Ion Petrescu, fondatorul Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, București, a participat la congresul de constituire a partidului unionist DREAPTA în calitate de invitat de onoare. După congres colonelul Ion Petrescu a realizat interviuri despre unire și unionism cu membrii echipei: Ana Guțu, Vitalie Marinuța, Dan Nicu, Dorin Dușciac, Iulian Gramațki, Ion Ursu. Interviurile au fost transmise la  6TV, România.

***

“Curajul şi bărbăţia sunt două calităţi care trebuie să fie proprii nu doar bărbaţilor, ci şi femeilor. Curajul şi bărbăţia ţin, de asemenea, de activismul civic, şi de gradul de democraţie participativă. Nu poţi să nu te revolţi faţă de cum merg lucrurile în societate, dar să nu te strădui să influenţezi mersul acestor lucruri. De aceea, cetăţeanul, dacă vrea să fie mulţumit, de calitatea vieţii pe care o are, de calitatea elitelor politice, care îl conduc, trebuie să participe şi să contribuie şi el, activ, în sensul ameliorării acestui cadru societal. De aceea încerc să cumulez şi activităţile mele pedagogice, în cadrul universităţii, cu cele politice, fiindcă nu pot să fiu liniştită şi cuminte, atunci când ştiu că lucrurile nu merg bine. Am crezut, dintotdeauna, în ideea reîntregirii naţiunii române. Am zis şi în anul 1991 că a fost o greşeală, când s-a votat independenţa statului Republica Moldova. Niciodată nu am înţeles de ce s-a votat independenţa. Eu am dorit ca atunci, sub presiunea maselor populare să se voteze reunirea cu România. Asta au dorit-o buneii mei, părinţii mei şi pentru mine a fost o mare decepţie votarea independenţei. După care eu mi-am văzut de treburile mele. Mi-am scris teza de doctorat. Am avut grijă de familia mea. Mi-am crescut copiii. Eram cu băiatul meu în braţe, atunci când revendicam drepturile pentru Limba Română. Eram printre cei mulţi, în stradă. Mai multe femei erau cu copii în braţe, printre ele şi eu. Deci noi eram masele atunci şi am făcut presiuni pentru a reveni la limba română. Niciodată nu am înţeles de ce atunci, în 1989, s-a votat limba moldovenească, în baza alfabetului latin. Este o parafrază nefericită, care inclusiv azi apare în documente internaţionale, pentru a nu jigni, de pildă, zona secesionistă, de dincolo de Nistru. Mie îmi plac lucrurile să fie spuse de o manieră clară şi adevărată. Parafrazele neaoşe, care ţin de ipocrizia politică… sau interpretarea frazei, de tipul Political correctness este un pic altfel, în zilele noastre. Adică, la noi să nu spui că este o zonă separatistă, atunci când te întâlneşti cu ei, la negocieri. Ci negocieri în format 5 plus 2, etc. Sunt nişte parafraze nefericite.

De aceea am şi spus, dacă mă implic în politică, într-un proiect partinic, atunci acesta să fie doar unul unionist. Nu mă interesează niciun fel de altfel de proiect, deoarece toate tentativele de a ascunde unionismul, de a îl ambala în nişte programe partinice zise pro-europene, sau mai nu ştiu cum, de centru, sunt toate ipocrite. Şi am zis că dacă încropim o echipă politică nouă, o vom face doar în jurul ideii politice unioniste. Şi aşa am făcut împreună cu un grup de tineri, un grup de iniţiativă, şi am decis să formăm partidul unionist care se numeşte Dreapta. Şi sper ca acesta să fie un început de bun augur, mai ales pentru generaţia tânără, care îşi va asuma munca aceasta grea, aceea care va trebui să fie înfăptuită după unire. Este vorba de munca de armonizare legislativă, economico-socială, militară, diplomatică ş.a.m.d. Va fi nevoie de tânăra generaţie, cu expertiză şi pregătire profesionistă adecvată. Internaţionalizarea necesităţii reîntregirii naţiunii române este probabil dimensiunea cea mai importantă în realizarea acestui deziderat şi anume, cred eu, este vorba de concertarea eforturilor diplomatice, prin intermediul nu doar a diplomaţiei de rang mediu, dar chiar este vorba de nivelul şefilor de state, de conducătorii României, Republicii Moldova, Uniunii Europene, SUA şi Rusiei. Să se aşeze toţi la o masă de negocieri. Şi să pună cărţile pe masă. Nu vreau să spun să redeseneze frontierele, pentru că nu este vorba de redesenarea frontierelor, în stilul lui Putin, de exemplu. Ai anexat Crimeea, o parte din Ucraina şi cu asta basta! Ai încălcat şi ai sfidat dreptul internaţional. Nu. Este vorba de nişte discuţii punctuale. Pe esenţa restanţei pe care, din păcate, a păstrat-o comunitatea internaţională, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Şi această mare restanţă este naţiunea română neîntregită. De aceea, orice efort, care se va solda cu un format de dialog, de negocieri, dar pe tema clară a reunificării naţiunii române, este binevenită.

Aş spune compatrioţilor mei, după reunificare, că de acum încolo începe o nouă istorie, pentru ţara noastră, România, pentru naţiunea română. I-aş ruga foarte mult, pe toţi cetăţenii români, dar totuşi pe cei care au trăit în România, de la naştere, să fie condescendenţi cu compatrioţii lor dintre Prut şi Nistru, care, neapărat vor avea nevoie de sprijin şi susţinere, deoarece va fi nevoie nu doar de un efort economic, care nu se va susţine foarte mult, fiindcă P.I.B.-ul Republicii Moldova este egal cu acela al judeţului Prahova şi atunci reîntregirea nu va costa foarte mult. Ca premier probabil că mi-aş dori foarte mult ca România să devină, în cel mai scurt timp, un puternic stat, din punct de vedere economic, să demonstrăm statelor Uniunii Europene, dar şi statelor care sunt la frontiera României, din estul continentului, că suntem capabili să asigurăm securitatea cetăţenilor, să furnizăm securitate, unde este nevoie de aceasta. Şi ar mai trebui să solicităm, tuturor românilor, încredere în proiectul de ţară, reunificată şi reîntregită, care se va realiza. Să ne dăm foarte bine seama că cifra opţiunilor unioniste, în Republica Moldova, este mult mai mare, şi mai ales atunci când punem accent pe partea pragmatică, dar nu aş vrea să fie interpretată această parte pragmatică drept una oportunistă. Asta pentru că Republica Moldova nu îşi doreşte această reunificare doar din această perspectivă, că după Unire vom avea din start şi pensii şi salarii, nu mai trebuie să mai muncim. Nu. Este o interpretare foarte incorectă. Republica Moldova trebuie să se unească cu România şi nu mai trebuie să fie un teren, o arenă a experienţelor politice absolut inutile, absolut lipsite de sens.

Pragmatic, da, noi ne dorim reunificarea, dar cu o contribuţie esenţială, din partea segmentului de expertiză, pentru că avem şi noi cetăţeni, foarte bine pregătiţi, şi aici, între Prut şi Nistru, dar şi în diasporă, care sunt capabili să contribuie la perioada post-unificare, când se vor solicita investiţii intelectuale în tot ceea ce înseamnă armonizare, pentru că nivelul tuturor segmentelor socio-economice, din Republica Moldova, oricum este mai jos, decât cel din România. Va fi nevoie de o perioadă de armonizare, pentru ca aceste niveluri să fie egalate. Şi aceşti oameni sunt aici, nu pleacă nicăieri, au casele lor, familiile lor, au cariere profesionale, dar avem nevoie de o majoritate largă, unionistă, în Parlament, fiindcă, din punctul meu de vedere, după internaţionalizarea problemei unirii Republicii Moldova cu România, va trebui să realizăm acest act juridico-politic, legal, care trebuie să fie votat în Parlamentul Republicii Moldova şi în Parlamentul României. S-a ajuns în punctul zero, când foarte mulţi cetăţeni, din Republica Moldova, au înţeles că trebuie ceva de făcut. Şi ideea unionistă este îmbrăţişată chiar de oameni care, într-un fel erau ostili României, inclusiv reprezentanţi ai minorităţilor naţionale şi entice, care au fler geopolitic şi zic că sunt de acord cu Unirea cu România, pentru că înţeleg foarte bine că nu mai este nimic de făcut. Sunt oameni care şi-au asigurat independenţa economică a familiilor lor şi pricep că pentru a îşi desfăşura afacerile este nevoie de o justiţie corectă, dar şi investitorul străin care vine aici să fie sigur de investiţiile lui. Unirea trebuie să se realizeze plenar şi deodată.”

Vezi AICI interviul integral

DREAPTA COMEMOREAZĂ ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI DE AGRESIUNE AL FEDERAȚIEI RUSE ÎMPOTRIVA REPUBLICII MOLDOVA

Comunicat de presă

Pe 2 martie 1992, în ziua în care Republica Moldova a fost primită ca membru deplin în Organizația Națiunilor Unite, forțele separatiste din raioanele de est ale republicii înființate, înarmate și susținute integral de Federația Rusă prin intermediul Armatei a 14-a, au declanșat acțiuni militare violente împotriva reprezentanților autorităților de la Chișinău. În această zi s-a declanșat un război de agresiune în care trupele ruse s-au implicat în mod deschis în lupte arborând drapelul Federației Ruse și contribuind decisiv la permanentizarea secesiunii în raioanele de est și la obstrucționarea destinului istoric al poporului român din această zonă, dar și din întreaga republică.

Astăzi se împlinesc 24 de ani din tragica zi de 2 martie 1992. Partidul DREAPTA exprimă sentimentele sale de adâncă reverență în fața acelora dintre noi, români-moldoveni și cetățeni de alte origini etnice, care fiind puși în fața actului josnic de agresiune comis de Federația Rusă au apărat cu onoare, demnitate și curaj dreptul nostru de a viețui după propriile noastre principii, legi și valori naționale și general-umane, nu după cele pe care dușmanii libertății noastre doreau să ni le impună în continuare.

Sacrificiul suprem al sutelor de eroi care au protejat cu arma în mână viața, proprietatea și libertatea cetățenilor noștri expuși invaziei mișelești, este cea mai de seamă dovadă în fața Istoriei, a Posterității și în fața lui Dumnezeu că această palmă de pământ dispune de vitalitatea necesară pentru a-și putea revendica și proteja libertatea. Jertfindu-și viața și sănătatea în numele libertății și românismului, eroii de la Nistru au beneficiat de un tratament revoltător din partea tuturor guvernelor, care s-au succedat la putere din 1992 până astăzi, fiind lăsați adesea de izbeliște și chiar maltratați pentru faptul că îndrăzneau să-și revendice drepturile cuvenite prin statutul pe care și-l câștigaseră în luptă. Nepăsarea autorităților față de eroii de la Nistru este încă o dovadă, printre multe altele, a înstrăinării agendei clasei politice față de adevăratele probleme ale societății.

Partidul DREAPTA regretă că, la peste două decenii după consumarea sângerosului război de independență al Republicii Moldova față de Rusia, rolul acesteia din urmă de inițiator și artizan al agresiunii și parte în conflict nu este recunoscut ca atare și statuat corespunzător în nicio lege a Republicii Moldova. Mai mult decât atât, Republica Moldova recunoaște Rusia ca ”garant” al rezolvării pașnice a diferendului transnistrean, conform armistițiului semnat pe 21 iulie 1992 de președinții Mircea Snegur și Boris Elțin. În aceste condiții, Rusia a obținut de la Republica Moldova o cedare substanțială de poziții la nivel politic, ceea ce îi permite să-și atingă de peste două decenii obiectivul geopolitic major: menținerea teritoriului dintre Prut și Nistru în zona gri a dependenței multilaterale față de Moscova și în afara spațiului politic al civilizației occidentale.

Partidul DREAPTA îndeamnă toți cetățenii Republicii Moldova, mai cu seamă pe cei, care în virtutea principiilor de reprezentare democratică exercită astăzi funcțiile de guvernare, adoptând decizii cu impact pentru societate, să conștientizeze importanța pe care rana deschisă de la Nistru o are de peste două decenii asupra viitorului liber al societății noastre și să solicite în mod activ ajutor din partea României, a SUA, NATO și UE pentru internaționalizarea acestui diferend și trecerea la un nivel superior de negociere cu Rusia ca parte în conflict.

Serviciul de presă al partidului unionist DREAPTA

Comunicat de presă 29.02.2016

Guvernul Filip a dat startul marii privatizări, fapt salutabil ce trebuie să ducă la diminuarea ingerinței statului în economia de piață a Republicii Moldova. Astfel, întreprinderi cheie precum Tutun CTC și Moldtelecom, care au servit până în prezent drept sursă de finanțare a partidelor politice ce le controlau,  urmează să fie vândute agenților economici privați.

Dreapta atenționează actuala guvernare și opinia publică asupra pericolelor iminente, care pot fi generate de această privatizare.  Aceste pericole decurg din trista experiență a privatizărilor din Republica Moldova, începând cu marele jaf al populației, care s-a numit ”privatizare contra bonuri patrimoniale”   și terminând cu jaful de la Banca de Economii care a pus pe brânci sistemul financiar-bancar autohton, dar și concesionarea aeroportului internațional Chișinău.

Primul pericol este non-transparența concursului de privatizare. Dreapta cheamă autoritățile legale să asigure maximă transparență a concursului de privatizare, a procedurii de licitație, prin implicarea obligatorie a experților din România și Uniunea Europeană în procedura de anunțare a concursului, de organizare a licitației și de desemnare a câștigătorilor privatizării.

Al doilea pericol rezidă în privilegierea agenților economici din Rusia în procesul de privatizare, fapt care s-a întâmplat de-a lungul existenței Republicii Moldova în cazul industriei viti-vinicole, al sistemului bancar, al aeroportului Chișinău. Această politică de a privilegia agenții economici din Rusia în procesul privatizării a fost o continuitate a politicii sovietice de a face economia Republicii Moldova totalmente dependentă de cea a Rusiei, adică vulnerabilă și slabă.  În condițiile crizei economice actuale din Rusia, această țară nu mai poate fi privilegiată ca potențial investitor, Rusia prezentând un spațiu nesigur din punct de vedere al economiei de piață, al legalității și democrației. În acest sens Dreapta propune parlamentului Republicii Moldova să adopte o lege specială, după exemplul Ucrainei, prin care să fie interzise orice tipuri de privatizări și concesionări către agenții economici din Rusia.

În același timp Dreapta cheamă actuala guvernare să nu utilizez întreprinderile neprivatizate, de exemplu, CFM și întreprinderea de stat Registru, în scopuri ilegale de finanțare a partidelor prin contracte supralicitate, ci să purceadă rapid la concesionarea managementului acestor întreprinderi în gestiune privată, pentru rentabilizarea  și transformarea lor în întreprinderi profitabile, ce vor contribui la bugetul public.

Dreapta consideră că Patrimoniul economic al Republicii Moldova este patrimoniul cetățenilor și cere autorităților legale ale Republicii Moldova să efectueze privatizările anunțate în strictă conformitate cu interesele cetățenilor, să evite delapidările publice, așa precum s-a întâmplat în trecutul recent.

Serviciul de presă al partidului unionist DREAPTA

DISCURSUL ANEI GUȚU LA CONGRESUL DE CONSTITUIRE A PARTIDULUI UNIONIST DREAPTA

Stimați colegi, onorați oaspeți ai congresului de constituire a partidului unionist Dreapta,

În primul rând, vă mulțumesc tuturor pentru prezența la congresul de constituire a partidului unionist DREAPTA, iar celor care au votat pentru candidatura mea la președinția partidului nou creat – le exprim gratitudinea, în primul rând, pentru încrederea ce o manifestă față de umila mea persoană, deoarece această încredere simbolizează pentru mine corectitudinea deciziilor luate pe parcursul ultimilor ani, inclusiv decizia de a forma o nouă echipă politică, o echipă consolidată în jurul unei idei, și nu în jurul unei persoane.

Stimați colegi,

Dreapta este un partid în devenire, un partid, care deschis și asumat se declară unionist, reunirea Republicii Moldova cu România constituind, din punctul nostru al tuturor de vedere, nu doar un ideal romantic, opac, plasat în paranteze conjuncturale, ci un scop suprem, pus în aplicare prin acțiuni concrete, realizate de oameni concreți.

Reunificarea Republicii Moldova cu România pentru noi, cei din Dreapta, depășește limitele unor slogane triumfaliste și  devine un cadru de luptă politică în condițiile democrației și pluralismului, cu toate atribuțiile ce decurg din această luptă. Ne propunem să devenim un partid competitiv, să accedem la putere prin convingerea fermă a electoratului de necesitatea reunificării națiunii române, dar nu utilizând lozinci   mincinoase, ci explicând cetățenilor, celor care încă stau la dubii, că pentru binele lor, pentru binele copiilor lor – revenirea la sânul Țării-Mame România este șansa vieții lor. Masa critică a unioniștilor la ora actuală nu este doar de 20% din opțiunile electorale, ci mult mai mult, unioniștii fiind dispersați, inclusiv prin toate partidele politice, din vina conjuncturii. Sarcina Dreptei este să contribuie la concentrarea și concertarea tuturor eforturilor și energiilor unioniste, pentru a nu risipi votul la alegeri în favoarea partidelor stataliste, deoarece la ora actuală, orice proiect statalist, fie de stânga, extremă stânga sau populist, dar și de centru dreapta – nu vor face decât să prelungească agonia atingerii obiectivelor importante pentru viața cetățenilor Republicii Moldova – viață asigurată din punct de vedere economic, social, securitar, drept fundamental consfințit în documentele internaționale și europene, dar și în Constituția Republicii Moldova, pe care Dreapta o respectă.

De ce Dreapta are ca scop suprem Unirea Republicii Moldova cu România?

 Națiunea română este singura națiune europeană istorică, rămasă despărțită în urma celui de-al doilea război mondial, care a fost precedat de pactul Hitler-Stalin, cunoscut, Ribbentrop-Molotov, pact ce a despărțit nu doar teritorial, ci și sanguin națiunea română. Sechelele celui de-al doilea război mondial au fost reparate una câte una: a căzut URSS, s-a destrămat așa zisul ”lagăr socialist”, s-a reunificat națiunea germană, țările Europei de Est și-au recăpătat libertatea politică, multe din ele sunt deja țări-membre ale Uniunii Europene.

A rămas o singură restanță a celui de-al doilea război mondial – reunificarea națiunii române. Națiunea română a fost decimată de regimul comunist, am suferit deportări, foamete organizată, genocid – istoria ni le povestește pe toate cu lux de amănunte. Noi nu vom uita niciodată crimele comunismului împotriva națiunii române, noi, românii, avem memorie genetică, noi știm cine suntem, de unde venim, care ne este originea și neamul. Anume de aceea dorim reîntregirea națiunii române  – pentru repararea unei mari nedreptăți istorice și pentru că a venit timpul, ca teritoriul de Est al României să revină de drept în frontierele Țării, așa cum a fost dat de la strămoși și de la Dumnezeu. Dumnezeu de aia a făcut fiecare națiune pe pământul său, cu limba sa, cultura și tradițiile sale. Identitatea românească a teritoriului actual al Republicii Moldova și a oamenilor care locuiesc aici este evidentă și incontestabilă.

De ce cetățenii vor unirea Republicii Moldova cu România?

 Orice problemă care frământă astăzi cetățeanul de rând al Republicii Moldova este indisolubil legată  de dezideratul Unirii.

Cetățeanul își dorește bunăstare și o calitate a vieții conformă standardelor europene – salarii și pensii decente, plătite la timp, grație unor politici fiscale previzibile, grație utilizării resurselor naturale și energetice conforme cu normele europene, într-o țară cu cea mai mare creștere economică în UE – deci, cetățeanul trebuie să înțeleagă – aceasta este posibil doar prin unirea Republicii Moldova cu România.

Femeia își dorește sănătatea copiilor săi și a familiei sale într-un sistem medical prietenos, cu asigurarea accesului gratuit la echipamente de diagnosticare, consultații înalt profesioniste,  tratamente și medicamente moderne – deci, femeia, stâlpul familiei, trebuie să dorească unirea Republicii Moldova cu România.

Cetățenii vor să-și asigure libertatea economică, înființând afaceri proprii, plătind impozite onest în bugetul statului, fără teama că va veni cineva să le fure afacerea, antreprenorii mici și mijlocii vor să activeze nestingheriți de excesele numeroaselor organisme de control fiscal – deci, antreprenorii mici și mijlocii cu siguranță doresc  unirea Republicii Moldova cu România.

Cetățenii vor să  aibă încredere în justiție, vor să se asigure că dacă măcar unul din drepturile lor fundamentale va fi încălcat, dacă vreun demnitar corupt le va fura banii din buzunarele lor, așa cum s-a întâmplat cu furtul miliardului,  grație căruia Republica Moldova a devenit vedetă în plan internațional (eforturile diplomației moldovenești plătite din buzunarele noastre sunt egale cu zero în fața unei ditamai lovituri de PR) justiția va fi de partea cetățeanului  și nu va intra în cârdășie cu hoții – și în acest caz cetățenii înțeleg că doar unirea Republicii Moldova cu România va asigura normalitatea funcționării sistemului judiciar – garant al investițiilor externe și interne. DNA nu poate trece Prutul doar decât în cazul când DNA va fi  instituție legală aici, pe actualul teritoriu al Republicii Moldova.

Cetățeanul  își dorește o securitate fizică și geopolitică într-un mediu regional incert, cu un pericol evident din partea Rusiei, devenit între timp stat agresor în Ucraina vecină, rupându-i nerușinat din teritoriul suveran – deci, cetățeanul trebuie să dorească reunificarea cu România, stat membru NATO, gata oricând să-și apere cetățenii săi în cazul unei agresiuni militare, de oriunde ar veni ea.

Tinerii doresc să le fie asigurat un viitor educațional și profesional previzibil în propria lor țară, și nu undeva peste hotare, departe de casă și de familie – prin urmare, tinerii, doresc unirea Republicii Moldova cu România.

Conflictul înghețat de pe Nistru riscă  să se dezghețe în orice clipă, iar în stânga Nistrului locuiesc cetățeni de-ai noștri, buni români – și ei își doresc o viață decentă, fără a fi deportați, izgoniți din teritoriul lor, care este casa lor, unde locuiesc familiile lor – unirea Republicii Moldova cu România va aduce soluționarea conflictului de pe Nistru, căci nu există cetățean dincolo de Nistru care nu și-ar dori un trai onest, asigurat, într-un spațiu european unde legea este una pentru toți, unde libertățile și drepturile omului sunt respectate.

Care este planul Dreptei pentru  realizare Unirii Republicii Moldova cu România?

 Dreapta consideră că votarea Declarației de independență a Republicii Moldova în 1991 a fost o eroare politică, eroare comisă din vina imaturității liderilor, mulți din ei foști nomenclaturiști, aflați în vârful piramidei de la guvernare. Declarația de independență a Republicii Moldova a fost votată cu întârziere după modelul țărilor baltice, a Ucrainei. Doar că, liderii slabi ai fostei republici socialiste au avut curaj exact pentru a imita acțiunile fostelor republici-surori. Ei nu au avut suficient fler politic, dar nici curaj, pentru a raționa clar, că republica socialistă Moldova avea o cu totul altă șansă de eliberare de sub jugul sovieto-comunist – cea de revenire la sursă – cea de reunificare cu România. Dacă nu au dat dovadă de fler politic, era suficient să-l întrebe de Vitautas Landsbergis, ce ar fi făcut Lituania dacă ar fi avut o Țară-Mamă la frontieră în 1991 – și pianistul Landsbergis le-ar fi dat răspunsul adecvat – uniți-vă cu Țara voastră România!

După 25 de ani de experiențe nefaste, statul Republica Moldova a ajuns în pragul unui faliment financiar, din cauza că demnitarii, ce s-au perindat la guvernare nu au fost capabili să-și asume rolul de demnitari de stat, nu au fost capabili să îndeplinească ceea ce au votat, cel puțin unii din ei, în 1991 – proiectul de stat suveran pe nume RM. Azi noi spunem că proiectul de stat suveran a falimentat, au falimentat instituțiile, subjugate partinic, a falimentat justiția, au falimentat partidele politice, ajunse niște SRL-uri la cheremul unor clanuri mafiote, cu baroni locali și la nivel central. Aceasta, însă, deloc nu înseamnă că noi,  cetățenii onești ai acestui stat, buni contribuabili, am falimentat. În Republica Moldova au rămas 3,5 mln de cetățeni, care, sunt disperați și decepționați de viața grea, lipsa rezultatelor în materie de securitate economică, socială, ecologică etc., de politicienii corupți și venali. Dar, noi, acești cetățeni, trăim pe pământul nostru, la noi acasă, noi avem familii, avem copii, nepoți, avem profesii, avem locuri de muncă. Noi nu avem planuri de plecare, că doar nu pot toți să părăsească Republica Moldova, oricât de mult ar dori-o guvernanții pentru a asigura veniturile la buget din contul remitențelor. Și atunci, noi, cetățenii, ne întrebăm – cât și de ce trebuie să mai acceptăm experiențele politice ale partidelor stataliste, care ne promit marea și sarea, o viață într-un paradis ce nu va surveni niciodată? Această cale se arată a fi extrem de lungă: iar vom experimenta cu alegerea președintelui de întreg poporul – un gadget electoral  exploatat pe larg de cine vrei – și partide din parlament, și partide încropite în stradă pe seama speculațiilor cu revendicările economice ale cetățenilor; apoi vom experimenta cu perindarea la guvernare a diferitor platforme, uitând că  neamul plahotniucilor și filaților e mereu de veghe și se reîncarnează peste noapte în formațiuni noi-nouțe, numai bine de votat.

Dreapta propune cetățenilor unica opțiune valabilă pentru supraviețuirea lor fizică și morală, pentru relansarea  cadrului instituțional democratic, pentru resetarea democratică a societății și a instituțiilor, pentru asigurarea unei vieți decente într-o Țară liberă, puternică, prosperă, cu justiție onestă și instituții responsabile – Dreapta cheamă cetățenii Republicii Moldova să opteze responsabil și conștient pentru unirea Republicii Moldova cu România.

Dreapta consideră că reunificarea Republicii Moldova cu România trebuie să fie realizată în baza unui act politico-juridic, votat,  în primul rând, în legislativul  Republicii Moldova și ulterior în cel al României.  Prin urmare, Dreapta pledează pentru unirea celor două state românești pe calea democrației reprezentative.

Pentru a obține realizarea acestui vot, e necesar ca deputații unioniști, aleși în parlamentul Republici Moldova să întrunească o majoritate absolută, actul reunificării celor două state românești fiind discutat și agreat în prealabil cu conducătorii României și conducătorii principalelor puteri mondiale.

Procesul de discuții privind reunificarea națiunii române trebuie să fie internaționalizat în baza unor eforturi diplomatice susținute, dar nu la nivel de analize făcute de agenții de presă sau institute științifice. Reunificarea națiunii române trebuie să devină subiect de discuții și dezbateri deschise, cu plan de acțiuni și termene punctuale, în instituțiile europene și în Senatul SUA.

Am descris punctual, care este scenariul optim pentru reunificarea Republicii Moldova cu România. Unirea Republicii Moldova cu România va fi un eveniment punctual, dar el nu va asigura survenirea imediată a bunăstării.

După votarea reunificării Republicii Moldova cu România urmează procesele de armonizare. Armonizarea legislativă, instituțională și teritorială poate fi înfăptuită rapid, chiar dacă la prima vedere aceasta ar părea un lucru dificil. Noi trebuie să ne inspirăm din experiența istorică a națiunii române – și anume,  România interbelică, deoarece acei 22 de ani au fost un exemplu de succes economic, social, cultural de mare anvergură a națiunii române reunificate. Anume procesele de armonizare politică, legislativă, socio-economică, militară, diplomatică – vor necesita investiții intelectuale majore din partea generației tinere de aici, din Republica Moldova.

Am spus și voi repeta – unirea Republicii Moldova nu înseamnă distrugerea statului, deoarece statul suntem noi –  oamenii, cetățenii. Cetățenii cei mai buni, din segmentul de expertiză profesională, cetățenii stabiliți peste hotarele Republicii Moldova, cu studii selecte, cariere profesionale strălucite vor fi solicitați să contribuie la profesionalizarea instituțională rapidă și eficientă în România reîntregită. Nu întâmplător Dreapta a atras în primele sale rânduri tineri pregătiți profesional din diasporă, tineri realizați în țări europene, care sunt integri, care știu să respecte legislația, care știu cum trebuie de făcut reforme, care inovează și creează, care contribuie la progres și dezvoltare durabilă, deocamdată în țările de adopție. Acești tineri sunt gata să revină, să muncească la civilizarea societății din republica Moldova, dar, ei își doresc să-și manifeste talentele într-o Românie reîntregită, cu o națiune prosperă.

Stimați colegi,

M-am străduit în discursul meu să  formulez clar și succint răspunsul la unele întrebări, care, cu siguranță ați dori să ni le adresați nouă, celor care am decis să formalizăm echipa partidului unionist Dreapta.

Urmează să desfășurăm împreună cu dumneavoastră o vastă activitate pentru a construi și dezvolta partidul Dreapta, dar mai ales, pentru a duce în mijlocul cetățenilor disperați mesajul nostru – unic valabil din punct de vedere politic pentru toți cetățenii, fără nicio excepție, fără nicio discriminare: doar unirea Republicii Moldova cu România va da startul unei noi vieți de calitate – căci noi, cetățenii, vrem să ne simțim acasă, vrem să trăim bine la noi acasă, vrem să trăim bine azi, acum, imediat,  și nu cândva departe sau niciodată.

Pentru această trebuie să îmbrățișăm cu toții doar o singură idee majoră, o singură opțiune salvatoare, să cerem doar un singur lucru de la politicieni, guvernanți – unirea Republicii Moldova cu România. Așa să ne ajute Dumnezeu, într-un ceas bun nouă tuturor, într-un ceas bun partidului unionist Dreapta!

Vă mulțumesc pentru atenție!

Trăiască națiunea română reunită!

Trăiască Țara noastră România!

Dialog la Europa Liberă, moderat  de Vasile Butnaru.

Ana Guțu versus Igor Boțan

Vezi AICI Video

Luaţi atâta libertate câtă o să puteţi duce! Asta le-a spus liderul de la Kremlin, Boris Elţin, sateliţilor post-sovietici după ce a provocat implozia ce a dus la destrămarea Uniunii Sovietice. E adevărat, succesorul şi moştenitorul său regretă mărinimia lui Elţin şi visează să adune înapoi cioburi ale zisei „lumi ruseşti”. Pentru asta încearcă să le inducă dezgustul pentru libertate care, lucru ştiut, înseamnă, întâi de toate, responsabilitate. În bătaia acestui câmp magnetic imaginar este şi Republica Moldova.

După ce i-au simţit potenţialul în toată splendoarea-i ucraineană, unii formatori de opinie consideră că cel mai eficient mijloc de punere la adăpost ar fi unirea cu România. Şi asta dincolo de lista de motivaţii „intelectuale” întoarse pe toate părţile. Răspunsul în stilul lui Elţin, sau Traian Băsescu, dacă vreţi, nu întârzie să prididească: luaţi atâta unire câtă puteţi duce!

De aici întrebarea la care căutăm astăzi răspuns: Cine şi câtă unire ar putea duce în spate?

În studioul de la Chişinău al Europei Libere se află  profesorul universitar Ana Guţu, fostă deputată, actualmente lider al partidului unionist Dreapta, aflat în fază de constituire, şi comentatorul politic Igor Boţan, directorul executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă.

Europa Liberă: Unirea – acest cuvânt îl auzim rostit în diferite discuţii şi la bucătărie, şi la televizor, între politicieni şi noi tot încercăm să îi developăm sensurile pe care le imprimă cei care rostesc acest cuvânt. Doamnă Guţu, mai întâi pe dumneavoastră vreau să vă întreb: unirea are accepţiunea unei utopii pentru unii, pentru alţii este un colac de salvare pentru statul acesta zis „eşuat”, alţii, mai nou, spun că este o şansă pentru noua generaţie de a trăi în condiţii europene, domnul Traian Băsescu dăduse pe timpuri o altă accepţiune. Toate aceste sensuri se împacă sub umbrela unirii, aşa cum dumneavoastră vreţi să o promovaţi în societate şi cum o anunţaţi ca un deziderat politic, înţeleg, şi nu doar unul romantic? 

Ana Guțu: „Da, desigur. Reunificarea Republicii Moldova cu România nu este doar un ideal romantic sau utopie, aşa precum îşi imaginează unii, ci este o opţiune politică. Şi eu cred că ceea ce s-a întâmplat în 1991 – declararea independenţei Republicii Moldova – a fost o mare greşeală şi nu este concluzia la care am ajuns abia azi.”

Europa Liberă: Urmată de recunoaşterea acestei republici de către România.

Ana Guțu: „Exact, recunoaşterea Republicii Moldova în urma adoptării declaraţiei de independenţă sub presiunea străzii. Atunci a fost o mare greşeală şi am spus-o, încă în 1991, fiindcă eu nu am aşteptat independenţa în 1991. În 1991 am aşteptat reunificarea fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti

cu România. Aceasta era soluţia optimă. Şi dacă nomenclatura de atunci, care se afla la guvernare şi care a fost într-un fel speriată de presiunea străzii, s-ar fi consultat cel puţin cu Ţările Baltice, nu doar ar fi urmat exemplul Ţărilor Baltice şi al Ucrainei să declare independenţa, dar să fi dat un telefon lui Vytautas Landsbergis şi să-l fi întrebat: „Domnule, dacă ai avea o ţară-mamă care vorbeşte aceeaşi limbă, are aceeaşi cultură, istorie ş.a.m.d., ce ai face?”. Cu siguranţă că Landsbergis le-ar fi spus: „Reuniţi-vă cu România”. Dar aceasta nu s-a întâmplat. Deci, a fost greşeala nomenclaturiştilor care au fost scoşi în prim-plan în calitate de lideri în acele timpuri.”

Europa Liberă: Totuşi, credeţi că a fost un paliativ deliberat impus Republicii Moldova?

Ana Guțu: „Ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova acestea sunt paliative. Toate tentativele de a convinge cetăţenii că acest proiect pe nume Republica Moldova are şanse pe viitor, că vom reuşi să scoatem instituţiile din captivitate, că vom reuşi să creăm aici la noi, în Republica Moldova, nişte instituţii funcţionale din punct de vedere democratic sunt nişte paliative. Acestea sunt paliativele. Atunci, în 1991, a fost o decizie eronată. Acum e la modă să dai vina pe conducătorii de atunci ai României ş.a.m.d. Dacă liderii aflaţi în fruntea mişcării de emancipare naţională în 1991 ar fi spus: „Ne unim”, unirea s-ar fi petrecut atunci şi nu aveam să ne confruntăm cu problemele pe care le avem astăzi. Și timp de 25 de ani barem am fi realizat un anumit progres. Eu nu zic că Republica Moldova nu a făcut câte ceva, calitatea vieţii cât de cât a evoluat, dacă e să comparăm cum am trăit în 1991 şi cum trăim astăzi. Dar ea nu a evoluat neapărat graţie inteligenţei şi prestaţiei excepţionale a politicienilor care s-au aflat la guvernare. S-au depus anumite eforturi din 2009 până în 2014, am sperat că, odată cu semnarea Acordului de Asociere şi liberalizarea regimului de vize, politicienii se vor schimba cel puţin în atitudini şi manifestarea de responsabilităţi. Aceasta nu s-a întâmplat. De aceea, înlocuirea proiectelor stataliste, care au fost până acum reprezentate, de partidele zis pro-europene, în Parlament cu altele noi, fiindcă lumea îşi doreşte schimbarea elitei politice, acesta este un paliativ. Și acesta este de fapt un ideal romantic, să gândeşti că Republica Moldova are sorţi de izbândă în calitate de stat independent. Republica Moldova nu are sorţi de izbândă pe termen mediu şi lung, nu are, dar scurt nici nu mai vorbim. Nu are sorţi de izbândă.”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb de ce credeţi că atunci liderii nu au fost în stare să facă un demers atât de radical cum vă imaginaţi astăzi dumneavoastră?

Ana Guțu: „Fiindcă în faţă au ieşit nu acei lideri care trebuie, din punctul meu de vedere.”

Europa Liberă: Bine, dar au ieşit unionişti convinşi, Roşca.

Ana Guțu: „Înseamnă că Roşca nu a dorit să-şi asume aceasta. Fiindcă dacă ar fi fost lideri cu dorinţă şi voinţă în realizarea idealului reunificării fostei republici socialiste cu România, aceasta s-ar fi întâmplat. Şi astăzi când vorbim despre unionism în Republica Moldova, trebuie să ne dăm bine seama că, din punctul nostru de vedere, al Partidului Unionist DREAPTA, unionismul trebuie să înglobeze şi pe romantici care se gândesc că unirea e frumoasă şi ar trebui doar să sperăm la ea, şi pe pragmatici care speră să realizeze unirea cu România. Fiindcă ne aşteaptă o calitate a vieţii mai bună din toate punctele de vedere. Și există cifre foarte elocvente şi relevante din acest punct de vedere. Și chiar cei care până mai adineauri au fost sceptici, nu doreau să pronunţe cuvântul România, fiindcă există şi astfel de cazuri, inclusiv reprezentanţii minorităţilor naţionale, care astăzi spun, oamenii de afaceri mici şi mijlocii, că ei nu văd o altă soluţie pentru Republica Moldova, o altă manieră de a reseta instituţional acest stat decât reunificarea cu România.”

Europa Liberă: Domnule Boţan, dumneavoastră v-aţi ocupat de acest subiect. Credeţi că în ’91 ar fi acceptat marile puteri mondiale această schimbare radicală la frontiera cu spaţiul sovietic?

Igor Boțan: „Eu nu cred că unirea era posibilă în 1991. Atunci când recurgem la argumente, trebuie să fim foarte atenţi. Noi nu putem invoca argumente gen: „Dacă l-am fi sunat pe Landsbergis, el ne-ar fi spus probabil iată ce…”. Eu nu cred aşa. Să o luăm pe rând. Un proiect precum este unirea are dreptul la viaţă, acest proiect merită să fie dezbătut. Eu salut o astfel de dezbatere. Și eu consider că în astfel de dezbateri, atunci când promotorii ideii unirii pot să discute cu scepticii, aceasta nu înseamnă că scepticii nu acceptă unirea. Pur şi simplu, scepticii au foarte multe întrebări faţă de unioniştii consacraţi.”

Europa Liberă: Dar nu uitaţi de întrebarea mea.

Igor Boțan: „Nu, nu am uitat.”

Europa Liberă: În ’91 şi astăzi.

Igor Boțan: „Nu era posibilă pentru că ultimele trupe sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova din partea dreaptă au plecat în 1994. Eu nu îmi pot imagina cum ar fi putut avea loc alegerea în 1991, când teritoriul Republicii Moldova era împânzit de unităţi militare sovietice. Aceste unităţi s-au retras în Transnistria. Noi avem Declaraţia de Independenţă, în care se recunoaşte că o parte din

teritoriul Republicii Moldova este ocupat. Deci, eu nu văd cum o ţară independentă precum România s-ar fi unit cu o ţară pe al cărei teritoriu erau trupe sovietice şi mai cu seamă aceste trupe erau considerate trupe de ocupaţie. Acesta este primul argument foarte puternic, din punctul meu de vedere. Al doilea, la alegerile parlamentare din 1990 forţele pro-româneşti, dacă le putem numi aşa, au obţinut doar o treime din voturi. În 1992 simbolul unirii – Mircea Druc – la alegerile prezidenţiale din septembrie, a acumulat doar 3%. Noi nu putem face abstracţie de anumiţi factori și de un context foarte important. Și eu, ca cetăţean care iubesc România, şi spun că nu vreau să dăunez României: dacă vrem să facem unirea, trebuie să o facem astfel încât unirea să nu fie contestată a doua zi, peste zece ani, peste 20 de ani în interiorul ţării şi în afara ţării.”

Europa Liberă: Întrebarea mea era: în afara ţării ar fi de acord cineva să se reunească Republica Moldova cu România, tocmai ca să potolească aceste strădanii?

Igor Boțan: „Eu cred că în afara ţării există ţări care s-ar opune unirii Republicii Moldova cu România.”

Europa Liberă: La Răsărit vă referiţi?

Igor Boțan: „Da. Este vorba de Ucraina, care întotdeauna a considerat unirea un pericol până nu demult, până la revoluţia care a avut loc recent, în 2013-2014. Ucraina a fost împotrivă. Ungaria, cu certitudine, ar fi fost împotrivă. Bulgaria, întrucât cunoaştem din perioada interbelică, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, dictatul de la Viena, împărţirea teritoriilor româneşti. Există temei să credem că şi Serbia, probabil, ar zice: „Domnilor, de ce lor li se poate, dar nouă nu ni se poate să ne reunificăm?’.”

Europa Liberă: Dacă s-ar fi pus într-o balanţă ţările pe care le-aţi nominalizat şi Germania, Statele Unite ale Americii, Franţa, oare nu ar fi tras la cântar?

Igor Boțan: „Este subiectul de care m-am ocupat foarte serios, exact în momentul când Voronin a acuzat România în 2009 că a pus la cale o lovitură de stat pentru a se uni cu Republica Moldova. Și eu am dedicat câteva săptămâni studiului cum a avut loc unificarea Germaniei. Vreau să le spun mult stimaţilor unionişti că acest exerciţiu merită să fie făcut, Constituţia RDG e un text extraordinar pentru studiu, ca să înţelegem de ce a fost posibilă unirea, pentru că a colapsat regimul care se baza pe o ideologie comunistă şi pe suportul total pe URSS. URSS a intrat în  perestroikă, Honecker a fost jertfit de Gorbaciov, oamenii din RDG au dat jos zidul berlinez şi au invadat ambasadele străine, au trecut hotarele. Deci, imediat am văzut reacţia. În doar două săptămâni a reacţionat cancelarul Helmut Kohl, care a venit în Parlamentul german cu cele zece puncte care sunt absolut formidabile, ca să vedeţi gândirea exactă, reacţia imediată. Dar cel mai interesant lucru este că şi acest proiect din zece puncte al lui Kohl a fost înlăturat foarte uşor…”

Europa Liberă: Mai trebuie să ai şi nişte nemţi. Pentru că nemţii ştiu ce vor. Doamnă Guţu, ce s-a schimbat? Şi dacă terenul de astăzi este mai propice decât cel din ’90? Cu ce este mai propice pentru ideea unirii?

Ana Guțu: „Vă spun cu ce este mai propice. În 25 de ani marele beneficiu pe care l-a avut Republica Moldova rezidă în tânăra generaţie, care a fost educată în afara pseudovalorilor sovietice. Tinerii de astăzi ştiu cine sunt, care le sunt sursele autentice – ei sunt români, vorbesc limba română, ţara lor este România, naţiunea este naţiunea română. În Republica Moldova în 25 de ani nu a fost posibil de creat o naţiune civică. Mai nou, se vorbeşte despre o naţiune civică, am spus că această naţiune civică nu are sorţi de izbândă în Republica

Moldova. Ea va fi creată cine ştie când, dacă se va dori aceasta, şi nu ştiu cine va dori, în ziua în care reprezentanţii minorităţilor naţionale vor spune că sunt moldoveni. Dar deocamdată astăzi şi ruşii, şi ucrainenii, şi găgăuzii preferă să vorbească limba rusă. Rusul din Republica Moldova preferă să spună că este rus şi nu este moldovean. Uite în ziua când minorităţile vor spune că sunt moldoveni poate că vom încerca să definim: „Da, domnule, am construit naţiunea civică moldovenească”. Deocamdată nu am parcurs nici măcar prima etapă pentru construirea acestei naţiuni moldoveneşti. Vorbeam dacă este mai propice astăzi tematica reunificării Republicii Moldova cu România. Este mult mai propice şi este evidentă. Mie îmi pare foarte rău că această tematică se pune în buzunar şi mă refer inclusiv la Forumul societăţii civice care a avut loc mai deunăzi, unde s-au adunat reprezentanţi ai partidelor extraparlamentare, ONG-urilor de tot felul. Dar unioniştii, care în sondaje sunt cotaţi cu 20%, unionişti declaraţi, atenţie!, fiindcă, atunci când spunem unionişti, trebuie în această tagmă să îi clasificăm şi pe cei care zic: „Eu sunt unionist, dar…”. Ei pun o virgulă şi formulează după „dar…” o opţiune: „Da, sunt unionist, dar făţiş nu pot să mă afişez, fiindcă am proiecte cu guvernul şi trebuie să-mi dea nişte bani. Şi dacă mă afişez făţiş că sunt unionist, proiectul meu nu va mai fi finanţat de guvern” sau „Sunt unionist, dar cred că, mai întâi, trebuie să ne facem ordine la noi în Republica Moldova şi ne vom uni când va vrea Dumnezeu” ş.a.m.d. Cumulaţi toţi împreună, aceşti unionişti, care sunt făţiş declaraţi, deschis, şi cei camuflaţi cu virgulă înainte de „dar…” ar constitui mai mult de 50%. Şi credeţi-mă este o realitate.”

Europa Liberă: Şi părerea lor este auzită astăzi?

Ana Guțu: „Părerea unioniştilor, din păcate, de o manieră voită nu este luată în cont, fiindcă unioniştii sunt blocaţi în instituţiile media. Mulţumim pentru această invitaţie de astăzi. Şi vă zic de ce. Sunt blocaţi sau dacă sunt invitaţi, neapărat îi aşează la o masă cu nişte persoane extrem de violente verbal împotriva românismului şi unionismului, pentru a demonstra că unionismul de fapt este o opţiune extremistă: „Am pus un extremist la celălalt capăt, care se bate cu pumnul în piept că este moldovean, vorbeşte limba moldovenească, că s-a născut în Evul Mediu şi a încremenit acolo. Şi un unionist care spune că vrea unirea cu România’.”

Europa Liberă: Să fiu eu astăzi extremistul să vă adresez întrebarea cea pe care o adresează extremistul de regulă. Opţiunea unionistă înseamnă distrugerea Republicii Moldova, aceasta înseamnă caz penal. Şi aceasta vor socialiştii, de exemplu, să interzică unionismul pentru că, vezi Doamne, loveşte în temelia statului Republica Moldova. Ce răspuns aveţi pentru ei?

Ana Guțu: „Am un răspuns pentru aceşti extremişti de stânga, fiindcă de obicei extremiştii de stânga au astfel de păreri. Cetăţenii Republicii Moldova locuiesc pe pământ românesc, iar naţiunea română este unica naţiune istorică europeană, care după cel de-al Doilea Război Mondial, continuă să fie împărţită în două, adică este România şi există Republica Moldova cu o parte de populaţie. Ştefan cel Mare nu este înmormântat în Magadan, zace la Putna şi a construit 47 de mănăstiri, în urma celor 47 de războaie şi a fost recunoscut ca cel mai mare român al tuturor timpurilor. A dori reunificarea Republicii Moldova cu România înseamnă a dori reîntregirea naţiunii române şi nu înseamnă a te declara separatist sau a dori unificarea cu Rusia, cu care noi nu avem nimic comun. Ermak nu este eroul naţional al Republicii Moldova şi al României şi nu avem în centrul capitalei un monument pentru Ermak.”

Europa Liberă: Dar Eminescu este.

Ana Guțu: „Dar avem pe Mihai Eminescu şi avem pe Ştefan cel Mare. Acesta este răspunsul. De fapt aceste afirmaţii ale extremiştilor de stânga sunt oportuniste. Acelaşi Dodon, el ştie foarte bine că este român şi vorbeşte limba română, fiindcă are mamă profesoară de limba română şi a avut şi profesori unionişti. Am avut acelaşi profesor, de altfel, cu respectivul politician, şi care l-a educat şi l-a învăţat în spiritul valorilor româneşti. Dar astăzi el zice ceea ce zice, fiindcă doreşte să acapareze o parte din electorat care se doreşte minţit şi el vrea să păstreze această stare de minciună. A venit timpul să vorbim despre unionism cu argumente, deschis şi pe faţă, şi să spunem cum putem realiza acest unionism foarte concret, care sunt etapele, care sunt căile. Noi zicem: „Unirea, unirea”, haideţi să vedem cum. Cineva zice referendum. Eu zic că nu trebuie referendum. Domnul Boţan este specialist în democraţia electorală şi este părtaşul democraţiei reprezentative, ca şi mine, de altfel. Din punctul meu de vedere, trebuie să vedem dacă e posibil să facem referendum în Republica Moldova pe orice temă, nu doar pe tema unirii. Într-un stat unde mediile sunt dominate de cele ruseşti, cetăţeanul nu poate să se informeze, fiindcă un canal de televiziune privat a devenit canal de propagandă exact ca şi celălalt şi se bat între ele, fiindcă este o luptă între cei mai bogaţi oameni, oligarhi, criminali, mafioţi ş.a.m.d. Nu încap pe teritoriul Republicii Moldova, fiindcă nu se pot sătura de atâta bănărit, de atâtea averi ş.a.m.d. Și cetăţeanul este dus în eroare. De ce să nu vorbim corect despre unire, dar nu doar despre aceste reglări de conturi? Şi atunci cum să faci referendum în astfel de condiţii, într-un stat post-totalitar? Dacă mâine scoatem la referendum chestiunea cu privire la reintroducerea pedepsei cu moartea, cetăţenii vor spune „Da”. Şi atunci ne gândim la relevanţa acestei democraţii directe într-un stat post-totalitar. Noi încă nu suntem suficient de maturi politic ca să facem acest lucru. Domnul Boţan s-a referit la experienţa Germaniei. Este o experienţă notabilă şi notorie extraordinară, dar noi avem experienţa României, avem mai multe uniri în istoria naţiunii române. Şi atunci ştim că la 1918 conjunctura internaţională nu a fost nici ea cea mai propice, nu au aşteptat marile puteri din acea perioadă ca naţiunea română să se reîntregească. Şi, totodată, Raymond Poincaré, preşedintele Franţei de atunci, a salutat şi a zis că este în favoarea acestei uniri. Şi alte puteri mari ale lumii au salutat această reunificare a naţiunii române. De aceea, noi dacă vom începe să formulăm diferite precondiţii, că trebuie să aşteptăm o conjunctură internaţională propice, trebuie să scoatem de sub influenţa partinică instituţiile din Republica Moldova, să mărim calitatea vieţii a oamenilor, nu. Unirea cu România nu înseamnă distrugerea statului Republica Moldova, fiindcă statul Republica Moldova înseamnă oamenii. Un stat înseamnă oameni. Noi nu distrugem oameni, noi vrem să le asigurăm acestor oameni o calitate de viaţă mai bună, condiţii de trai decente, posibilitatea de a se realiza profesional şi educaţional, posibilitatea de a se simţi în securitate, posibilitatea de a avea acces la toate valorile europene. Fiindcă să nu uităm că unioniştii sunt cei mai mari pro-europeni, România este stat membru al Uniunii Europene, noi respectăm valorile europene, care înseamnă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în primul rând.”

Europa Liberă: Mai am o întrebare din partea unui extremist român, care ar spune aşa: doamnă Guţu, dar nu cumva Republica Moldova vrea să sară în marsupiul românesc, al unui cangur care stă bine mersi în Uniunea Europeană? Și Moldova aceasta, ca să scape de nevoi, vrea să urce acolo la culcuş, fără să facă efort mare?

Igor Boțan: „Să paraziteze.”

Ana Guțu: „Există şi această interpretare din partea unora, care nu-şi doresc ca să se producă unirea Republicii Moldova cu România. La ora actuală numărul cetăţenilor români din România care îşi doresc reunificarea cu Republica Moldova, conform sondajelor, depăşeşte 70-80%. Din partea cetăţenilor României nu există impedimente în materie de acceptare a fenomenului punctual al reunificării acestor două state.”

Europa Liberă: Chiar dacă ar avea de plătit, ca nemţii?

Ana Guțu: „Nu este adevărat. PIB-ul Republicii Moldova la ora actuală este egal cu PIB-ul judeţului Prahova. România are 41 de judeţe. Alipirea, reunificarea Republicii Moldova, revenirea la sursă ar însemna încă un judeţ, încă un judeţ, ca teritoriu poate chiar mai mic decât Prahova. Speculaţiile economice care se fac: „Vai, preţul unirii cât ne va costa” sunt exact nişte speculaţii care sunt isterizate, inclusiv de reprezentanţii mai ales de cei de aici de pe loc.”

Europa Liberă: Vom reveni la costuri imediat. Domnule Boţan, aş rezuma discuţia noastră despre unire la un reproş al dumneavoastră că de fapt unirea sau unioniştii nu sunt suficient de pragmatici. Nu înseamnă că dumneavoastră îi lipsiţi de dreptul să rostească acest cuvânt.

Igor Boțan: „Niciodată nu am făcut acest lucru.”

Europa Liberă: Dar sugestia este să fie mai nemţi decât moldovenii sau mai coreeni, mai sud-coreeni decât moldovenii şi să gândească în termeni foarte pragmatici, inclusiv despre costuri, inclusiv despre strategii de lungă durată. Dumneavoastră, dacă aţi fi unionist, eu nu zic că sunteţi, dacă aţi fi, ce credeţi că ar trebui de pus într-un caiet de sarcini, astfel încât o treime sau cât sunt unioniştii, să aibă şi ei dreptul a fi reprezentanţi în presă, în Parlament?

Igor Boțan: „Vă răspund imediat după ce vin cu contraargumente la ceea ce a spus doamna Guţu. În primul rând, naţiunea civică este parte a programului electoral al Partidului Democrat. Noi vedem că guvernul Cioloş susţine guvernul domnului Pavel Filip.”

Ana Guțu: „Condiţionat.”

Igor Boțan: „Condiţionat. Dar acest partid este promotorul noţiunii şi al ideii de naţiune civică. Mai mult decât atât, anume acest partid spunea că toată societatea trebuie să se unească, indiferent de apartenenţa etnică, mă refer la segmente, în lupta cu corupţia. Luăm programul electoral al Partidului Democrat din 2010 şi găsim aceste minunate…”

Europa Liberă: Dar doamna Guţu nu e membră a Partidului Democrat. 

Igor Boțan: „Ştiu. Dar când doamna Guţu aruncă săgeţi în direcţia cuiva, trebuie să ştie că mai există şi ironie.”

Europa Liberă: Şi chiar un pic de ranchiună aş zice că există, dar să trecem la întrebare.

Igor Boțan: „Da, revenim la întrebare. Al doilea lucru, Forumul Civic nu a invitat pe nimeni, a făcut un apel, cine a vrut a venit. Pentru că Forumul Civic se referă la elemente de mozaic, nimeni nu trebuia să aştepte invitaţia. Cine a vrut a venit, cine nu a vrut nu a venit. La statistici. În 1990, Frontul Popular a acumulat o treime, a fost cel mai mare rating al ideii unioniste care a existat vreodată. 1990. După care 1994, ne coborâm la 20%, după care stagnăm la 15% şi abia acum ne ridicăm la aproximativ 20%.”

Europa Liberă: Pot să vă întreb eu aici exact ceva tehnic?

Igor Boțan: „Da.”

Europa Liberă: Dar toţi acei care şi-au luat paşapoarte româneşti ei sunt unionişti sau nu?

Ana Guțu: „Unionişti pragmatici. Unionişti condiţionat cu virgulă şi cu „dar’.”

Igor Boțan: „Eu le respect sentimentele. Eu cred că ei au sentimente pro-româneşti, dar mai degrabă doresc să beneficieze de paşaportul românesc.”

Europa Liberă: Exact. Domnule Boţan, ştiu personal şi dumneavoastră ştiţi persoane care barem nu au putut să rostească româneşte jurământul, dar şi-au luat paşaportul bine mersi. Să nu ne axăm exact pe numărătoarea aceasta.

Igor Boțan: „Eu nu pot lăsa fără răspuns argumentele doamnei Guţu.”

Europa Liberă: Dar încercăm să mergem pe canavaua întrebărilor.

Igor Boțan: „În privinţa referendumului. Germania, când s-a reunificat, nu a organizat referendum pentru că a fost o situaţie foarte specială. Dar Germania democrată a convocat alegeri parlamentare anticipate. Şi în Parlamentul Germaniei de Est, care a pregătit deopotrivă cu Germania Federală, unirea, victoria a fost de două treimi a forţelor parlamentare pro-unire. De aceea sunt de acord cu dumneavoastră că putem să nu facem referendum, dar daţi să facem atunci alegeri anticipate, să avem principala lozincă unirea, să vedem câţi vin în Parlament. Pentru că nu putem face unirea, dacă nu vor cetăţenii.”

Europa Liberă: Domnule Boţan, dar nu spuneţi şi dumneavoastră, ca activist al Platformei, că nu avem certitudinea unei comisii electorale, presa ş.a.m.d.? Totuşi, vreau să vă rog să faceţi efortul să vă imaginaţi că sunteţi în fruntea coloanei unioniştilor. Încotro credeţi că ar trebui să meargă?

Igor Boțan: „Eu fac două lucruri imediate: vin cu un demers să scoatem din Constituţia Republicii Moldova clauzele referitoare la depunerea jurământului pentru înalţii demnitari, astfel încât aceşti înalţi demnitari să poată promova ideea unirii prin fapte, fără a fi sub presiunea eventualului sperjur că încalcă un jurământ.”

Europa Liberă: Am înţeles. Deci, tot romantic sunteţi, pentru că nu aveţi voturi pentru schimbare.

Igor Boțan: „Nu. Eu vă spun ce aş face. Dar de ce spun acest lucru? Pentru eu citesc cu atenţie site-ul www.dreapta.md, care spune: „Avem nevoie de o simplă declaraţie de Parlament”. Simplă declaraţie de Parlament înseamnă nimic din punct de vedere juridic, mai cu seamă că nu avem acolo o majoritate pro-unire.”

Ana Guțu: „În condiţiile întrunite legal.”

Igor Boțan: „Da.”

Ana Guțu: „De ce să nu fie votat actul unirii în Parlament?”

Igor Boțan: „Acum al doilea lucru. Trebuie să facem exact ce are Coreea şi ce a făcut Federaţia Rusă – pui în Constituţie o clauză care creează cadrul constituţional legal, care admite, permite şi este recunoscut de comunitatea internaţională că un astfel de proces poate fi făcut într-un cadru constituţional absolut legal. România nu face acest lucru, deşi au fost idei în 2014. Se preconiza un referendum pentru data de 25 mai 2014 şi s-a renunţat.”

Europa Liberă: Aceasta este exact ceea ce nu poate fi făcut, în lipsa unor voturi suficiente…

Igor Boțan: „Exact. Dar altfel nu poate fi.”

Europa Liberă: …67 sau dacă o fi să micşoreze Parlamentul. Dar ceea ce se poate face cu picătura chinezească, ce credeţi că s-ar putea face?

Igor Boțan: „Eu cred că acest lucru se face, dar oamenii nu ştiu că se face acest lucru. De exemplu, luăm cele zece puncte ale lui Helmut Kohl şi vedem că cinci dintre ele deja se fac. Guvernul României spune: „Domnule, Republica Moldova e într-o stare foarte-foarte proastă. Suntem gata să oferim ajutor umanitar cetăţenilor Republicii Moldova ca să nu sufere”. Doi, democratizarea Republicii Moldova, lucruri care sunt, le vedem în cerinţele domnului Cioloş şi a fost unul din punctele lui Kohl, atunci când s-a adresat Parlamentului. Situaţia în Germania era alta, era o societate ideologizată. Noi de 25 de ani parcă suntem democraţi şi independenţi, dar vedem că statul este capturat. Mai departe. Ideea a fost, din punctul meu de vedere, absolut fantastică a lui Kohl: vorbim la început de un fel de confederaţie, adică de apropierea spaţiilor în care Germania se apuca pe dimensiunea economică, socială să contribuie la ridicarea Germaniei democratice până la un anumit nivel. România poate face acest lucru. Şi doar apoi Kohl invoca reunificarea Europei, avea în vedere eludarea consecinţele Pactului de la Ialta şi de la Potsdam, adică reunificarea Europei, care prevedea reunirea şi a Germaniei. Dar în cazul nostru, de exemplu, când se invocă lichidarea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov, eu imediat zic: România era regat atunci, avem în vedere revenirea la monarhie? Mie mi-ar plăcea chestia aceasta, o unie pentru început, dacă revenim la punctele lui Kohl, o unie între România şi Republica Moldova. Dar acest lucru nu poate fi făcut după hotărârea Curţii Constituţionale din 5 decembrie 2013, care proclamă declaraţia de independenţă nu un singur act politic, ci un fel de document care are acţiune nonstop şi care proclamă Moldova republică. Nu poţi reveni sub coroană măcar cumva ipotetic. Şi multe-multe alte lucruri care s-au făcut.”

Europa Liberă: Doamnă Guţu, iată avem un reprezentant al intelectualităţii care caută purici în brânză de fapt.

Igor Boțan: „Exact.”

Europa Liberă: Întrebarea mea este: totuşi, în perioada aceasta de 25 de ani, au fost suficienţi unionişti care sunt în vârfuri, de ce nu se produce, întâi şi întâi, unirea la aceste vârfuri? Cei pragmatici cu cei romantici, cu cei sceptici cât de cât să vă puneţi de acord ca să elaboraţi un program într-adevăr, nu doar unirea acum şi basta?

Ana Guțu: „Nu exclud posibilitatea reunificării forţelor politice partinice la nivel de partide, dar probabil că aş contesta ceea ce spuneţi dumneavoastră, că în cei 25 de ani unioniştii au fost în topul puterii. Au fost acolo şi nu au făcut nimic pentru promovarea ideii.”

Europa Liberă: Nu, eu am zis că ei au fost suficient de mulţi, suficient de vizibili, nu neapărat în Parlament.

Ana Guțu: „Nu ştiu dacă au fost suficient de mulţi în Parlament şi suficient de vizibili. Chiar şi atunci când PPCD a luat o treime de voturi, cred că nu a făcut ceea ce trebuia să facă.”

Europa Liberă: Eu mă refer la societate în general: Nicolae Dabija, Cimpoi, academia, limba română. Nu a funcţionat.

Ana Guțu: „Aceasta este societatea civilă, de ce trebuie să spunem că nu a funcţionat? Ba da. Aceştia sunt intelectualii care spun: „Unirea acum şi punctum”, „Unirea imediat”. Şi undeva se situează în tagma acestor romantici. Ei spun că trebuie făcută unirea, dar paşi concreţi, nişte strategii punctuale nu au fost elaborate fiindcă nimeni nu şi-a propus acest lucru. Există de fapt şi membri de partid cu diferite doctrine, care îşi spun unionişti şi exact pun acea virgulă, zic: „Da, dar acum nu e momentul. Suntem în coaliţie, avem alte lucruri de rezolvat…”

Europa Liberă: Da. Liberalii lui Ghimpu, liberal-democraţii.

Ana Guțu: „ …hai să mai furăm câte ceva, mai facem privatizări, mai punem bani prin buzunare”. Acesta nu este unionism. Acesta este oportunism politic şi partinic, se doreşte menţinerea statului Republica Moldova în calitate de feudă, unde mai poţi băga mâna în buzunarul cetăţenilor, să mai iei un miliard, să mai pui nişte politici fiscale ca să-l aduci la pământ. Iată, din păcate, ce se întâmplă astăzi. Pe de o parte, s-ar părea că unirea este un concept aporetic şi nimeni nu s-a gândit cum să o facem şi ce să facem. Pe de altă parte, avem o societate unionistă puternică, constituită din tinerii noului val, care pe parcursul ultimilor ani au făcut o muncă extraordinară şi au mers de la poartă la poartă, de la familie la familie, dintr-o casă în alta ca să explice ce înseamnă unirea. Din punct de vedere pragmatic, şi după ce stai de vorbă jumătate de oră, omul într-adevăr îşi dă seama că reunificarea este mult mai convenabilă nouă, chiar dacă noi nu ne dorim să fim oportunişti. Fiindcă avem şi tineri foarte bine

pregătiţi, avem la nivelul de expertiză în Republica Moldova tineri care după reunificare îşi vor asuma sarcina procesului de armonizare. Când vorbim noi despre unire, decât să căutăm virgule şi de alde „dacă”, fiindcă sunt prea mulţi de alde „dacă”, pui şi Parisul într-o sticlă, important este să îţi doreşti şi să vezi clar ceea ce ai de făcut. Cea mai mare muncă va veni după unire. Va trebui să armonizăm tot – structura teritorial-administrativă, vor cădea imediat 32 de raioane care nu trebuie nimănui . Avem preşedinţi, vicepreşedinţi, oameni de partid, feodali locali, baroni locali. Cui trebuie ei? Noi dorim aceasta? Să perpetuăm această struțocămilă pe nume Republica Moldova? Unicul stat din fosta Uniune Sovietică care a păstrat acest termen de raion, cu funcționari excesivi. Fiecare al treilea cetățean din Republica Moldova este funcționar, o rată teribilă pentru media europeană. Trebuia să ajungem până acum să fie fiecare al zecelea, să avem e-Guvernare, să nu lași mită în fiecare cabinet, trebuia să pledăm pentru stat minimal. Noi aceasta nu am făcut.”

Europa Liberă: Boierinașii din raioane sunt primii adversari sau primarii. Dar când mergeți la Strasbourg la ședință și vă întâlniți cu parlamentari europeni, ce zic ei?

Ana Guțu: „Parlamentarii europeni și oficialii europeni, spre deosebire de simplii cetățeni, care nu neapărat sunt unioniști și trebuie să discuți cu ei, înțeleg din prima, din a doua. Ei cunosc foarte bine istoria Republicii Moldova și istoria națiunilor europene. N-am să dau nume, dar zic: „Când vă uniți cu România?”. Când se întâlneau cu mine fie în grupul politic, fie în comisii: „Pe când vă uniți cu România?”. Astăzi la nivel internațional, dacă s-ar așeza, de exemplu, președintele Iohannis, președintele Timofti, împreună cu Obama, acum la ei e faza cu alegerile, și cu Merkel, de exemplu, și de ce nu?, Putin, s-ar așeza la o masă și ar spune: „Domnilor, să rezolvăm odată problema aceasta”, nimeni nu se va mira. Fiindcă ei știu foarte bine că reunificarea Republicii Moldova cu România este inevitabilă. Astăzi problema unirii nu se pune ca un ideal romantic, trebuie să o facem fiindcă vor poeții sau vor scriitorii. Nu. Este unica șansă a cetățenilor Republicii Moldova pe o perioadă care oricum va fi grea și de durată. Germaniile s-au unit, dar Germania încă nu a șters definitiv nici pe departe diferențele, inclusiv la nivel de mentalități sociale. Și să nu pierdem noi timpul, să nu mai credem în promisiuni vagi ale unor partide, platforme, care acum cheamă: hai să alegem președintele. Iaca, au găsit gadgetul electoral important: hai să alegem președintele de întreg poporul. Noi am avut deja așa ceva. Iarăși, mințim cetățenii Republicii Moldova, vrem să le oferim un președinte ales de întreg poporul. Și poporul în ce fel este mințit? El crede că, odată cu alegerea directă a președintelui, va avea a doua zi salarii, pensii și vor fi toate celea soluționate. Noi suntem o populație patriarhală, noi credem în puterea încă fostă stalinistă a cuiva excesivă, că va veni un tătuc și ne va soluționa toate problemele. De ce politicienii continuă să mintă cetățenii și să spună că da, aceasta ar fi o soluție?”

Europa Liberă: Doamnă Guțu, unioniștii sunt mai tolerați acum de actuala putere decât de Voronin, puterea comunistă. Dumneavoastră propuneți să rămână guvernarea așa cum este? Și să profitați de această toleranță?

Ana Guțu: „Eu nu pot să dau soluții acum. Domnul Boțan a pronunțat sintagma „alegeri anticipate”. Ele puteau să se întâmple, dacă nu era ales și votat guvernul Filip. S-a ajuns la niște comportamente absolut nerușinate și deocheate. Atunci când o persoană este învinuită că ține în  captivitate instituțiile judiciare ale statului, că este implicat în trafic de tot genul ș.a.m.d., și această persoană se vrea prim-ministru al Republicii Moldova, a fost un superlativ al nerușinării. Nu am crezut că se va ajunge la așa ceva. Cei care au furat, cei care se fac vinovați de crime împotriva cetățenilor trebuie să stea la răcoare. Filat a încăput la răcoare, trebuia să încapă și Plahotniuc. Și nu doar ei doi. Foarte mulți. Judecători. De ce nu se aplică confiscarea extinsă a averilor? Noi avem legislația, Codul Penal. Ce fac judecătorii? Ei își multiplică averile. Cum luptăm noi împotriva la toate acestea? Oare alegerile anticipate ne vor garanta că, în locul celor care sunt actualmente la putere, vor veni alții mai buni? Desigur că nu. Desigur că nu. Noi știm foarte bine cine stă în umbră, cine finanțează. Cine a finanțat aceste proteste timp de un an de zile? Hai să fim serioși, nu au venit oamenii să plătească din propriul buzunar cafeaua, cortul ș.a.m.d. Ei voi crede în proteste doar atunci când voi vedea fenomene aidoma celor din Franța și din Germania, când ies oamenii cu milioanele în stradă.”

Europa Liberă: Deci, valul unirii i-ar salva, i-ar spăla pe toți?

Ana Guțu: „Da, și eu cred că ideea salvatoare este doar aceasta – reunificarea Republicii Moldova cu România. Și ea trebuie cu tot dinadinsul nu doar promovată, ci îmbrățișată de toți cetățenii. E foarte mare regretul meu că instituțiile media totuși încă se mai ascund după deget și nu urmează exemplul Europei Libere ca să organizeze astfel de dezbateri deschise, cu argumente, fără învinuiri și invective, fără aruncări în colțuri extremiste ș.a.m.d. Dar cu argumente foarte pragmatice economice, cu cifre, cu o strategie și un plan de punere în acțiune.”

Europa Liberă: Eu am să vă spun de ce noi facem aceasta și Igor Boțan, ca parte a echipei, împărtășește acest principiu al nostru. Noi întotdeauna vrem să le servim oamenilor cât mai multe opțiuni posibile, ei să aleagă, să aleagă conștient. Chiar noi le vrem binele oamenilor și atunci când plătesc impozite, și atunci când au de plătit curentul, și atunci când au de făcut o alegere între trei primari pe care îi propun partidele. Și cu aceasta ne ocupăm și aceasta ne ia tot timpul și ne mândrim de aceasta. Eu sunt convins că noi vom reveni la subiectul acesta pentru că Igor Boțan rămâne pe poziția dumnealui de comentator politic și datoria dumnealui este să caute cusururi în tot felul de opțiuniși tot felul de îndemnuri pentru ca, până la urmă, oamenii să aleagă. Oamenii trebuie să aibă libertatea să aleagă pentru că de aceasta i-a făcut Dumnezeu liberi. Mulțumim.

Ținând cont de faptul că, în sfârșit, unionismul a devenit subiect de discuții publice și a încetat să fie doar un ideal ”romantic” al intelectualilor din Republica Moldova, și mai ales după apariția datelor statistice din sondaje, conform cărora unioniștii ar constitui circa 20-25 % din opțiunile de vot, este cazul să raționăm la calm răspunzând la întrebarea ”Încotro, Republica Moldova?”.

Tradițional, grație intervenției sistematice a formatorilor de opinie din spațiul public, s-a indus (voit) ideea că Republica Moldova se zbate  între două opțiuni geopolitice: estul sălbatic sau vestul civilizat, sau, Uniunea Europeană versus Uniunea Eurasiatică.  De fapt, formatorii de opinie trebuie să-și schimbe categorisirea. După furtul miliardului, după compromiterea totală a ideii de integrare europeană de către liderii politici, după paralizarea instituțională a Republicii Moldova – cetățenii de o manieră evidentă (inclusiv reprezentanții minorităților naționale și etnice)  au început masiv să gândească real la posibilitatea tăierii nodului gordian pentru soluționarea rapidă și eficientă a crizei politice și economice interminabile – unirea Republicii Moldova cu România. Odată cu ei și formatorii de opinie, instituțiile media trebuie să înțeleagă faptul că probleme reîntregirii națiunii române trebuie să devină componenta obligatorie a grilelor de emisie.

Azi în Republica Moldova opțiunile electorale se clasifică în cele unioniste și stataliste. Partidele zis pro-europene au eșuat din cauza corupției la nivel înalt, promovate de clanuri de partid. Situața nu mai poate fi redresată și niciunul din partidele din actuala coaliție de guvernare nu va fi iertat de alegători. Noile proiecte politice care s-au lansat (PPEM, Platforma DA) sau sunt pe cale de a fi lansate (PAS), chiar dacă au decis să readucă în fața alegătorului ideea de integrare europeană în prim plan, nu găsesc susținerea entuziastă plenară din partea cetățeanului asemănătoare cu cea din 2009. Percepția cetățenilor este că a eșuat ideea europeană, dar de fapt, noi știm că au eșuat politicienii care au fost responsabilizați de promovarea integrării europene. Oricare ar fi viteza parcursului european propusă de noile proiecte (unii vor alegerea directă  a președintelui și moratoriu pe parcursul european pentru doi ani, alții vor reformarea justiției în prim plan apoi restul etc) – toate aceste proiecte politice sunt stataliste, de rând cu partidele de stânga și extremă stângă,  și nu propun decât perpetuarea stării de captivitate instituțională, deoarece reformarea unui sistem putred poate să ne ia multe zeci de ani, perioadă pe care cetățenii nu vor s-o acorde nimănui. Perioade de tatonări și încercări am tot avut timp de 25 de ani, timp suficient pentru să fi demonstrat că declararea independenței Republicii Moldova a fost o eroare, pe care trebuie să și-o asume liderii-nomenclaturiști de atunci. De acum încolo statalismul, fie pro-european, fie pro-eurasiatic, devine doar un paliativ de menținere în viață a unei entități teritorial-administrative, conectată la aparate, entitate care nu mai poate fi resuscitată, fiindcă este  decimată de corupție.

Unionismul, existent în realitate, care niciodată nu a dispărut din mentalitatea  socială a populației dintre Prut și Nistru în ciuda străduințelor regimului de ocupație sovietic (nu avea cum să dispară!), din păcate, nu a fost niciodată binevenit la masa discuțiilor publice serioase. Dacă se încerca abordarea subiectului de unele instituții media  –  erau expres create condițiile ca unionismul să fie prezentat drept o opțiune extremistă, demnă de a fi catalogată ca o ilegalitate. De obicei, selectarea interlocutorilor se făcea (se face și în continuare) pe astfel de criterii: un unionist și un moldovenist de grotă – ca show-ul să fie de pomină, unionismul fiind nu o singură dată exploatat ca un gadget pentru ridicarea audienței.

O astfel de abordare a unionismului trebuie să dispară definitiv din strategiile de comunicare ale instituțiilor media. A venit timpul ca instituțiile media, și mai ales cele publice, care sunt plătite din buzunarul cetățeanului, să inaugureze o dezbatere națională pe tema unionismului. Cele 20-25% de unioniști, care apar în sondajele electorale ale cetățenilor, de fapt, sunt mult mai ridicate, deoarece numărul celor care ar vota pentru unirea Republicii Moldova cu România din motive economice și securitare, este mult mai important.

Unioniștii din Republica Moldova sunt repartizați și ei în categorii de persoane diferite, conform gradului de sensibilizare a opțiunii îmbrățișate: unioniștii declarați – sloganul lor este ”Eu sunt unionist și punctum” cei care spun deschis că pledează pentru unirea imediată a Republicii Moldova cu România (circa 20-25%), și unioniștii taciți – cei care la nivel de opțiune electorală, în discuții private recunosc că îmbrățișează ideea unionistă, dar, din varii motive oportuniste, nu doresc să afișeze deschis această opțiune. Sloganul unioniștilor taciți este ”Eu sunt unionist, dar….” Problema cea mai gravă este că unioniștii taciți, pentru diferite beneficii materiale sau conjuncturale, sunt gata să-și ascundă în continuare opțiunea, astfel, ei gândesc doar din perspectiva propriului lor beneficiu și nu din perspectiva binelui comun. Unioniști taciți sunt împrăștiați prin toate partidele, inclusiv prin cele de extremă stângă sau populiste.

Unioniștii declarați sunt cei care doresc binele comun pentru toți membrii societății din Republica Moldova, fără nicio discriminare, deoarece unirea Republicii Moldova cu România nu este doar o reparație istorică, încărcată emotiv, ci un act juridico-politic major, în rezultatul căruia România va reveni în frontierele sale interbelice, cetățenii actualei Republici Moldova redevenind cetățeni ai Uniunii Europene, beneficiind plenar de valorile spațiului european, atât de râvnite de noi toți. Unirea Republicii Moldova cu România nu înseamnă distrugerea Republicii Moldova, ci reînvierea teritoriului său actual, trezirea din amorțirea profundă, în care a fost lăsat inclusiv după declararea independenței. Unirea Republicii Moldova cu România înseamnă o calitate a vieții asigurată pentru toți fără discriminare,  instituții viabile, justiție funcțională și independentă, creștere economică sistematică, democrație reală și viitor previzibil pentru tineri.

Problema necesității unirii Republicii Moldova cu România trebuie internaționalizată. Comunitatea internațională este la curent cu dezideratul unirii celor două state românești, analizele frecvente lansate în ultimul timp pe tema unirii denotă importanța subiectului, iar discuțiile la cel mai înalt nivel în cancelarii europene și nord-americane denotă o conjunctură propice pentru realizarea unirii Republicii Moldova cu România.

Unioniștii din Republica Moldova trebuie să-și dea mâna pentru a obține unirea pe cale pașnică, în parlamentele celor două state românești, responsabil și asumat – așa să ne ajute Dumnezeu!

La 24 ianuarie 2016, la Palatul Parlamentului, București, România, a avut loc Conferința Românilor de pretutindeni, organizată la inițiativa deputatului Eugen Tomac. evenimentul a fost organizat de ziua aniversării a 157 de ani de la Unirea Principatelor românești din 1859. Conferința a întrunit circa 300 de invitați, români din diasporă și din teritoriile istorice românești, inclusiv din Republica Moldova.

Invitat la Conferința Românilor de pretutindeni, președintele Traian Băsescu, a reiterat viatalitatea proiectului său politic, care constă în reunificarea României cu Republica Moldova.

Din partea partidului Dreapta au participat Dorin Dușciac (Paris, Franța), Ion Ursu (București, România) și Ana Guțu (Chișinău, Repăublica Moldova).

În numele partidului unionist Dreapta, Ana Guțu a vorbit despre necesitatea reunificării celor două state românești pentru a readuce la starea de normalitate societatea din Republica Moldova.

Dorin Dușciac a menționat  în discursul său că la 26-27 martie la Chișinău va avea loc cel de-al doilea Congres al Diasporei Unioniste.

Vezi aici VIDEO discursul Anei Guțu la Conferința Românilor de pretutindeni, 24 ianuarie 2016

Vezi aici VIDEO felicitarea Anei Guțu la Conferința Românilor de pretutindeni, 24 ianuarie 2016

REZOLUTȚIA CONFERINȚEI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI, 24 IANUARIE, 2016

În Republica Moldova iar e criză politică, acestea survin cu o regularitate uimitoare. Criza politică s-a transformat într-o stare de fericire permanentă, pe care, după cum gândesc politicienii de pe Bâc, trebuie să și-o asume toți cetățenii ca pe o binecuvântare, din moment ce ei, politicienii, nu-s în stare să ofere compatrioților lor bunăstarea elementară, că de bogăție nici nu mai e vorba.

De la epoca lui Lucinschii încoace, un singur om cu demnitate publică din Republica Moldova poate să se laude că a supraviețuit tuturor intemperiilor politice. Acesta este insubmersibilul Gheorghe Duca – președintele Academiei de (ne)Științe a Moldovei – AȘM. Omul în 1989 declara că este moldovean, ba chiar a și făcut publicații la subiect, mai târziu s-a lipit de clanul Lucinschii și a promovat hotărâri de parlament, reproduse și azi fără prea mari schimbări. În 2001, odată cu venirea comuniștilor la putere, Duca se erijează în mare savant și promovează Codul pentru Știință și Inovare, în care ridică la rang de lege statutul său de membru al guvernului ”din oficiu”(sic!). Atenție: legea cu privire la guvernul RM nu spune niciun cuvânt despre acest statut al președintelui AȘM. Comuniștii îl îndrăgiseră tare pe Duca – și de ce nu l-ar îndrăgi – omul se afișa cu ei la monumentul lui Ilici de la Moldexpo (dacă mai zăboveau un pic la guvernare, Duca îl aducea chiar în fața AȘM pentru mai multă comoditate), cu floare roșie în piept, ca un veritabil și inextricabil comunist. L-a făcut și pe Voronin Doctor Honoris Causa, pentru ”merite” pe ”tărâmul anevoios al științei”. Pentru aceste favoruri ”intelectuale”  comuniștii i-au permis lui Duca să-și tragă o universitate și un liceu pe banii statului, ca să pompeze bani și afaceri dintr-o instituție a sa în altele două (omul e chimist, știe cum se face asta), tot ale sale, căci soția lui Duca este rector la universitatea de buzunar academic. În perioada 2001-2009 Duca și-a zis comunist.

Hopa și revoluția tinerilor, anul 2009. Se schimbă puterea, se pare că din rosu-comunist, Duca a înțeles că veni moda de albastru pro-european, ba chiar român. Duca se transformă în patriot. Trece Prutul, ține discursuri înflăcărate la Academia Română despre cât de român este, și cât de mult dorește unirea. Când trece Prutul înapoi în RM, roșește dacă e întrebat despre discursul său de la București. Se vede treaba că de purpuriul comunist, trecut al său, nu se poate dezbăiera ușor.

În tot acest răstimp, în 12 ani,  Duca, pe lângă faptul că a conservat AȘM ca pe o feudă a familiei sale, unde banul public e spălat și clătit în șapte ape,  s-a specializat pe pupatul drapelelor. Toate guvernele vin și pleacă – numai un singur om rămâne eternul membru al guvernului, ditamai membru ”din oficiu”, cu mașină guvernamentală la scară, chiar dacă are și o altă mașină de serviciu la AȘM. Se schimbă prim-miniștrii, unii pleacă în anonimat, alții înfundă pușcăria, da ”intelectualul academician” Duca e mereu la datorie – cu ochelarii pe nas fericește cetățenii fiind prezent la toate ședințele tuturor guvernelor.

Tarlev, Greceanâi, Filat-1, Filat-2, Leancă, Gaburici, Streleț, Filip – poate am mai omis pe cineva – toți au pupat drapelul RM odată, maxim de două ori, da iaca Duca este unicul om care se poate lăuda că a pupat drapelul RM de muuulte ori!

Stau și mă gândesc – oare ce spune Duca în sinea lui când din nou este chemat la pupat drapelul? Poate spune că s-a învechit stofa drapelului? Poate zice: ”Of, iar trebuie să mă pun în genunchi”. Da poate că, din spirit intelectual select, în alternanță, pupă culorile drapelului pe rând – odată partea roșie, când era cu comuniștii, altă dată partea albastră când se făcuse român-european, dar iată noaptea între 20-21 ianuarie 2016 poate că a pupat partea galbenă, ca să se facă lumină mai multă la miezul nopții?

De fapt, sunt sigură, că Duca râde de prostia celor care l-au avut și-l vor avea cot la cot vecin de fotolii guvernamentale – nimeni, dar nimeni din miniștrii și prim-miniștrii investiți de-a lungul anilor nu a îndrăznit măcar să se gândească la relevanța calității de membru al guvernului al președintelui AȘM. Erau prea ocupați cu furturile din buzunarele statului și nu și-au bătut capul de furturile lui Duca – l-au lăsat și pe el să fure. Într-un stat cu hoți la guvernare –  un președinte de academie e tot hoț, nu poate el face figură aparte, nu i-ar sta bine. Vivat Academia! Vivat eternul pupător de drapele! Și de alte recuzite circumstanțiale….