ORDINUL NAȚIONAL AL FRANȚEI “LEGIUNEA DE ONOARE” ÎN GRAD DE CAVALER – DISCURSUL DE ACCEPTARE AL ANEI GUȚU
anagutu on 
La 20 octombrie în Aula Magnifica a Universității Libere Internaționale din Republica Moldova a avut loc ceremonia de decorare a profesorului universitar Ana Guțu cu Ordinul Național al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze în Grad de Cavaler. Cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze i-a fost acordată Anei Guțu prin Decretul președintelui Franțeri Francois Hollande din 14 iulie 2014, același an în care Ana Guțu a fost decorată de președintele României Traian Băsescu cu Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce pentru contribuția la constituționalizarea Declarației de Independență și a limbii române.
Ambasadorul Franței în Republica Moldova, Excelența Sa domnul Pascal Vagogne a fost cel care i-a înmânat doamnei Ana Guțu decorațiunea pentru aportul în tot ceea ce înseamnă promovarea limbii franceze și a valorilor francofoniei.
Discurs:
DISCOURS D’ACCEPTATION DE MME ANA GUTU LORS DE LA CÉRÉMONIE DE REMISE DE L’ORDRE DE LA LÉGION D’HONNEUR DE LA RÉPUBLIQUE FRANÇAISE EN GRADE DE CHEVALIER, LE 16 OCTOBRE 2017, CHIȘINĂU, RÉPUBLIQUE DE MOLDAVIE.
Votre Excellence, Ambassadeur de la France en République de Moldavie, Monsieur Pascal Vagogne,
Monsieur le Recteur
Distingués invités, collègues, amis, chers membres de ma famille,
C’est un honneur pour moi de recevoir la plus haute décoration de la République Française l’Ordre de la Légion d’Honneur en grade de chevalier dans une ambiance académique, lors du 25 anniversaire de la création de l’Université Libre Internationale de Moldavie, fait qui dénote aussi l’attachement sincère de l’ULIM aux valeurs de la francophonie, à la culture et à la langue française que beaucoup d’entre nous vénèrent.
La langue française est la langue de la liberté, la langue des valeurs pour lesquelles le peuple français a combattu le long de son histoire. La langue française est le véhicule d’une culture à portée universelle – la culture française. La langue française, parlée par plus de 200 mln d’habitants sur la planète, est un instrument puissant pour l’avancée des innovations scientifiques, au bénéfice des progrès de différents pays.
Pour moi la langue française est un projet professionnel, un projet de vie. Dans un petit pays qui se démène à s’identifier du point de vue géopolitique, stigmatisé par son passé soviétique, par l’oscillation permanente entre l’Ouest et l’Est, la langue française est devenue une marque de civilisation indispensable pour résister à la politique de dénationalisation, d’uniformisation idéologique. A travers la langue française nous avons pu maintenir l’appartenance à la latinité, car c’est justement le combat pour la langue roumaine qui a relancé la République de Moldavie sur la voie de la démocratie et de la liberté en 1989.
La conjoncture sociale a fait en sorte que je m’implique dans le processus politique, et j’avoue que la France et la culture démocratique française a constitué pour moi une référence d’autorité inaliénable. En tant que linguiste, professeur des universités, j’ai plaidé pour la primauté de la loi, pour le respect des valeurs démocratiques, des droits et des libertés fondamentales des citoyens de la Moldavie. Mais je n’ai laissé de côté ni pour un seul instant l’approche intellectuelle dans toutes mes initiatives politiques, une approche largement inspirée de l’histoire de la France. Je suis fière de le dire aujourd’hui que j’ai été à la source de la constitutionnalisation de la Déclaration d’Indépendance de la République de Moldavie sur l’exemple de la France, dont le Conseil Constitutionnel avait démarré la constitutionnalisation de la Déclaration Universelle des Droits de l’Homme et du Citoyen de 1789 à partir de 1977.
Mes pensées volent sans doute vers mon enfance quand mon père, professeur d’histoire et des lettres, francophone et francophile, m’avait enseigné et m’avait transmis cet amour passionnel pour la langue française et la grande culture qu’elle véhicule à travers le monde. Ma famille francophone est aussi une réalisation d’un projet de vie, et je me réjouis que cette passion pour le français, pour la culture et la civilisation française est d’ores et déjà transmise à mes enfants, et, j’espère, aux enfants de mes enfants.
Hélas, j’ai suivi des formations en ex-URSS, mais ce n’est point aux réalités soviétiques que je dois mon patrimoine intellectuel, mais à mes parents, et, à mes professeurs, qui en dépit des coercitions idéologiques, ont créé un espace de refuge culturel pour moi, pour mes collègues – l’espace de la langue française. Avec les années, il a dépassé les contours étroits d’un simple espace géographique et a débouché vers l’immensité de l’univers.
Je suis citoyenne de la République de Moldavie, mais aussi de la Roumanie. L’année 2018 c’est l’année du centenaire de la votation au parlement de la Bessarabie de l’Acte d’Unification avec la Roumanie. La réunification des deux états roumains – la République de Moldavie et de la Roumanie – était le rêve de tous les roumains, et aujourd’hui c’est un objectif politique majeure de mon combat politique.
Recevoir aujourd’hui la Légion d’Honneur, la plus haute distinction de la République Française, est un immense honneur. Je suis fière d’avoir reçu la même année du décret du président de la France François Hollande pour ma modeste activité les plus hautes décorations de la Roumanie, de la France et de la République de Moldavie.
Je remercie la République Française, la présidence de la France pour l’honneur qu’elle m’a fait en m’accordant La Légion d’Honneur et, vous assure, distingués officiels, chers collègues, que cette décoration est l’appréciation d’un cumul d’efforts, y compris de beaucoup de personnes, qui sont présentes dans cette salle.
Je citerai Emile Cioran, philosophe français du XX siècle, dont l’assertion convient parfaitement à mon esprit, à mon identité latine roumaine-française : «On n’habite pas un pays, on habite une langue ». Comme Emile Cioran je me revendique de deux nations, de deux cultures, de deux langues : le roumain et le français, le français et le roumain.
En tant que phénomène universel définissant l’humanité dans son essence primordiale – la langue, porte-parole de la raison, fera encore couler beaucoup d’encre avant de dévoiler ses secrets les plus cachés et les plus évidents. La langue est et sera la pierre philosophale de la pensée humaine. Sacrée, car le premier fut le verbe, maudite, car de nombreux lettrés moururent sur l’échafaud pour l’avoir pratiquée dans toutes ses variétés, bienheureuse, car les oraisons glorifient Dieu et son règne, meurtrière, car les guerres et les révolutions ont crié vengeance, paradisiaque, car les plus beaux vers sont ceux de l’amour, toute puissante, car le pouvoir est à ceux qui la domptent sans hésitation – Sa Majesté la Langue nous fascine et nous tient captifs à la longue des siècles.
La langue française m’a fascinée depuis toujours. J’ai connu le patrimoine universel culturel à travers la langue et la pensée philosophique française. J’ai fait de mon mieux pour transmettre à mes étudiants cet amour profond pour la langue française et toute son histoire qui est aussi l’histoire des valeurs universelles et européennes, l’histoire de la pensée démocratique, dont s’inspirent tous les pays du monde.
Je dédie cette haute décoration à la langue française qui constitue pour moi un cadre existentiel éminent, source pérenne de nouvelles créations scientifiques et poétiques, qui guide mon esprit vers la liberté de la pensée et de la raison critique. Je pense et j’écris en français, donc je suis.
Vive la langue française !
Vive la Roumanie réunie et vive la France !
***
DISCURSUL DOAMNEI ANA GUȚU DE ACCEPTARE A ORDINULUI ”LEGIUNEA DE ONOARE ÎN GRAD DE CAVALER” AL REPUBLICII FRANCEZE ÎN CADRUL CEREMONIEI OFICIALE DE ÎNMÂNARE DE CĂTRE AMBASADORUL FRANȚEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA DOMNUL PASCAL VAGOGNE, CHIȘINĂU, REPUBLICA MOLDOVA, 20 OCTOMBRIE 2017
Excelența Voastră, Domnule Ambasador al Franței în Republica Moldova,
Pascal Vagogne,
Domnule Rector al Universității Libere Internaționale din Moldova, Andrei Galben,
Distinși oaspeți, colegi, prieteni, dragi membri ai familiei mele,
Este o onoare pentru mine de a fi distinsă cu cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze, Ordinul Legiunii de Onoare în Grad de Cavaler în această ambianță academică, la cea de-a 25-ea aniversare de la fondarea ULIM, fapt care denotă atașamentul sincer al ULIM față de francofonie, cultură și limba ranceză, pe care noi o venerăm.
Limba franceză este o limbă a libertății, o limbă a valorilor pentru care poporul francez a luptat de-a lungul istoriei sale. Limba franceză este mijlocul de promovare a unei culturi universale – cultura franceză. Limba franceză, vorbită de circa 200 milioane locuitori ai planetei, este un mecanism puternic pentru progresul inovațiilor științifice în beneficiul economiilor diferitor țări.
Pentru mine limba franceză este un proiect profesional, un proiect de viață. Într-o țară mică, țară care încearcă să se identifice din punct de vedere geopolitic, stigmatizată fiind de trecutul său sovietic și care oscilează permanent între Vest și Est, limba franceză a devenit un simbol al civilizației, indispensabil pentru a rezista politicii de deznaționalizare și de uniformizare ideologică. Prin intermediul limbii franceze, noi am reușit să menținem apartenența la latinitate, căci anume prin lupta pentru limba română, Republica Moldova s-a relansat pe calea democrației și libertății în 1989.
Conjunctura socială a făcut ca să mă implic în procesul politic și recunosc că Franța și cultura democratică franceză a constitut pentru mine un punct de referință de o autoritate inalienabilă. În calitate de lingvist, profesor universitar, am pledat întotdeauna pentru supremația legii, pentru respectarea valorilor democratice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor Republicii Moldova. Dar nu am neglijat nicio clipă abordarea intelectuală în toate inițiativele mele politice, o abordare, care a fost inspirată în mare măsură din istoria Franței. Sunt mândră să spun astăzi că am stat la baza constituționalizării Declarației de Independență a Republicii Moldova, după modelul Franței, al cărui Consiliu Constituțional a început constituționalizarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789 până în 1977.
Gândurile îmi zboară fără îndoială la copilăria mea, când tatăl meu, profesor de istorie și literatură, francofon și francofil, m-a învățat și transmis această dragoste pasională pentru limba franceză și marea cultură pe care o promovează în lumea întreagă. Familia mea francofonă este de asemenea o realizare a unui proiect de viață, și mă bucur că această pasiune pentru cultura și civilizația franceză este de acum încolo transmisă copiilor mei și, sper eu, nepoților mei.
Spre regret, am făcut studii pe timpul fostei URSS, dar nu datorez nici pe departe realităților sovietice patrimoniul meu intelectual, ci părinților mei, profesorilor mei, care în pofida barierelor ideologice, au știut să creeze un spațiu de refugiu cultural pentru mine, colegii mei – spațiul limbii franceze. De-a lungul anilor, depășind contururile înguste ale unui spațiu geografic, am îmbrățișat infinitul universului.
Sunt cetățeană a Republicii Moldova și a României. Anul 2018 este anul centenarului de la votarea în parlamentul Basarabiei a Actului de Unificare cu România. Reunificarea celor două state românești – Republica Moldova și România – este un vis al tuturor Românilor, iar astăzi este scopul major al luptei mele politice.
A primi Ordinul Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze, astăzi, înseamnă pentru mine o imensă onoare. Sunt mândră că am fost decorată în același an pentru activitatea mea modestă, cu cele mai înalte distincții ale României, Franței și Republicii Moldova.
Vreau să mulțumesc Republicii Franceze, președinției Franței pentru onoarea de a-mi acorda Legiunea de Onoare și vă asigur, distinși oficiali, dragi colegi, că această distincție este aprecierea eforturilor depuse, inclusiv aprecierea persoanelor, care sunt prezente în această sală.
Îl voi cita pe Emil Cioran, filosof francez al secolului XX de origine română, a cărui aserțiune mă definește spiritual: ”Nu trăiești într-o țară, trăiești într-o limbă”. Ca Emil Cioran mă revendic drept parte a două națiuni, două culturi: româna și franceza, franceza și româna.
În calitate de fenomen universal, care definește umanitatea în esența sa primordială – limba, purtătoare de cuvânt a rațiunii, va face să izvorască multe scrieri înainte de a-și dezvălui secretele cele mai ascunse, dar și cele mai evidente. Limba este și va fi piatra filosofală a gândirii umane. Sacră, deoarece mai întâi a fost cuvântul, blestemată, deoarece multă lume a murit pe eșafod pentru a o putea practica în toate varietățile sale. Limba e preafericită, căci rugăciunile îl glorifică pe Dumnezeu și împărăția sa. Limba este ucigașă, deoarece războaiele și revoluțiile au revendicat sânge. Limba e paradiziacă. Fiindcă cele mai frumoase versuri sunt cele de dragoste. Limba este atotputernică, deoarece puterea este în mâinile celor care o domină fără ezitare – Maiestatea sa limba ne fascinează și ne ține captivi de-a lungul secolelor.
Limba franceză m-a fascinat dintotdeauna. Am cunoscut patrimoniul universal cultural prin limba și gândirea filosofică franceză. M-am străduit să transmit studenților această dragoste profundă pentru limba franceză și întreaga sa istorie, care este de asemenea și istoria valorilor universale și europene, istoria gândirii democratice, din care se inspiră toate țările din lume.
Dedic această înaltă decorație limbii franceze care constituie pentru mine un cadru existențial eminent, sursă perenă a noilor creații științifice și poetice, care îmi înaripează sufletul spre libertatea gândirii și rațiunea critică. Eu gândesc și scriu în limba franceză, deci eu exist.
Trăiască limba franceză!
Trăiască România reîntregită și trăiască Franța!