Ion Petrescu, fondatorul Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, București, a participat la congresul de constituire a partidului unionist DREAPTA în calitate de invitat de onoare. După congres colonelul Ion Petrescu a realizat interviuri despre unire și unionism cu membrii echipei: Ana Guțu, Vitalie Marinuța, Dan Nicu, Dorin Dușciac, Iulian Gramațki, Ion Ursu. Interviurile au fost transmise la 6TV, România.
***
“Curajul şi bărbăţia sunt două calităţi care trebuie să fie proprii nu doar bărbaţilor, ci şi femeilor. Curajul şi bărbăţia ţin, de asemenea, de activismul civic, şi de gradul de democraţie participativă. Nu poţi să nu te revolţi faţă de cum merg lucrurile în societate, dar să nu te strădui să influenţezi mersul acestor lucruri. De aceea, cetăţeanul, dacă vrea să fie mulţumit, de calitatea vieţii pe care o are, de calitatea elitelor politice, care îl conduc, trebuie să participe şi să contribuie şi el, activ, în sensul ameliorării acestui cadru societal. De aceea încerc să cumulez şi activităţile mele pedagogice, în cadrul universităţii, cu cele politice, fiindcă nu pot să fiu liniştită şi cuminte, atunci când ştiu că lucrurile nu merg bine. Am crezut, dintotdeauna, în ideea reîntregirii naţiunii române. Am zis şi în anul 1991 că a fost o greşeală, când s-a votat independenţa statului Republica Moldova. Niciodată nu am înţeles de ce s-a votat independenţa. Eu am dorit ca atunci, sub presiunea maselor populare să se voteze reunirea cu România. Asta au dorit-o buneii mei, părinţii mei şi pentru mine a fost o mare decepţie votarea independenţei. După care eu mi-am văzut de treburile mele. Mi-am scris teza de doctorat. Am avut grijă de familia mea. Mi-am crescut copiii. Eram cu băiatul meu în braţe, atunci când revendicam drepturile pentru Limba Română. Eram printre cei mulţi, în stradă. Mai multe femei erau cu copii în braţe, printre ele şi eu. Deci noi eram masele atunci şi am făcut presiuni pentru a reveni la limba română. Niciodată nu am înţeles de ce atunci, în 1989, s-a votat limba moldovenească, în baza alfabetului latin. Este o parafrază nefericită, care inclusiv azi apare în documente internaţionale, pentru a nu jigni, de pildă, zona secesionistă, de dincolo de Nistru. Mie îmi plac lucrurile să fie spuse de o manieră clară şi adevărată. Parafrazele neaoşe, care ţin de ipocrizia politică… sau interpretarea frazei, de tipul Political correctness este un pic altfel, în zilele noastre. Adică, la noi să nu spui că este o zonă separatistă, atunci când te întâlneşti cu ei, la negocieri. Ci negocieri în format 5 plus 2, etc. Sunt nişte parafraze nefericite.
De aceea am şi spus, dacă mă implic în politică, într-un proiect partinic, atunci acesta să fie doar unul unionist. Nu mă interesează niciun fel de altfel de proiect, deoarece toate tentativele de a ascunde unionismul, de a îl ambala în nişte programe partinice zise pro-europene, sau mai nu ştiu cum, de centru, sunt toate ipocrite. Şi am zis că dacă încropim o echipă politică nouă, o vom face doar în jurul ideii politice unioniste. Şi aşa am făcut împreună cu un grup de tineri, un grup de iniţiativă, şi am decis să formăm partidul unionist care se numeşte Dreapta. Şi sper ca acesta să fie un început de bun augur, mai ales pentru generaţia tânără, care îşi va asuma munca aceasta grea, aceea care va trebui să fie înfăptuită după unire. Este vorba de munca de armonizare legislativă, economico-socială, militară, diplomatică ş.a.m.d. Va fi nevoie de tânăra generaţie, cu expertiză şi pregătire profesionistă adecvată. Internaţionalizarea necesităţii reîntregirii naţiunii române este probabil dimensiunea cea mai importantă în realizarea acestui deziderat şi anume, cred eu, este vorba de concertarea eforturilor diplomatice, prin intermediul nu doar a diplomaţiei de rang mediu, dar chiar este vorba de nivelul şefilor de state, de conducătorii României, Republicii Moldova, Uniunii Europene, SUA şi Rusiei. Să se aşeze toţi la o masă de negocieri. Şi să pună cărţile pe masă. Nu vreau să spun să redeseneze frontierele, pentru că nu este vorba de redesenarea frontierelor, în stilul lui Putin, de exemplu. Ai anexat Crimeea, o parte din Ucraina şi cu asta basta! Ai încălcat şi ai sfidat dreptul internaţional. Nu. Este vorba de nişte discuţii punctuale. Pe esenţa restanţei pe care, din păcate, a păstrat-o comunitatea internaţională, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Şi această mare restanţă este naţiunea română neîntregită. De aceea, orice efort, care se va solda cu un format de dialog, de negocieri, dar pe tema clară a reunificării naţiunii române, este binevenită.
Aş spune compatrioţilor mei, după reunificare, că de acum încolo începe o nouă istorie, pentru ţara noastră, România, pentru naţiunea română. I-aş ruga foarte mult, pe toţi cetăţenii români, dar totuşi pe cei care au trăit în România, de la naştere, să fie condescendenţi cu compatrioţii lor dintre Prut şi Nistru, care, neapărat vor avea nevoie de sprijin şi susţinere, deoarece va fi nevoie nu doar de un efort economic, care nu se va susţine foarte mult, fiindcă P.I.B.-ul Republicii Moldova este egal cu acela al judeţului Prahova şi atunci reîntregirea nu va costa foarte mult. Ca premier probabil că mi-aş dori foarte mult ca România să devină, în cel mai scurt timp, un puternic stat, din punct de vedere economic, să demonstrăm statelor Uniunii Europene, dar şi statelor care sunt la frontiera României, din estul continentului, că suntem capabili să asigurăm securitatea cetăţenilor, să furnizăm securitate, unde este nevoie de aceasta. Şi ar mai trebui să solicităm, tuturor românilor, încredere în proiectul de ţară, reunificată şi reîntregită, care se va realiza. Să ne dăm foarte bine seama că cifra opţiunilor unioniste, în Republica Moldova, este mult mai mare, şi mai ales atunci când punem accent pe partea pragmatică, dar nu aş vrea să fie interpretată această parte pragmatică drept una oportunistă. Asta pentru că Republica Moldova nu îşi doreşte această reunificare doar din această perspectivă, că după Unire vom avea din start şi pensii şi salarii, nu mai trebuie să mai muncim. Nu. Este o interpretare foarte incorectă. Republica Moldova trebuie să se unească cu România şi nu mai trebuie să fie un teren, o arenă a experienţelor politice absolut inutile, absolut lipsite de sens.
Pragmatic, da, noi ne dorim reunificarea, dar cu o contribuţie esenţială, din partea segmentului de expertiză, pentru că avem şi noi cetăţeni, foarte bine pregătiţi, şi aici, între Prut şi Nistru, dar şi în diasporă, care sunt capabili să contribuie la perioada post-unificare, când se vor solicita investiţii intelectuale în tot ceea ce înseamnă armonizare, pentru că nivelul tuturor segmentelor socio-economice, din Republica Moldova, oricum este mai jos, decât cel din România. Va fi nevoie de o perioadă de armonizare, pentru ca aceste niveluri să fie egalate. Şi aceşti oameni sunt aici, nu pleacă nicăieri, au casele lor, familiile lor, au cariere profesionale, dar avem nevoie de o majoritate largă, unionistă, în Parlament, fiindcă, din punctul meu de vedere, după internaţionalizarea problemei unirii Republicii Moldova cu România, va trebui să realizăm acest act juridico-politic, legal, care trebuie să fie votat în Parlamentul Republicii Moldova şi în Parlamentul României. S-a ajuns în punctul zero, când foarte mulţi cetăţeni, din Republica Moldova, au înţeles că trebuie ceva de făcut. Şi ideea unionistă este îmbrăţişată chiar de oameni care, într-un fel erau ostili României, inclusiv reprezentanţi ai minorităţilor naţionale şi entice, care au fler geopolitic şi zic că sunt de acord cu Unirea cu România, pentru că înţeleg foarte bine că nu mai este nimic de făcut. Sunt oameni care şi-au asigurat independenţa economică a familiilor lor şi pricep că pentru a îşi desfăşura afacerile este nevoie de o justiţie corectă, dar şi investitorul străin care vine aici să fie sigur de investiţiile lui. Unirea trebuie să se realizeze plenar şi deodată.”
Vezi AICI interviul integral
