periculos, ce se dă în spațiul virtual, urmările căruia pot fi foarte grave (istoria cunoaște exemple). Și când te gândești că pe atunci nu era internet, doar presă scrisă.

Libertate de exprimare – de acord, dar de aici până la amenințarea cu moartea – e prea de tot. A dori deliberat moartea cuiva – e intenție de crimă.  Stimați delincvenți șoviniști velikoruși mediatici de tot soiul, acei care nu doriți să locuiți într-o societate civilizată, nu doriți să contribuiți la instaurarea acesteia în RM  – există libertatea de mișcare. Din câte știu președintele Putin a lansat un proigram de re-populare a Rusiei. Acolo chiar e nevoie de a soluționa problema demografică. Și nu veți mai avea nevoie să vă tot plângeți de încălcarea drepturilor. Poate acolo vă veți simți acasă?  Noi, majoritatea românească din RM, tot avem drepturi. Nu ni le încălcați, libertatea unui  individ se termină acolo unde începe libertatea altuia. Suntem la noi acasă.  Să ne respectăm reciproc. Ne mișcăm spre UE. Dar Dumneavoastră?

Emigrarea în masă a cetăţenilor RM în căutarea unui loc de muncă poate fi considerată un adevărat flagel al timpurilor noastre, deoarece această emigrare are loc în condiţiile unei lipse desăvârşite a culturii informaţiei. Oamenii pleacă fără să se întrebe de condiţiile de muncă, de securitatea lor socială, deseori plecarea unor cetăţeni nu are nicio explicaţie, decât absurdul mentalităţii retrograde.  Exemplu:  cum se face că un cetăţean al RM, care lucrează în zona economică liberă de la Bălţi, are salariu asigurat, este hrănit din contul întreprinderii, este asigurat cu transport până la locul de muncă şi apoi până acasă, preferă să plece la Moscova, fiindca “un cumătru i-a telefonat şi i-a spus să vină şi el acolo”.

Poveşti triste ale acestor oameni, porniţi în căutarea unei munci, care nu necesită să pui mintea la contribuţie,  auzim uneori de la ecranele televizoarelor. Poveşti triste, deoarece mulţi din ei decedează, fiind omorâţi, sau fiind implicaţi în accidente de lucru sau accidente rutiere.

Câţi sunt ei? Din datele primite de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în Rusia, doar pe parcursul anului 2012  au decedat  65 cetăţeni ai RM. Şi aceste date nu pot fi considerate complete, fiindcă foarte mulţi cetăţeni ai RM muncesc în ilegalitate şi din lipsă de informare, nu se adresează niciodată la ambasada RM oricât de mare ar fi ajutorul de care au nevoie, şi prin urmare, nu putem afirma că numărul acestor cetăţeni decedaţi este definitiv.

Răspunsul MAEIE la interpelarea deputatei Ana Guțu nu poate fi vizualizat din cauza atenționării la subiectul protecției datelor cu caracter personal venite din partea Centrului Național pentru protecția datelor cu caracter pesronal al RM, scrisoarea Nr.02-07/508 din 19 aprilie 2013.